Modificări

== Viaţa Sfântului Serghie de Radonej ==[[ImageFișier:Vasnetsov_sergij_radonezh.jpg|thumb|right|Sf. Serghie din de Radonej]]Cuviosul părintele nostru '''Serghie de Radonej''' a fost unul din înnoitorii [[Cuviosmonahism]]ul şi de ului în Rusia secolului al XIV-lea, întemeietor al mănăstirii [[DumnezeuSfânta Treime]] purtătorul părintele nostru Serghie s-a născut în cetatea Rostovului, din părinţi binecredincioşi, pe nume Chiril şi Marianordul Moscovei. Deci, l-a ales pe el Dumnezeu pentru slujba Sa încă din pîntecele mamei sale, căci, intrând oarecând mama lui după obiceiul său în Biserică, la Sfânta Liturghie, şi având în pântece pe acest prunc, când au vrut să înceapă a citi Sf. Evanghelie pruncul a glăsuit, încât au auzit toţi cei ce erau aproape de maica [[Praznic|Prăznuirea]] sa. De-asemenea, în vremea cântării heruvicului, a doua oară a strigat pruncul. Şi când preotul a glasuit “Sfintele sfinţilor”, a treia oară s-a auzit, glasul pruncului din pântecele mamei. Din aceasta au, înţeles toţi că o să se arate mare luminător lumii şi slujitor Sfintei Treimi. Căci, precum Sfântul Ioan Botezătorul a săltat cu bucurie în pântece înaintea Maicii Domnului, aşa şi acesta a săltat înaintea Domnului în sfânta biserică. Deci s-a cuprins de frică şi de spaimă mama lui de minunea aceea, şi toţi cei ce auzisera se mirau foarte. Iar după acestea s-au împlinit zilele naşterii şi a născut fiu şi i-a pus numele Vartolomeu. Şi, de când s-a născut, nu sugea Miercurea şi Vinerea niciodată şi nici altceva nu gusta. Iar aceasta era începătura a înfranării şi a postirii lui celei mari, face pe care mai pe urmă a arătat-o în vârsta cea desăvârşită. Iar fiind de şapte ani a fost dat la învăţătura cărţii[[25 septembrie]], dar nu învăţa lesneziua adormirii sale, căci era zăbavnic la minte. Şi cu multă silinţă îl învăţa și pe el dascălul[[5 iulie]], însă cu greu sporea ceva. Aceasta era insa după rânduiala lui Dumnezeu, ca de la Duhul Sfânt, iar nu de la oameni, să se dea copilului înţelegerea carţiiziua aflării sfintelor sale [[moaște]].

Din == Viața Sfântului Serghie de Radonej ==[[Cuvios]]ul și de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] purtătorul părintele nostru Serghie s-a născut în cetatea Rostovului, din părinți binecredincioși, pe nume Chiril și Maria. Deci, l-a ales pe el Dumnezeu pentru slujba Sa încă din pîntecele mamei sale, căci, intrând oarecând mama lui după obiceiul său în Biserică, la Sfânta Liturghie, și având în pântece pe acest prunc, când au vrut să înceapă a citi Sf. Evanghelie pruncul a glăsuit, încât au auzit toți cei ce erau aproape de maica sa. De-asemenea, în vremea aceea fericitul copilcântării heruvicului, a doua oară a strigat pruncul. Și când preotul a glăsuit „Sfintele sfinților”, a treia oară s-a auzit, precum pământul adăpat glasul pruncului din destul de ploaie pântecele mamei. Din aceasta au, înțeles toți că o să se face roditorarate mare luminător lumii și slujitor Sfintei Treimi. Căci, precum Sfântul [[Ioan Botezătorul]] a săltat cu bucurie în pântece înaintea Maicii Domnului, luând binecuvântare așa și acesta a săltat înaintea Domnului în sfânta biserică. Deci s-a cuprins de la sfântul acela călugăr - mai bine zis frică și de spaimă mama lui de la înger - minunea aceea, și toți cei ce auziseră se mirau foarte. Iar după acestea s-au împlinit zilele nașterii și a făcut lesnicios spre învăţătura născut fiu și i-a toată înţelepciunea cărţii fără pus numele Vartolomeu. Și, de ostenealăcând s-a născut, nu sugea Miercurea și Vinerea niciodată și nici altceva nu gusta. Pentru căIar aceasta era începătura a înfrânării și a postirii lui celei mari, Dumnezeu ipe care mai pe urmă a arătat-o în vârsta cea desăvârșită. Iar fiind de șapte ani a deschis fost dat la învățătura cărții, dar nu învăța lesne, căci era zăbavnic la minte. Și cu multă silință îl învăța pe el dascălul, însă cu greu sporea ceva. Aceasta era însă după rânduiala lui mintea Dumnezeu, ca de la Duhul Sfânt, iar nu de la oameni, să înţeleagă scripturile”se dea copilului înțelegerea cărții.

Şi creştea copilul cu anii, cu înţelegerea şi cu faptele bune, Într-o zi umblând singur printr-o dumbrava - căci iubea postul şi înfrânareadin tinerețe liniștea și de multe ori se preumbla singur prin locuri liniștite - a găsit un călugăr, sau mai curând un înger în chip călugăresc, fugea trimis de jucăriile cele obişnuite copilăreşti; iar la citirea dumnezeieştilor cărţi şezândDumnezeu, stând acolo și făcând rugăciuni. Iar el, apropiindu-se, învăţa acea înţelepciunea așteptat sfârșitul rugăciunii, și apoi i-a cărei începătură este frica Domnuluifăcut închinăciune. Şi aşaIar călugărul l-a întrebat: „Ce-ți trebuie, fiule?” A răspuns copilul, zicând: „M-au dat, părinte, să învăț carte și nu pot să înțeleg nimic; din treapta în treapta mergândcele ce-mi spune dascălul meu, de care lucru tare mă necăjesc și nu știu ce să fac. Mă rog sfinției tale, creştea spre bărbăţia cea desăvârşităroagă-te Lui Dumnezeu pentru mine ca să mă înțelepțească cu sfintele tale rugăciuni”. Iar călugărul, făcând rugăciune, l-a binecuvântat, zicându-i: „Iată, de acum, fiule, îți dăruiește Dumnezeu să înțelegi cele ce-ți trebuie, încât să poți și pe alții să-i ajuți!”

După aceastaDin vremea aceea fericitul copil, părinţii lui s-au mutat precum pământul adăpat din cetatea Rostovului la locul ce destul de ploaie se chema Radonejface roditor, nu pentru că era acel loc luând binecuvântare de la sfântul acela călugăr - mai mare sau mai vestit, ci pentru că Dumnezeu aşa a binevoit, ca bine zis de la acel loc să proslavească pe plăcutul său, despre care ne este nouă acum cuvântul. Drept aceea, mutânduînger -se acolo părinţii fericitului, nu după multă vreme s-au mutat şi din viaţa aceasta la locurile cele luminoase şi răcoroase, lasându-şi a făcut lesnicios spre învățătura a toată averea moştenitorului lor, Vartolomeuînțelepciunea cărții fără de osteneală. Iar el se gândea întru sine la moartea părinţilor săi, zicând: “Şi eu sunt muritor, şi cu adevărat voi muri şi eu ca şi părinţii mei”. Deci binecunoscătorul copil, socotind viaţa aceasta scurtăPentru că, Dumnezeu i-a împarţit averea ce rămasese după părinţi, nelăsându-şi deschis lui nimic spre hrana cea de nevoie, căci nădăjduia spre Dumnezeu Cel ce dă hrană celor flamânzimintea să înțeleagă scripturile”.

Apoi s-a dus în pustie şiȘi creștea copilul cu anii, facându-şi o chiliuţă, petrecea acolo nevoindu-se şi rugându-se Lui Dumnezeu neincetat. Iar după o vreme a venit la dânsul un sfinţit călugărcu înțelegerea și cu faptele bune, anume Mitrofancăci iubea postul și înfrânarea, fugea de către care fericitul Vartolomeu s-a tuns în călugărească rânduialăjucăriile cele obișnuite copilărești; iar la citirea dumnezeieștilor cărți șezând, având de la naşterea sa douazeci şi trei de aniînvăța acea înțelepciune, şi l-a chemat din călugărie cu numele de Serghiecărei începătură este frica Domnului. Deci a petrecut acel sfânt călugăr cu Serghie puţine zile şi după aceasta i-a zis lui: “EuȘi așa, fiule, mă duc în calea mea, iar pe tine te dau din treapta în mainile Lui Dumnezeu”. Şi a proorocittreapta mergând, zicând: “Va face Dumnezeu la locul acesta o mănăstire mare şi preamarită”. Şi facând rugăciune s-a duscreștea spre bărbăția cea desăvârșită.

Iar Sfântul Serghie a rămas După aceasta, părinții lui s-au mutat din cetatea Rostovului la locul acela şi ce se osteneachema Radonej, zdrobindu-şi trupul nu pentru că era acel loc mai mare sau cu priveghereamai vestit, cu postul şi cu multe feluri de ostenelici pentru că Dumnezeu așa a binevoit, în vreme de iarnăca la acel loc să proslăvească pe plăcutul său, crapând pamântul de gerdespre care ne este nouă acum cuvântul. Drept aceea, el răbda într-o haina, ca unul fără de trup aratândumutându-se. Iar diavoliiacolo părinții fericitului, nesuferind nevoinţele lui, se sârguiau sănu după multă vreme s-l alunge de au mutat și din viața aceasta la locul acelalocurile cele luminoase și răcoroase, închipuindulăsându-se uneori în fiareși toată averea moștenitorului lor, alteori în şerpi, înfricoşând pe sfântul şi repezindu-se la dânsul cu sălbăticieVartolomeu. Iar else gândea întru sine la moartea părinților săi, cu rugăciuneazicând: „Și eu sunt muritor, precum și cu o armă, îi alunga pe ei şi înfierbântarile lor le rupea adevărat voi muri și eu ca paianjenul, prin vitejia sufletuluiși părinții mei”. OdatăDeci binecunoscătorul copil, într-o noaptesocotind viața aceasta scurtă, a năpădit aievea o tabără drăcească asupra împărțit averea ce rămăsese după părinți, nelăsându-și luinimic spre hrana cea de nevoie, ca o oaste oarecare şi cu mânie mare striga: “Ieşi din locul acesta, ieşi, să mori ca un rău!” căci nădăjduia spre Dumnezeu Cel ce dă hrană celor flămânzi.

Şi acestea zicânduApoi s-lea dus în pustie și, făcându-și o văpaie mare ieşea din gurile lorchiliuță, petrecea acolo nevoindu-se și rugându-se Lui Dumnezeu neîncetat. Iar eldupă o vreme a venit la dânsul un sfințit călugăr, anume Mitrofan, cu rugăciunea înarmândude către care fericitul Vartolomeu s-sea tuns în călugărească rânduială, îndata a alungat tabăra drăcească şi fără având de la nașterea sa douăzeci și trei de temere a rămasani, cântând şi laudând pe Dumnezeu. Acestea facânduși l-se aşa, a început a străbate pretutindeni slava despre dânsul şi se adunau la el mulţi chemat din cetăţile şi ţinuturile dimprejur pentru folos sufletesc. Alţii voiau să locuiască împreună călugărie cu dânsul şi să fie povătuiţi numele de el la calea mântuirii; iar el Serghie. Deci a petrecut acel sfânt călugăr cu dragosteSerghie puține zile și după aceasta i-i primea pe cei ce veneau. Şi a zidit mai întăi o biserică micazis lui: „Eu, din porunca lui Teognostfiule, care atunci era arhiereumă duc în calea mea, s-iar pe tine te dau în mâinile Lui Dumnezeu”. Și a sfinţit în numele Preasfintei Treimiproorocit, apoi şi zicând: „Va face Dumnezeu la locul acesta o mănăstire cinstită mare și preamărită”. Și făcând rugăciune s-a ridicat, care este şi astăzi cu darul lui Hristosdus.

DeciIar Sfântul Serghie a rămas la locul acela și se ostenea, rugat fiind zdrobindu-și trupul sau cu privegherea, cu postul și cu multe feluri de fraţiosteneli, a luat preoţiaîn vreme de iarnă, crăpând pământul de ger, el răbda într-o haina, prin hirotonire ca unul fără de catre episcopul Atanasietrup arătându-se. Iar diavolii, şi păştea binecuvântătoarea turmă cea încredinţată nesuferind nevoințele lui, povăţuindse sârguiau să-o l alunge de la păşunea cea duhovniceascălocul acela, închipuindu-se uneori în fiare, alteori în șerpi, iar înfricoșând pe lupii cei rau gânditori sfântul și repezindu-se la dânsul cu sălbăticie. Iar el, cu rugăciunea, precum cu o armă, îi alunga pe ei și înfierbântările lor le rupea ca păianjenul, prin vitejia sufletului. Odată, într-o noapte, a năpădit aievea o tabără drăcească asupra lui, ca o oaste oarecare și cu rugăciunea. mânie mare striga: „Ieși din locul acesta, ieși, să mori ca un rău!”

Dar după puţină vreme iar se sculară diavoliiȘi acestea zicându-le, nesuferind a fi alungaţi de sfântulo văpaie mare ieșea din gurile lor. ŞiIar el, închipuinducu rugăciunea înarmându-se în şerpi, au intrat în chilia lui, încât era chilia plină de şerpi. Iar sfântul, degraba s-a întors la rugăciune şi îndată diavolii cu nălucirile lor s-au stins ca fumul. Din acea vreme i s-a dat alungat tabăra drăcească și fără de la temere a rămas, cântând și lăudând pe Dumnezeu putere asupra duhurilor celor necurate, încât nici nu îndrăzneau a se mai apropia de dânsul. Iar ducânduAcestea făcându-se vestea așa, a început a străbate pretutindeni slava despre dânsul pretutindeni şi mulţi și se adunau la el mulți din părţile cetățile și ținuturile dimprejur adunândupentru folos sufletesc. Alții voiau să locuiască împreună cu dânsul și să fie povățuiți de el la calea mântuirii; iar el cu dragoste-se, i primea pe cei ce veneau. Și a venit un arhimandrit de la Smolensczidit mai întâi o biserică mica, anume Simondin porunca lui Teognost, care atunci era arhiereu, s-a dat pe sine sfințit în supunere sfântului şi multă avere aducând numele Preasfintei Treimi, apoi și mănăstire cinstită a dat-o în mainile ridicat, care este și astăzi cu darul lui, ca să zidească o biserică mai mareHristos.

Şi ajutând DumnezeuDeci, Cuv. Serghie degrab a ridicatrugat fiind de frați, cu acea avere, o biserica mai mare şi mănăstirea a lărgit-o şi vieţuia îngereşteluat preoția, ca în cerprin hirotonire de către [[episcop]]ul Atanasie, cu ceata fraţilor săiși păștea binecuvântătoarea turmă cea încredințată lui, ziua şi noaptea laudând pe Dumnezeu. Deci spovățuind-a întamplat oarecând în mănăstirea lui a fi lipsă de hrană şi erau fraţii în mâhnire mare, petrecând flămanzi fără de hrană trei zile. Iar rânduiala cuviosului era ca să nu iasa călugării din mănăstire să ceara o la mireni păinepășunea cea duhovnicească, ci să-şi pună nadejdea spre Dumnezeu Cel ce hraneşte toată suflarea, şi de la Acela iar pe lupii cei rău gânditori îi alunga cu credinţă sa-şi ceară cele trebuincioaserugăciunea.

În timpul acela nu era viaţa Dar după puțină vreme iar se sculară diavolii, nesuferind a fi alungați de obşte sfântul. Și, închipuindu-se în mănăstirea cuviosului. Deci fraţii fiind strâmtoraţi de foameteșerpi, au început a cârti împotriva sfântuluiintrat în chilia lui, încât era chilia plină de șerpi. Iar sfântul, zicând: “Până când ne opreşti pe noi degrabă s-a merge întors la lume şi rugăciune și îndată diavolii cu nălucirile lor s-au stins ca fumul. Din acea vreme i s-a cere cele dat de trebuinţă? Vom mai rabda încă această noaptela Dumnezeu putere asupra duhurilor celor necurate, iar dimineaţa vom ieşi din locul acesta, ca să încât nici nu murim îndrăzneau a se mai apropia de foame”dânsul. Iar sfântul îi mângâia pe ei, spunânduducându-le se vestea despre dânsul pretutindeni și mulți din vieţile sfinţilor părinţipărțile dimprejur adunându-se, cum au rabdat multe necazuri, foame şi sete şi lipsă a venit un arhimandrit de îmbracaminte pentru Domnul şi le grăia lor cuvintele lui Hristos: “Căutaţi la păsările ceruluiSmolensc, că nici nu seamănăanume Simon, nici nu secerî, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl Ceresc le hraneşte pe ele. Şi dacă hrăneşte păsările, oare pe noi nu poate să ne hrănească? Iată acum este vremea răbdării, iar noi ne-am arătat nerăbdători, nevrând a suferi puţină vreme ispita ce ni care s-a întamplat, dat pe care de am fi primitsine în supunere sfântului și multă avere aducând a dat-o cu mulţumireîn mâinile lui, ca să zidească o biserică mai mare folos ni s-ar fi socoţit nouă, căci fără de lămurire aurul nu se săvârşeşte!” Şi a proorocit, zicând: “Acum puţină vreme ni s-a întamplat lipsa, iar dimineaţă va fi îndestulare de toate bunătăţile”.

Şi s-a împlinit proorocirea sfântuluiȘi ajutând Dumnezeu, căci Cuv. Serghie degrabă a doua zi s-au adus în mănăstire mulţime de pâini proaspete şi peşte mult şi alte feluri de bucate de curând gătiteridicat, de la un om neştiutcu acea avere, care le zicea: “Un iubitor de Hristos o biserica mai mare și mănăstirea a trimis acestea lui Avva Serghie şi fraţilor celor ce locuiesc cu dânsul’? Deci rugau fraţii pe aceia ce le aduseserălărgit-o și viețuia îngerește, ca să mănance în cer, cu danşii bucateceata fraților săi, iar ei n-au vrut, spunând ca li ziua și noaptea lăudând pe Dumnezeu. Deci s-a poruncit întâmplat oarecând în mănăstirea lui a fi lipsă de hrană și erau frații în mâhnire mare, petrecând flămânzi fără de hrană trei zile. Iar rânduiala cuviosului era ca degrabă să se întoarcă şinu iasă călugării din mănăstire să ceara la mireni pâine, grăbinduci să-seși pună nădejdea spre Dumnezeu Cel ce hrănește toată suflarea, au ieşit din mănăstire. Apoi fraţii văzând mulţimea și de bucate, au înţeles că o cercetare cerească este, şi făcura ospăt, mulţumind lui Dumnezeula Acela cu credință sa-și ceară cele trebuincioase.

În timpul acela nu era viața de obște în mănăstirea cuviosului. Deci frații fiind strâmtorați de foamete, au fost acele bucate pentru multe zile fraţilorînceput a cârti împotriva sfântului, şi le-zicând: „Până când ne oprești pe noi a merge la lume și a zis cuviosul: “Vedeţicere cele de trebuință? Vom mai răbda încă această noapte, fraţiloriar dimineața vom ieși din locul acesta, şi vă minunaţi ce fel ca să nu murim de răsplătire dă Dumnezeu răbdăriifoame”. Iar sfântul îi mângâia pe ei, spunându-le din viețile sfinților părinți, cum au răbdat multe necazuri, foame și sete și lipsă de îmbrăcăminte pentru Domnul și le grăia lor cuvintele lui Hristos: „Căutați la păsările cerului, că nici nu va uita seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe, și Tatăl Ceresc le hrănește pe săracii Săi pană în sfarşitele. Niciodată Și dacă hrănește păsările, oare pe noi nu va trece poate să ne hrănească? Iată acum este vremea răbdării, iar noi ne-am arătat nerăbdători, nevrând a suferi puțină vreme ispita ce ni s-a întâmplat, pe care de am fi primit-o cu vederea locul acesta sfânt şi pe robii Săi cei ce locuiesc întrmulțumire, mare folos ni s-ar fi socotit nouă, căci fără de lămurire aurul nu se săvârșește!” Și a proorocit, zicând: „Acum puțină vreme ni s-însul şi îi slujesc Lui ziua şi noaptea”a întâmplat lipsa, iar dimineață va fi îndestulare de toate bunătățile. ”

Încă se cade a pomeni şi aceasta: “La începutul venirii sale în pustie, Cuviosul părinte Serghie Și s-a sălăşluit la un loc fără de apă şi aceasta spre adăugarea ostenelii; caîmplinit proorocirea sfântului, de departe aducând apa, să-şi ostenească trupul său mai mult. Iar când, cu voia lui Dumnezeu, s-au înmulţit fraţii şi mănăstirea s-căci a aşezat, era nevoie mare pentru apă, căci se aducea de departe cu multă osteneala. Şi pentru acea pricină cârteau unii împotriva sfântului, zicând: “Pentru ce cu rea chibzuire ai intemeiat mănăstirea pe acest loc şi doua zi s-au facut atâtea zidiri, nefiind apă aproape?” Iar sfântul le răspundea: “Eu, fraţilor, singur am vrut să mă liniştesc adus în locul acesta, dar de vreme ce bine a vrut Dumnezeu ca atâtea clădiri să fie ridicate, apoi puternic este ca să dea şi apă nelipsită, numai să nu slăbiţi mănăstire mulțime de la datorie, ci rugaţi-vă cu credinţă. Pentru că dacă poporului celui neplecat i-a izvorât apa din piatră în pustie, cu atât mai pâini proaspete și pește mult nu vă va trece cu vederea pe voi, cei ce slujiţi Lui!” Iar odată, luând în taină pe un frate cu sine, s-a pogorat în valea de sub mănăstire şi în valea aceea nu era apă curgătoare mai înainte, precum spuneau oamenii bătrani. Deci sfântul, aflând într-o groapă puţină apă stransă din ploaie, şi-a plecat genunchii şi s-a rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul. Şi indata s-a arătat un izvor mare, care şi până astăzi este văzut de toţi; şi se scoate dintr-însul apă pentru toată trebuinţa mănăstirească, şi multe tămăduiri se fac cu apa aceea la cei ce o iau cu credinţa. Şi făcea Cuviosul Serghie şi și alte feluri de minuni. Pentru că atâta putere făcătoare bucate de minuni luase curând gătite, de la Dumnezeu, încat a înviat şi un mort. Un om credincios din hotarele locaşului luineștiut, având un fiu, singurul născut, cuprins care le zicea: „Un iubitor de boală, l-Hristos a dus la cuviosul spre a-l tămădui. Dar copilul, slăbind de boală, a murit. Şi se tanguia tatăl trimis acestea lui după el nemângâiat. [[Avva]] Serghie și fraților celor ce locuiesc cu dânsul?” Decirugau frații pe aceia ce le aduseseră, văzând Cuv. Serghie tânguirea omului aceluia, i se făcu mila de el şi, făcând rugăciune, a înviat copilul şi l-a dat viu tatălui lui. Şi s-a întors omul bucuros ca să mănânce cu fiul viu şi sănătos la casa sa. Încă veneau la dânsul şi cei cuprinşi de duhuri necurate şidânșii bucate, înainte de a ajunge iar ei la sfântuln-au vrut, fugeau dintrspunând ca li s-înşii necuratele duhuri. Şi cei leproşi se curăţeau şi orbii vedeau şi, în scurt a zice, toţi cei cuprinşi de felurite neputinţe şi care mergeau la sfântul, cu credinţă, primeau nu numai sănătate trupului, ci şi folos sufletului, şi poruncit ca degrabă să se întorceau cu îndoita tămăduire la casele lor. Pentru aceea era cinstit şi slăvit de toţi Cuviosul Serghie şi mulţiîntoarcă și, dorind a vedea cinstita lui faţă şi a grăbindu-se îndulci de vorba lui cea dulce, se adunau la dânsul au ieșit din nenumărate cetăţi şi ţinuturimănăstire. Iar mulţi din călugări, lasându-şi mănăstirile lor, veneau la dânsul, dorind să vieţuiască şi să fie povaţuiţi Apoi frații văzând mulțimea de el. Domniibucate, boierii şi oamenii de rând alergau cu sârguinţă la acest fericit părinteau înțeles că o cercetare cerească este, căci toţi îl aveau în mare cinsteși făcură ospăț, ca pe unul din părinţii cei de demult, au ca pe unul din proorocimulțumind lui Dumnezeu.

Un ţăran oarecareDeci au fost acele bucate pentru multe zile fraților, lucrător de pamântși le-a zis cuviosul: „Vedeți, din locuri îndepărtatefraților, auzind și vă minunați ce fel de Sfântul Serghie a vrut să-l vadă. Mergând în mănăstirea cuviosuluirăsplătire dă Dumnezeu răbdării, întreba de dânsul. Se întîmplase însă pentru că atunci cuviosul era nu va uita pe săracii Săi pană în grădină şi săpă, pamântulsfârșit. Spunându-i-se aceasta acelui om, el a mers acolo, şi văzând Niciodată nu va trece cu vederea locul acesta sfânt și pe sfântul în haină proastă, ruptă şi mult cârpită, săpând pamântul, i se părea că robii Săi cei ce ilocuiesc într-au spus au glumit, pentru că nădăjduia să-l vadă pe sfânt în mare slavăînsul și îi slujesc Lui ziua și noaptea. Întorcându-se în mănăstire, iar a intrebat, zicând: “Unde este Sfântul Serghie? Arătaţi-mi, căci am venit de departe ca să-l văd!” Iar ei i-au zis:

“Cu adevărat acela Încă se cade a pomeni și aceasta: „La începutul venirii sale în pustie, Cuviosul părinte Serghie s-a sălășluit la un loc fără de apă și aceasta spre adăugarea ostenelii; ca, de departe aducând apa, să-și ostenească trupul său mai mult. Iar când, cu voia lui Dumnezeu, s-au înmulțit frații și mănăstirea s-a așezat, era nevoie mare pentru apă, căci se aducea de departe cu multă osteneala. Și pentru acea pricină cârteau unii împotriva sfântului, zicând: “Pentru ce cu rea chibzuire ai întemeiat mănăstirea pe acest loc și s-au făcut atâtea zidiri, nefiind apă aproape?” Iar sfântul le răspundea: „Eu, fraților, singur am vrut să mă liniștesc în locul acesta, dar de vreme ce bine a vrut Dumnezeu ca atâtea clădiri să fie ridicate, apoi puternic este ca să dea și apă nelipsită, numai să nu slăbiți de la datorie, ci rugați-vă cu credință. Pentru că dacă poporului celui neplecat i-a izvorât apa din piatră în pustie, cu atât mai mult nu vă va trece cu vederea pe care lvoi, cei ce slujiți Lui!” Iar odată, luând în taină pe un frate cu sine, s-ai văzut”. După a pogorât în valea de sub mănăstire și în valea aceeanu era apă curgătoare mai înainte, ieşind precum spuneau oamenii bătrâni. Deci sfântul , aflând într-o groapă puțină apă strânsă din grădinaploaie, lși-a plecat genunchii și s-a rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul. Și îndată s-a arătat un izvor mare, care și până astăzi este văzut ţăranul şide toți; și se scoate dintr-însul apă pentru toată trebuința mănăstirească, și multe tămăduiri se fac cu apa aceea la cei ce o iau cu credința. Și făcea Cuviosul Serghie și alte feluri de minuni. Pentru că atâta putere făcătoare de minuni luase de la Dumnezeu, încât a înviat și un mort. Un om credincios din hotarele locașului lui, având un fiu, singurul născut, cuprins de boală, îngretoşândul-a dus la cuviosul spre a-l tămădui. Dar copilul, slăbind de boală, a murit. Și se tânguia tatăl lui după el nemângâiat. Deci, văzând Cuv. Serghie tânguirea omului aceluia, i se făcu mila de elși, şifăcând rugăciune, a înviat copilul și l-a dat viu tatălui lui. Și s-a întors fata şi omul bucuros cu fiul viu și sănătos la casa sa. Încă veneau la dânsul și cei cuprinși de duhuri necurate și, înainte de a ajunge ei la sfântul, fugeau dintr-înșii necuratele duhuri. Și cei leproși se curățeau și orbii vedeau și, în scurt a zice, toți cei cuprinși de felurite neputințe și care mergeau la sfântul, cu credință, primeau nu voia nici să caute numai sănătate trupului, ci și folos sufletului, și se întorceau cu îndoita tămăduire la fericitulcasele lor. Şi Pentru aceea era cinstit și slăvit de toți Cuviosul Serghie și mulți, dorind a vedea cinstita lui față și a se defaima în sinea îndulci de vorba luicea dulce, zicând: “Ose adunau la dânsul din nenumărate cetăți și ținuturi. Iar mulți din călugări, lăsându-și mănăstirile lor, veneau la dânsul, câtă osteneală am suferit în deşert! Eu am venit dorind să viețuiască și să văd un prooroc marefie povățuiți de el. Domnii, boierii și oamenii de care auzeamrând alergau cu sârguință la acest fericit părinte, şi nădăjduiam să-l văd căci toți îl aveau în mare cinste şi iată acum văd un sărac şi necinstit stareţ”, ca pe unul din părinții cei de demult, au ca pe unul din prooroci.

Deci sfântulUn țăran oarecare, lucrător de pământ, din locuri îndepărtate, înţelegânduauzind de Sfântul Serghie a vrut să-i gândurile luil vadă. Mergând în mănăstirea cuviosului, întreba de dânsul. Se întâmplase însă că atunci cuviosul era foarte mulţumitîn grădină și săpă, căcipământul. Spunându-i-se aceasta acelui om, precum mândrul de laudă şi de cinste se bucurael a mers acolo, aşa se bucura cel smerit cu gândul de necinstire şi de defăimare. Şi luând și văzând pe ţăranul acela la sinesfântul în haină proastă, ruptă și mult cârpită, săpând pământul, ise părea că cei ce i-au spus au glumit, pentru că nădăjduia să-a pus masa şi l-a ospătat cu dragostevadă pe sfânt în mare slavă. După aceasta iÎntorcându-se în mănăstire, iar a zisîntrebat, zicând: “Sa nu te mâhneşti„Unde este Sfântul Serghie? Arătați-mi, omule, că pe acela pe care doreşti căci am venit de departe ca să-l vezi, degrab il vei vedea”. văd!” Iar ei i-au zis:

Iar când sfântul grăia acestea, iată un vestitor a venit, spunându„Cu adevărat acela este pe care l-i de venirea unui domn mare în mănăstireai văzut. Şi sculându-se” După aceea, ieșind sfântul din grădina, l-a ieşit în întâmpinarea acelui domnvăzut țăranul și, care venea cu mulţime de slugi. Şi văzând acel domn pe sfântul sârguinduîngrețoșându-se, a alergat la dânsul şi, apucând înainte cu închinaciune până la pământ, a luat binecuvântare de la cuviosul, iar el, binecuvântându-l, lși-a dus întors fata și nu voia nici să caute la fericitul. Și se defăima în mănăstire cu cinstea ce i se cadea. Şi mergând amândoi împreunăsinea lui, stareţul şi domnul vorbeauzicând: „O, iar ceilalţi toţi mergeau înainte. Iar ţăranul acela a fost împins undeva departe de slugile ce mergeau înaintecâtă osteneală am suferit în deșert! Eu am venit să văd un prooroc mare, şi pe stareţul de care se îngreţoşa uitându-se la dânsul de departeauzeam, dorea și nădăjduiam să-l vadă, dar nu putea. Deci a întrebat văd în taină pe unul din cei ce mergeau înainte zicându-i: “Cine este, stăpane, stareţul cel ce şade cu voievodul?” Şi i-a spus lui acela că este Sfântul Serghie. Apoi a început ţăranul a se necăji şi a se ocărî pe sine, zicând: “O, Doamne, căt m-ai orbit şi n-am crezut celor ce-mi arătau pe sfântul părinte şi nu i-am dat lui vrednica mare cinste? Cu dreptate este numele nostru ţăran şi prostși iată acum văd un sărac și necinstit stareț. Cum mă voi arăta feţei sfântului, cuprins fiind de ruşine?”

După ce a plecat voievodul din mănăstireDeci sfântul, înțelegându-i gândurile lui, era foarte mulțumit, căci, tăranul a alergat la cuviosul şiprecum mândrul de laudă și de cinste se bucura, ruşinându-așa se a privi bucura cel smerit cu gândul de necinstire și de defăimare. Și luând pe țăranul acela la faţa luisine, i-a căzut la picioare, cerându-i iertare, căci din neştiinţ a greşit. Sfântul pus masa și l-a mângâiat ospătat cu dragoste, zicându. După aceasta i-ia zis: “Să „Să nu te mâhneştimâhnești, omule, fiule! Pentru că tu singur ai socotit adevărul despre mine, zicândupe acela pe care dorești să-mi ca sunt nimic, iar toţi ceilalţi s-au amăgitl vezi, parându-le ca sunt mare”. De aici s-a arătat aievea în câtă smerenie era Cuviosul părinte Serghie, căci pe lucrătorul de pamânt, ce se îngreţoşa de el, l-a iubit mai mult decât cinstea ce i se facea de voievoddegrabă îl vei vedea. ”

OarecândIar când sfântul grăia acestea, întriată un vestitor a venit, spunându-i de venirea unui domn mare în mănăstire. Și sculându-se, sfântul a ieșit în întâmpinarea acelui domn, care venea cu mulțime de slugi. Și văzând acel domn pe sfântul sârguindu-o seară târziuse, a alergat la dânsul și, stând fericitul după obiceiul său apucând înainte cu închinăciune până la citirea rugăciunilor şi rugândupământ, a luat binecuvântare de la cuviosul, iar el, binecuvântându-l, l-a dus în mănăstire cu cinstea ce i se cu dinadinsul lui Dumnezeu pentru ucenicii săicădea. Și mergând amândoi împreună, starețul și domnul vorbeau, iar ceilalți toți mergeau înainte. Iar țăranul acela a auzit un glasfost împins undeva departe de slugile ce mergeau înainte, și pe starețul de care se îngrețoșa uitându-se la dânsul de departe, dorea să-l vadă, dar nu putea. Deci a întrebat în taină pe unul din cei ce mergeau înainte zicându-i: “Serghie!„Cine este, stăpâne, starețul cel ce șade cu voievodul?” Și i-a spus lui acela că este Sfântul Serghie. Apoi a început țăranul a se necăji și a se ocărî pe sine, zicând: „O, Doamne, cât m-ai orbit și n-am crezut celor ce-mi arătau pe sfântul părinte și nu i-am dat lui vrednica cinste? Cu dreptate este numele nostru țăran și prost. Cum mă voi arăta feței sfântului, cuprins fiind de rușine?”

Iar elDupă ce a plecat voievodul din mănăstire, țăranul a alergat la cuviosul și, mirândurușinându-se de neobişnuita chemare noaptea târziu, a făcut rugăciune şi a deschis fereastra chilieiprivi la fața lui, vrând să vadă cine li-a chemat. Şi iata a văzut o lumina mare din cer strălucindcăzut la picioare, încat scerându-a luminat noaptea aceea mai mult decat o zi luminoasăi iertare, apoi a venit la dânsul căci din neștiință a doua oară glasul, zicând: Serghie, te rogi pentru fiii tăi şi rugăciunea ta este primităgreșit. Căută şi vezi numărul călugărilor celor adunaţi în numele Sfintei Treimi la păstoria ta”. Şi căutând, sfântul Sfântul l-a văzut mulţime multă de pasări preafrumoase, nu numai în mănăstire, ci şi împrejurul mănăstirii, şezând şi cântând cântări îngereşti mângâiat cu nespusă dulceaţă. Şi iar se auzea glasuldragoste, zicându-i: “În ce chip ai văzut pasările acestea, aşa se va înmulţi turma ucenicilor tăi, şi după tine „Să nu se va împuţinate mâhnești, şi aşa cu minune şi în multe feluri vor fi împodobiţi cu bunătăţile lorfiule! Pentru că tu singur ai socotit adevărul despre mine, cei ce vor urma paşilor tăi”. Iar sfântulzicându-mi ca sunt nimic, văzândiar toți ceilalți s-au amăgit, se mira de acea minunată vedenieparându-le ca sunt mare”. Şi vrând să aibă părtaş şi martor la vedenia aceea, De aici s-a chemat pe Simeon cel mai sus pomenitarătat aievea în câtă smerenie era Cuviosul părinte Serghie, căci era aproapepe lucrătorul de pământ, iar Simeon, mirându-ce se îngrețoșa de neobişnuita chemare a stareţuluiel, a alergat degrab la dânsul, dar nu sl-a învrednicit să vadă toată vedenia ci numai o parte a văzut din lumina aceea cerească. Însă sfântul iubit mai mult decât cinstea ce i-a spus lui toate cele ce a văzut şi s-au bucurat amândoi împreună, proslăvind pe Dumnezeuse făcea de voievod.

După aceastaOarecând, într-una din zile, au venit grecii de la Constantinopol, trimişi la sfântul de Preasfinţitul Patriarh Filotei, şi i-au adus lui de la patriarh binecuvântare şi daruri: “o cruce, un paraman, o schimă şi o scrisoare care avea în sine scris aşa: “Cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului şi a toată lumea patriarhseară târziu, Domnul Filotei, celui întru Sfântul Duh fiu şi împreună slujitor al smereniei noastre, Serghie, dar şi pace şi a noastră binecuvântare să fie cu voi! Am auzit de viaţa voastră cea stând fericitul după Dumnezeu foarte îmbunătăţită şi am lăudat şi am preamărit pe Dumnezeu. Însă o rânduială încă vă mai trebuie, căci nobiceiul său la citirea rugăciunilor și rugându-aţi câştigat încă viaţa cea de obşte. Căci sţii, cuvioase, că şi singur Sf. Prooroc şi împărat David, cel ce pe toate le-a cercetat se cu înţelegere, nimic alt n-a putut să laude, fără numai a locui fraţii împreună. Iar după acela şi noi sfat bun vă dăm, ca să alcătuiţi viaţa de obşte, şi mila dinadinsul lui Dumnezeu şi binecuvântarea noastră să fie cu voi”. Aceasta scrisoare a patriarhului luând-o cuviosulpentru ucenicii săi, a mers la Preasfinţitul Alexie, fericitul mitropolit a toată Rusia şi, arătându-i scrisoarea, îl intrebăauzit un glas, zicându-i: “Tu, preasfinţite stăpane, cum porunceşti?„Serghie!” Iar mitropolitul a răspuns stareţului, zicând: “De vreme ce te-ai învrednicit de atâtea bunătăţi, cuvioase, preamărind Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El, încât şi în ţările cele depărtate a ajuns auzul numelui şi al vieţii tale, iar marele patriarh a toată lumea te sfătuieşte spre folos, apoi şi noi la aceeaşi te sfătuim şi lăudăm o aşa rânduială”. Deci din vremea aceea Cuviosul Serghie a aşezat viaţa de obşte în locaşul său, poruncind să se păzească statornic rânduielile vieţii de obşte: “nimic să nu câstige cineva pentru sine, nici să numească ceva al sau, ci toate de obşte să le aiba, după poruncile sfinţilor părinţi. Iar după aşezarea vieţii de obşte a vrut să fugă de mărirea omenească şi să slujească lui Dumnezeu în loc neştiut, sălăşuindu-se în linişte, la singurătate.

DeciIar el, mirându-se de neobișnuita chemare noaptea târziu, găsind o vreme cu înlesnirea făcut rugăciune și a deschis fereastra chiliei, vrând să vadă cine l-a chemat. Și iată a ieşit în taină văzut o lumina mare din mănăstirea sacer strălucind, neştiind nimeniîncât s-a luminat noaptea aceea mai mult decât o zi luminoasă, şi apoi a plecat în pustie. Iar mergând ca venit la patruzeci de stadii, dânsul a aflat un loc bineplăcut luidoua oară glasul, aproape de râul ce se numeşte Carjacizicând: „Serghie, şi, acolo sălăşuindu-se, vieţuiate rogi pentru fiii tăi și rugăciunea ta este primită. Căută și vezi numărul călugărilor celor adunați în numele Sfintei Treimi la păstoria ta”. Apoi fraţiiȘi căutând, văzându-se părăsiţi sfântul a văzut mulțime multă de părintele lorpasări preafrumoase, erau nu numai în mare necaz şi tulburaremănăstire, ca oile fără de păstorci și împrejurul mănăstirii, şi șezând și cântând cântări îngerești cu dinadinsul îl căutau pretutindeninespusă dulceață. După câtăva vremeȘi iar se auzea glasul, au aflat fraţii locul şizicându-i: „În ce chip ai văzut pasările acestea, așa se va înmulți turma ucenicilor tăi, mergândși după tine nu se va împuțina, rugau pe sfântul și așa cu lacrimi să se întoarcă minune și în mănăstire. Dar el nu voiamulte feluri vor fi împodobiți cu bunătățile lor, iubind mai mult liniştea şi singurătateacei ce vor urma pașilor tăi”. Din această pricină, mulţi din ucenicii luiIar sfântul, lasând lavravăzând, s-au aşezat cu dânsul în pustia aceea şi după o vreme oarecare au ridicat mănăstire şi biserică în numele Preasfintei Născătoare se mira de Dumnezeuacea minunată vedenie. Iar fraţii din lavra cea mareȘi vrând să aibă părtaș și martor la vedenia aceea, neputând a vieţui fără de părintele lor şi neizbutind a-l îndupleca ca să se întoarcă la dânşiichemat pe Simeon cel mai sus pomenit, au mers la Preasfinţitul Mitropolit Alexiecăci era aproape, rugându-l să trimită el la cuviosuliar Simeon, poruncindumirându-i să se întoarca la locul lui cel dintâi. Deci fericitul Alexie de neobișnuita chemare a trimis doi arhimandriţistarețului, rugându-l să asculte şi să mângâie pe fraţii săi prin întoarcerea sa a alergat degrabă la dânşiidânsul, ca dar nu cumva fiind fără de dânsul să se supere şi, risipindus-se, locul sfânt a învrednicit să se pustiascăvadă toată vedenia ci numai o parte a văzut din lumina aceea cerească. Apoi Cuv. Serghie, trebuind să asculte de arhiereu, sÎnsă sfântul i-a intors în lavra la petrecerea sa cea dintâi, unde spus lui toate cele ce a văzut și s-au mângâiat fraţii foarte mult de venirea luibucurat amândoi împreună, proslăvind pe Dumnezeu.

Episcopul PermuluiDupă aceasta, Sfântul Ştefanîntr-una din zile, având mare dragoste către cuviosulau venit grecii de la Constantinopol, mergea oarecând pe caletrimiși la sfântul de Preasfințitul Patriarh Filotei, și i-au adus lui de la episcopia să catre cetatea Moscoveipatriarh binecuvântare și daruri: „o cruce, un paraman, o schimă și o scrisoare care este de la mănăstirea avea în sine scris așa: „Cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului și a toată lumea patriarh, Domnul Filotei, celui întru Sfântul Duh fiu și împreună slujitor al smereniei noastre, Serghie ca la cinci stadii, dar și pace și a noastră binecuvântare să fie cu voi! Am auzit de viața voastră cea după Dumnezeu foarte îmbunătățită și am lăudat și am preamărit pe Dumnezeu. Însă o rânduială încă vă mai trebuie, căci n-ați câștigat încă viața cea de obște. Căci știi, cuvioase, că și singur Sf. GrăbinduProoroc și împărat David, cel ce pe toate le-se spre cetatea cercetat cu înțelegere, snimic alt n-a gândit putut să nu mearga atunci la mănăstirea sfântuluilaude, fără numai a locui frații împreună. Iar după acela și noi sfat bun vă dăm, ca să alcătuiți viața de obște, ci și mila lui Dumnezeu și binecuvântarea noastră să vadă pe fie cu voi”. Aceasta scrisoare a patriarhului luând-o cuviosul când se va întoarce către casă. Şi când era el în dreptul mănăstirii, sa mers la Preasfințitul Alexie, fericitul mitropolit a toată Rusia și, arătându-i scrisoarea, îl întrebă, zicându-i: „Tu, preasfințite stăpâne, cum poruncești?” Iar mitropolitul a sculat din caruţa sa şirăspuns starețului, citind “Cuvinezicând: „De vreme ce te-se cu adevărat să te fericim” şi facând obişnuita rugăciuneai învrednicit de atâtea bunătăți, cuvioase, spreamărind Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El, încât și în țările cele depărtate a ajuns auzul numelui și al vieții tale, iar marele patriarh a închinat fiind cu faţa toată lumea te sfătuiește spre mănăstirea Cuviosului folos, apoi și noi la aceeași te sfătuim și lăudăm o așa rânduială”. Deci din vremea aceea Cuviosul Serghiea așezat viața de obște în locașul său, zicând asaporuncind să se păzească statornic rânduielile vieții de obște: “Pace ţie“nimic să nu câștige cineva pentru sine, nici să numească ceva al sau, ci toate de obște să le aibă, după poruncile sfinților părinți. Iar după așezarea vieții de obște a vrut să fugă de mărirea omenească și să slujească lui Dumnezeu în loc neștiut, sălășluindu-se în liniște, duhovnicescule frate!” la singurătate.

Şi s-Deci, găsind o vreme cu înlesnire, a ieșit în taină din mănăstirea sa, neștiind nimeni, și a întamplat plecat în pustie. Iar mergând ca atunci fericitul Serghie mânca la masă. Şi înţelegând cu duhul închinăciunea episcopuluipatruzeci de stadii, s-a sculat numaidecât aflat un loc bineplăcut lui, aproape de la masă şirâul ce se numește Carjaci, și, stând puţin şi rugăciune făcândacolo sălășluindu-se, sviețuia. Apoi frații, văzându-a închinat asemenea episcopului celui ce se aflapărăsiți de părintele lor, care vieţuind încă erau în trupmare necaz și tulburare, se învrednicea cu cei ca oile fără de trupuripăstor, și cu dinadinsul îl căutau pretutindeni. După câtăva vreme, căciau aflat frații locul și, slujind el Sf. Liturghiemergând, îngerul Domnului slujea rugau pe sfântul cu lacrimi să se întoarcă în mănăstire. Dar elnu voia, precum mărturiseau iubind mai mult liniștea și singurătatea. Din această pricină, mulți din ucenicii lui, Isachie tăcutul şi Macarielăsând [[Lavră|lavra]], bărbaţi vrednici de credinţă şi desăvârşiţi în fapte bune, care întrs-adevăr au văzut pe îngerul lui Dumnezeu slujind așezat cu Cuv. Serghie dânsul în altar şi s-pustia aceea și după o vreme oarecare au spăimântat văzând podoaba lui negrăită: După acestearidicat mănăstire și biserică în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Iar frații din lavra cea mare, fericitul mitropolit Alexie, slăbind neputând a viețui fără de bătrâneţe şi văzând că părintele lor și neizbutind a-l îndupleca ca să se apropie de sfârşit, a chemat întoarcă la sine pe Cuviosul Serghie şidânșii, luând crucea sa cea arhierească, pe care o purta au mers la pieptPreasfințitul Mitropolit Alexie, împodobită cu aur şi cu pietre scumpe, o dădu cuviosului. Iar rugându-l să trimită ella cuviosul, închinânduporuncindu-i să se cu smerenie, i-a zis: “Iartă-mă, stăpâne, căci din tinereţe n-am fost purtător de aur, iar întoarcă la bătrâneţe mai mult decât atunci vreau ca să petrec în sărăcie”locul lui cel dintâi. Iar arhiereul i-Deci fericitul Alexie a zis: “Ştiutrimis doi arhimandriți, iubite, că acestea lerugându-ai isprăvit, dar l să faci ascultare şi asculte și să primeşti de mângâie pe frații săi prin întoarcerea sa la noi binecuvântarea ce ţi se dă”. Şi aşa a pus cu mâinile sale crucea pe pieptul sfântuluidânșii, ca o logodire, apoi a început a grăi: “Sa ştii, fericite, pentru ce te-am chemat şi ce vreau nu cumva fiind fără de dânsul să rânduiesc pentru tine. Iata eu am ţinut Mitropolia Rusieise supere și, Dumnezeu încredinţândurisipindu-mi-o cât a vrut El. Iar acum mă văd apropiat de sfârşitse, numai nu ştiu ziua sfârşitului meu, şi doresc, în viaţă fiind locul sfânt să găsesc un bărbat ce ar putea să pască turma lui Hristos după minese pustiască. Şi nu aflu altul aşa după cum doresc eu, decât numai pe tineApoi Cuv. Încă ştii cu încredinţare ca şi marii stăpânitoriSerghie, domni şi toţi oamenii laici şi duhovniceşti, până la cel trebuind să asculte de pe urmăarhiereu, pe tine te vor iubi, şi nu pe altul, ci numai pe tine te vor cere s-a întors în lavra la scaunul acelapetrecerea sa cea dintâi, ca cel ce eşti vrednic. Deci acum, preacuvioase, primeşte rânduiala episcopiei. Iar după ieşirea mea din trup vei lua scaunul meu”unde s-au mângâiat frații foarte mult de venirea lui.

Auzind aceste cuvinteEpiscopul Permului, Sfântul Ștefan, având mare dragoste către cuviosul s-a mâhnit foarte, căci se socotea mergea oarecând pe sine a fi nevrednic de o rânduiala ca aceea. Şi a răspuns către arhiereu: “Iartă-măcale, stăpâne sfinte, dar pui pe mine sarcina mai presus de puterea mea, şi aceasta nu se poate întampla niciodată. Cine sunt eu, păcătosul şi mai smeritul decât toţi oamenii, ca la episcopia să îndraznesc a mă atinge de o rânduială ca aceasta?” Apoi fericitul Alexie a zis multe cuvinte către Sfântul din dumnezeieştile Scripturicetatea Moscovei, care este de la mănăstirea lui Serghie ca să-l înduplece pe el la voia sacinci stadii. Dar iubitorul de smerenie nu Grăbindu-se spre cetate, s-a plecat nicidecum. La urmă i-a răspuns: “Stăpane sfinte, de gândit să nu vei vrea să alungi smerenia mea din hotarele acestea şi de meargă atunci la auzul tăumănăstirea sfântului, apoi ci să nu mai adaugi a grăi despre aceasta către mine, nici vadă pe altcineva să-l laşi să mă supere cu acest fel de cuvinte, de vreme ce nimeni nu cuviosul când se va putea să afle întru mine vrere la aceasta”întoarce către casă. Iar arhiereul, văzând pe sfântul neplecatȘi când era el în dreptul mănăstirii, s-a încetat a-i grăi lui despre urmarea la scaunul episcopal, temându-se ca nu cumvasculat din căruța sa și, supărânducitind „Cuvine-se cuviosul, să se duca în cele mai departate părţi şi pustietăţi şi să lipsească Moscova de un luminător ca acesta. Şi mângâindu-l cu cuvinte duhovniceşti, i-a dat voie adevărat să plece cu pace la mănăstire. Iar nu după multă vremete fericim” și făcând obișnuita rugăciune, cel între sfinţi Alexie mitropolitul s-a dus din viaţaînchinat fiind cu fața spre mănăstirea Cuviosului Serghie, şi fericitul Serghie era silit prin rugăminte de domnii cei mari stăpânitori şi de mulţimea pravoslavnicilor să primească scaunul Mitropoliei Rusieizicând așa: „Pace ție, dar sfântul a rămas neînduplecat şi tare ca un diamant. duhovnicescule frate!”

Atunci Și s-a fost suit pe scaun un [[arhimandrit]]întâmplat ca atunci fericitul Serghie mânca la masă. Și înțelegând cu duhul închinăciunea episcopului, anume Mihail, care s-a îndrăznit mai înainte sculat numaidecât de sfinţire la masă și, stând puțin și rugăciune făcând, s-a închinat asemenea episcopului celui ce se îmbrăca afla, care viețuind încă în veşminte arhiereşti şi atrup, se învrednicea cu cei fără de trupuri, căci, slujind el Sf. Liturghie, îngerul Domnului slujea cu el, precum mărturiseau ucenicii lui, Isachie tăcutul și Macarie, bărbați vrednici de credință și desăvârșiți în fapte bune, care într-şi pune camilafca albaadevăr au văzut pe îngerul lui Dumnezeu slujind cu Cuv. Înca începuse şi asupra Sfântului Serghie şi a locaşului în altar și s-au spăimântat văzând podoaba lui negrăită: După acestea, fericitul mitropolit Alexie, slăbind de bătrânețe și văzând că se apropie de sfârșit, a se înarma. I se parea că chemat la sine pe Cuviosul Serghie îi taie îndraznealași, luând crucea sa cea arhierească, pe care o purta la piept, împodobită cu aur și cu pietre scumpe, căutându-şi pentru sine Mitropoliao dădu cuviosului. Iar fericitulel, auzind ca Mihail închinându-se lauda împotriva luicu smerenie, i-a zis către ucenicii săi: “Mihail„Iartă-mă, stăpâne, laudânducăci din tinerețe n-se împotriva locaşului acestuiaam fost purtător de aur, iar la bătrânețe mai mult decât atunci vreau ca să petrec în sărăcie”. Iar arhiereul i-a zis: „Știu, împotriva smereniei noastreiubite, nu va câstiga ceea ce doreşte şică acestea le-ai isprăvit, dar să faci ascultare și să primești de vreme la noi binecuvântarea ce este biruit de mândrie, nici cetatea împaratească nu va vedea”ți se dă”. Şi s-Și așa a împlinit proorocia pus cu mâinile sale crucea pe pieptul sfântului, căcica o logodire, apoi a început a grăi: „Sa știi, fericite, calatorind Mihail în corabie spre Constantinopol pentru hirotoniece te-am chemat și ce vreau să rânduiesc pentru tine. Iată eu am ținut Mitropolia Rusiei, a căzut în boala trupească şi sDumnezeu încredințându-mi-o cât a sfârşitvrut El. Iar acum mă văd apropiat de sfârșit, numai nu știu ziua sfârșitului meu, și doresc, în viață fiind să găsesc un bărbat ce ar putea să pască turma lui Hristos după mine. Și nu aflu altul așa după cum doresc eu, decât numai pe tine. Încă știi cu încredințare ca și marii stăpânitori, domni și toți oamenii laici și duhovnicești, până la cel de pe urmă, pe tine te vor iubi, și nu pe scaun a fost ridicat Ciprianaltul, ci numai pe tine te vor cere la scaunul acela, ca cel ce ești vrednic. Deci acum, preacuvioase, primește rânduiala episcopiei. Iar după ieșirea mea din trup vei lua scaunul meu”.

În acei aniAuzind aceste cuvinte, prin voinţa lui Dumnezeucuviosul s-a mâhnit foarte, pentru păcatele noastre căci se socotea pe sine a fi nevrednic de o rânduiala ca aceea. Și a fost năvălirea necuratului Mamaerăspuns către arhiereu: „Iartă-mă, împăratul tătărescstăpâne sfinte, asupra pamântului Rusieidar pui pe mine sarcina mai presus de puterea mea, și aceasta nu se poate întâmpla niciodată. De acest lucru marele domn Dimitrie întristându-seCine sunt eu, păcătosul și mai smeritul decât toți oamenii, ca să îndrăznesc a mă atinge de o rânduială ca aceasta?” Apoi fericitul Alexie a zis multe cuvinte către Sfântul Serghie din dumnezeieștile Scripturi, ca să-lînduplece pe el la voia sa. Dar iubitorul de smerenie nu s-a înarmat cu rugăciunea şi plecat nicidecum. La urmă i-a proorocit biruinţa, zicândrăspuns: “Sa ieşi împotriva barbarilor„Stăpâne sfinte, lepadându-ţi toata îndoialade nu vei vrea să alungi smerenia mea din hotarele acestea și de la auzul tău, şiapoi să nu mai adaugi a grăi despre aceasta către mine, Dumnezeu ajutândunici pe altcineva să-ţil lași să mă supere cu acest fel de cuvinte, vei birui pe vrajmaşii tăi şi te vei întoarce sănătos de vreme ce nimeni nu va putea să afle întru mine vrere la scaunul tău”aceasta”. Deci marele domnIar arhiereul, nădăjduind spre ajutorul lui Dumnezeu şi rugăciunile sfântuluivăzând pe sfântul neplecat, a mersîncetat a-i grăi lui despre urmarea la scaunul episcopal, făcând război cu tătariitemându-se ca nu cumva, şi isupărându-a biruit pe ei, astfel că abia cu puţini tovarăşi a scăpat Mamae. Iar se cuviosul, fiind înaintevăzator, vedea să se ducă în cele mai depărtate părți și pustietăți și să lipsească Moscova de departe un luminător ca pe cele de aproape şi când era război între creştini şi între tătariacesta. Și mângâindu-l cu cuvinte duhovnicești, stând i-a dat voie să plece cu fraţii pace la rugăciune în mănăstirea sa spunea ca în acea mănăstire. Iar nu după multă vreme marele, domn Dimitrie cel între sfinți Alexie mitropolitul s-a biruit pe tătari. Mai spunea apoi şi care anume dus din ostaşii creştini au fost ucişi în razboi şi aducea jertfe lui Dumnezeu pentru dânşiiviața, pentru că toate i se descopereau lui și fericitul Serghie era silit prin rugăminte de la Domnul. Iar cneazul, întorcându-se izbânditor domnii cei mari stăpânitori și de la războimulțimea pravoslavnicilor să primească scaunul Mitropoliei Rusiei, dar sfântul a mers în mănăstire la cuviosul, mulţumind mult sfântului că i-a ajutat cu rugăciunile sale către Dumnezeurămas neînduplecat și tare ca un diamant.

Stând oarecând fericitul părinte noaptea la obişnuita sa pravilă înaintea icoanei Preacuratei Maici Atunci a lui Dumnezeu şi adeseori privind la icoanăfost suit pe scaun un [[arhimandrit]], zicea: “Preacuratăanume Mihail, Maica Hristosului meu, apăratoare şi tare ajutătoare care a îndrăznit mai înainte de sfințire a se îmbrăca în veșminte arhierești și a-și pune camilafca alba. Încă începuse și asupra Sfântului Serghie și a locașului lui a neamului omenescse înarma. I se părea că Serghie îi taie îndrăzneala, fii mijlocitoare nouă nevrednicilor, pururea rugânducăutându-te Fiului tău şi Dumnezeului nostruși pentru sine Mitropolia. Iar fericitul, auzind ca să caute spre locul acesta sfântMihail se lauda împotriva lui, care este întemeiat spre lauda şi cinstea sfântului Lui numea zis către ucenicii săi: „Mihail, în veci. Pe tinelăudându-se împotriva locașului acestuia, Maica dulcelui meu Hristosîmpotriva smereniei noastre, ca pe nu va câstiga ceea ce ai câştigat multă îndrazneala catre Dânsuldorește și, de vreme ce este biruit de mândrie, înaintenici cetatea împărățească nu va vedea”. Și s-rugătoare te punem noi, robii tăia împlinit proorocia sfântului, căci tu eşti tuturor nădejde de mântuire şi adăpostire”. Aşa se ruga, şi canonul cel de mulţumirecălătorind Mihail în corabie spre Constantinopol pentru hirotonie, adica Acatistul Preacuratei, cântândua căzut în boala trupească și s-l, a sezut puţin să se odihneascăsfârșit. Iar ucenicului sau, Mihail, i-pe scaun a zis: “Fiule, trezeşte-te şi priveghează, de vreme ce cercetare minunată şi înfricoşatoare o să ne fie noua în ceasul acesta”fost ridicat Ciprian.

Acestea grăinduÎn acei ani, prin voința lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre a fost năvălirea necuratului Mamae, împăratul tătăresc, asupra pământului Rusiei. De acest lucru marele domn Dimitrie întristându-lese, îndată se auzi un glasSfântul Serghie l-a înarmat cu rugăciunea și i-a proorocit biruința, zicând: “Iată„Să ieși împotriva barbarilor, vine Preacurata!” Iar sfântul, auzindulepădându-lți toată îndoiala, a ieşit degrab din chilie în tindăși, şi iată o lumină mareDumnezeu ajutându-ți, mai mult decat Soarele strălucindvei birui pe vrăjmașii tăi și te vei întoarce sănătos la scaunul tău”. Deci marele domn, a luminat pe sfântulnădăjduind spre ajutorul lui Dumnezeu și rugăciunile sfântului, şi îndată a văzut pe Preacurata cu doi apostolimers, făcând război cu Petru şi Ioantătarii, strălucind întrși i-o negrăită lumină. Când a văzut-obiruit pe ei, sfântul astfel că abia cu puțini tovarăși a căzut cu faţa la pământ, neputând suferi raza aceea strălucitoarescăpat Mamae. Iar Preacurata s-a atins cuviosul, fiind înaintevăzator, vedea cele de departe ca pe cele de sfântul aproape și când era război între creștini și între tătari, stând cu mâinile sale, zicându-i: “Nu te spaimânta, alesul Meu! Iată am venit să te cercetezfrații la rugăciune în mănăstirea sa spunea ca în acea vreme marele, căci s-domn Dimitrie a auzit rugăciunea ta biruit pe tătari. Mai spunea apoi și care anume din ostașii creștini au fost uciși în război și aducea jertfe lui Dumnezeu pentru ucenicii tăi şi dânșii, pentru locaşul tău să nu te mai mâhneşti, că toate i se descopereau lui de acum înainte vei fi îndestulat cu la Domnul. Iar cneazul, întorcându-se izbânditor de toatela război, nu numai până ce vei fi a mers în viaţa aceastamănăstire la cuviosul, ci şi după ducerea ta către Domnul, nedepărtată voi fi de locaşul tău, cele trebuitoare dându-mulțumind mult sfântului că i nelipsit, păzindu-l şi acoperindu-l”a ajutat cu rugăciunile sale către Dumnezeu.

Acestea zicând, s-Stând oarecând fericitul părinte noaptea la obișnuita sa pravilă înaintea icoanei Preacuratei Maici a făcut nevăzută. Iar sfântullui Dumnezeu și adeseori privind la icoană, ca într-o uimire a minţiizicea: „Preacurată, era cuprins de frică şi de cutremur mare şi, venindu-şi în sine după puţinMaica Hristosului meu, apărătoare și tare ajutătoare a aflat pe ucenicul său zăcând de fricaneamului omenesc, ca mortfii mijlocitoare nouă nevrednicilor, si lpururea rugându-a ridicat. Iar el a început a se arunca la picioarele stareţuluite Fiului tău și Dumnezeului nostru, zicând: “Spune-mica să caute spre locul acesta sfânt, părintecare este întemeiat spre lauda și cinstea sfântului Lui nume, pentru Domnulîn veci. Pe tine, ce era aceasta minunată vedenie de vreme ce duhul Maica dulcelui meu numai puţin de nu s-a desparţit de trupeasca-mi legăturaHristos, pentru vedenia cea stralucită?” Iar sfântul se bucura cu sufletul şi faţa lui strălucea de acea negrăită bucurieca pe ceea ce ai câștigat multă îndrăzneală către Dânsul, neputând să grăiască altceva nimicînainte-rugătoare te punem noi, fără numai atât: “Aşteaptărobii tăi, fiule, fiindcă duhul meu tremură în mine căci tu ești tuturor nădejde de acea minunată vedenie”mântuire și adăpostire”. Şi Așa se afla tacând şi mirânduruga, și canonul cel de mulțumire, adică Acatistul Preacuratei, cântându-l, a șezut puțin să seodihnească. Apoi, după puţin timp, a zis Iar ucenicului sau: “Fiule, cheamă la mine pe Isaac şi pe Simon”. Şi venind eiMihail, le-a spus toate pe rând, cum a văzut pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu cu apostolii şi ce i-a zis lui. Acestea auzindu: „Fiule, trezește-le eite și priveghează, se umplură de bucurie şi de veselie şi toţi împreuna au cântat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfântul a petrecut toata noaptea aceea fără somn, socotind cu mintea pentru milostiva vreme ce cercetare a Stăpanei celei Preacurateminunată și înfricoșătoare o să ne fie noua în ceasul acesta”.

Slujind oarecând cuviosul dumnezeiasca LiturghieAcestea grăindu-le, îndată se auzi un glas, zicând: „Iată, vine Preacurata!” Iar sfântul, auzindu-l, a ieșit degrabă din chilie în tindă, și iată o lumină mare, ucenicul luimai mult decât Soarele strălucind, Simeona luminat pe sfântul, de care am pomenit înainteși îndată a văzut pe Preacurata cu doi apostoli, fiind desăvârşit cu viaţaPetru și Ioan, era atunci eclesiarhstrălucind într-o negrăită lumină. Acela Când a văzut foc umblând pe jertfelnic-o, înconjurând altarul şi pe Serghie când slujea. Şi stătea sfântul în foc de a căzut cu fața la cap până la picioarepământ, neputând suferi raza aceea strălucitoare. Iar sosind vremea împărtăşirii, Preacurata s-a luat focul acela dumnezeiesc şiatins de sfântul cu mâinile sale, învăluinduzicându-se ca o panza curatai: „Nu te spăimânta, alesul Meu! Iată am venit să te cercetez, căci s-a intrat auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi și pentru locașul tău să nu te mai mâhnești, că de acum înainte vei fi îndestulat cu de toate, nu numai până ce vei fi în sfântul potirviața aceasta, ci și după ducerea ta către Domnul, nedepărtată voi fi de locașul tău, şi cu acela scele trebuitoare dându-a împărtăşit vrednicul slujitori nelipsit, Sfântul Serghiepăzindu-l și acoperindu-l”.

Vieţuind Acestea zicând, s-a făcut nevăzută. Iar sfântul, ca într-o uimire a minții, era cuprins de frică și de cutremur mare și, venindu-și în sine după puțin, a aflat pe ucenicul său zăcând de frica, ca mort, și l-a ridicat. Iar el a început a se arunca la picioarele starețului, zicând: „Spune-mi, părinte, pentru Domnul, ce era aceasta minunată vedenie de vreme ce duhul meu numai puțin de nu s-a despărțit de trupeasca-mi legătura, pentru vedenia cea strălucită?” Iar sfântul se bucura cu sufletul și fața lui strălucea de acea negrăită bucurie, neputând să grăiască altceva nimic, fără numai atât: „Așteaptă, fiule, fiindcă duhul meu tremură în mine de acea minunată vedenie”. Și se afla tăcând și mirându-se. Apoi, după puțin timp, a zis ucenicului sau: „Fiule, cheamă la mine pe Isaac și pe Simon”. Și venind ei, le-a spus toate pe rând, cum a văzut pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu cu apostolii și ce i-a zis lui. Acestea auzindu-le ei, se umplură de bucurie și de veselie și toți împreuna au cântat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfântul a petrecut toată noaptea aceea fără somn, socotind cu mintea pentru milostiva cercetare a Stăpânei celei Preacurate. Slujind oarecând cuviosul dumnezeiasca Liturghie, ucenicul lui, Simeon, de care am pomenit înainte, fiind desăvârșit cu viața, era atunci [[eclesiarh]]. Acela a văzut foc umblând pe jertfelnic, înconjurând altarul și pe Serghie când slujea. Și stătea sfântul în foc de la cap până la picioare. Iar sosind vremea împărtășirii, s-a luat focul acela dumnezeiesc și, învăluindu-se ca o pânză curată, a intrat în sfântul [[potir]], și cu acela s-a împărtășit vrednicul slujitor, Sfântul Serghie. Viețuind cuviosul ani îndestulaţi îndestulați în mare înfrânare şi și osteneli şi și făcând multe minuni, a ajuns la adânci bătrâneţibătrâneți. Acum îi erau anii lui de la naştere saptezeci şi naștere șaptezeci și opt. El şiși-a văzut mutarea să catre către Dumnezeu cu şapte șapte luni mai înainte şi și a chemat fraţiifrații, încredinţând încredințând egumena ucenicului sau cu numele Nicon, care deşi deși era tânăr de ani, mintea lui înflorea cu cărunteţele şi căruntețele și în toata viaţa toată viața urma învăţătorului şi povăţuitorului învățătorului și povățuitorului său Serghie. Punându-l pe Nicon egumen, Serghie a început singur a se liniştiliniști, iar în luna lui septembrie, căzând în boala trupească şi și cunoscându-şi și cea de pe urmă ducere a sa către Dumnezeu, a chemat şi și a învăţat învățat pe fraţi frați îndestul, dându-le binecuvântare şi și iertare; iar în ceasul din urmă s-a împartaşit împărtășit singur cu Preacuratele Taine, dându-şi și astfel sfântul sau suflet în mainile mâinile lui Dumnezeu. Fata lui era luminoasa, nu ca a mortului, ci ca a unui om care doarme, ceea ce era un semn încredinţat încredințat de luminarea lui cea sufletească şi și de răsplata dumnezeiască. Iar cinstitul lui trup a fost pus în locaşul locașul în care s-a nevoit. După trei ani de zile însă s-au aflat moaştele moaștele lui cele sfinte întregi şi și nestricate. Nici de hainele lui nu se atinsese stricăciunea, ci iesea ieșea mireasmă bună negrăită şi și multă tămăduire se dădea bolnavilor. Chiar şi și până acum curg de la cinstita lui racla, ca dintr-un izvor, tămăduiri tuturor celor ce alearga aleargă cu credinţăcredință. Căci, precum în viaţa viața sa, aşa şi așa și după mutare, el face nenumărate minuni pentru mărirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine cinstea şi mulţumita și mulțumita în veci. Amin

*[http://logos.md/rugaciuni/acatiste/serghie-radonej'''Acatistul Sfantului Sfântului Serghie de Radonej''']*[http://days.pravoslavie.ru/Images/ii1974&288.htm Icoane ale Sfântului Serghie de Radonej]  [[Categorie:Sfinți]][[Categorie:Sfinți ruși]][[Categorie:Cuvioși]][[Categorie:Monahism]]

[[Categorieen:SfinţiSergius of Radonezh]][[Categoriefr:Sfinţi ruşiSerge de Radonège]]