Modificări

[[Fișier:Vasnetsov_sergij_radonezh.jpg|thumb|right|Sf. Serghie de Radonej]]Cuviosul părintele nostru '''Serghie de Radonej''' a fost unul din înnoitorii monahismului [[monahism]]ului în Rusia secolului al XIV-lea, întemeietor al mănăstirii [[Sfânta Treime ]] din nordul Moscovei. [[Praznic|Prăznuirea]] sa se face pe [[25 septembrie]], ziua adormirii sale, și pe [[5 iulie]], ziua aflării sfintelor sale [[moaște]].

Într== Viața Sfântului Serghie de Radonej ==[[Cuvios]]ul și de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] purtătorul părintele nostru Serghie s-o zi umblând singur printr-o dumbrava - căci iubea a născut în cetatea Rostovului, din tinereţe liniştea şi de multe ori se preumbla singur prin locuri liniştite părinți binecredincioși, pe nume Chiril și Maria. Deci, l- a găsit un călugărales pe el Dumnezeu pentru slujba Sa încă din pîntecele mamei sale, căci, intrând oarecând mama lui după obiceiul său în Biserică, la Sfânta Liturghie, sau mai curând un înger și având în chip călugărescpântece pe acest prunc, trimis când au vrut să înceapă a citi Sf. Evanghelie pruncul a glăsuit, încât au auzit toți cei ce erau aproape de Dumnezeumaica sa. De-asemenea, în vremea cântării heruvicului, stând acolo şi facând rugaciunia doua oară a strigat pruncul. Iar elȘi când preotul a glăsuit „Sfintele sfinților”, apropiindua treia oară s-a auzit, glasul pruncului din pântecele mamei. Din aceasta au, înțeles toți că o să searate mare luminător lumii și slujitor Sfintei Treimi. Căci, precum Sfântul [[Ioan Botezătorul]] a aşteptat sfarşitul rugăciuniisăltat cu bucurie în pântece înaintea Maicii Domnului, şi apoi iașa și acesta a săltat înaintea Domnului în sfânta biserică. Deci s-a făcut închinăciunecuprins de frică și de spaimă mama lui de minunea aceea, și toți cei ce auziseră se mirau foarte. Iar călugărul ldupă acestea s-au împlinit zilele nașterii și a întrebat: “Cenăscut fiu și i-ţi trebuiea pus numele Vartolomeu. Și, fiule?” A răspuns copilul, zicând: “Mde când s-au data născut, părinte, să învăţ carte şi nu pot să înţeleg nimic; din cele ce-mi spune dascălul meu, de care lucru tare mă necăjesc şi sugea Miercurea și Vinerea niciodată și nici altceva nu ştiu ce să facgusta. Mă rog sfinţiei taleIar aceasta era începătura a înfrânării și a postirii lui celei mari, roagape care mai pe urmă a arătat-te Lui Dumnezeu pentru mine ca să mă înţelepţească cu sfintele tale rugaciuni”o în vârsta cea desăvârșită. Iar călugărulfiind de șapte ani a fost dat la învățătura cărții, facând rugăciunedar nu învăța lesne, l-a binecuvântatcăci era zăbavnic la minte. Și cu multă silință îl învăța pe el dascălul, zicându-i: “Iatăînsă cu greu sporea ceva. Aceasta era însă după rânduiala lui Dumnezeu, ca de acumla Duhul Sfânt, fiuleiar nu de la oameni, îţi daruieşte Dumnezeu să înţelegi cele ce-ţi trebuie, încât să poţi şi pe alţii să-i ajuţi!” se dea copilului înțelegerea cărții.

Din vremea aceea fericitul copil, precum pământul adăpat Într-o zi umblând singur printr-o dumbrava - căci iubea din destul tinerețe liniștea și de ploaie multe ori se face roditorpreumbla singur prin locuri liniștite - a găsit un călugăr, luând binecuvântare de la sfântul acela călugăr - sau mai bine zis curând un înger în chip călugăresc, trimis de la înger Dumnezeu, stând acolo și făcând rugăciuni. Iar el, apropiindu- sse, a așteptat sfârșitul rugăciunii, și apoi i-a făcut lesnicios spre învăţătura închinăciune. Iar călugărul l-a toată înţelepciunea cărţii fără întrebat: „Ce-ți trebuie, fiule?” A răspuns copilul, zicând: „M-au dat, părinte, să învăț carte și nu pot să înțeleg nimic; din cele ce-mi spune dascălul meu, de ostenealăcare lucru tare mă necăjesc și nu știu ce să fac. Pentru căMă rog sfinției tale, roagă-te Lui Dumnezeu pentru mine ca să mă înțelepțească cu sfintele tale rugăciuni”. Iar călugărul, făcând rugăciune, l-a binecuvântat, zicându-i: „Iată, de acum, fiule, îți dăruiește Dumnezeu să înțelegi cele ce-a deschis lui mintea ți trebuie, încât să poți și pe alții să înţeleagă scripturile”. -i ajuți!”

Şi creştea copilul cu aniiDin vremea aceea fericitul copil, cu înţelegerea şi cu faptele buneprecum pământul adăpat din destul de ploaie se face roditor, căci iubea postul şi înfrânarea, fugea luând binecuvântare de la sfântul acela călugăr - mai bine zis de jucăriile cele obişnuite copilăreşti; iar la citirea dumnezeieştilor cărţi şezând, învăţa acea înţelepciune, înger - s-a făcut lesnicios spre învățătura a cărei începătură este frica Domnuluitoată înțelepciunea cărții fără de osteneală. Şi aşaPentru că, din treapta în treapta mergând, creştea spre bărbăţia cea desăvârşităDumnezeu i-a deschis lui mintea să înțeleagă scripturile”.

După aceastaȘi creștea copilul cu anii, cu înțelegerea și cu faptele bune, căci iubea postul și înfrânarea, părinţii lui s-au mutat din cetatea Rostovului fugea de jucăriile cele obișnuite copilărești; iar la locul ce se chema Radonejcitirea dumnezeieștilor cărți șezând, nu pentru că era acel loc mai mare sau mai vestitînvăța acea înțelepciune, ci pentru că Dumnezeu aşa a binevoit, ca la acel loc să proslavească pe plăcutul său, despre care ne cărei începătură este nouă acum cuvântulfrica Domnului. Drept aceeaȘi așa, mutându-se acolo părinţii fericitului, nu după multă vreme s-au mutat şi din viaţa aceasta la locurile cele luminoase şi răcoroase, lasându-şi toată averea moştenitorului lor, Vartolomeu. Iar el se gândea întru sine la moartea părinţilor săi, zicând: “Şi eu sunt muritor, şi cu adevărat voi muri şi eu ca şi părinţii mei”. Deci binecunoscătorul copiltreapta în treapta mergând, socotind viaţa aceasta scurtă, a împarţit averea ce rămasese după părinţi, nelăsându-şi lui nimic creștea spre hrana bărbăția cea de nevoie, căci nădăjduia spre Dumnezeu Cel ce dă hrană celor flamânzidesăvârșită.

Apoi După aceasta, părinții lui s-au mutat din cetatea Rostovului la locul ce se chema Radonej, nu pentru că era acel loc mai mare sau mai vestit, ci pentru că Dumnezeu așa a dus în pustie şibinevoit, facându-şi o chiliuţăca la acel loc să proslăvească pe plăcutul său, despre care ne este nouă acum cuvântul. Drept aceea, petrecea acolo nevoindumutându-se şi rugându-se Lui Dumnezeu neincetat. Iar acolo părinții fericitului, nu după o multă vreme a venit s-au mutat și din viața aceasta la dânsul un sfinţit călugărlocurile cele luminoase și răcoroase, anume Mitrofanlăsându-și toată averea moștenitorului lor, de către care fericitul Vartolomeu s-a tuns în călugărească rânduială. Iar el se gândea întru sine la moartea părinților săi, având de la naşterea sa douazeci şi trei de anizicând: „Și eu sunt muritor, şi l-a chemat din călugărie și cu numele de Serghieadevărat voi muri și eu ca și părinții mei”. Deci binecunoscătorul copil, socotind viața aceasta scurtă, a petrecut acel sfânt călugăr cu Serghie puţine zile şi împărțit averea ce rămăsese după aceasta ipărinți, nelăsându-a zis și lui: “Eu, fiule, mă duc în calea meanimic spre hrana cea de nevoie, iar pe tine te dau în mainile Lui Dumnezeu”. Şi a proorocit, zicând: “Va face căci nădăjduia spre Dumnezeu la locul acesta o mănăstire mare şi preamarită”. Şi facând rugăciune s-a dusCel ce dă hrană celor flămânzi.

Iar Sfântul Serghie Apoi s-a rămas la locul acela şi se ostenea, zdrobindu-şi trupul sau cu privegherea, cu postul şi cu multe feluri de osteneli, dus în vreme de iarnă, crapând pamântul de gerpustie și, el răbda întrfăcându-și o hainachiliuță, ca unul fără de trup aratândupetrecea acolo nevoindu-se și rugându-seLui Dumnezeu neîncetat. Iar diavoliidupă o vreme a venit la dânsul un sfințit călugăr, nesuferind nevoinţele luianume Mitrofan, se sârguiau să-l alunge de la locul acela, închipuinducătre care fericitul Vartolomeu s-se uneori a tuns în fiarecălugărească rânduială, alteori în şerpiavând de la nașterea sa douăzeci și trei de ani, înfricoşând pe sfântul şi repezinduși l-se la dânsul a chemat din călugărie cu sălbăticienumele de Serghie. Iar elDeci a petrecut acel sfânt călugăr cu Serghie puține zile și după aceasta i-a zis lui: „Eu, cu rugăciuneafiule, precum cu o armămă duc în calea mea, îi alunga iar pe ei şi înfierbântarile lor le rupea ca paianjenul, prin vitejia sufletuluitine te dau în mâinile Lui Dumnezeu”. Odată, într-o noapte, Și a năpădit aievea o tabără drăcească asupra luiproorocit, ca o oaste oarecare şi cu mânie mare strigazicând: “Ieşi din „Va face Dumnezeu la locul acesta, ieşi, să mori ca un rău!” o mănăstire mare și preamărită”. Și făcând rugăciune s-a dus.

Şi acestea zicânduIar Sfântul Serghie a rămas la locul acela și se ostenea, zdrobindu-leși trupul sau cu privegherea, cu postul și cu multe feluri de osteneli, în vreme de iarnă, crăpând pământul de ger, el răbda într-o văpaie mare ieşea din gurile lorhaina, ca unul fără de trup arătându-se. Iar eldiavolii, nesuferind nevoințele lui, se sârguiau să-l alunge de la locul acela, cu rugăciunea înarmânduînchipuindu-seuneori în fiare, îndata a alungat tabăra drăcească şi fără de temere a rămasalteori în șerpi, cântând şi laudând înfricoșând pe Dumnezeu. Acestea facândusfântul și repezindu-se aşa, a început a străbate pretutindeni slava despre la dânsul şi se adunau la cu sălbăticie. Iar el mulţi din cetăţile şi ţinuturile dimprejur pentru folos sufletesc. Alţii voiau să locuiască împreună , cu dânsul şi să fie povătuiţi de el la calea mântuirii; iar el rugăciunea, precum cu dragoste-i primea pe cei ce veneau. Şi a zidit mai întăi o biserică micaarmă, din porunca lui Teognostîi alunga pe ei și înfierbântările lor le rupea ca păianjenul, care atunci era arhiereuprin vitejia sufletului. Odată, sîntr-a sfinţit în numele Preasfintei Treimio noapte, apoi şi mănăstire cinstită a ridicatnăpădit aievea o tabără drăcească asupra lui, care este şi astăzi ca o oaste oarecare și cu darul lui Hristos. mânie mare striga: „Ieși din locul acesta, ieși, să mori ca un rău!”

DeciȘi acestea zicându-le, rugat fiind o văpaie mare ieșea din gurile lor. Iar el, cu rugăciunea înarmându-se, îndată a alungat tabăra drăcească și fără de fraţitemere a rămas, cântând și lăudând pe Dumnezeu. Acestea făcându-se așa, a luat preoţia, prin hirotonire început a străbate pretutindeni slava despre dânsul și se adunau la el mulți din cetățile și ținuturile dimprejur pentru folos sufletesc. Alții voiau să locuiască împreună cu dânsul și să fie povățuiți de catre episcopul Atanasieel la calea mântuirii; iar el cu dragoste-i primea pe cei ce veneau. Și a zidit mai întâi o biserică mica, şi păştea binecuvântătoarea turmă cea încredinţată din porunca luiTeognost, care atunci era arhiereu, povăţuinds-o la păşunea cea duhovniceascăa sfințit în numele Preasfintei Treimi, apoi și mănăstire cinstită a ridicat, iar pe lupii cei rau gânditori îi alunga care este și astăzi cu rugăciuneadarul lui Hristos.

Dar după puţină vreme iar se sculară diavoliiDeci, nesuferind a fi alungaţi rugat fiind de sfântul. Şifrați, închipuindu-se în şerpia luat preoția, au intrat în chilia lui, încât era chilia plină prin hirotonire de şerpi. Iar sfântulcătre [[episcop]]ul Atanasie, degraba s-a întors la rugăciune şi îndată diavolii cu nălucirile lor s-au stins ca fumul. Din acea vreme i s-a dat de la Dumnezeu putere asupra duhurilor celor necurateși păștea binecuvântătoarea turmă cea încredințată lui, încât nici nu îndrăzneau a se mai apropia de dânsul. Iar ducândupovățuind-se vestea despre dânsul pretutindeni şi mulţi din părţile dimprejur adunându-se, a venit un arhimandrit de o la Smolenscpășunea cea duhovnicească, anume Simon, care s-a dat iar pe sine în supunere sfântului şi multă avere aducând a dat-o în mainile lui, ca să zidească o biserică mai marelupii cei rău gânditori îi alunga cu rugăciunea.

Şi ajutând DumnezeuDar după puțină vreme iar se sculară diavolii, Cuvnesuferind a fi alungați de sfântul. Serghie degrab a ridicatȘi, cu acea avere, o biserica mai mare şi mănăstirea a lărgitînchipuindu-o şi vieţuia îngereştese în șerpi, ca au intrat în cerchilia lui, încât era chilia plină de șerpi. Iar sfântul, degrabă s-a întors la rugăciune și îndată diavolii cu ceata fraţilor săi, ziua şi noaptea laudând pe Dumnezeunălucirile lor s-au stins ca fumul. Deci Din acea vreme i s-a întamplat oarecând în mănăstirea lui a fi lipsă dat de hrană şi erau fraţii în mâhnire marela Dumnezeu putere asupra duhurilor celor necurate, petrecând flămanzi fără încât nici nu îndrăzneau a se mai apropia de hrană trei ziledânsul. Iar rânduiala cuviosului era ca să nu iasa călugării ducându-se vestea despre dânsul pretutindeni și mulți din mănăstire să ceara la mireni păine, ci săpărțile dimprejur adunându-şi pună nadejdea spre Dumnezeu Cel ce hraneşte toată suflarease, şi a venit un arhimandrit de la Acela cu credinţă saSmolensc, anume Simon, care s-a dat pe sine în supunere sfântului și multă avere aducând a dat-şi ceară cele trebuincioaseo în mâinile lui, ca să zidească o biserică mai mare.

În timpul acela nu era viaţa de obşte în mănăstirea cuviosuluiȘi ajutând Dumnezeu, Cuv. Deci fraţii fiind strâmtoraţi de foameteSerghie degrabă a ridicat, au început a cârti împotriva sfântuluicu acea avere, zicând: “Până când ne opreşti pe noi o biserica mai mare și mănăstirea a merge la lume şi a cere cele de trebuinţă? Vom mai rabda încă această noapte, iar dimineaţa vom ieşi din locul acestalărgit-o și viețuia îngerește, ca să nu murim de foame”. Iar sfântul îi mângâia pe eiîn cer, spunându-le din vieţile sfinţilor părinţi, cum au rabdat multe necazuri, foame şi sete şi lipsă de îmbracaminte pentru Domnul şi le grăia lor cuvintele lui Hristos: “Căutaţi la păsările cerului, că nici nu seamănă, nici nu secerîcu ceata fraților săi, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl Ceresc le hraneşte ziua și noaptea lăudând pe eleDumnezeu. Şi dacă hrăneşte păsările, oare pe noi nu poate să ne hrănească? Iată acum este vremea răbdării, iar noi neDeci s-am arătat nerăbdători, nevrând a suferi puţină vreme ispita ce ni s-întâmplat oarecând în mănăstirea lui a întamplat, pe care fi lipsă de am fi primit-o cu mulţumire, hrană și erau frații în mâhnire mare folos ni s-ar fi socoţit nouă, căci petrecând flămânzi fără de lămurire aurul hrană trei zile. Iar rânduiala cuviosului era ca să nu se săvârşeşte!” Şi a proorocitiasă călugării din mănăstire să ceara la mireni pâine, zicând: “Acum puţină vreme ni sci să-a întamplat lipsași pună nădejdea spre Dumnezeu Cel ce hrănește toată suflarea, iar dimineaţă va fi îndestulare și de toate bunătăţile”la Acela cu credință sa-și ceară cele trebuincioase.

Şi s-În timpul acela nu era viața de obște în mănăstirea cuviosului. Deci frații fiind strâmtorați de foamete, au început a împlinit proorocirea cârti împotriva sfântului, căci zicând: „Până când ne oprești pe noi a merge la lume și a doua zi scere cele de trebuință? Vom mai răbda încă această noapte, iar dimineața vom ieși din locul acesta, ca să nu murim de foame”. Iar sfântul îi mângâia pe ei, spunându-le din viețile sfinților părinți, cum au adus în mănăstire mulţime de pâini proaspete şi peşte mult şi alte feluri de bucate de curând gătiterăbdat multe necazuri, foame și sete și lipsă de îmbrăcăminte pentru Domnul și le grăia lor cuvintele lui Hristos: „Căutați la un om neştiutpăsările cerului, că nici nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe, care și Tatăl Ceresc le zicea: “Un iubitor de Hristos a trimis acestea lui Avva Serghie şi fraţilor celor ce locuiesc cu dânsul’? Deci rugau fraţii hrănește pe aceia ce le aduseserăele. Și dacă hrănește păsările, ca oare pe noi nu poate să mănance cu danşii bucatene hrănească? Iată acum este vremea răbdării, iar ei nnoi ne-au vrutam arătat nerăbdători, spunând ca li nevrând a suferi puțină vreme ispita ce ni s-a poruncit ca degrabă să se întoarcă şiîntâmplat, pe care de am fi primit-o cu mulțumire, grăbindumare folos ni s-sear fi socotit nouă, au ieşit din mănăstire. Apoi fraţii văzând mulţimea căci fără de bucatelămurire aurul nu se săvârșește!” Și a proorocit, au înţeles că o cercetare cerească estezicând: „Acum puțină vreme ni s-a întâmplat lipsa, şi făcura ospăt, mulţumind lui Dumnezeuiar dimineață va fi îndestulare de toate bunătățile. ”

Deci Și s-a împlinit proorocirea sfântului, căci a doua zi s-au fost acele adus în mănăstire mulțime de pâini proaspete și pește mult și alte feluri de bucate pentru multe zile fraţilorde curând gătite, de la un om neștiut, şi care le zicea: „Un iubitor de Hristos a trimis acestea lui [[Avva]] Serghie și fraților celor ce locuiesc cu dânsul?” Deci rugau frații pe aceia ce leaduseseră, ca să mănânce cu dânșii bucate, iar ei n-au vrut, spunând ca li s-a zis cuviosul: “Vedeţiporuncit ca degrabă să se întoarcă și, fraţilorgrăbindu-se, şi vă minunaţi ce fel au ieșit din mănăstire. Apoi frații văzând mulțimea de răsplătire dă Dumnezeu răbdăriibucate, pentru au înțeles că nu va uita pe săracii Săi pană în sfarşit. Niciodată nu va trece cu vederea locul acesta sfânt şi pe robii Săi cei ce locuiesc într-însul şi îi slujesc Lui ziua şi noaptea”o cercetare cerească este, și făcură ospăț, mulțumind lui Dumnezeu.

Încă se cade a pomeni şi aceasta: “La începutul venirii sale în pustie, Cuviosul părinte Serghie s-a sălăşluit la un loc fără de apă şi aceasta spre adăugarea ostenelii; ca, de departe aducând apa, să-şi ostenească trupul său mai mult. Iar când, cu voia lui Dumnezeu, s-Deci au înmulţit fraţii şi mănăstirea s-a aşezat, era nevoie mare fost acele bucate pentru apămulte zile fraților, căci se aducea de departe cu multă osteneala. Şi pentru acea pricină cârteau unii împotriva sfântului, zicând: “Pentru ce cu rea chibzuire ai intemeiat mănăstirea pe acest loc şi sși le-au facut atâtea zidiri, nefiind apă aproape?” Iar sfântul le răspundeaa zis cuviosul: “Eu„Vedeți, fraţilorfraților, singur am vrut să mă liniştesc în locul acesta, dar și vă minunați ce fel de vreme ce bine a vrut răsplătire dă Dumnezeu ca atâtea clădiri să fie ridicaterăbdării, apoi puternic este ca să dea şi apă nelipsită, numai să pentru că nu slăbiţi de la datorie, ci rugaţi-vă cu credinţăva uita pe săracii Săi pană în sfârșit. Pentru că dacă poporului celui neplecat i-a izvorât apa din piatră în pustie, cu atât mai mult Niciodată nu vă va trece cu vederea locul acesta sfânt și pe voi, robii Săi cei ce slujiţi Lui!” Iar odată, luând în taină pe un frate cu sine, s-a pogorat în valea de sub mănăstire şi în valea aceea nu era apă curgătoare mai înainte, precum spuneau oamenii bătrani. Deci sfântul, aflând locuiesc într-o groapă puţină apă stransă din ploaie, şi-a plecat genunchii şi s-a rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul. Şi indata s-a arătat un izvor mare, care şi până astăzi este văzut de toţi; şi se scoate dintr-însul apă pentru toată trebuinţa mănăstirească, şi multe tămăduiri se fac cu apa aceea la cei ce o iau cu credinţa. Şi făcea Cuviosul Serghie şi alte feluri de minuni. Pentru că atâta putere făcătoare de minuni luase de la Dumnezeu, încat a înviat şi un mort. Un om credincios din hotarele locaşului lui, având un fiu, singurul născut, cuprins de boală, l-a dus la cuviosul spre a-l tămădui. Dar copilul, slăbind de boală, a murit. Şi se tanguia tatăl lui după el nemângâiat. Deci, văzând Cuv. Serghie tânguirea omului aceluia, i se făcu mila de el şi, făcând rugăciune, a înviat copilul şi l-a dat viu tatălui lui. Şi s-a întors omul bucuros cu fiul viu şi sănătos la casa sa. Încă veneau la dânsul şi cei cuprinşi de duhuri necurate şi, înainte de a ajunge ei la sfântul, fugeau dintr-înşii necuratele duhuri. Şi cei leproşi se curăţeau şi orbii vedeau şi, în scurt a zice, toţi cei cuprinşi de felurite neputinţe şi care mergeau la sfântul, cu credinţă, primeau nu numai sănătate trupului, ci şi folos sufletului, şi se întorceau cu îndoita tămăduire la casele lor. Pentru aceea era cinstit şi slăvit de toţi Cuviosul Serghie şi mulţi, dorind a vedea cinstita lui faţă şi a se îndulci de vorba lui cea dulce, se adunau la dânsul din nenumărate cetăţi şi ţinuturi. Iar mulţi din călugări, lasându-şi mănăstirile lor, veneau la dânsul, dorind să vieţuiască şi să fie povaţuiţi de el. Domnii, boierii şi oamenii de rând alergau cu sârguinţă la acest fericit părinte, căci toţi îl aveau în mare cinste, ca pe unul din părinţii cei de demult, au ca pe unul din proorociși îi slujesc Lui ziua și noaptea. ”

Un ţăran oarecareÎncă se cade a pomeni și aceasta: „La începutul venirii sale în pustie, Cuviosul părinte Serghie s-a sălășluit la un loc fără de apă și aceasta spre adăugarea ostenelii; ca, lucrător de pamântdeparte aducând apa, din locuri îndepărtatesă-și ostenească trupul său mai mult. Iar când, cu voia lui Dumnezeu, s-au înmulțit frații și mănăstirea s-a așezat, era nevoie mare pentru apă, căci se aducea de departe cu multă osteneala. Și pentru acea pricină cârteau unii împotriva sfântului, zicând: “Pentru ce cu rea chibzuire ai întemeiat mănăstirea pe acest loc și s-au făcut atâtea zidiri, nefiind apă aproape?” Iar sfântul le răspundea: „Eu, fraților, singur am vrut să mă liniștesc în locul acesta, auzind dar de Sfântul Serghie vreme ce bine a vrut Dumnezeu ca atâtea clădiri să fie ridicate, apoi puternic este ca sădea și apă nelipsită, numai să nu slăbiți de la datorie, ci rugați-l vadăvă cu credință. Mergând Pentru că dacă poporului celui neplecat i-a izvorât apa din piatră în pustie, cu atât mai mult nu vă va trece cu vederea pe voi, cei ce slujiți Lui!” Iar odată, luând în mănăstirea cuviosuluitaină pe un frate cu sine, întreba s-a pogorât în valea de dânsulsub mănăstire și în valea aceea nu era apă curgătoare mai înainte, precum spuneau oamenii bătrâni. Se întîmplase însă că atunci cuviosul era în grădină şi săpăDeci sfântul, aflând într-o groapă puțină apă strânsă din ploaie, pamântulși-a plecat genunchii și s-a rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul. SpunânduȘi îndată s-ia arătat un izvor mare, care și până astăzi este văzut de toți; și se scoate dintr-însul apă pentru toată trebuința mănăstirească, și multe tămăduiri se aceasta acelui fac cu apa aceea la cei ce o iau cu credința. Și făcea Cuviosul Serghie și alte feluri de minuni. Pentru că atâta putere făcătoare de minuni luase de la Dumnezeu, încât a înviat și un mort. Un omcredincios din hotarele locașului lui, el având un fiu, singurul născut, cuprins de boală, l-a dus la cuviosul spre a mers acolo-l tămădui. Dar copilul, şi văzând pe sfântul în haină proastăslăbind de boală, ruptă şi mult cârpităa murit. Și se tânguia tatăl lui după el nemângâiat. Deci, săpând pamântulvăzând Cuv. Serghie tânguirea omului aceluia, i se părea că făcu mila de el și, făcând rugăciune, a înviat copilul și l-a dat viu tatălui lui. Și s-a întors omul bucuros cu fiul viu și sănătos la casa sa. Încă veneau la dânsul și cei ce i-au spus au glumitcuprinși de duhuri necurate și, înainte de a ajunge ei la sfântul, pentru că nădăjduia săfugeau dintr-l vadă pe sfânt în mare slavăînșii necuratele duhuri. Întorcându-Și cei leproși se curățeau și orbii vedeau și, în mănăstirescurt a zice, toți cei cuprinși de felurite neputințe și care mergeau la sfântul, cu credință, primeau nu numai sănătate trupului, ci și folos sufletului, și se întorceau cu îndoita tămăduire la casele lor. Pentru aceea era cinstit și slăvit de toți Cuviosul Serghie și mulți, iar dorind a vedea cinstita lui față și a intrebatse îndulci de vorba lui cea dulce, se adunau la dânsul din nenumărate cetăți și ținuturi. Iar mulți din călugări, zicând: “Unde este Sfântul Serghie? Arătaţilăsându-miși mănăstirile lor, veneau la dânsul, dorind să viețuiască și să fie povățuiți de el. Domnii, boierii și oamenii de rând alergau cu sârguință la acest fericit părinte, căci am venit toți îl aveau în mare cinste, ca pe unul din părinții cei de departe demult, au ca să-l văd!” Iar ei i-au zis: pe unul din prooroci.

“Cu adevărat acela este pe care Un țăran oarecare, lucrător de pământ, din locuri îndepărtate, auzind de Sfântul Serghie a vrut să-l-ai văzut”vadă. După aceeaMergând în mănăstirea cuviosului, ieşind sfântul din grădinaîntreba de dânsul. Se întâmplase însă că atunci cuviosul era în grădină și săpă, lpământul. Spunându-a văzut ţăranul şi, îngretoşândui-se de aceasta acelui om, ela mers acolo, şiși văzând pe sfântul în haină proastă, ruptă și mult cârpită, săpând pământul, i se părea că cei ce i-a întors fata şi nu voia nici au spus au glumit, pentru că nădăjduia să caute la fericitul-l vadă pe sfânt în mare slavă. Şi Întorcându-se defaima în sinea luimănăstire, iar a întrebat, zicând: “O„Unde este Sfântul Serghie? Arătați-mi, câtă osteneală am suferit în deşert! Eu căci am venit să văd un prooroc mare, de care auzeam, şi nădăjduiam departe ca să-l văd în mare cinste şi iată acum văd un sărac şi necinstit stareţ”. !” Iar ei i-au zis:

Deci „Cu adevărat acela este pe care l-ai văzut.” După aceea, ieșind sfântuldin grădina, înţelegândul-i gândurile luia văzut țăranul și, era foarte mulţumit, căci, precum mândrul de laudă şi de cinste îngrețoșându-se bucura, aşa se bucura cel smerit cu gândul de necinstire şi de defăimare. Şi luând pe ţăranul acela la sineel, iși-a pus masa şi l-a ospătat cu dragosteîntors fata și nu voia nici să caute la fericitul. După aceasta i-a zisȘi se defăima în sinea lui, zicând: “Sa nu te mâhneşti„O, omulecâtă osteneală am suferit în deșert! Eu am venit să văd un prooroc mare, că pe acela pe de care doreşti auzeam, și nădăjduiam să-l vezi, degrab il vei vedea”văd în mare cinste și iată acum văd un sărac și necinstit stareț. ”

Iar când Deci sfântul grăia acestea, iată un vestitor a venit, spunânduînțelegându-i gândurile lui, era foarte mulțumit, căci, precum mândrul de venirea unui domn mare în mănăstire. Şi sculându-laudă și de cinste sebucura, sfântul a ieşit în întâmpinarea acelui domn, care venea așa se bucura cel smerit cu mulţime gândul de sluginecinstire și de defăimare. Şi văzând acel domn Și luând pe sfântul sârguindu-se, a alergat țăranul acela la dânsul şi, apucând înainte cu închinaciune până la pământsine, i-a luat binecuvântare de la cuviosul, iar el, binecuvântându-l, pus masa și l-a dus în mănăstire ospătat cu cinstea ce dragoste. După aceasta i se cadea. Şi mergând amândoi împreună-a zis: „Să nu te mâhnești, stareţul şi domnul vorbeauomule, iar ceilalţi toţi mergeau înainte. Iar ţăranul că pe acela a fost împins undeva departe de slugile ce mergeau înainte, şi pe stareţul de care se îngreţoşa uitându-se la dânsul de departe, dorea dorești să-l vadăvezi, dar nu puteadegrabă îl vei vedea. Deci a întrebat în taină pe unul din cei ce mergeau înainte zicându-i: “Cine este, stăpane, stareţul cel ce şade cu voievodul?” Şi i-a spus lui acela că este Sfântul Serghie. Apoi a început ţăranul a se necăji şi a se ocărî pe sine, zicând: “O, Doamne, căt m-ai orbit şi n-am crezut celor ce-mi arătau pe sfântul părinte şi nu i-am dat lui vrednica cinste? Cu dreptate este numele nostru ţăran şi prost. Cum mă voi arăta feţei sfântului, cuprins fiind de ruşine?”

După ce Iar când sfântul grăia acestea, iată un vestitor a plecat voievodul din venit, spunându-i de venirea unui domn mare în mănăstire. Și sculându-se, tăranul sfântul a alergat la cuviosul şiieșit în întâmpinarea acelui domn, ruşinânducare venea cu mulțime de slugi. Și văzând acel domn pe sfântul sârguindu-se , a privi alergat la faţa luidânsul și, apucând înainte cu închinăciune până la pământ, i-a căzut luat binecuvântare de la picioarecuviosul, cerânduiar el, binecuvântându-i iertarel, căci din neştiinţ a greşit. Sfântul l-a mângâiat dus în mănăstire cu dragostecinstea ce i se cădea. Și mergând amândoi împreună, zicându-i: “Să nu te mâhneştistarețul și domnul vorbeau, fiule! Pentru că tu singur ai socotit adevărul despre mineiar ceilalți toți mergeau înainte. Iar țăranul acela a fost împins undeva departe de slugile ce mergeau înainte, zicânduși pe starețul de care se îngrețoșa uitându-mi ca sunt nimicse la dânsul de departe, iar toţi ceilalţi sdorea să-au amăgitl vadă, parându-le ca sunt mare”dar nu putea. De aici s-Deci a arătat aievea întrebat în câtă smerenie era Cuviosul părinte Serghietaină pe unul din cei ce mergeau înainte zicându-i: „Cine este, căci pe lucrătorul de pamântstăpâne, starețul cel ce șade cu voievodul?” Și i-a spus lui acela că este Sfântul Serghie. Apoi a început țăranul a se necăji și a se îngreţoşa de elocărî pe sine, zicând: „O, Doamne, lcât m-ai orbit și n-a iubit mai mult decât cinstea am crezut celor ce -mi arătau pe sfântul părinte și nu i se facea -am dat lui vrednica cinste? Cu dreptate este numele nostru țăran și prost. Cum mă voi arăta feței sfântului, cuprins fiind de voievod. rușine?”

OarecândDupă ce a plecat voievodul din mănăstire, întrțăranul a alergat la cuviosul și, rușinându-o seară târziuse a privi la fața lui, stând fericitul după obiceiul său i-a căzut la citirea rugăciunilor şi rugândupicioare, cerându-se cu dinadinsul lui Dumnezeu pentru ucenicii săii iertare, căci din neștiință a greșit. Sfântul l-a auzit un glasmângâiat cu dragoste, zicându-i: “Serghie„Să nu te mâhnești, fiule!” Pentru că tu singur ai socotit adevărul despre mine, zicându-mi ca sunt nimic, iar toți ceilalți s-au amăgit, parându-le ca sunt mare”. De aici s-a arătat aievea în câtă smerenie era Cuviosul părinte Serghie, căci pe lucrătorul de pământ, ce se îngrețoșa de el, l-a iubit mai mult decât cinstea ce i se făcea de voievod.

Iar elOarecând, mirânduîntr-se de neobişnuita chemare noaptea o seară târziu, a făcut rugăciune şi a deschis fereastra chiliei, vrând să vadă cine lstând fericitul după obiceiul său la citirea rugăciunilor și rugându-a chemat. Şi iata a văzut o lumina mare din cer strălucind, încat s-a luminat noaptea aceea mai mult decat o zi luminoasă, apoi a venit la dânsul a doua oară glasul, zicând: Serghie, te rogi se cu dinadinsul lui Dumnezeu pentru fiii tăi şi rugăciunea ta este primită. Căută şi vezi numărul călugărilor celor adunaţi în numele Sfintei Treimi la păstoria ta”. Şi căutânducenicii săi, sfântul a văzut mulţime multă de pasări preafrumoase, nu numai în mănăstire, ci şi împrejurul mănăstirii, şezând şi cântând cântări îngereşti cu nespusă dulceaţă. Şi iar se auzea glasulauzit un glas, zicându-i: “În ce chip ai văzut pasările acestea, aşa se va înmulţi turma ucenicilor tăi, şi după tine nu se va împuţina, şi aşa cu minune şi în multe feluri vor fi împodobiţi cu bunătăţile lor, cei ce vor urma paşilor tăi”. Iar sfântul, văzând, se mira de acea minunată vedenie. Şi vrând să aibă părtaş şi martor la vedenia aceea, a chemat pe Simeon cel mai sus pomenit, căci era aproape, iar Simeon, mirându-se de neobişnuita chemare a stareţului, a alergat degrab la dânsul, dar nu s-a învrednicit să vadă toată vedenia ci numai o parte a văzut din lumina aceea cerească. Însă sfântul i-a spus lui toate cele ce a văzut şi s-au bucurat amândoi împreună, proslăvind pe Dumnezeu. „Serghie!”

După aceastaIar el, întrmirându-una din zile, au venit grecii se de la Constantinopolneobișnuita chemare noaptea târziu, trimişi la sfântul de Preasfinţitul Patriarh Filoteia făcut rugăciune și a deschis fereastra chiliei, şi ivrând să vadă cine l-au adus lui de la patriarh binecuvântare şi daruri: “o cruce, un paraman, o schimă şi o scrisoare care avea în sine scris aşa: “Cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului şi a toată lumea patriarh, Domnul Filotei, celui întru Sfântul Duh fiu şi împreună slujitor al smereniei noastre, Serghie, dar şi pace şi chemat. Și iată a noastră binecuvântare să fie cu voi! Am auzit de viaţa voastră cea după Dumnezeu foarte îmbunătăţită şi am lăudat şi am preamărit pe Dumnezeu. Însă văzut o rânduială încă vă mai trebuielumina mare din cer strălucind, căci n-aţi câştigat încă viaţa cea de obşte. Căci sţii, cuvioase, că şi singur Sf. Prooroc şi împărat David, cel ce pe toate leîncât s-a cercetat cu înţelegereluminat noaptea aceea mai mult decât o zi luminoasă, nimic alt n-apoi a putut să laude, fără numai venit la dânsul a locui fraţii împreună. Iar după acela şi noi sfat bun vă dămdoua oară glasul, ca să alcătuiţi viaţa de obştezicând: „Serghie, şi mila lui Dumnezeu şi binecuvântarea noastră să fie cu voi”te rogi pentru fiii tăi și rugăciunea ta este primită. Căută și vezi numărul călugărilor celor adunați în numele Sfintei Treimi la păstoria ta”. Aceasta scrisoare a patriarhului luând-o cuviosulȘi căutând, sfântul a mers la Preasfinţitul Alexievăzut mulțime multă de pasări preafrumoase, fericitul mitropolit a toată Rusia şinu numai în mănăstire, arătându-i scrisoareaci și împrejurul mănăstirii, îl intrebășezând și cântând cântări îngerești cu nespusă dulceață. Și iar se auzea glasul, zicându-i: “Tu„În ce chip ai văzut pasările acestea, așa se va înmulți turma ucenicilor tăi, și după tine nu se va împuțina, preasfinţite stăpaneși așa cu minune și în multe feluri vor fi împodobiți cu bunătățile lor, cum porunceşti?” cei ce vor urma pașilor tăi”. Iar mitropolitul a răspuns stareţuluisfântul, văzând, zicând: “De vreme ce te-ai învrednicit se mira de atâtea bunătăţiacea minunată vedenie. Și vrând să aibă părtaș și martor la vedenia aceea, cuvioase, preamărind Dumnezeu a chemat pe cei ce-L slăvesc pe ElSimeon cel mai sus pomenit, încât şi în ţările cele depărtate a ajuns auzul numelui şi al vieţii talecăci era aproape, iar marele patriarh Simeon, mirându-se de neobișnuita chemare a toată lumea te sfătuieşte spre folosstarețului, apoi şi noi a alergat degrabă la aceeaşi te sfătuim şi lăudăm o aşa rânduială”. Deci din vremea aceea Cuviosul Serghie a aşezat viaţa de obşte în locaşul săudânsul, poruncind să se păzească statornic rânduielile vieţii de obşte: “nimic să dar nu câstige cineva pentru sine, nici s-a învrednicit să numească ceva al sau, vadă toată vedenia ci toate de obşte să le aiba, după poruncile sfinţilor părinţinumai o parte a văzut din lumina aceea cerească. Iar după aşezarea vieţii de obşte Însă sfântul i-a vrut să fugă de mărirea omenească şi să slujească spus lui Dumnezeu în loc neştiut, sălăşuindutoate cele ce a văzut și s-se în linişteau bucurat amândoi împreună, la singurătateproslăvind pe Dumnezeu.

DeciDupă aceasta, găsind o vreme cu înlesnire, a ieşit în taină într-una din mănăstirea sazile, neştiind nimeniau venit grecii de la Constantinopol, şi a plecat în pustie. Iar mergând ca trimiși la patruzeci sfântul de stadiiPreasfințitul Patriarh Filotei, și i-au adus lui de la patriarh binecuvântare și daruri: „o cruce, a aflat un loc bineplăcut paraman, o schimă și o scrisoare care avea în sine scris așa: „Cu mila luiDumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului și a toată lumea patriarh, aproape de râul ce se numeşte CarjaciDomnul Filotei, şicelui întru Sfântul Duh fiu și împreună slujitor al smereniei noastre, acolo sălăşuindu-seSerghie, vieţuiadar și pace și a noastră binecuvântare să fie cu voi! Am auzit de viața voastră cea după Dumnezeu foarte îmbunătățită și am lăudat și am preamărit pe Dumnezeu. Apoi fraţiiÎnsă o rânduială încă vă mai trebuie, văzânducăci n-se părăsiţi ați câștigat încă viața cea de părintele lorobște. Căci știi, erau în mare necaz şi tulburarecuvioase, ca oile fără de păstor, şi cu dinadinsul îl căutau pretutindenică și singur Sf. După câtăva vremeProoroc și împărat David, au aflat fraţii locul şi, mergând, rugau cel ce pe sfântul toate le-a cercetat cu lacrimi înțelegere, nimic alt n-a putut să se întoarcă în mănăstirelaude, fără numai a locui frații împreună. Dar el nu voiaIar după acela și noi sfat bun vă dăm, iubind mai mult liniştea şi singurătatea. Din această pricinăca să alcătuiți viața de obște, mulţi din ucenicii și mila lui, lasând lavra, s-au aşezat Dumnezeu și binecuvântarea noastră să fie cu dânsul în pustia aceea şi după o vreme oarecare au ridicat mănăstire şi biserică în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeuvoi”. Iar fraţii din lavra cea mare, neputând a vieţui fără de părintele lor şi neizbutind Aceasta scrisoare apatriarhului luând-l îndupleca ca să se întoarcă la dânşiio cuviosul, au a mers la Preasfinţitul Mitropolit Preasfințitul Alexie, rugândufericitul mitropolit a toată Rusia și, arătându-l să trimită el la cuviosuli scrisoarea, îl întrebă, poruncinduzicându-i să se întoarca : „Tu, preasfințite stăpâne, cum poruncești?” Iar mitropolitul a răspuns starețului, zicând: „De vreme ce te-ai învrednicit de atâtea bunătăți, cuvioase, preamărind Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El, încât și în țările cele depărtate a ajuns auzul numelui și al vieții tale, iar marele patriarh a toată lumea te sfătuiește spre folos, apoi și noi la locul lui cel dintâiaceeași te sfătuim și lăudăm o așa rânduială”. Deci fericitul Alexie din vremea aceea Cuviosul Serghie a trimis doi arhimandriţiașezat viața de obște în locașul său, rugându-l poruncind să se păzească statornic rânduielile vieții de obște: “nimic să asculte şi nu câștige cineva pentru sine, nici să mângâie pe fraţii săi prin întoarcerea sa la dânşiinumească ceva al sau, ca nu cumva fiind fără ci toate de dânsul obște să se supere şile aibă, risipindu-se, locul sfânt să se pustiascădupă poruncile sfinților părinți. Apoi Cuv. Serghie, trebuind Iar după așezarea vieții de obște a vrut să asculte fugă de arhiereumărirea omenească și să slujească lui Dumnezeu în loc neștiut, ssălășluindu-a intors se în lavra liniște, la petrecerea sa cea dintâi, unde s-au mângâiat fraţii foarte mult de venirea luisingurătate.

Episcopul PermuluiDeci, Sfântul Ştefangăsind o vreme cu înlesnire, a ieșit în taină din mănăstirea sa, neștiind nimeni, având mare dragoste către cuviosulși a plecat în pustie. Iar mergând ca la patruzeci de stadii, mergea oarecând pe calea aflat un loc bineplăcut lui, aproape de la episcopia să catre cetatea Moscoveirâul ce se numește Carjaci, și, acolo sălășluindu-se, viețuia. Apoi frații, care este văzându-se părăsiți de la mănăstirea lui Serghie părintele lor, erau în mare necaz și tulburare, ca la cinci stadiioile fără de păstor, și cu dinadinsul îl căutau pretutindeni. Grăbindu-După câtăva vreme, au aflat frații locul și, mergând, rugau pe sfântul cu lacrimi să se spre cetateîntoarcă în mănăstire. Dar el nu voia, iubind mai mult liniștea și singurătatea. Din această pricină, mulți din ucenicii lui, lăsând [[Lavră|lavra]], s-au așezat cu dânsul în pustia aceea și după o vreme oarecare au ridicat mănăstire și biserică în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Iar frații din lavra cea mare, neputând a viețui fără de părintele lor și neizbutind a gândit -l îndupleca ca să nu mearga atunci se întoarcă la dânșii, au mers la mănăstirea sfântuluiPreasfințitul Mitropolit Alexie, ci rugându-l să vadă pe trimită el la cuviosul când , poruncindu-i să se va întoarce către casăîntoarcă la locul lui cel dintâi. Şi când era el în dreptul mănăstiriiDeci fericitul Alexie a trimis doi arhimandriți, srugându-a sculat din caruţa l să asculte și să mângâie pe frații săi prin întoarcerea sa şila dânșii, ca nu cumva fiind fără de dânsul să se supere și, citind “Cuvinerisipindu-se cu adevărat , locul sfânt să se pustiască. Apoi Cuv. Serghie, trebuind să te fericim” şi facând obişnuita rugăciuneasculte de arhiereu, s-a închinat fiind cu faţa spre mănăstirea Cuviosului Serghieîntors în lavra la petrecerea sa cea dintâi, zicând asa: “Pace ţie, duhovnicescule frate!” unde s-au mângâiat frații foarte mult de venirea lui.

Şi s-a întamplat ca atunci fericitul Serghie mânca la masă. Şi înţelegând cu duhul închinăciunea episcopuluiEpiscopul Permului, s-a sculat numaidecât de la masă şiSfântul Ștefan, stând puţin şi rugăciune făcândavând mare dragoste către cuviosul, s-a închinat asemenea episcopului celui ce se afla, care vieţuind încă în trupmergea oarecând pe cale, se învrednicea cu cei fără de trupurila episcopia să către cetatea Moscovei, căci, slujind el Sf. Liturghie, îngerul Domnului slujea cu el, precum mărturiseau ucenicii lui, Isachie tăcutul şi Macarie, bărbaţi vrednici care este de credinţă şi desăvârşiţi în fapte bune, care într-adevăr au văzut pe îngerul la mănăstirea lui Dumnezeu slujind cu CuvSerghie ca la cinci stadii. Serghie în altar şi sGrăbindu-au spăimântat văzând podoaba lui negrăită: După acestea, fericitul mitropolit Alexie, slăbind de bătrâneţe şi văzând că se apropie de sfârşitspre cetate, s-a chemat gândit să nu meargă atunci la sine pe Cuviosul Serghie şi, luând crucea sa cea arhiereascămănăstirea sfântului, ci să vadă pe care o purta la piept, împodobită cu aur şi cu pietre scumpe, o dădu cuviosuluicuviosul când se va întoarce către casă. Iar Și când era elîn dreptul mănăstirii, închinându-se cu smerenie, is-a zis: “Iartă-mă, stăpâne, căci sculat din tinereţe n-am fost purtător de aur, iar la bătrâneţe mai mult decât atunci vreau ca să petrec în sărăcie”. Iar arhiereul i-a zis: “Ştiucăruța sa și, iubite, că acestea lecitind „Cuvine-ai isprăvit, dar să faci ascultare şi să primeşti de la noi binecuvântarea ce ţi se dă”. Şi aşa a pus cu mâinile sale crucea pe pieptul sfântului, ca o logodire, apoi a început a grăi: “Sa ştii, fericite, pentru ce adevărat să te-am chemat şi ce vreau să rânduiesc pentru tine. Iata eu am ţinut Mitropolia Rusieifericim” și făcând obișnuita rugăciune, Dumnezeu încredinţândus-mi-o cât a vrut El. Iar acum mă văd apropiat de sfârşit, numai nu ştiu ziua sfârşitului meu, şi doresc, în viaţă închinat fiind să găsesc un bărbat ce ar putea să pască turma lui Hristos după mine. Şi nu aflu altul aşa după cum doresc eu, decât numai pe tine. Încă ştii cu încredinţare ca şi marii stăpânitorifața spre mănăstirea Cuviosului Serghie, domni şi toţi oamenii laici şi duhovniceşti, până la cel de pe urmăzicând așa: „Pace ție, pe tine te vor iubi, şi nu pe altul, ci numai pe tine te vor cere la scaunul acela, ca cel ce eşti vrednic. Deci acum, preacuvioase, primeşte rânduiala episcopiei. Iar după ieşirea mea din trup vei lua scaunul meu”. duhovnicescule frate!”

Auzind aceste cuvinte, cuviosul Și s-a mâhnit foarteîntâmplat ca atunci fericitul Serghie mânca la masă. Și înțelegând cu duhul închinăciunea episcopului, căci se socotea pe sine s-a fi nevrednic sculat numaidecât de o rânduiala ca aceea. Şi la masă și, stând puțin și rugăciune făcând, s-a răspuns către arhiereu: “Iartă-măînchinat asemenea episcopului celui ce se afla, stăpâne sfintecare viețuind încă în trup, dar pui pe mine sarcina mai presus se învrednicea cu cei fără de puterea meatrupuri, căci, şi aceasta nu se poate întampla niciodatăslujind el Sf. Cine sunt euLiturghie, îngerul Domnului slujea cu el, precum mărturiseau ucenicii lui, păcătosul şi mai smeritul decât toţi oameniiIsachie tăcutul și Macarie, ca să îndraznesc a mă atinge bărbați vrednici de o rânduială ca aceasta?” Apoi credință și desăvârșiți în fapte bune, care într-adevăr au văzut pe îngerul lui Dumnezeu slujind cu Cuv. Serghie în altar și s-au spăimântat văzând podoaba lui negrăită: După acestea, fericitul mitropolit Alexie , slăbind de bătrânețe și văzând că se apropie de sfârșit, a zis multe cuvinte către Sfântul din dumnezeieştile Scripturichemat la sine pe Cuviosul Serghie și, luând crucea sa cea arhierească, ca să-l înduplece pe el care o purta la voia sapiept, împodobită cu aur și cu pietre scumpe, o dădu cuviosului. Dar iubitorul de Iar el, închinându-se cu smerenie nu s, i-a plecat nicidecumzis: „Iartă-mă, stăpâne, căci din tinerețe n-am fost purtător de aur, iar la bătrânețe mai mult decât atunci vreau ca să petrec în sărăcie”. La urmă Iar arhiereul i-a răspunszis: “Stăpane sfinte„Știu, iubite, de nu vei vrea că acestea le-ai isprăvit, dar să faci ascultare și să alungi smerenia mea din hotarele acestea şi primești de la auzul tăunoi binecuvântarea ce ți se dă”. Și așa a pus cu mâinile sale crucea pe pieptul sfântului, ca o logodire, apoi să nu mai adaugi a început a grăi despre aceasta către mine: „Sa știi, fericite, nici pe altcineva pentru ce te-am chemat și ce vreau sărânduiesc pentru tine. Iată eu am ținut Mitropolia Rusiei, Dumnezeu încredințându-l laşi să mi-o cât a vrut El. Iar acum mă supere cu acest fel văd apropiat de cuvintesfârșit, numai nu știu ziua sfârșitului meu, și doresc, de vreme în viață fiind să găsesc un bărbat ce nimeni nu va ar putea să afle întru pască turma lui Hristos după mine vrere la aceasta”. Iar arhiereulȘi nu aflu altul așa după cum doresc eu, văzând decât numai pe sfântul neplecattine. Încă știi cu încredințare ca și marii stăpânitori, a încetat a-i grăi lui despre urmarea domni și toți oamenii laici și duhovnicești, până la scaunul episcopalcel de pe urmă, pe tine te vor iubi, temându-se ca și nu cumvape altul, supărându-se cuviosulci numai pe tine te vor cere la scaunul acela, să se duca în cele mai departate părţi şi pustietăţi şi să lipsească Moscova de un luminător ca acestacel ce ești vrednic. Şi mângâindu-l cu cuvinte duhovniceştiDeci acum, preacuvioase, i-a dat voie să plece cu pace la mănăstireprimește rânduiala episcopiei. Iar nu după multă vreme, cel între sfinţi Alexie mitropolitul s-a dus ieșirea mea din viaţa, şi fericitul Serghie era silit prin rugăminte de domnii cei mari stăpânitori şi de mulţimea pravoslavnicilor să primească trup vei lua scaunul Mitropoliei Rusiei, dar sfântul a rămas neînduplecat şi tare ca un diamantmeu”.

Atunci Auzind aceste cuvinte, cuviosul s-a fost suit mâhnit foarte, căci se socotea pe scaun un [[arhimandrit]]sine a fi nevrednic de o rânduiala ca aceea. Și a răspuns către arhiereu: „Iartă-mă, anume Mihailstăpâne sfinte, care a îndrăznit dar pui pe mine sarcina mai înainte presus de sfinţire puterea mea, și aceasta nu se poate întâmpla niciodată. Cine sunt eu, păcătosul și mai smeritul decât toți oamenii, ca să îndrăznesc a se îmbrăca în veşminte arhiereşti şi mă atinge de o rânduială ca aceasta?” Apoi fericitul Alexie azis multe cuvinte către Sfântul din dumnezeieștile Scripturi, ca să-şi pune camilafca albal înduplece pe el la voia sa. Înca începuse şi asupra Sfântului Serghie şi Dar iubitorul de smerenie nu s-a locaşului lui a se înarmaplecat nicidecum. I se parea că Serghie îi taie îndrazneala, căutânduLa urmă i-şi pentru sine Mitropolia. Iar fericitula răspuns: „Stăpâne sfinte, auzind ca Mihail se lauda împotriva luide nu vei vrea să alungi smerenia mea din hotarele acestea și de la auzul tău, apoi să nu mai adaugi a zis grăi despre aceasta către ucenicii săi: “Mihailmine, laudândunici pe altcineva să-se împotriva locaşului acestuia, împotriva smereniei noastre, nu va câstiga ceea ce doreşte şil lași să mă supere cu acest fel de cuvinte, de vreme ce este biruit de mândrie, nici cetatea împaratească nimeni nu va vedea”putea să afle întru mine vrere la aceasta”. Şi sIar arhiereul, văzând pe sfântul neplecat, a încetat a-i grăi lui despre urmarea la scaunul episcopal, temându-a împlinit proorocia sfântuluise ca nu cumva, căcisupărându-se cuviosul, calatorind Mihail să se ducă în corabie spre Constantinopol pentru hirotoniecele mai depărtate părți și pustietăți și să lipsească Moscova de un luminător ca acesta. Și mângâindu-l cu cuvinte duhovnicești, i-a căzut în boala trupească şi dat voie să plece cu pace la mănăstire. Iar nu după multă vreme, cel între sfinți Alexie mitropolitul s-a sfârşit. Iar pe scaun dus din viața, și fericitul Serghie era silit prin rugăminte de domnii cei mari stăpânitori și de mulțimea pravoslavnicilor să primească scaunul Mitropoliei Rusiei, dar sfântul a fost ridicat Ciprianrămas neînduplecat și tare ca un diamant.

În acei ani, prin voinţa lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre Atunci a fost năvălirea necuratului Mamaesuit pe scaun un [[arhimandrit]], împăratul tătărescanume Mihail, care a îndrăznit mai înainte de sfințire a se îmbrăca în veșminte arhierești și a-și pune camilafca alba. Încă începuse și asupra pamântului RusieiSfântului Serghie și a locașului lui a se înarma. De acest lucru marele domn Dimitrie întristându-I se, Sfântul părea că Serghie l-a înarmat cu rugăciunea şi i-a proorocit biruinţaîi taie îndrăzneala, zicând: “Sa ieşi împotriva barbarilor, lepadânducăutându-ţi toata îndoiala, şi, Dumnezeu ajutându-ţi, vei birui pe vrajmaşii tăi şi te vei întoarce sănătos la scaunul tău”și pentru sine Mitropolia. Deci marele domnIar fericitul, nădăjduind spre ajutorul auzind ca Mihail se lauda împotriva lui Dumnezeu şi rugăciunile sfântului, a merszis către ucenicii săi: „Mihail, făcând război cu tătarii, şi ilăudându-a biruit pe eise împotriva locașului acestuia, astfel că abia cu puţini tovarăşi a scăpat Mamae. Iar cuviosulîmpotriva smereniei noastre, fiind înaintevăzatornu va câstiga ceea ce dorește și, vedea cele de departe ca pe cele vreme ce este biruit de aproape şi când era război între creştini şi între tătarimândrie, stând cu fraţii la rugăciune în mănăstirea sa spunea ca în acea vreme marelenici cetatea împărățească nu va vedea”. Și s-a împlinit proorocia sfântului, căci, domn Dimitrie a biruit pe tătari. Mai spunea apoi şi care anume din ostaşii creştini au fost ucişi călătorind Mihail în razboi şi aducea jertfe lui Dumnezeu corabie spre Constantinopol pentru dânşii, pentru că toate i se descopereau lui de la Domnul. Iar cneazul, întorcându-se izbânditor de la războihirotonie, a mers căzut în mănăstire la cuviosul, mulţumind mult sfântului că iboala trupească și s-a ajutat cu rugăciunile sale către Dumnezeusfârșit. Iar pe scaun a fost ridicat Ciprian.

Stând oarecând fericitul părinte noaptea la obişnuita sa pravilă înaintea icoanei Preacuratei Maici a În acei ani, prin voința lui Dumnezeu şi adeseori privind la icoană, zicea: “Preacuratăpentru păcatele noastre a fost năvălirea necuratului Mamae, împăratul tătăresc, Maica Hristosului meuasupra pământului Rusiei. De acest lucru marele domn Dimitrie întristându-se, apăratoare şi tare ajutătoare Sfântul Serghie l-a înarmat cu rugăciunea și i-a neamului omenescproorocit biruința, fii mijlocitoare nouă nevrednicilorzicând: „Să ieși împotriva barbarilor, pururea rugândulepădându-ți toată îndoiala, și, Dumnezeu ajutându-ți, vei birui pe vrăjmașii tăi și te Fiului tău şi Dumnezeului nostruvei întoarce sănătos la scaunul tău”. Deci marele domn, ca să caute nădăjduind spre locul acesta sfânt, care este întemeiat spre lauda şi cinstea ajutorul lui Dumnezeu și rugăciunile sfântului Lui nume, în veci. Pe tinea mers, Maica dulcelui meu Hristosfăcând război cu tătarii, ca și i-a biruit pe ceea ce ai câştigat multă îndrazneala catre Dânsulei, înainte-rugătoare te punem noiastfel că abia cu puțini tovarăși a scăpat Mamae. Iar cuviosul, robii tăifiind înaintevăzator, căci tu eşti tuturor nădejde vedea cele de mântuire şi adăpostire”. Aşa se ruga, şi canonul cel departe ca pe cele de mulţumireaproape și când era război între creștini și între tătari, adica Acatistul Preacurateistând cu frații la rugăciune în mănăstirea sa spunea ca în acea vreme marele, cântându-ldomn Dimitrie a biruit pe tătari. Mai spunea apoi și care anume din ostașii creștini au fost uciși în război și aducea jertfe lui Dumnezeu pentru dânșii, a sezut puţin să pentru că toate i se odihneascădescopereau lui de la Domnul. Iar ucenicului saucneazul, Mihailîntorcându-se izbânditor de la război, a mers în mănăstire la cuviosul, mulțumind mult sfântului că i-a zis: “Fiule, trezeşte-te şi priveghează, de vreme ce cercetare minunată şi înfricoşatoare o să ne fie noua în ceasul acesta”ajutat cu rugăciunile sale către Dumnezeu.

Acestea grăindu-leStând oarecând fericitul părinte noaptea la obișnuita sa pravilă înaintea icoanei Preacuratei Maici a lui Dumnezeu și adeseori privind la icoană, zicea: „Preacurată, îndată se auzi un glasMaica Hristosului meu, zicând: “Iatăapărătoare și tare ajutătoare a neamului omenesc, vine Preacurata!” Iar sfântulfii mijlocitoare nouă nevrednicilor, auzindupururea rugându-lte Fiului tău și Dumnezeului nostru, ca să caute spre locul acesta sfânt, care este întemeiat spre lauda și cinstea sfântului Lui nume, a ieşit degrab din chilie în tindăveci. Pe tine, şi iată o lumină mareMaica dulcelui meu Hristos, mai mult decat Soarele strălucind, a luminat ca pe sfântulceea ce ai câștigat multă îndrăzneală către Dânsul, şi îndată a văzut pe Preacurata cu doi apostoliînainte-rugătoare te punem noi, cu Petru şi Ioanrobii tăi, strălucind într-o negrăită luminăcăci tu ești tuturor nădejde de mântuire și adăpostire”. Când a văzutAșa se ruga, și canonul cel de mulțumire, adică Acatistul Preacuratei, cântându-ol, sfântul a căzut cu faţa la pământ, neputând suferi raza aceea strălucitoareșezut puțin să se odihnească. Iar Preacurata sucenicului sau, Mihail, i-a atins de sfântul cu mâinile sale, zicându-izis: “Nu te spaimânta, alesul Meu! Iată am venit să te cercetez„Fiule, căci strezește-a auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi şi pentru locaşul tău să nu te mai mâhneştiși priveghează, că de acum înainte vei fi îndestulat cu de toate, nu numai până vreme ce vei fi cercetare minunată și înfricoșătoare o să ne fie noua în viaţa aceasta, ci şi după ducerea ta către Domnul, nedepărtată voi fi de locaşul tău, cele trebuitoare dându-i nelipsit, păzindu-l şi acoperindu-l”ceasul acesta”.

Acestea grăindu-le, îndată se auzi un glas, zicând: „Iată, s-a făcut nevăzută. vine Preacurata!” Iar sfântul, ca întrauzindu-o uimire l, a minţiiieșit degrabă din chilie în tindă, era cuprins de frică şi de cutremur și iată o lumină mare şi, venindu-şi în sine după puţinmai mult decât Soarele strălucind, a luminat pe sfântul, și îndată a aflat văzut pe ucenicul său zăcând de fricaPreacurata cu doi apostoli, ca mortcu Petru și Ioan, si lstrălucind într-a ridicato negrăită lumină. Iar el Când a început văzut-o, sfântul a se arunca căzut cu fața la picioarele stareţuluipământ, zicând: “Spuneneputând suferi raza aceea strălucitoare. Iar Preacurata s-mia atins de sfântul cu mâinile sale, părintezicându-i: „Nu te spăimânta, pentru Domnulalesul Meu! Iată am venit să te cercetez, ce era aceasta minunată vedenie de vreme ce duhul meu numai puţin de nu căci s-a desparţit auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi și pentru locașul tău să nu te mai mâhnești, că de trupeasca-mi legătura, pentru vedenia cea stralucită?” Iar sfântul se bucura acum înainte vei fi îndestulat cu sufletul şi faţa lui strălucea de acea negrăită bucurietoate, neputând să grăiască altceva nimic, fără nu numai atât: “Aşteaptă, fiule, fiindcă duhul meu tremură până ce vei fi în mine de acea minunată vedenie”. Şi se afla tacând şi mirându-se. Apoiviața aceasta, ci și după puţin timpducerea ta către Domnul, a zis ucenicului sau: “Fiule, cheamă la mine pe Isaac şi pe Simon”. Şi venind einedepărtată voi fi de locașul tău, lecele trebuitoare dându-a spus toate pe rândi nelipsit, cum a văzut pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu cu apostolii şi ce ipăzindu-a zis lui. Acestea auzindul și acoperindu-le ei, se umplură de bucurie şi de veselie şi toţi împreuna au cântat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfântul a petrecut toata noaptea aceea fără somn, socotind cu mintea pentru milostiva cercetare a Stăpanei celei Preacuratel”.

Slujind oarecând cuviosul dumnezeiasca LiturghieAcestea zicând, ucenicul luis-a făcut nevăzută. Iar sfântul, Simeonca într-o uimire a minții, era cuprins de care am pomenit înaintefrică și de cutremur mare și, fiind desăvârşit cu viaţavenindu-și în sine după puțin, era atunci eclesiarh. Acela a văzut foc umblând aflat pe jertfelnicucenicul său zăcând de frica, înconjurând altarul şi pe Serghie când slujeaca mort, și l-a ridicat. Şi stătea Iar el a început a se arunca la picioarele starețului, zicând: „Spune-mi, părinte, pentru Domnul, ce era aceasta minunată vedenie de vreme ce duhul meu numai puțin de nu s-a despărțit de trupeasca-mi legătura, pentru vedenia cea strălucită?” Iar sfântul se bucura cu sufletul și fața lui strălucea de acea negrăită bucurie, neputând să grăiască altceva nimic, fără numai atât: „Așteaptă, fiule, fiindcă duhul meu tremură în foc mine de acea minunată vedenie”. Și se afla tăcând și mirându-se. Apoi, după puțin timp, a zis ucenicului sau: „Fiule, cheamă la cap până la picioaremine pe Isaac și pe Simon”. Iar sosind vremea împărtăşiriiȘi venind ei, sle-a luat focul acela dumnezeiesc şispus toate pe rând, învăluinducum a văzut pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu cu apostolii și ce i-a zis lui. Acestea auzindu-le ei, se ca o panza curata, umplură de bucurie și de veselie și toți împreuna au cântat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfântul a intrat în sfântul potirpetrecut toată noaptea aceea fără somn, şi socotind cu acela s-mintea pentru milostiva cercetare a împărtăşit vrednicul slujitor, Sfântul SerghieStăpânei celei Preacurate.

Vieţuind Slujind oarecând cuviosul dumnezeiasca Liturghie, ucenicul lui, Simeon, de care am pomenit înainte, fiind desăvârșit cu viața, era atunci [[eclesiarh]]. Acela a văzut foc umblând pe jertfelnic, înconjurând altarul și pe Serghie când slujea. Și stătea sfântul în foc de la cap până la picioare. Iar sosind vremea împărtășirii, s-a luat focul acela dumnezeiesc și, învăluindu-se ca o pânză curată, a intrat în sfântul [[potir]], și cu acela s-a împărtășit vrednicul slujitor, Sfântul Serghie. Viețuind cuviosul ani îndestulaţi îndestulați în mare înfrânare şi și osteneli şi și făcând multe minuni, a ajuns la adânci bătrâneţibătrâneți. Acum îi erau anii lui de la naştere saptezeci şi naștere șaptezeci și opt. El şiși-a văzut mutarea să catre către Dumnezeu cu şapte șapte luni mai înainte şi și a chemat fraţiifrații, încredinţând încredințând egumena ucenicului sau cu numele Nicon, care deşi deși era tânăr de ani, mintea lui înflorea cu cărunteţele şi căruntețele și în toata viaţa toată viața urma învăţătorului şi povăţuitorului învățătorului și povățuitorului său Serghie. Punându-l pe Nicon egumen, Serghie a început singur a se liniştiliniști, iar în luna lui septembrie, căzând în boala trupească şi și cunoscându-şi și cea de pe urmă ducere a sa către Dumnezeu, a chemat şi și a învăţat învățat pe fraţi frați îndestul, dându-le binecuvântare şi și iertare; iar în ceasul din urmă s-a împartaşit împărtășit singur cu Preacuratele Taine, dându-şi și astfel sfântul sau suflet în mainile mâinile lui Dumnezeu. Fata lui era luminoasa, nu ca a mortului, ci ca a unui om care doarme, ceea ce era un semn încredinţat încredințat de luminarea lui cea sufletească şi și de răsplata dumnezeiască. Iar cinstitul lui trup a fost pus în locaşul locașul în care s-a nevoit. După trei ani de zile însă s-au aflat moaştele moaștele lui cele sfinte întregi şi și nestricate. Nici de hainele lui nu se atinsese stricăciunea, ci iesea ieșea mireasmă bună negrăită şi și multă tămăduire se dădea bolnavilor. Chiar şi și până acum curg de la cinstita lui racla, ca dintr-un izvor, tămăduiri tuturor celor ce alearga aleargă cu credinţăcredință. Căci, precum în viaţa viața sa, aşa şi așa și după mutare, el face nenumărate minuni pentru mărirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine cinstea şi mulţumita și mulțumita în veci. Amin

* [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie25.htm Sinaxar: 25 septembrie]

*[http://logos.md/rugaciuni/acatiste/serghie-radonej'''Acatistul Sfantului Sfântului Serghie de Radonej''']*[http://days.pravoslavie.ru/Images/ii1974&288.htm Icoane ale Sfântului Serghie de Radonej]  [[Categorie:Sfinți]][[Categorie:Sfinți ruși]][[Categorie:Cuvioși]][[Categorie:Monahism]]

[[Categorieen:SfinţiSergius of Radonezh]][[Categoriefr:Sfinţi ruşiSerge de Radonège]]