Modificări

== Viaţa Sfântului Serghie de Radonej ==[[ImagineFișier:Serghie_de_la_RadonejVasnetsov_sergij_radonezh.jpg|thumb|right|frame|Sf. Serghie din de Radonej]]Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru '''Serghie s-de Radonej''' a născut fost unul din înnoitorii [[monahism]]ului în cetatea Rostovului, din părinţi binecredincioşi, pe nume Chiril şi Maria. Deci, lRusia secolului al XIV-a ales pe el Dumnezeu pentru slujba Sa încă din pîntecele mamei salelea, căci, intrând oarecând mama lui după obiceiul său în Biserica, la întemeietor al mănăstirii [[Sfânta Liturghie, şi având în pântece pe acest prunc, când au vrut să înceapă a citi SfTreime]] din nordul Moscovei. Evanghelie pruncul a glasuit, încat au auzit toţi cei ce erau aproape de maica [[Praznic|Prăznuirea]] sa. De-asemenea, în vremea cântării heruvicului, a doua oară a strigat pruncul. Şi când preotul a glasuit “Sfintele sfinţilor”, a treia oară s-a auzit, glasul pruncului din pântecele mamei. Din aceasta au, înteles toţi că o să se arate mare luminator lumii şi slujitor Sfintei Treimi. Căci, precum Sfântul Ioan Botezătorul a saltat cu bucurie în pântece înaintea Maicii Domnului, aşa şi acesta a saltat înaintea Domnului în sfânta biserica. Deci s-a cuprins de frică şi de spaimă mama lui de minunea aceea, şi toţi cei ce auzisera se mirau foarte. Iar după acestea s-au implinit zilele naşterii şi a născut fiu şi i-a pus numele Vartolomeu. Şi, de când s-a născut, nu sugea Miercurea şi Vinerea niciodata şi nici altceva nu gusta. Iar aceasta era începătuăa a înfranării şi a postirii lui celei mari, face pe care mai pe urmă a arătat-o în varsta cea desavarşita. Iar fiind de sapte ani a fost dat la învăţătura carţii[[25 septembrie]], dar nu învăţa lesneziua adormirii sale, căci era zabavnic la minte. Şi cu multă şilinta il învăţa și pe el dascălul[[5 iulie]], insa cu greu sporea ceva. Aceasta era insa după rânduiala lui Dumnezeu, ca de la Duhul Sfânt, iar nu de la oameni, să se dea copilului înţelegerea carţiiziua aflării sfintelor sale [[moaște]].

Din == Viața Sfântului Serghie de Radonej ==[[Cuvios]]ul și de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] purtătorul părintele nostru Serghie s-a născut în cetatea Rostovului, din părinți binecredincioși, pe nume Chiril și Maria. Deci, l-a ales pe el Dumnezeu pentru slujba Sa încă din pîntecele mamei sale, căci, intrând oarecând mama lui după obiceiul său în Biserică, la Sfânta Liturghie, și având în pântece pe acest prunc, când au vrut să înceapă a citi Sf. Evanghelie pruncul a glăsuit, încât au auzit toți cei ce erau aproape de maica sa. De-asemenea, în vremea aceea fericitul copilcântării heruvicului, a doua oară a strigat pruncul. Și când preotul a glăsuit „Sfintele sfinților”, a treia oară s-a auzit, precum pamântul adapat glasul pruncului din destul de ploaie pântecele mamei. Din aceasta au, înțeles toți că o să se face roditorarate mare luminător lumii și slujitor Sfintei Treimi. Căci, precum Sfântul [[Ioan Botezătorul]] a săltat cu bucurie în pântece înaintea Maicii Domnului, luând binecuvântare așa și acesta a săltat înaintea Domnului în sfânta biserică. Deci s-a cuprins de la sfântul acela călugăr - mai bine zis frică și de spaimă mama lui de la înger - minunea aceea, și toți cei ce auziseră se mirau foarte. Iar după acestea s-au împlinit zilele nașterii și a facut lesnicios spre învăţătura născut fiu și i-a toata înţelepciunea carţii fără pus numele Vartolomeu. Și, de ostenealacând s-a născut, nu sugea Miercurea și Vinerea niciodată și nici altceva nu gusta. Pentru caIar aceasta era începătura a înfrânării și a postirii lui celei mari, Dumnezeu ipe care mai pe urmă a arătat-o în vârsta cea desăvârșită. Iar fiind de șapte ani a deschis fost dat la învățătura cărții, dar nu învăța lesne, căci era zăbavnic la minte. Și cu multă silință îl învăța pe el dascălul, însă cu greu sporea ceva. Aceasta era însă după rânduiala lui mintea Dumnezeu, ca de la Duhul Sfânt, iar nu de la oameni, să înţeleaga scripturile”se dea copilului înțelegerea cărții.

Şi creştea copilul cu anii, cu înţelegerea şi cu faptele bune, Într-o zi umblând singur printr-o dumbrava - căci iubea postul şi infranareadin tinerețe liniștea și de multe ori se preumbla singur prin locuri liniștite - a găsit un călugăr, sau mai curând un înger în chip călugăresc, fugea trimis de jucariile cele obisnuite copilareşti; iar la citirea dumnezeieştilor carţi sezândDumnezeu, stând acolo și făcând rugăciuni. Iar el, apropiindu-se, învăţa acea înţelepciunea așteptat sfârșitul rugăciunii, și apoi i-a carei începatura eşte frica Domnuluifăcut închinăciune. Şi asaIar călugărul l-a întrebat: „Ce-ți trebuie, fiule?” A răspuns copilul, zicând: „M-au dat, părinte, să învăț carte și nu pot să înțeleg nimic; din treapta în treapta mergândcele ce-mi spune dascălul meu, de care lucru tare mă necăjesc și nu știu ce să fac. Mă rog sfinției tale, creştea spre barbaţia cea desavarşitaroagă-te Lui Dumnezeu pentru mine ca să mă înțelepțească cu sfintele tale rugăciuni”. Iar călugărul, făcând rugăciune, l-a binecuvântat, zicându-i: „Iată, de acum, fiule, îți dăruiește Dumnezeu să înțelegi cele ce-ți trebuie, încât să poți și pe alții să-i ajuți!”

După aceastaDin vremea aceea fericitul copil, parinţii lui s-au mutat precum pământul adăpat din cetatea Rostovului la locul ce destul de ploaie se chema Radonejface roditor, nu pentru ca era acel loc luând binecuvântare de la sfântul acela călugăr - mai mare sau mai vestit, ci pentru ca Dumnezeu asa a binevoit, ca bine zis de la acel loc să proslavească pe placutul sau, despre care ne este noua acum cuvântul. Drept aceea, mutânduînger -se acolo parinţii fericitului, nu după multă vreme s-au mutat şi din viaţa aceasta la locurile cele luminoase şi racoroase, lasându-şi toata averea moştenitorului lor, Vartolomeu. Iar el se gândea intru sine la moartea parinţilor săi, zicând: “Şi eu sunt muritor, şi cu adevărat voi muri şi eu ca şi parinţii mei”. Deci binecunoscătorul copil, socotind viaţa aceasta scurta, a imparţit averea ce rămasese după parinţi, nelasându-şi lui nimic făcut lesnicios spre hrana cea învățătura a toată înțelepciunea cărții fără de nevoieosteneală. Pentru că, căci nadajduia spre Dumnezeu Cel ce da hrana celor flamanzii-a deschis lui mintea să înțeleagă scripturile”.

Apoi s-a dus în pustie şiȘi creștea copilul cu anii, facându-şi o chiliuta, petrecea acolo nevoindu-se şi rugându-se lui Dumnezeu neincetat. Iar după o vreme a venit la dânsul un sfinţit călugărcu înțelegerea și cu faptele bune, anume Mitrofancăci iubea postul și înfrânarea, fugea de catre care fericitul Vartolomeu s-a tuns în călugărească rânduialajucăriile cele obișnuite copilărești; iar la citirea dumnezeieștilor cărți șezând, având de la naşterea să douazeci şi trei de aniînvăța acea înțelepciune, şi l-a chemat din călugărie cu numele de Serghiecărei începătură este frica Domnului. Deci a petrecut acel sfânt călugăr cu Serghie puţine zile şi după aceasta i-a zis lui: “EuȘi așa, fiule, mă duc în calea mea, iar pe tine te dau din treapta în mainile lui Dumnezeu”. Şi a proorocittreapta mergând, zicând: “Va face Dumnezeu la locul acesta o mănăstire mare şi preamarita”. Şi facând rugăciune s-a duscreștea spre bărbăția cea desăvârșită.

Iar Sfântul Serghie a rămas După aceasta, părinții lui s-au mutat din cetatea Rostovului la locul acela şi ce se osteneachema Radonej, zdrobindu-şi trupul nu pentru că era acel loc mai mare sau cu priveghereamai vestit, cu postul şi cu multe feluri de ostenelici pentru că Dumnezeu așa a binevoit, în vreme de iarnaca la acel loc să proslăvească pe plăcutul său, crapând pamântul de gerdespre care ne este nouă acum cuvântul. Drept aceea, el rabda într-o haina, ca unul fără de trup aratândumutându-se. Iar diavoliiacolo părinții fericitului, nesuferind nevointele lui, se sarguiau sănu după multă vreme s-l alunge de au mutat și din viața aceasta la locul acelalocurile cele luminoase și răcoroase, inchipuindulăsându-se uneori în fiareși toată averea moștenitorului lor, alteori în serpi, infricosând pe sfântul şi repezindu-se la dânsul cu salbaticieVartolomeu. Iar else gândea întru sine la moartea părinților săi, cu rugăciuneazicând: „Și eu sunt muritor, precum și cu o armă, îi alunga pe ei şi infierbântarile lor le rupea adevărat voi muri și eu ca paianjenul, prin vitejia sufletuluiși părinții mei”. OdatăDeci binecunoscătorul copil, într-o noaptesocotind viața aceasta scurtă, a napadit aievea o tabara dracească asupra împărțit averea ce rămăsese după părinți, nelăsându-și luinimic spre hrana cea de nevoie, ca o oaste oarecare şi cu manie mare striga: “Ieşi din locul acesta, ieşi, să mori ca un rau!” căci nădăjduia spre Dumnezeu Cel ce dă hrană celor flămânzi.

Şi acestea zicânduApoi s-lea dus în pustie și, făcându-și o vapaie mare iesea din gurile lorchiliuță, petrecea acolo nevoindu-se și rugându-se Lui Dumnezeu neîncetat. Iar eldupă o vreme a venit la dânsul un sfințit călugăr, anume Mitrofan, cu rugăciunea inarmândude către care fericitul Vartolomeu s-sea tuns în călugărească rânduială, indata a alungat tabara dracească şi fără având de la nașterea sa douăzeci și trei de temere a rămasani, cântând şi laudând pe Dumnezeu. Acestea facânduși l-se asa, a început a strabate pretutindeni slava despre dânsul şi se adunau la el mulţi chemat din cetaţile şi ţinuturile dimprejur pentru folos sufletesc. Alţii voiau să locuiască împreună călugărie cu dânsul şi să fie povatuiţi numele de el la calea mântuirii; iar el Serghie. Deci a petrecut acel sfânt călugăr cu dragosteSerghie puține zile și după aceasta i-i primea pe cei ce veneau. Şi a zidit mai intai o biserica micazis lui: „Eu, din porunca lui Teognostfiule, care atunci era arhiereumă duc în calea mea, s-iar pe tine te dau în mâinile Lui Dumnezeu”. Și a sfinţit în numele Preasfintei Treimiproorocit, apoi şi zicând: „Va face Dumnezeu la locul acesta o mănăstire cinstita mare și preamărită”. Și făcând rugăciune s-a ridicat, care este şi astazi cu darul lui Hristosdus.

DeciIar Sfântul Serghie a rămas la locul acela și se ostenea, rugat fiind zdrobindu-și trupul sau cu privegherea, cu postul și cu multe feluri de fraţiosteneli, a luat preoţiaîn vreme de iarnă, crăpând pământul de ger, el răbda într-o haina, prin hirotonire ca unul fără de catre episcopul Atanasietrup arătându-se. Iar diavolii, şi păştea binecuvântatoarea turmă cea incredinţata nesuferind nevoințele lui, povatuindse sârguiau să-o l alunge de la pasunea cea duhovniceascălocul acela, închipuindu-se uneori în fiare, alteori în șerpi, iar înfricoșând pe lupii cei rau gânditori sfântul și repezindu-se la dânsul cu sălbăticie. Iar el, cu rugăciunea, precum cu o armă, îi alunga pe ei și înfierbântările lor le rupea ca păianjenul, prin vitejia sufletului. Odată, într-o noapte, a năpădit aievea o tabără drăcească asupra lui, ca o oaste oarecare și cu rugăciunea. mânie mare striga: „Ieși din locul acesta, ieși, să mori ca un rău!”

Dar după puţina vreme iar se sculara diavolii, nesuferind a fi alungaţi de sfântul. Şi, inchipuinduȘi acestea zicându-se în serpile, au intrat în chilia lui, incat era chilia plina de serpio văpaie mare ieșea din gurile lor. Iar sfântulel, degraba s-a intors la rugăciune şi indata diavolii cu nalucirile lor s-au stins ca fumul. Din acea vreme i srugăciunea înarmându-se, îndată a dat alungat tabăra drăcească și fără de la temere a rămas, cântând și lăudând pe Dumnezeu putere asupra duhurilor celor necurate, incat nici nu indrazneau a se mai apropia de dânsul. Iar ducânduAcestea făcându-se vestea așa, a început a străbate pretutindeni slava despre dânsul pretutindeni şi mulţi și se adunau la el mulți din părţile cetățile și ținuturile dimprejur adunândupentru folos sufletesc. Alții voiau să locuiască împreună cu dânsul și să fie povățuiți de el la calea mântuirii; iar el cu dragoste-se, i primea pe cei ce veneau. Și a venit un arhimandrit de la Smolensczidit mai întâi o biserică mica, anume Simondin porunca lui Teognost, care atunci era arhiereu, s-a dat pe sine sfințit în supunere sfântului şi multă avere aducând numele Preasfintei Treimi, apoi și mănăstire cinstită a dat-o în mainile ridicat, care este și astăzi cu darul lui, ca să zidească o biserică mai mareHristos.

Şi ajutând DumnezeuDeci, Cuv. Serghie degrab a ridicatrugat fiind de frați, cu acea avere, o biserica mai mare şi mănăstirea a lărgit-o şi vieţuia ingereşteluat preoția, ca in cerprin hirotonire de către [[episcop]]ul Atanasie, cu ceata fraţilor săiși păștea binecuvântătoarea turmă cea încredințată lui, ziua şi noaptea laudând pe Dumnezeu. Deci spovățuind-a intamplat oarecând în mănăstirea lui a fi lipsa de hrana şi erau fraţii în mahnire mare, petrecând flamanzi fără de hrana trei zile. Iar rânduiala cuviosului era ca să nu iasa călugării din mănăstire să ceara o la mireni painepășunea cea duhovnicească, ci sa-şi puna nadejdea spre Dumnezeu Cel ce hraneşte toata suflarea, şi de la Acela iar pe lupii cei rău gânditori îi alunga cu credinţa sa-şi ceară cele trebuincioaserugăciunea.

În timpul acela nu era viaţa Dar după puțină vreme iar se sculară diavolii, nesuferind a fi alungați de obşte sfântul. Și, închipuindu-se în mănăstirea cuviosului. Deci fraţii fiind stramtoraţi de foameteșerpi, au început a carti împotriva sfântuluiintrat în chilia lui, încât era chilia plină de șerpi. Iar sfântul, zicând: “Pana când ne opreşti pe noi degrabă s-a merge întors la lume şi rugăciune și îndată diavolii cu nălucirile lor s-au stins ca fumul. Din acea vreme i s-a cere cele dat de trebuinta? Vom mai rabda inca aceasta noaptela Dumnezeu putere asupra duhurilor celor necurate, iar dimineata vom ieşi din locul acesta, ca să încât nici nu murim îndrăzneau a se mai apropia de foame”dânsul. Iar sfântul îi mangaia pe ei, spunânduducându-le se vestea despre dânsul pretutindeni și mulți din vieţile sfinţilor parinţipărțile dimprejur adunându-se, cum au rabdat multe necazuri, foame şi sete şi lipsa a venit un arhimandrit de imbracaminte pentru Domnul şi le graia lor cuvintele lui Hristos: “Căutaţi la pasarile ceruluiSmolensc, ca nici nu seamanaanume Simon, nici nu secera, nici nu aduna în jitnite, şi Tatal Ceresc le hraneşte pe ele. Şi daca hraneşte pasarile, oare pe noi nu poate să ne hranească? Iata acum este vremea rabdarii, iar noi ne-am arătat nerabdatori, nevrând a suferi puţina vreme ispita ce ni care s-a intamplat, dat pe care de am fi primitsine în supunere sfântului și multă avere aducând a dat-o cu mulţumireîn mâinile lui, ca să zidească o biserică mai mare folos ni s-ar fi socoţit noua, căci fără de lamurire aurul nu se savarseşte!” Şi a proorocit, zicând: “Acum puţina vreme ni s-a intamplat lipsa, iar dimineaţa va fi indestulare de toate bunătăţile”.

Şi s-a împlinit proorocirea sfântuluiȘi ajutând Dumnezeu, căci Cuv. Serghie degrabă a doua zi s-au adus în mănăstire mulţime de paini proaspete şi peşte mult şi alte feluri de bucate de curând gătiteridicat, de la un om neştiutcu acea avere, care le zicea: “Un iubitor de Hristos o biserica mai mare și mănăstirea a trimis acestea lui Avva Serghie şi fraţilor celor ce locuiesc cu dânsul’? Deci rugau fraţii pe aceia ce le aduseseralărgit-o și viețuia îngerește, ca să mănance în cer, cu danşii bucateceata fraților săi, iar ei n-au vrut, spunând ca li ziua și noaptea lăudând pe Dumnezeu. Deci s-a poruncit întâmplat oarecând în mănăstirea lui a fi lipsă de hrană și erau frații în mâhnire mare, petrecând flămânzi fără de hrană trei zile. Iar rânduiala cuviosului era ca degrabă să se întoarcă şinu iasă călugării din mănăstire să ceara la mireni pâine, grăbinduci să-seși pună nădejdea spre Dumnezeu Cel ce hrănește toată suflarea, au ieşit din mănăstire. Apoi fraţii văzând mulţimea și de bucate, au înţeles că o cercetare cerească este, şi făcura ospăt, mulţumind lui Dumnezeula Acela cu credință sa-și ceară cele trebuincioase.

În timpul acela nu era viața de obște în mănăstirea cuviosului. Deci frații fiind strâmtorați de foamete, au fost acele bucate pentru multe zile fraţilorînceput a cârti împotriva sfântului, şi le-zicând: „Până când ne oprești pe noi a merge la lume și a zis cuviosul: “Vedeţicere cele de trebuință? Vom mai răbda încă această noapte, fraţiloriar dimineața vom ieși din locul acesta, şi vă minunaţi ce fel ca să nu murim de răsplătire da Dumnezeu răbdăriifoame”. Iar sfântul îi mângâia pe ei, spunându-le din viețile sfinților părinți, cum au răbdat multe necazuri, foame și sete și lipsă de îmbrăcăminte pentru Domnul și le grăia lor cuvintele lui Hristos: „Căutați la păsările cerului, că nici nu va uita seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe, și Tatăl Ceresc le hrănește pe saracii Săi pană în sfarşitele. Niciodata Și dacă hrănește păsările, oare pe noi nu va trece poate să ne hrănească? Iată acum este vremea răbdării, iar noi ne-am arătat nerăbdători, nevrând a suferi puțină vreme ispita ce ni s-a întâmplat, pe care de am fi primit-o cu vederea locul acesta sfânt şi pe robii Săi cei ce locuiesc întrmulțumire, mare folos ni s-ar fi socotit nouă, căci fără de lămurire aurul nu se săvârșește!” Și a proorocit, zicând: „Acum puțină vreme ni s-însul şi îi slujesc Lui ziua şi noaptea”a întâmplat lipsa, iar dimineață va fi îndestulare de toate bunătățile. ”

Încă se cade a pomeni şi aceasta: “La începutul venirii sale în pustie, Cuviosul părinte Serghie Și s-a sălăşluit la un loc fără de apă şi aceasta spre adăugarea ostenelii; caîmplinit proorocirea sfântului, de departe aducând apa, să-şi ostenească trupul său mai mult. Iar când, cu voia lui Dumnezeu, s-au inmulţit fraţii şi mănăstirea s-căci a asezat, era nevoie mare pentru apă, căci se aducea de departe cu multă osteneala. Şi pentru acea pricină carteau unii împotriva sfântului, zicând: “Pentru ce cu rea chibzuire ai intemeiat mănăstirea pe acest loc şi doua zi s-au facut atatea zidiri, nefiind apa aproape?” Iar sfântul le raspundea: “Eu, fraţilor, singur am vrut să mă liniştesc adus în locul acesta, dar de vreme ce bine a vrut Dumnezeu ca atatea cladiri să fie ridicate, apoi puternic este ca să dea şi apa nelipsita, numai să nu slabiţi mănăstire mulțime de la datorie, ci rugaţi-va cu credinţa. Pentru ca daca poporului celui neplecat i-a izvorat apa din piatra în pustie, cu atat mai pâini proaspete și pește mult nu va va trece cu vederea pe voi, cei ce slujiţi Lui!” Iar odata, luând în taina pe un frate cu sine, s-a pogorat în valea de sub mănăstire şi în valea aceea nu era apa curgătoare mai înainte, precum spuneau oamenii bătrani. Deci sfântul, aflând într-o groapă puţină apă stransă din ploaie, şi-a plecat genunchii şi s-a rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul Şi indata s-a arătat un izvor mare, care şi pana astazi este văzut de toţi; şi se scoate dintr-insul apa pentru toata trebuinta mănăstirească, şi multe tamaduiri se fac cu apa aceea la cei ce o iau cu credinţa. Şi facea Cuviosul Serghie şi și alte feluri de minuni. Pentru ca atata putere făcătoare bucate de minuni luase curând gătite, de la Dumnezeu, încat a înviat şi un mort. Un om credincios din hotarele locaşului luineștiut, având un fiu, singurul născut, cuprins care le zicea: „Un iubitor de boala, l-Hristos a dus la cuviosul spre a-l tămădui. Dar copilul, slăbind de boală, a murit. Şi se tanguia tatal trimis acestea lui după el nemangaiat. [[Avva]] Serghie și fraților celor ce locuiesc cu dânsul?” Decirugau frații pe aceia ce le aduseseră, văzând Cuv. Serghie tanguirea omului aceluia, i se făcu mila de el şi, făcând rugăciune, a înviat copilul şi l-a dat viu tatalui lui. Şi s-a intors omul bucuros ca să mănânce cu fiul viu şi sănătos la casa sa. Înca veneau la dânsul şi cei cuprinşi de duhuri necurate şidânșii bucate, înainte de a ajunge iar ei la sfântuln-au vrut, fugeau dintrspunând ca li s-înşii necuratele duhuri. Şi cei leproşi se curăţeau şi orbii vedeau şi, în scurt a zice, toţi cei cuprinşi de felurite neputinţe şi care mergeau la sfântul, cu credinţa, primeau nu numai sanatate trupului, ci şi folos sufletului, şi poruncit ca degrabă să se intorceau cu indoita tamaduire la casele lor. Pentru aceea era cinstit şi slavit de toţi Cuviosul Serghie şi mulţiîntoarcă și, dorind a vedea cinstita lui fata şi a grăbindu-se indulci de vorba lui cea dulce, se adunau la dânsul au ieșit din nenumarate cetaţi şi ţinuturimănăstire. Iar mulţi din călugări, lasându-şi mănăstirile lor, veneau la dânsul, dorind să vietuiască şi să fie povatuiţi Apoi frații văzând mulțimea de el. Domniibucate, boierii şi oamenii de rând alergau cu sarguinta la acest fericit părinteau înțeles că o cercetare cerească este, căci toţi il aveau în mare cinsteși făcură ospăț, ca pe unul din parinţii cei de demult, au ca pe unul din proorocimulțumind lui Dumnezeu.

Un taran oarecareDeci au fost acele bucate pentru multe zile fraților, lucrator de pamântși le-a zis cuviosul: „Vedeți, din locuri indepartatefraților, auzind și vă minunați ce fel de Sfântul Serghie a vrut să-l vadă. Mergând în mănăstirea cuviosuluirăsplătire dă Dumnezeu răbdării, intreba de dânsul. Se intamplase insa ca atunci cuviosul era pentru că nu va uita pe săracii Săi pană în gradina şi sapa, pamântulsfârșit. Spunându-i-se aceasta acelui om, el a mers acolo, şi văzând Niciodată nu va trece cu vederea locul acesta sfânt și pe sfântul în haina proasta, rupta şi mult carpita, sapând pamântul, i se parea ca robii Săi cei ce ilocuiesc într-au spus au glumit, pentru ca nadajduia să-l vadă pe sfânt în mare slavaînsul și îi slujesc Lui ziua și noaptea. Întorcându-se în mănăstire, iar a intrebat, zicând: “Unde este Sfântul Serghie? Arătaţi-mi, căci am venit de departe ca să-l văd!” Iar ei i-au zis:

“Cu adevărat acela Încă se cade a pomeni și aceasta: „La începutul venirii sale în pustie, Cuviosul părinte Serghie s-a sălășluit la un loc fără de apă și aceasta spre adăugarea ostenelii; ca, de departe aducând apa, să-și ostenească trupul său mai mult. Iar când, cu voia lui Dumnezeu, s-au înmulțit frații și mănăstirea s-a așezat, era nevoie mare pentru apă, căci se aducea de departe cu multă osteneala. Și pentru acea pricină cârteau unii împotriva sfântului, zicând: “Pentru ce cu rea chibzuire ai întemeiat mănăstirea pe acest loc și s-au făcut atâtea zidiri, nefiind apă aproape?” Iar sfântul le răspundea: „Eu, fraților, singur am vrut să mă liniștesc în locul acesta, dar de vreme ce bine a vrut Dumnezeu ca atâtea clădiri să fie ridicate, apoi puternic este ca să dea și apă nelipsită, numai să nu slăbiți de la datorie, ci rugați-vă cu credință. Pentru că dacă poporului celui neplecat i-a izvorât apa din piatră în pustie, cu atât mai mult nu vă va trece cu vederea pe care lvoi, cei ce slujiți Lui!” Iar odată, luând în taină pe un frate cu sine, s-ai văzut”. După a pogorât în valea de sub mănăstire și în valea aceeanu era apă curgătoare mai înainte, ieşind precum spuneau oamenii bătrâni. Deci sfântul , aflând într-o groapă puțină apă strânsă din grădinaploaie, lși-a plecat genunchii și s-a rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul. Și îndată s-a arătat un izvor mare, care și până astăzi este văzut ţăranul şide toți; și se scoate dintr-însul apă pentru toată trebuința mănăstirească, și multe tămăduiri se fac cu apa aceea la cei ce o iau cu credința. Și făcea Cuviosul Serghie și alte feluri de minuni. Pentru că atâta putere făcătoare de minuni luase de la Dumnezeu, încât a înviat și un mort. Un om credincios din hotarele locașului lui, având un fiu, singurul născut, cuprins de boală, îngretoşândul-a dus la cuviosul spre a-l tămădui. Dar copilul, slăbind de boală, a murit. Și se tânguia tatăl lui după el nemângâiat. Deci, văzând Cuv. Serghie tânguirea omului aceluia, i se făcu mila de elși, şifăcând rugăciune, a înviat copilul și l-a dat viu tatălui lui. Și s-a întors fata şi omul bucuros cu fiul viu și sănătos la casa sa. Încă veneau la dânsul și cei cuprinși de duhuri necurate și, înainte de a ajunge ei la sfântul, fugeau dintr-înșii necuratele duhuri. Și cei leproși se curățeau și orbii vedeau și, în scurt a zice, toți cei cuprinși de felurite neputințe și care mergeau la sfântul, cu credință, primeau nu voia nici să caute numai sănătate trupului, ci și folos sufletului, și se întorceau cu îndoita tămăduire la fericitulcasele lor. Şi Pentru aceea era cinstit și slăvit de toți Cuviosul Serghie și mulți, dorind a vedea cinstita lui față și a se defaima în sinea îndulci de vorba luicea dulce, se adunau la dânsul din nenumărate cetăți și ținuturi. Iar mulți din călugări, lăsându-și mănăstirile lor, zicând: “Oveneau la dânsul, cata osteneala am suferit în deşert! Eu am venit dorind să viețuiască și să văd un prooroc marefie povățuiți de el. Domnii, boierii și oamenii de care auzeamrând alergau cu sârguință la acest fericit părinte, şi nădăjduiam să-l văd căci toți îl aveau în mare cinste şi iata acum văd un sarac şi necinstit staret”, ca pe unul din părinții cei de demult, au ca pe unul din prooroci.

Deci sfântulUn țăran oarecare, lucrător de pământ, din locuri îndepărtate, înţelegânduauzind de Sfântul Serghie a vrut să-i gândurile luil vadă. Mergând în mănăstirea cuviosului, întreba de dânsul. Se întâmplase însă că atunci cuviosul era foarte multumitîn grădină și săpă, cacipământul. Spunându-i-se aceasta acelui om, precum mândrul de lauda şi de cinste se bucurael a mers acolo, asa se bucura cel smerit cu gândul de necinstire şi de defaimare. Şi luând și văzând pe taranul acela la sinesfântul în haină proastă, ruptă și mult cârpită, săpând pământul, i se părea că cei ce i-a pus masa şi au spus au glumit, pentru că nădăjduia să-l-a ospatat cu dragostevadă pe sfânt în mare slavă. După aceasta iÎntorcându-se în mănăstire, iar a zisîntrebat, zicând: “Sa nu te mahneşti, omule„Unde este Sfântul Serghie? Arătați-mi, căci am venit de departe ca pe acela pe care doreşti să-l vezi, degrab il vei vedea”. văd!” Iar ei i-au zis:

Iar când sfântul graia acestea, iata un vestitor a venit, spunându„Cu adevărat acela este pe care l-i de venirea unui domn mare în mănăstireai văzut. Şi sculându-se” După aceea, ieșind sfântul din grădina, l-a ieşit în intampinarea acelui domnvăzut țăranul și, care venea cu mulţime de slugi. Şi văzând acel domn pe sfântul sarguinduîngrețoșându-se, a alergat la dânsul şi, apucând înainte cu inchinaciune pana la pamânt, a luat binecuvântare de la cuviosul, iar el, binecuvântându-l, lși-a dus întors fata și nu voia nici să caute la fericitul. Și se defăima în mănăstire cu cinstea ce i se cadea. Şi mergând amândoi împreunăsinea lui, staretul şi domnul vorbeauzicând: „O, iar ceilalţi toţi mergeau înainte. Iar taranul acela a fost impins undeva departe de slugile ce mergeau înaintecâtă osteneală am suferit în deșert! Eu am venit să văd un prooroc mare, şi pe staretul de care se ingretosa uitându-se la dânsul de departeauzeam, dorea și nădăjduiam să-l vadă, dar nu putea. Deci a intrebat văd în taina pe unul din cei ce mergeau înainte zicându-i: “Cine este, stapane, staretul cel ce sade cu voievodul?” Şi i-a spus lui acela ca este Sfântul Serghie. Apoi a început taranul a se necaji şi a se ocari pe sine, zicând: “O, Doamne, cat m-ai orbit şi n-am crezut celor ce-mi aratau pe sfântul părinte şi nu i-am dat lui vrednica mare cinste? Cu dreptate este numele nostru taran şi prostși iată acum văd un sărac și necinstit stareț. Cum mă voi arata fetei sfântului, cuprins fiind de ruşine?”

După ce a plecat voievodul din mănăstireDeci sfântul, înțelegându-i gândurile lui, era foarte mulțumit, căci, taranul a alergat la cuviosul şiprecum mândrul de laudă și de cinste se bucura, ruşinându-așa se a privi bucura cel smerit cu gândul de necinstire și de defăimare. Și luând pe țăranul acela la fata luisine, i-a căzut la picioare, cerându-i iertare, căci din neştiinta a greşit. Sfântul pus masa și l-a mangaiat ospătat cu dragoste, zicându. După aceasta i-ia zis: “Sa „Să nu te mahneştimâhnești, fiule! Pentru ca tu singur ai socotit adevărul despre mineomule, zicânducă pe acela pe care dorești să-mi ca sunt nimic, iar toţi ceilalţi s-au amagit, parându-le ca sunt mare”. De aici s-a arătat aievea în cata smerenie era Cuviosul părinte Serghie, căci pe lucratorul de pamântl vezi, ce se ingretosa de el, l-a iubit mai mult decat cinstea ce i se facea de voievoddegrabă îl vei vedea. ”

OarecândIar când sfântul grăia acestea, întriată un vestitor a venit, spunându-i de venirea unui domn mare în mănăstire. Și sculându-se, sfântul a ieșit în întâmpinarea acelui domn, care venea cu mulțime de slugi. Și văzând acel domn pe sfântul sârguindu-o seara tarziuse, a alergat la dânsul și, stând fericitul după obiceiul sau apucând înainte cu închinăciune până la citirea rugaciunilor şi rugândupământ, a luat binecuvântare de la cuviosul, iar el, binecuvântându-l, l-a dus în mănăstire cu cinstea ce i se cu dinadinsul lui Dumnezeu pentru ucenicii săicădea. Și mergând amândoi împreună, starețul și domnul vorbeau, iar ceilalți toți mergeau înainte. Iar țăranul acela a auzit un glasfost împins undeva departe de slugile ce mergeau înainte, și pe starețul de care se îngrețoșa uitându-se la dânsul de departe, dorea să-l vadă, dar nu putea. Deci a întrebat în taină pe unul din cei ce mergeau înainte zicându-i: “Serghie!„Cine este, stăpâne, starețul cel ce șade cu voievodul?” Și i-a spus lui acela că este Sfântul Serghie. Apoi a început țăranul a se necăji și a se ocărî pe sine, zicând: „O, Doamne, cât m-ai orbit și n-am crezut celor ce-mi arătau pe sfântul părinte și nu i-am dat lui vrednica cinste? Cu dreptate este numele nostru țăran și prost. Cum mă voi arăta feței sfântului, cuprins fiind de rușine?”

Iar elDupă ce a plecat voievodul din mănăstire, țăranul a alergat la cuviosul și, mirândurușinându-se de neobisnuita chemare noaptea tarziu, a facut rugăciune şi a deschis fereastra chilieiprivi la fața lui, vrând să vadă cine li-a chemat. Şi iata a văzut o lumina mare din cer stralucindcăzut la picioare, incat scerându-a luminat noaptea aceea mai mult decat o zi luminoasai iertare, apoi a venit la dânsul căci din neștiință a doua oara glasul, zicând: Serghie, te rogi pentru fiii tai şi rugăciunea ta este primitagreșit. Căuta şi vezi numarul călugărilor celor adunaţi în numele Sfintei Treimi la pastoria ta”. Şi căutând, sfântul Sfântul l-a văzut mulţime multă de pasari preafrumoase, nu numai în mănăstire, ci şi imprejurul mănăstirii, sezând şi cântând cântari îngereşti mângâiat cu nespusa dulceata. Şi iar se auzea glasuldragoste, zicându-i: “In ce chip ai văzut pasarile acestea, asa se va inmulţi turma ucenicilor tai, şi după tine „Să nu se va impuţinate mâhnești, şi asa cu minune şi în multe feluri vor fi impodobiţi cu bunataţile lorfiule! Pentru că tu singur ai socotit adevărul despre mine, cei ce vor urma paşilor tai”. Iar sfântulzicându-mi ca sunt nimic, văzândiar toți ceilalți s-au amăgit, se mira de acea minunata vedenieparându-le ca sunt mare”. Şi vrând să aiba partas şi martor la vedenia aceea, De aici s-a chemat pe Simeon cel mai sus pomenitarătat aievea în câtă smerenie era Cuviosul părinte Serghie, căci era aproapepe lucrătorul de pământ, iar Simeon, mirându-ce se îngrețoșa de neobisnuita chemare a staretuluiel, a alergat degrab la dânsul, dar nu sl-a invrednicit să vadă toata vedenia ci numai o parte a văzut din lumina aceea cerească. Insa sfântul iubit mai mult decât cinstea ce i-a spus lui toate cele ce a văzut şi s-au bucurat amândoi împreună, proslavind pe Dumnezeuse făcea de voievod.

După aceastaOarecând, intrîntr-una din zile, au venit grecii de la Constantinopol, trimişi la sfântul de Preasfinţitul Patriarh Filotei, şi i-au adus lui de la patriarh binecuvântare şi dăruri: “o cruce, un paraman, o schimă şi o scrisoare care avea în sine scris aşa: “Cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului şi a toată lumea patriarhseară târziu, Domnul Filotei, celui întru Sfântul Duh fiu şi împreuna slujitor al smereniei noastre, Serghie, dar şi pace şi a noastră binecuvântare să fie cu voi! Am auzit de viaţa voastră cea stând fericitul după Dumnezeu foarte imbunătăţită şi am lăudat şi am preamărit pe Dumnezeu. Însă o rânduială incă vă mai trebuie, căci nobiceiul său la citirea rugăciunilor și rugându-aţi câstigat încă viaţa cea de obşte. căci sţii, cuvioase, că şi singur Sf. Prooroc şi împărat David, cel ce pe toate le-a cercetat se cu înţelegere, nimic alt n-a putut să laude, fără numai a locui fraţii împreună. Iar după acela şi noi sfat bun vă dăm, ca să alcătuiţi viaţa de obşte, şi mila dinadinsul lui Dumnezeu şi binecuvântarea noastră să fie cu voi”. Aceasta scrisoare a patriarhului luând-o cuviosulpentru ucenicii săi, a mers la Preasfinţitul Alexie, fericitul mitropolit a toată Rusia şi, arătându-i scrisoarea, îl intrebăauzit un glas, zicându-i: “Tu, preasfinţite stăpane, cum porunceşti?„Serghie!” Iar mitropolitul a răspuns staretului, zicând: “De vreme ce te-ai învrednicit de atatea bunătăţi, cuvioase, preamărind Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El, incat şi în tarile cele departate a ajuns auzul numelui şi al vieţii tale, iar marele patriarh a toata lumea te sfatuieşte spre folos, apoi şi noi la aceeaşi te sfatuim şi laudam o asa rânduiala”. Deci din vremea aceea Cuviosul Serghie a asezat viaţa de obşte în locaşul sau, poruncind să se pazească statornic rânduielile vieţii de obşte: “nimic să nu câstige cineva pentru sine, nici să numească ceva al sau, ci toate de obşte să le aiba, după poruncile sfinţilor parinţi. Iar după asezarea vieţii de obşte a vrut să fuga de marirea omenească şi să slujească lui Dumnezeu în loc neştiut, salasluindu-se în linişte, la singuratate.

DeciIar el, mirându-se de neobișnuita chemare noaptea târziu, gasind o vreme cu inlesnirea făcut rugăciune și a deschis fereastra chiliei, vrând să vadă cine l-a chemat. Și iată a ieşit în taina văzut o lumina mare din mănăstirea sacer strălucind, neştiind nimeniîncât s-a luminat noaptea aceea mai mult decât o zi luminoasă, şi apoi a plecat în pustie. Iar mergând ca venit la patruzeci de stadii, dânsul a aflat un loc bineplacut luidoua oară glasul, aproape de raul ce se numeşte Carjacizicând: „Serghie, şi, acolo salasluindu-se, vietuiate rogi pentru fiii tăi și rugăciunea ta este primită. Căută și vezi numărul călugărilor celor adunați în numele Sfintei Treimi la păstoria ta”. Apoi fraţiiȘi căutând, văzându-se parasiţi sfântul a văzut mulțime multă de părintele lorpasări preafrumoase, erau nu numai în mare necaz şi tulburaremănăstire, ca oile fără de pastorci și împrejurul mănăstirii, şi șezând și cântând cântări îngerești cu dinadinsul il căutau pretutindeninespusă dulceață. După catava vremeȘi iar se auzea glasul, au aflat fraţii locul şizicându-i: „În ce chip ai văzut pasările acestea, mergândașa se va înmulți turma ucenicilor tăi, rugau pe sfântul și după tine nu se va împuțina, și așa cu lacrimi să se intoarca minune și în mănăstire. Dar el nu voiamulte feluri vor fi împodobiți cu bunătățile lor, iubind mai mult liniştea şi singuratateacei ce vor urma pașilor tăi”. Din aceasta pricinaIar sfântul, mulţi din ucenicii luivăzând, lasând lavra, s-au asezat cu dânsul în pustia aceea şi după o vreme oarecare au ridicat mănăstire şi biserica în numele Preasfintei Născătoare se mira de Dumnezeuacea minunată vedenie. Iar fraţii din lavra cea mareȘi vrând să aibă părtaș și martor la vedenia aceea, neputând a vietui fără de părintele lor şi neizbutind a-l indupleca ca să se intoarca la danşiichemat pe Simeon cel mai sus pomenit, au mers la Preasfinţitul Mitropolit Alexiecăci era aproape, rugându-l să trimita el la cuviosuliar Simeon, poruncindumirându-i să se intoarca la locul lui cel dintai. Deci fericitul Alexie de neobișnuita chemare a trimis doi arhimandriţistarețului, rugându-l să asculte şi să mangaie pe fraţii săi prin intoarcerea să a alergat degrabă la danşiidânsul, ca dar nu cumva fiind fără de dânsul să se supere şi, risipindus-se, locul sfânt a învrednicit să se pustiascăvadă toată vedenia ci numai o parte a văzut din lumina aceea cerească. Apoi Cuv. Serghie, trebuind să asculte de arhiereu, sÎnsă sfântul i-a intors în lavra la petrecerea să cea dintai, unde spus lui toate cele ce a văzut și s-au mangaiat fraţii foarte mult de venirea luibucurat amândoi împreună, proslăvind pe Dumnezeu.

Episcopul PermuluiDupă aceasta, Sfântul Ştefanîntr-una din zile, având mare dragoste catre cuviosulau venit grecii de la Constantinopol, mergea oarecând pe caletrimiși la sfântul de Preasfințitul Patriarh Filotei, și i-au adus lui de la episcopia să catre cetatea Moscoveipatriarh binecuvântare și daruri: „o cruce, un paraman, o schimă și o scrisoare care este de la mănăstirea avea în sine scris așa: „Cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului și a toată lumea patriarh, Domnul Filotei, celui întru Sfântul Duh fiu și împreună slujitor al smereniei noastre, Serghie ca la cinci stadii, dar și pace și a noastră binecuvântare să fie cu voi! Am auzit de viața voastră cea după Dumnezeu foarte îmbunătățită și am lăudat și am preamărit pe Dumnezeu. Însă o rânduială încă vă mai trebuie, căci n-ați câștigat încă viața cea de obște. Căci știi, cuvioase, că și singur Sf. GrabinduProoroc și împărat David, cel ce pe toate le-se spre cetatea cercetat cu înțelegere, snimic alt n-a gândit putut să nu mearga atunci la mănăstirea sfântuluilaude, fără numai a locui frații împreună. Iar după acela și noi sfat bun vă dăm, ca să alcătuiți viața de obște, ci și mila lui Dumnezeu și binecuvântarea noastră să vadă pe fie cu voi”. Aceasta scrisoare a patriarhului luând-o cuviosul când se va intoarce catre casa. Şi când era el în dreptul mănăstirii, sa mers la Preasfințitul Alexie, fericitul mitropolit a toată Rusia și, arătându-i scrisoarea, îl întrebă, zicându-i: „Tu, preasfințite stăpâne, cum poruncești?” Iar mitropolitul a sculat din caruta să şirăspuns starețului, citind “Cuvinezicând: „De vreme ce te-se cu adevărat să te fericim” şi facând obisnuita rugăciuneai învrednicit de atâtea bunătăți, cuvioase, spreamărind Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El, încât și în țările cele depărtate a ajuns auzul numelui și al vieții tale, iar marele patriarh a inchinat fiind cu fata toată lumea te sfătuiește spre mănăstirea Cuviosului folos, apoi și noi la aceeași te sfătuim și lăudăm o așa rânduială”. Deci din vremea aceea Cuviosul Serghiea așezat viața de obște în locașul său, zicând asaporuncind să se păzească statornic rânduielile vieții de obște: “Pace ţie“nimic să nu câștige cineva pentru sine, nici să numească ceva al sau, ci toate de obște să le aibă, duhovnicescule frate!” după poruncile sfinților părinți. Iar după așezarea vieții de obște a vrut să fugă de mărirea omenească și să slujească lui Dumnezeu în loc neștiut, sălășluindu-se în liniște, la singurătate.

Şi s-Deci, găsind o vreme cu înlesnire, a ieșit în taină din mănăstirea sa, neștiind nimeni, și a intamplat plecat în pustie. Iar mergând ca atunci fericitul Serghie manca la masa. Şi înţelegând cu duhul inchinaciunea episcopuluipatruzeci de stadii, s-a sculat numaidecat aflat un loc bineplăcut lui, aproape de la masa şirâul ce se numește Carjaci, și, stând putin şi rugăciune facândacolo sălășluindu-se, sviețuia. Apoi frații, văzându-a inchinat asemenea episcopului celui ce se afla care vietuind inca părăsiți de părintele lor, erau în trupmare necaz și tulburare, se invrednicea cu cei ca oile fără de trupuripăstor, și cu dinadinsul îl căutau pretutindeni. După câtăva vreme, caciau aflat frații locul și, slujind el Sf. Liturghiemergând, îngerul Domnului slujea rugau pe sfântul cu lacrimi să se întoarcă în mănăstire. Dar elnu voia, iubind mai mult liniștea și singurătatea. Din această pricină, precum mărturiseau mulți din ucenicii lui, Isachie tacutul şi Macarielăsând [[Lavră|lavra]], barbaţi vrednici de credinţa şi desavarşiţi în fapte bune, care întrs-adevăr au văzut pe îngerul lui Dumnezeu slujind așezat cu Cuv. Serghie dânsul în altar şi s-pustia aceea și după o vreme oarecare au spaimântat văzând podoaba lui negraita: După acestearidicat mănăstire și biserică în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Iar frații din lavra cea mare, fericitul mitropolit Alexie, slabind neputând a viețui fără de batranete şi văzând părintele lor și neizbutind a-l îndupleca ca să se apropie de sfarşit, a chemat întoarcă la sine pe Cuviosul Serghie şidânșii, luând crucea sa cea arhierească, pe care o purta au mers la pieptPreasfințitul Mitropolit Alexie, impodobita cu aur şi cu pietre scumpe, o dadu cuviosului. Iar rugându-l să trimită ella cuviosul, inchinânduporuncindu-i să se cu smerenie, i-a zis: “Iarta-ma, stapane, căci din tinerete n-am fost purtator de aur, iar întoarcă la batranete mai mult decat atunci vreau ca să petrec în saracie”locul lui cel dintâi. Iar arhiereul i-Deci fericitul Alexie a zis: “Ştiutrimis doi arhimandriți, iubite, ca acestea lerugându-ai ispravit, dar l să faci ascultare şi asculte și să primeşti de mângâie pe frații săi prin întoarcerea sa la noi binecuvântarea ce ţi se da”. Şi asa a pus cu mainile sale crucea pe pieptul sfântuluidânșii, ca o logodire, apoi a început a grai: “Sa ştii, fericite, pentru ce te-am chemat şi ce vreau nu cumva fiind fără de dânsul să rânduiesc pentru tine. Iata eu am ţinut Mitropolia Rusieise supere și, Dumnezeu incredinţândurisipindu-mi-o cat a vrut El. Iar acum mă văd apropiat de sfarşitse, numai nu ştiu ziua sfarşitului meu, şi doresc, în viaţa fiind locul sfânt să gasesc un barbat ce ar putea să pască turma lui Hristos după minese pustiască. Şi nu aflu altul asa după cum doresc eu, decat numai pe tineApoi Cuv. Inca ştii cu incredinţare ca şi marii stapanitoriSerghie, domni şi toţi oamenii laici şi duhovniceşti, pana la cel trebuind să asculte de pe urmăarhiereu, pe tine te vor iubi, şi nu pe altul, ci numai pe tine te vor cere s-a întors în lavra la scaunul acelapetrecerea sa cea dintâi, ca cel ce eşti vrednic. Deci acum, preacuvioase, primeşte rânduiala episcopiei. Iar după ieşirea mea din trup vei lua scaunul meu”unde s-au mângâiat frații foarte mult de venirea lui.

Auzind aceste cuvinteEpiscopul Permului, Sfântul Ștefan, având mare dragoste către cuviosul s-a mahnit foarte, căci se socotea mergea oarecând pe sine a fi nevrednic de o rânduiala ca aceea. Şi a raspuns catre arhiereu: “Iarta-macale, stapane sfinte, dar pui pe mine sarcina mai presus de puterea mea, şi aceasta nu se poate intampla niciodata. Cine sunt eu, pacatosul şi mai smeritul decat toţi oameniila episcopia să către cetatea Moscovei, ca să indraznesc a mă atinge care este de o rânduiala la mănăstirea lui Serghie ca aceasta?” Apoi fericitul Alexie a zis multe cuvinte catre Sfântul din dumnezeieştile Scripturi, ca să-l induplece pe el la voia sacinci stadii. Dar iubitorul de smerenie nu Grăbindu-se spre cetate, s-a plecat nicidecum. La urmă i-a raspuns: “Stapane sfinte, de gândit să nu vei vrea să alungi smerenia mea din hotarele acestea şi de meargă atunci la auzul taumănăstirea sfântului, apoi ci să nu mai adaugi a grai despre aceasta catre mine, nici vadă pe altcineva să-l laşi să mă supere cu acest fel de cuvinte, de vreme ce nimeni nu cuviosul când se va putea să afle intru mine vrere la aceasta”întoarce către casă. Iar arhiereul, văzând pe sfântul neplecatȘi când era el în dreptul mănăstirii, s-a incetat a-i grai lui despre urmărea la scaunul episcopalsculat din căruța sa și, temânducitind „Cuvine-se ca nu cumva, suparându-se cuviosul, să se duca în cele mai departate parţi şi pustietaţi şi să lipsească Moscova de un luminator ca acesta. Şi mangaindu-l cu cuvinte duhovniceşti, i-a dat voie adevărat să plece cu pace la mănăstire. Iar nu după multă vremete fericim” și făcând obișnuita rugăciune, cel intre sfinţi Alexie mitropolitul s-a dus din viaţaînchinat fiind cu fața spre mănăstirea Cuviosului Serghie, şi fericitul Serghie era silit prin rugaminte de domnii cei mari stapanitori şi de mulţimea pravoslavnicilor să primească scaunul Mitropoliei Rusieizicând așa: „Pace ție, dar sfântul a rămas neinduplecat şi tare ca un diamant. duhovnicescule frate!”

Atunci Și s-a fost suit pe scaun un arhimandritîntâmplat ca atunci fericitul Serghie mânca la masă. Și înțelegând cu duhul închinăciunea episcopului, anume Mihail, care s-a indraznit mai înainte sculat numaidecât de sfinţire la masă și, stând puțin și rugăciune făcând, s-a închinat asemenea episcopului celui ce se imbraca afla, care viețuind încă în vesminte arhiereşti şi atrup, se învrednicea cu cei fără de trupuri, căci, slujind el Sf. Liturghie, îngerul Domnului slujea cu el, precum mărturiseau ucenicii lui, Isachie tăcutul și Macarie, bărbați vrednici de credință și desăvârșiți în fapte bune, care într-şi pune camilafca albaadevăr au văzut pe îngerul lui Dumnezeu slujind cu Cuv. Inca începuse şi asupra Sfântului Serghie şi a locaşului în altar și s-au spăimântat văzând podoaba lui negrăită: După acestea, fericitul mitropolit Alexie, slăbind de bătrânețe și văzând că se apropie de sfârșit, a se inarma. I se parea ca chemat la sine pe Cuviosul Serghie îi taie indraznealași, căutându-şi pentru sine Mitropolialuând crucea sa cea arhierească, pe care o purta la piept, împodobită cu aur și cu pietre scumpe, o dădu cuviosului. Iar fericitulel, auzind ca Mihail închinându-se lauda împotriva luicu smerenie, i-a zis catre ucenicii săi: “Mihail„Iartă-mă, stăpâne, laudânducăci din tinerețe n-am fost purtător de aur, iar la bătrânețe mai mult decât atunci vreau ca să petrec în sărăcie”. Iar arhiereul i-se împotriva locaşului acestuiaa zis: „Știu, împotriva smereniei noastreiubite, nu va câstiga ceea ce doreşte şică acestea le-ai isprăvit, dar să faci ascultare și să primești de vreme la noi binecuvântarea ce este biruit de mândrie, nici cetatea imparatească nu va vedea”ți se dă”. Şi s-Și așa a implinit proorocia pus cu mâinile sale crucea pe pieptul sfântului, cacica o logodire, apoi a început a grăi: „Sa știi, calatorind Mihail în corabie spre Constantinopol fericite, pentru ce te-am chemat și ce vreau să rânduiesc pentru hirotonietine. Iată eu am ținut Mitropolia Rusiei, a căzut în boala trupească şi sDumnezeu încredințându-mi-o cât a sfarşitvrut El. Iar acum mă văd apropiat de sfârșit, numai nu știu ziua sfârșitului meu, și doresc, în viață fiind să găsesc un bărbat ce ar putea să pască turma lui Hristos după mine. Și nu aflu altul așa după cum doresc eu, decât numai pe scaun a fost ridicat Cipriantine. Încă știi cu încredințare ca și marii stăpânitori, domni și toți oamenii laici și duhovnicești, până la cel de pe urmă, pe tine te vor iubi, și nu pe altul, ci numai pe tine te vor cere la scaunul acela, ca cel ce ești vrednic. Deci acum, preacuvioase, primește rânduiala episcopiei. Iar după ieșirea mea din trup vei lua scaunul meu”.

In acei aniAuzind aceste cuvinte, prin vointa lui Dumnezeucuviosul s-a mâhnit foarte, pentru pacatele noastre căci se socotea pe sine a fi nevrednic de o rânduiala ca aceea. Și a fost navalirea necuratului Mamaerăspuns către arhiereu: „Iartă-mă, imparatul tatarescstăpâne sfinte, asupra pamântului Rusieidar pui pe mine sarcina mai presus de puterea mea, și aceasta nu se poate întâmpla niciodată. De acest lucru marele domn Dimitrie intristându-seCine sunt eu, păcătosul și mai smeritul decât toți oamenii, ca să îndrăznesc a mă atinge de o rânduială ca aceasta?” Apoi fericitul Alexie a zis multe cuvinte către Sfântul Serghie din dumnezeieștile Scripturi, ca să-lînduplece pe el la voia sa. Dar iubitorul de smerenie nu s-a inarmat cu rugăciunea şi plecat nicidecum. La urmă i-a proorocit biruinta, zicândrăspuns: “Sa ieşi împotriva barbarilor„Stăpâne sfinte, lepadându-ţi toata indoialade nu vei vrea să alungi smerenia mea din hotarele acestea și de la auzul tău, şiapoi să nu mai adaugi a grăi despre aceasta către mine, Dumnezeu ajutândunici pe altcineva să-ţil lași să mă supere cu acest fel de cuvinte, vei birui pe vrajmaşii tai şi te vei intoarce sanatos de vreme ce nimeni nu va putea să afle întru mine vrere la scaunul tau”aceasta”. Deci marele domnIar arhiereul, nadajduind spre ajutorul lui Dumnezeu şi rugaciunile sfântuluivăzând pe sfântul neplecat, a mersîncetat a-i grăi lui despre urmarea la scaunul episcopal, facând razboi cu tatariitemându-se ca nu cumva, şi isupărându-a biruit pe ei, astfel ca abia cu puţini tovaraşi a scăpat Mamae. Iar se cuviosul, fiind înaintevazator, vedea să se ducă în cele mai depărtate părți și pustietăți și să lipsească Moscova de departe un luminător ca pe cele de aproape şi când era razboi intre creştini şi intre tatariacesta. Și mângâindu-l cu cuvinte duhovnicești, stând i-a dat voie să plece cu fraţii pace la rugăciune în mănăstirea să spunea ca în acea mănăstire. Iar nu după multă vreme marele, domn Dimitrie cel între sfinți Alexie mitropolitul s-a biruit pe tatari. Mai spunea apoi şi care anume dus din ostaşii creştini au fost ucişi în razboi şi aducea jertfe lui Dumnezeu pentru danşiiviața, pentru ca toate i se descopereau lui și fericitul Serghie era silit prin rugăminte de la Domnul. Iar cneazul, intorcându-se izbânditor domnii cei mari stăpânitori și de la razboimulțimea pravoslavnicilor să primească scaunul Mitropoliei Rusiei, dar sfântul a mers în mănăstire la cuviosul, mulţumind mulţ sfântului rămas neînduplecat și tare ca i-a ajutat cu rugaciunile sale catre Dumnezeuun diamant.

Stând oarecând fericitul părinte noaptea la obisnuita sa pravila înaintea icoanei Preacuratei Maici Atunci a lui Dumnezeu şi adeseori privind la icoanafost suit pe scaun un [[arhimandrit]], zicea: “Preacurataanume Mihail, Maica Hristosului meu, aparatoare şi tare ajutatoare care a îndrăznit mai înainte de sfințire a se îmbrăca în veșminte arhierești și a-și pune camilafca alba. Încă începuse și asupra Sfântului Serghie și a locașului lui a neamului omenescse înarma. I se părea că Serghie îi taie îndrăzneala, fii mijlocitoare noua nevrednicilor, pururea rugânducăutându-te Fiului tau şi Dumnezeului nostruși pentru sine Mitropolia. Iar fericitul, auzind ca să caute spre locul acesta sfântMihail se lauda împotriva lui, care este intemeiat spre lauda şi cinstea sfântului Lui numea zis către ucenicii săi: „Mihail, în veci. Pe tinelăudându-se împotriva locașului acestuia, Maica dulcelui meu Hristosîmpotriva smereniei noastre, ca pe nu va câstiga ceea ce ai câstigat multă indrazneala catre Dânsuldorește și, de vreme ce este biruit de mândrie, înaintenici cetatea împărățească nu va vedea”. Și s-rugatoare te punem noi, robii taia împlinit proorocia sfântului, căci tu eşti tuturor nadejde de mântuire şi adapostire”. Asa se ruga, şi canonul cel de mulţumirecălătorind Mihail în corabie spre Constantinopol pentru hirotonie, adica Acatistul Preacuratei, cântândua căzut în boala trupească și s-l, a sezut puţin să se odihneascăsfârșit. Iar ucenicului sau, Mihail, i-pe scaun a zis: “Fiule, trezeşte-te şi privegheaza, de vreme ce cercetare minunata şi infricosatoare o să ne fie noua în ceasul acesta”fost ridicat Ciprian.

Acestea grainduÎn acei ani, prin voința lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre a fost năvălirea necuratului Mamae, împăratul tătăresc, asupra pământului Rusiei. De acest lucru marele domn Dimitrie întristându-lese, indata se auzi un glasSfântul Serghie l-a înarmat cu rugăciunea și i-a proorocit biruința, zicând: “Iata„Să ieși împotriva barbarilor, vine Preacurata!” Iar sfântul, auzindulepădându-lți toată îndoiala, a ieşit degrab din chilie în tindași, şi iata o lumina mareDumnezeu ajutându-ți, mai mult decat Soarele stralucindvei birui pe vrăjmașii tăi și te vei întoarce sănătos la scaunul tău”. Deci marele domn, a luminat pe sfântulnădăjduind spre ajutorul lui Dumnezeu și rugăciunile sfântului, şi indata a văzut pe Preacurata cu doi apostolimers, făcând război cu Petru şi Ioantătarii, stralucind întrși i-o negraita lumina. Când a văzut-obiruit pe ei, sfântul astfel că abia cu puțini tovarăși a căzut cu fata la pamânt, neputând suferi raza aceea stralucitoarescăpat Mamae. Iar Preacurate s-a atins de sfântul cu mainile salecuviosul, zicându-i: “Nu te spaimânta, alesul Meu! Iata am venit să te cercetez, căci s-a auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tai şi pentru locaşul tau să nu te mai mahneştifiind înaintevăzator, vedea cele de departe ca pe cele de acum înainte vei fi indestulat aproape și când era război între creștini și între tătari, stând cu de toatefrații la rugăciune în mănăstirea sa spunea ca în acea vreme marele, nu numai pana ce vei fi domn Dimitrie a biruit pe tătari. Mai spunea apoi și care anume din ostașii creștini au fost uciși în viaţa aceastarăzboi și aducea jertfe lui Dumnezeu pentru dânșii, ci şi după ducerea ta catre pentru că toate i se descopereau lui de la Domnul. Iar cneazul, nedepartata voi fi întorcându-se izbânditor de locaşul taula război, cele trebuitoare dându-a mers în mănăstire la cuviosul, mulțumind mult sfântului că i nelipsit, pazindu-l şi acoperindu-l”a ajutat cu rugăciunile sale către Dumnezeu.

Acestea zicând, s-Stând oarecând fericitul părinte noaptea la obișnuita sa pravilă înaintea icoanei Preacuratei Maici a facut nevăzuta. Iar sfântullui Dumnezeu și adeseori privind la icoană, ca într-o uimire a minţiizicea: „Preacurată, era cuprins de frica şi de cutremur mare şi, venindu-şi în sine după puţinMaica Hristosului meu, apărătoare și tare ajutătoare a aflat pe ucenicul sau zacând de fricaneamului omenesc, ca mortfii mijlocitoare nouă nevrednicilor, si lpururea rugându-a ridicat. Iar el a început a se arunca la picioarele staretuluite Fiului tău și Dumnezeului nostru, zicând: “Spune-mica să caute spre locul acesta sfânt, părintecare este întemeiat spre lauda și cinstea sfântului Lui nume, pentru Domnulîn veci. Pe tine, ce era aceasta minunata vedenie de vreme ce duhul Maica dulcelui meu numai puţin de nu s-a desparţit de trupeasca-mi legaturaHristos, pentru vedenia cea stralucita?” Iar sfântul se bucura cu sufletul şi fata lui stralucea de acea negraita bucurieca pe ceea ce ai câștigat multă îndrăzneală către Dânsul, neputând să graiască altceva nimicînainte-rugătoare te punem noi, fără numai atat: “Aşteaptarobii tăi, fiule, fiindca duhul meu tremura în mine căci tu ești tuturor nădejde de acea minunata vedenie”mântuire și adăpostire”. Şi Așa se afla tacând şi mirânduruga, și canonul cel de mulțumire, adică Acatistul Preacuratei, cântându-l, a șezut puțin să seodihnească. Apoi, după puţin timp, a zis Iar ucenicului sau: “Fiule, cheama la mine pe Isaac şi pe Simon”. Şi venind ei, le-a spus toate pe rândMihail, cum a văzut pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu cu apostolii şi ce i-a zis lui. Acestea auzindu: „Fiule, trezește-le eite și priveghează, se umplură de bucurie şi de veselie şi toţi împreuna au cântat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfântul a petrecut toata noaptea aceea fără somn, socotind cu mintea pentru milostiva vreme ce cercetare a Stapanei celei Preacurateminunată și înfricoșătoare o să ne fie noua în ceasul acesta”.

Slujind oarecând cuviosul dumnezeiască LiturghieAcestea grăindu-le, îndată se auzi un glas, zicând: „Iată, vine Preacurata!” Iar sfântul, auzindu-l, a ieșit degrabă din chilie în tindă, ucenicul luiși iată o lumină mare, Simeonmai mult decât Soarele strălucind, de care am pomenit înaintea luminat pe sfântul, și îndată a văzut pe Preacurata cu doi apostoli, fiind desavarşit cu viaţaPetru și Ioan, era atunci eclesiarhstrălucind într-o negrăită lumină. Acela Când a văzut foc umblând pe jertfelnic-o, inconjurând altarul şi pe Serghie când slujea. Şi statea sfântul în foc de a căzut cu fața la cap pana la picioarepământ, neputând suferi raza aceea strălucitoare. Iar sosind vremea impartaşirii, Preacurata s-a luat focul acela dumnezeiesc şiatins de sfântul cu mâinile sale, invaluinduzicându-se ea o panza curatai: „Nu te spăimânta, alesul Meu! Iată am venit să te cercetez, căci s-a intrat auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi și pentru locașul tău să nu te mai mâhnești, că de acum înainte vei fi îndestulat cu de toate, nu numai până ce vei fi în sfântul potirviața aceasta, ci și după ducerea ta către Domnul, nedepărtată voi fi de locașul tău, şi cu acela scele trebuitoare dându-a impartaşit vrednicul slujitori nelipsit, Sfântul Serghiepăzindu-l și acoperindu-l”.

Vietuind cuviosul ani indestulaţi în mare infranare şi osteneli şi facând multe minuniAcestea zicând, s-a ajuns la adanci batraneţifăcut nevăzută. Acum îi erau anii lui de la naştere saptezeci şi opt. El şiIar sfântul, ca într-o uimire a văzut mutarea să catre Dumnezeu cu sapte luni mai înainte şi a chemat fraţiiminții, incredinţând egumena ucenicului sau cu numele Nicon, care deşi era tanar cuprins de anifrică și de cutremur mare și, mintea lui inflorea cu caruntetele şi venindu-și în toata viaţa urma învăţătorului şi povatuitorului sau Serghie. Punându-l pe Nicon egumensine după puțin, Serghie a început singur a se liniştiaflat pe ucenicul său zăcând de frica, iar în luna lui septembrieca mort, căzând în boala trupească şi cunoscânduși l-şi cea de pe urmă ducere a sa către Dumnezeu, ridicat. Iar el a chemat şi început a învăţat pe fraţi îndestulse arunca la picioarele starețului, dânduzicând: „Spune-le binecuvântare şi iertare; iar în ceasul din urmă s-a impartaşit singur cu Preacuratele Taine, dându-şi astfel sfântul sau suflet în mainile lui Dumnezeu. Fata lui era luminoasami, nu ca a mortuluipărinte, ci ca a unui om care doarmepentru Domnul, ceea ce era un semn incredinţat aceasta minunată vedenie de luminarea lui cea sufletească şi vreme ce duhul meu numai puțin de rasplata dumnezeiască. Iar cinstitul lui trup a fost pus în locaşul în care nu s-a nevoit. După trei ani despărțit de zile insa strupeasca-au aflat moaştele mi legătura, pentru vedenia cea strălucită?” Iar sfântul se bucura cu sufletul și fața lui cele sfinte intregi şi nestricatestrălucea de acea negrăită bucurie, neputând să grăiască altceva nimic, fără numai atât: „Așteaptă, fiule, fiindcă duhul meu tremură în mine de acea minunată vedenie”. Nici de hainele lui nu Și se atinsese stricaciunea, ci iesea mireasma buna negraita şi multă tamaduire afla tăcând și mirându-se dadea bolnavilor. Chiar şi pana acum curg de Apoi, după puțin timp, a zis ucenicului sau: „Fiule, cheamă la cinstita lui raclamine pe Isaac și pe Simon”. Și venind ei, ca dintrle-un izvora spus toate pe rând, tamaduiri tuturor celor cum a văzut pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu cu apostolii și ce alearga cu credinţai-a zis lui. CaciAcestea auzindu-le ei, precum în viaţa sase umplură de bucurie și de veselie și toți împreuna au cântat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfântul a petrecut toată noaptea aceea fără somn, asa şi după mutare, el face nenumarate minuni socotind cu mintea pentru marirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia se cuvine cinstea şi mulţumita în vecimilostiva cercetare a Stăpânei celei Preacurate. Amin

*[http://logos.md/rugaciuni/acatiste/serghie-radonej'''Acatistul Sfantului Sfântului Serghie de Radonej''']*[http://days.pravoslavie.ru/Images/ii1974&288.htm Icoane ale Sfântului Serghie de Radonej]  [[Categorie:Sfinți]][[Categorie:Sfinți ruși]][[Categorie:Cuvioși]][[Categorie:Monahism]] [[en:Sergius of Radonezh]][[fr:Serge de Radonège]]