Modificări

Salt la: navigare, căutare

Sfânta Liturghie

5 octeți adăugați, 11 martie 2012 08:36
m
Ieşirea cu Cinstitele Daruri
== Liturghia euharistică ==
=== Ieşirea Ieșirea cu Cinstitele Daruri ===Pe când comunitatea cântă [[Heruvicul|cântarea Heruvimilor]], preotul și diaconul se duc la [[proscomidiar]] (masa pe care sunt pregătite Darurile). Preotul îi întinde diaconului [[Disc]]ul, apoi ia el însuși Sfântul [[Potir]]. Diaconul merge înaintea preotului, ieșind pe ușa de nord a [[iconostas]]ului. Clericii duc Cinstitele Daruri în procesiune către [[uşile împărăteşti]] (ușile centrale ale iconostasului), în timp ce diaconul atrage atenția credincioșilor, cerând Domnului să îi pomenească pe toți întru Împărăția Sa. În timp ce clericii intră cu Cinstitele Daruri pe ușile împărătești, comunitatea credincioșilor cântă încheierea imnului Heruvimilor. Aceasta este ''Ieșirea Mare'' (sau ''Vohodul Mare''). ''(Notă: dacă nu este prezent un diacon, preotul poartă el singur Discul și Potirul.)''
Pe când comunitatea cântă [[Heruvicul|cântarea Heruvimilor]], preotul și diaconul se duc la [[proscomidiar]] (masa pe care sunt pregătite Darurile). Preotul îi întinde diaconului [[Disc]]ul, apoi ia el însuși Sfântul [[Potir]]. Diaconul merge înaintea preotului, ieșind pe ușa de nord a [[iconostas]]ului. Clericii duc Cinstitele Daruri în procesiune către [[ușile împărătești]] (ușile centrale ale iconostasului), în timp ce diaconul atrage atenția credincioșilor, cerând Domnului să îi pomenească pe toți întru Împărăția Sa. În timp ce clericii intră cu Cinstitele Daruri pe ușile împărătești, comunitatea credincioșilor cântă încheierea imnului Heruvimilor. Aceasta este ''Ieșirea Mare'' (sau ''Vohodul Mare''). ''(Notă: dacă nu este prezent un diacon, preotul poartă el singur Discul și Potirul.)'' După ce preotul îi binecuvintează pe credincioși, diaconul exclamă: "Ușile„Ușile! Ușile!" Această cunoscută exclamație amintește de momentul slujbei în care, pe vremuri, ușile bisericii erau încuiate, astfel încât doar credincioșii creștini să rămână înăuntru. De-a lungul secolelor, vizitatorilor le-a fost îngăduit să rămână, dar solemnitatea momentelor următoare este încă marcată de această frază.
Apoi, Biserica mărturisește credința sa comună prin recitarea [[Crezul|Crezului Niceo-Constantinopolitan]]. Denumirea liturgică a Crezului este: ''Simbolul credinței'', arătând importanța acestuia pentru creștinii din Biserica primară în stabilirea ortodoxiei persoanelor care declarau că aparțin [[Biserica Ortodoxă|Bisericii]].
1.062 de modificări

Meniu de navigare