Vizualizare sursă pentru „Sever al Antiohiei”

'''Sever al Antiohiei''' (459-538) a fost patriarh al [[Antiohia|Antiohiei]] între anii 512 și 518, și unul dintre [[Teolog|teologii]] proeminenți ai vremii care s-a împotrivit [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la [[Calcedon]], jucând un rol important în susținerea argumentarului lui [[Dioscor al Alexandriei]] din partida care continua opoziția față de sinodul de la Calcedon.

==Viața==
Sever s-a născut în jurul anului 459 în Sozopolis, Pisidia (azi în Turcia). Bunicul său din partea tatălui, și el numit Sever, era mitropolit de Sozopolis și a participat la [[Sinodul III Ecumenic]] din [[Efes]] în anul 431. 

După moartea tatălui său, care era senator în Sozopolis, Sever a plecat în Egipt, la [[Alexandria]], unde a studiat retorica și limbile greacă și latină. În timpul șederii în Alexandria a citit scrierile sfinților [[Vasile cel Mare]] și [[Grigorie de Nazianz]]. 

În 486 Sever s-a mutat în Beirut (astăzi capitala Libanului), unde a studiat filosofia și jurisprudența romană, iar în 488 lângă Tripoli (în unele părți ale creștinătății din acea vreme, exista obiceiul ca băieții să se boteze după ce deveneau adulți).

===Călugăr===
După [[botez]] Sever a început să ducă o viață din ce în ce mai ascetică, pentru ca să devină mai apoi călugăr în [[Mănăstire|mănăstirea]] Sf. Romanus din Maiuma, în [[Palestina]] de sud-vest (Maiuma era portul cetății antice Gaza). Mai apoi s-a retras în pustia de lângă Elefetropolis (Beit-Djibrin oraș din Palestina, la cca. 50 de kilometri de [[Ierusalim]]), unde a întemeiat o mănăstire împreună cu [[Ucenic|ucenicii]] săi din Maiuma care l-au urmat în deșert. Sever a trăit aici până la sosirea lui Nefalius în Gaza în 508. Nefalius condusese inițial fracțiunea ereziei eutihiene, pentru ca mai apoi să renunțe la vederile lui eretice și să accepte sinodul de la Calcedon. Sever a insistat în susținerea terminologiei și argumentarului lui Dioscor al Alexandriei, refuzând să accepte formulările teologice ale lui Chiril al Alexandriei și ale sinodului de la Calcedon, motiv pentru care a fost alungat din mănăstirea sa de lângă Elefetropolis. 

Din Elefetropolis Sever a plecat cu 200 de călugări din regiunea Gaza la [[Constantinopol]], capitala [[Imperiul Bizantin|imperiului bizantin]], unde a rămas trei ani, încercând să obțină sprijinul împăratului [[Anastasie I]] (491-518), care și el era necalcedonian. Când patriarhul Macedonie al II-lea al Constantinopolului a fost [[Depunere|depus]] în anul 511, Sever a fost și el propus spre a deveni patriarh al Constantinopolului, dar [[Timotei I al Constantinopolului|Timotei]], care era miafizit și necalcedonian a fost întronat ca patriarh, iar Sever a primit permisiunea să se întoarcă în Palestina cu [[Ucenic|ucenicii]] săi. 

===Patriarh===
Când patriarhul [[Flavian al II-lea al Antiohiei]] a fost depus, un an mai târziu, în 512, Sever a fost ales patriarh al Antiohiei, fiind întronizat pe [[6 noiembrie]] 512. În 518, la moartea împăratului Anastasie, [[Iustin I]] a fost ales împărat (iulie 518). Nepotul împăratului Iustin, viitorul împărat [[Iustinian I]], deja influent la curtea împărătească, l-a chemat pe Sever la Constantinopol, încercând să-l convingă să accepte sinodul de la Calcedon. Când Sever a refuzat, se spune că Iustinian ar fi ordonat ca să fie ucis, și că a fost salvat doar de intervenția lui [[Teodora Împărăteasa|Teodora]], soția lui Iustinian, care era fiica unul [[preot]] necalcedonian din Siria. Cu ajutorul ei, Sever a fugit din Constantinopol, fiind declarat depus din tronul patriarhal al Antiohiei, în care împăratul a numit un calcedonian, pe [[Pavel al II-lea al Antiohiei]].

Fugind din Constantinopol, Sever a mers în Egipt, unde s-a întâlnit cu papa Timotei II Aelurus al Alexandriei și s-a refugiat în diferite mănăstiri deghizat în simplu călugăr. În anii în care s-a ascuns în Egipt, Sever a continuat să predice învățăturile sale anti-calcedoniene și să întărească partida celor care îl urmau în ideile lui împotriva Sinodului IV Ecumenic. În acești ani a scris multe cărți și scrisori împotriva ereziilor și pentru a-și susține vederile teologice. Deși a scris în limba greacă, scrierile sale s-au păstrat mai ales în limba siriacă. 

În 535 Sever s-a întors la Constantinopol ca să discute reunificarea Bisericii cu împăratul Iustinian. În timpul șederii lui în capitală Sever l-a convins pe patriarhul [[Antim I al Constantinopolului]] (535-536) să respingă Sinodul de la Calcedon, dar [[Schismă|schisma]] devenise prea mare, așa că în 536 împăratul Iustinian a obținut [[excomunicare]] formală a lui Sever. 

Întors în Egipt redus la starea de simplu laic, Sever s-a instalat în casa lui Dorotei, în cetatea Sakha, și a continuat acolo să scrie și să predice ideile sale teologice până la moartea sa, la [[8 februarie]] 538. 

==Legături externe și surse==
*[http://www.cecs.acu.edu.au/severusresearch.htm A Bibliography of Severus of Antioch]
*[http://www.newadvent.org/cathen/10489b.htm Monophysites and Monophysitism] (Catholic Encyclopedia)
*[http://www.tertullian.org/fathers/severus_coll_0_eintro.htm A Collection of Letters of Severus of Antioch]
*[http://www.ccel.org/ccel/pearse/morefathers/files/severus_coll_0_eintro.htm Letters of Patriarch Severus of Antioch]

{{start box}}
{{succesiune|
înainte=[[Flavian al II-lea al Antiohiei|Flavian al II-lea]]|
titlu=[[Listă a patriarhilor Antiohiei|Patriarh al Antiohiei]]|
ani=512-518|
după=[[Pavel al II-lea al Antiohiei|Pavel al II-lea]]}}
{{end box}} 

[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Sfinți necalcedonieni]]
[[Categorie:Patriarhi ai Antiohiei]]

[[en:Severus of Antioch]]