Modificări

[[Fișier:Vasnetsov_sergij_radonezh.jpg|thumb|right|Sf. Serghie de Radonej]]Cuviosul si de Dumnezeu purtatorul parintele părintele nostru '''Serghie s-de Radonej''' a nascut in cetatea Rostovului, fost unul din parinti binecredinciosi, pe nume Chiril si Maria. Deci, l-a ales pe el Dumnezeu pentru slujba Sa inca din pantecele mamei sale, caci, intrand oarecand mama lui dupa obiceiul sau in Biserica, la Sfanta Liturghie, si avand in pantece pe acest prunc, cand au vrut sa inceapa a citi Sf. Evanghelie pruncul a glasuit, incat au auzit toti cei ce erau aproape de maica sa. Deînnoitorii [[monahism]]ului în Rusia secolului al XIV-asemenealea, in vremea cantarii heruvicului, a doua oara a strigat pruncul. Si cand preotul a glasuit “Sfintele sfintilor”, a treia oara s-a auzit, glasul pruncului întemeietor al mănăstirii [[Sfânta Treime]] din pantecele mameinordul Moscovei. Din aceasta au, inteles toti ca o [[Praznic|Prăznuirea]] sa se arate mare luminator lumii si slujitor Sfintei Treimi. Caci, precum Sfantul Ioan Botezatorul a saltat cu bucurie in pantece inaintea Maicii Domnului, asa si acesta a saltat inaintea Domnului in sfanta biserica. Deci s-a cuprins de frica si de spaima mama lui de minunea aceea, si toti cei ce auzisera se mirau foarte. Iar dupa acestea s-au implinit zilele nasterii si a nascut fiu si i-a pus numele Vartolomeu. Si, de cand s-a nascut, nu sugea Miercurea si Vinerea niciodata si nici altceva nu gusta. Iar aceasta era incepatura a infranarii si a postirii lui celei mari, face pe care mai pe urma a aratat-o in varsta cea desavarsita. Iar fiind de sapte ani a fost dat la invatatura cartii[[25 septembrie]], dar nu invata lesneziua adormirii sale, caci era zabavnic la minte. Si cu multa silinta il invata și pe el dascalul[[5 iulie]], insa cu greu sporea ceva. Aceasta era insa dupa randuiala lui Dumnezeu, ca de la Duhul Sfant, iar nu de la oameni, sa se dea copilului intelegerea cartiiziua aflării sfintelor sale [[moaște]].

Din == Viața Sfântului Serghie de Radonej ==[[Cuvios]]ul și de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] purtătorul părintele nostru Serghie s-a născut în cetatea Rostovului, din părinți binecredincioși, pe nume Chiril și Maria. Deci, l-a ales pe el Dumnezeu pentru slujba Sa încă din pîntecele mamei sale, căci, intrând oarecând mama lui după obiceiul său în Biserică, la Sfânta Liturghie, și având în pântece pe acest prunc, când au vrut să înceapă a citi Sf. Evanghelie pruncul a glăsuit, încât au auzit toți cei ce erau aproape de maica sa. De-asemenea, în vremea aceea fericitul copilcântării heruvicului, a doua oară a strigat pruncul. Și când preotul a glăsuit „Sfintele sfinților”, a treia oară s-a auzit, precum pamantul adapat glasul pruncului din destul de ploaie pântecele mamei. Din aceasta au, înțeles toți că o să se face roditorarate mare luminător lumii și slujitor Sfintei Treimi. Căci, precum Sfântul [[Ioan Botezătorul]] a săltat cu bucurie în pântece înaintea Maicii Domnului, luand binecuvantare așa și acesta a săltat înaintea Domnului în sfânta biserică. Deci s-a cuprins de la sfantul acela calugar - mai bine zis frică și de spaimă mama lui de la inger - minunea aceea, și toți cei ce auziseră se mirau foarte. Iar după acestea s-au împlinit zilele nașterii și a facut lesnicios spre invatatura născut fiu și i-a toata intelepciunea cartii fara pus numele Vartolomeu. Și, de ostenealacând s-a născut, nu sugea Miercurea și Vinerea niciodată și nici altceva nu gusta. Pentru caIar aceasta era începătura a înfrânării și a postirii lui celei mari, Dumnezeu ipe care mai pe urmă a arătat-o în vârsta cea desăvârșită. Iar fiind de șapte ani a deschis fost dat la învățătura cărții, dar nu învăța lesne, căci era zăbavnic la minte. Și cu multă silință îl învăța pe el dascălul, însă cu greu sporea ceva. Aceasta era însă după rânduiala lui mintea sa inteleaga scripturile”Dumnezeu, ca de la Duhul Sfânt, iar nu de la oameni, să se dea copilului înțelegerea cărții.

Si crestea copilul cu aniiÎntr-o zi umblând singur printr-o dumbrava - căci iubea din tinerețe liniștea și de multe ori se preumbla singur prin locuri liniștite - a găsit un călugăr, sau mai curând un înger în chip călugăresc, cu intelegerea si cu faptele bunetrimis de Dumnezeu, caci iubea postul si infranareastând acolo și făcând rugăciuni. Iar el, fugea de jucariile cele obisnuite copilaresti; iar la citirea dumnezeiestilor carti sezandapropiindu-se, invata acea intelepciunea așteptat sfârșitul rugăciunii, și apoi i-a carei incepatura este frica Domnuluifăcut închinăciune. Si asaIar călugărul l-a întrebat: „Ce-ți trebuie, fiule?” A răspuns copilul, zicând: „M-au dat, părinte, să învăț carte și nu pot să înțeleg nimic; din treapta in treapta mergandcele ce-mi spune dascălul meu, crestea spre barbatia cea desavarsitade care lucru tare mă necăjesc și nu știu ce să fac.Mă rog sfinției tale, roagă-te Lui Dumnezeu pentru mine ca să mă înțelepțească cu sfintele tale rugăciuni”. Iar călugărul, făcând rugăciune, l-a binecuvântat, zicându-i: „Iată, de acum, fiule, îți dăruiește Dumnezeu să înțelegi cele ce-ți trebuie, încât să poți și pe alții să-i ajuți!”

Dupa aceastaDin vremea aceea fericitul copil, parintii lui s-au mutat precum pământul adăpat din cetatea Rostovului la locul ce destul de ploaie se chema Radonejface roditor, nu pentru ca era acel loc luând binecuvântare de la sfântul acela călugăr - mai mare sau mai vestit, ci pentru ca Dumnezeu asa a binevoit, ca bine zis de la acel loc sa proslaveasca pe placutul sau, despre care ne este noua acum cuvantul. Drept aceea, mutanduînger -se acolo parintii fericitului, nu dupa multa vreme s-au mutat si din viata aceasta la locurile cele luminoase si racoroase, lasandu-si toata averea mostenitorului lor, Vartolomeu. Iar el se gandea intru sine la moartea parintilor sai, zicand: “Si eu sunt muritor, si cu adevarat voi muri si eu ca si parintii mei”. Deci binecunoscatorul copil, socotind viata aceasta scurta, a impartit averea ce ramasese dupa parinti, nelasandu-si lui nimic făcut lesnicios spre hrana cea învățătura a toată înțelepciunea cărții fără de nevoieosteneală. Pentru că, caci nadajduia spre Dumnezeu Cel ce da hrana celor flamanzii-a deschis lui mintea să înțeleagă scripturile”.

Apoi s-a dus in pustie siȘi creștea copilul cu anii, facandu-si o chiliuta, petrecea acolo nevoindu-se si rugandu-se lui Dumnezeu neincetat. Iar dupa o vreme a venit la dansul un sfintit calugarcu înțelegerea și cu faptele bune, anume Mitrofancăci iubea postul și înfrânarea, fugea de catre care fericitul Vartolomeu s-a tuns in calugareasca randuialajucăriile cele obișnuite copilărești; iar la citirea dumnezeieștilor cărți șezând, avand de la nasterea sa douazeci si trei de aniînvăța acea înțelepciune, si l-a chemat din calugarie cu numele de Serghiecărei începătură este frica Domnului. Deci a petrecut acel sfant calugar cu Serghie putine zile si dupa aceasta i-a zis lui: “EuȘi așa, fiule, ma duc in calea mea, iar pe tine te dau in mainile lui Dumnezeu”. Si a proorocitdin treapta în treapta mergând, zicand: “Va face Dumnezeu la locul acesta o manastire mare si preamarita”. Si facand rugaciune s-a duscreștea spre bărbăția cea desăvârșită.

Iar Sfantul Serghie a ramas După aceasta, părinții lui s-au mutat din cetatea Rostovului la locul acela si ce se osteneachema Radonej, zdrobindu-si trupul nu pentru că era acel loc mai mare sau cu priveghereamai vestit, cu postul si cu multe feluri de ostenelici pentru că Dumnezeu așa a binevoit, in vreme de iarnaca la acel loc să proslăvească pe plăcutul său, crapand pamantul de ger, el rabda intr-o hainadespre care ne este nouă acum cuvântul. Drept aceea, ca unul fara de trup aratandumutându-se. Iar diavoliiacolo părinții fericitului, nesuferind nevointele lui, se sarguiau sanu după multă vreme s-l alunge de au mutat și din viața aceasta la locul acelalocurile cele luminoase și răcoroase, inchipuindulăsându-se uneori in fiare, alteori in serpiși toată averea moștenitorului lor, infricosand pe sfantul si repezindu-se la dansul cu salbaticieVartolomeu. Iar else gândea întru sine la moartea părinților săi, cu rugaciuneazicând: „Și eu sunt muritor, precum și cu o arma, ii alunga pe ei si infierbantarile lor le rupea adevărat voi muri și eu ca paianjenul, prin vitejia sufletuluiși părinții mei”. OdataDeci binecunoscătorul copil, intr-o noaptesocotind viața aceasta scurtă, a napadit aievea o tabara draceasca asupra împărțit averea ce rămăsese după părinți, nelăsându-și luinimic spre hrana cea de nevoie, ca o oaste oarecare si cu manie mare striga: “Iesi din locul acesta, iesi, sa mori ca un rau!”căci nădăjduia spre Dumnezeu Cel ce dă hrană celor flămânzi.

Si acestea zicanduApoi s-lea dus în pustie și, făcându-și o vapaie mare iesea din gurile lorchiliuță, petrecea acolo nevoindu-se și rugându-se Lui Dumnezeu neîncetat. Iar eldupă o vreme a venit la dânsul un sfințit călugăr, cu rugaciunea inarmanduanume Mitrofan, de către care fericitul Vartolomeu s-sea tuns în călugărească rânduială, indata a alungat tabara draceasca si fara având de la nașterea sa douăzeci și trei de temere a ramasani, cantand si laudand pe Dumnezeu. Acestea facanduși l-se asa, a inceput a strabate pretutindeni slava despre dansul si se adunau la el multi chemat din cetatile si tinuturile dimprejur pentru folos sufletesccălugărie cu numele de Serghie. Altii voiau sa locuiasca impreuna Deci a petrecut acel sfânt călugăr cu dansul si sa fie povatuiti de el la Serghie puține zile și după aceasta i-a zis lui: „Eu, fiule, mă duc în calea mantuirii; mea, iar el cu dragoste-i primea pe cei ce veneautine te dau în mâinile Lui Dumnezeu”. Si Și a zidit mai intai proorocit, zicând: „Va face Dumnezeu la locul acesta o biserica mica, din porunca lui Teognost, care atunci era arhiereu, mănăstire mare și preamărită”. Și făcând rugăciune s-a sfintit in numele Preasfintei Treimi, apoi si manastire cinstita a ridicat, care este si astazi cu darul lui Hristosdus.

DeciIar Sfântul Serghie a rămas la locul acela și se ostenea, zdrobindu-și trupul sau cu privegherea, cu postul și cu multe feluri de osteneli, în vreme de iarnă, rugat fiind crăpând pământul de fratiger, a luat preotiael răbda într-o haina, prin hirotonire ca unul fără de catre episcopul Atanasietrup arătându-se. Iar diavolii, si pastea binecuvantatoarea turma cea incredintata nesuferind nevoințele lui, povatuindse sârguiau să-o l alunge de la pasunea cea duhovniceascalocul acela, închipuindu-se uneori în fiare, alteori în șerpi, iar înfricoșând pe lupii cei rau ganditori ii sfântul și repezindu-se la dânsul cu sălbăticie. Iar el, cu rugăciunea, precum cu o armă, îi alunga pe ei și înfierbântările lor le rupea ca păianjenul, prin vitejia sufletului. Odată, într-o noapte, a năpădit aievea o tabără drăcească asupra lui, ca o oaste oarecare și cu rugaciunea.mânie mare striga: „Ieși din locul acesta, ieși, să mori ca un rău!”

Dar dupa putina vreme iar se sculara diavolii, nesuferind a fi alungati de sfantul. Si, inchipuinduȘi acestea zicându-se in serpile, au intrat in chilia lui, incat era chilia plina de serpio văpaie mare ieșea din gurile lor. Iar sfantulel, degraba s-a intors la rugaciune si indata diavolii cu nalucirile lor s-au stins ca fumul. Din acea vreme i srugăciunea înarmându-se, îndată a dat alungat tabăra drăcească și fără de la temere a rămas, cântând și lăudând pe Dumnezeu putere asupra duhurilor celor necurate, incat nici nu indrazneau a se mai apropia de dansul. Iar ducanduAcestea făcându-se vestea așa, a început a străbate pretutindeni slava despre dansul pretutindeni si multi dânsul și se adunau la el mulți din partile cetățile și ținuturile dimprejur adunandupentru folos sufletesc. Alții voiau să locuiască împreună cu dânsul și să fie povățuiți de el la calea mântuirii; iar el cu dragoste-se, i primea pe cei ce veneau. Și a venit un arhimandrit de la Smolensczidit mai întâi o biserică mica, anume Simondin porunca lui Teognost, care atunci era arhiereu, s-a dat pe sine in supunere sfantului si multa avere aducand sfințit în numele Preasfintei Treimi, apoi și mănăstire cinstită a dat-o in mainile ridicat, care este și astăzi cu darul lui, ca sa zideasca o biserica mai mareHristos.

Si ajutand DumnezeuDeci, Cuv. Serghie degrab a ridicatrugat fiind de frați, cu acea avere, o biserica mai mare si manastirea a largit-o si vietuia ingeresteluat preoția, ca in cerprin hirotonire de către [[episcop]]ul Atanasie, cu ceata fratilor saiși păștea binecuvântătoarea turmă cea încredințată lui, ziua si noaptea laudand pe Dumnezeu. Deci spovățuind-a intamplat oarecand in manastirea lui a fi lipsa de hrana si erau fratii in mahnire mare, petrecand flamanzi fara de hrana trei zile. Iar randuiala cuviosului era ca sa nu iasa calugarii din manastire sa ceara o la mireni painepășunea cea duhovnicească, ci sa-si puna nadejdea spre Dumnezeu Cel ce hraneste toata suflarea, si de la Acela iar pe lupii cei rău gânditori îi alunga cu credinta sa-si ceara cele trebuincioaserugăciunea.

In timpul acela nu era viata Dar după puțină vreme iar se sculară diavolii, nesuferind a fi alungați de obste in manastirea cuviosuluisfântul. Deci fratii fiind stramtorati de foameteȘi, închipuindu-se în șerpi, au inceput a carti impotriva sfantuluiintrat în chilia lui, încât era chilia plină de șerpi. Iar sfântul, zicand: “Pana cand ne opresti pe noi degrabă s-a merge întors la lume si rugăciune și îndată diavolii cu nălucirile lor s-au stins ca fumul. Din acea vreme i s-a cere cele dat de trebuinta? Vom mai rabda inca aceasta noaptela Dumnezeu putere asupra duhurilor celor necurate, iar dimineata vom iesi din locul acesta, ca sa încât nici nu murim îndrăzneau a se mai apropia de foame”dânsul. Iar sfantul ii mangaia pe ei, spunanduducându-le se vestea despre dânsul pretutindeni și mulți din vietile sfintilor parintipărțile dimprejur adunându-se, cum au rabdat multe necazuri, foame si sete si lipsa a venit un arhimandrit de imbracaminte pentru Domnul si le graia lor cuvintele lui Hristos: “Cautati la pasarile ceruluiSmolensc, ca nici nu seamanaanume Simon, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal Ceresc le hraneste pe ele. Si daca hraneste pasarile, oare pe noi nu poate sa ne hraneasca? Iata acum este vremea rabdarii, iar noi ne-am aratat nerabdatori, nevrand a suferi putina vreme ispita ce ni care s-a intamplat, dat pe care de am fi primitsine în supunere sfântului și multă avere aducând a dat-o cu multumireîn mâinile lui, ca să zidească o biserică mai mare folos ni s-ar fi socotit noua, caci fara de lamurire aurul nu se savarseste!” Si a proorocit, zicand: “Acum putina vreme ni s-a intamplat lipsa, iar dimineata va fi indestulare de toate bunatatile”.

Si s-a implinit proorocirea sfantuluiȘi ajutând Dumnezeu, caci Cuv. Serghie degrabă a doua zi s-au adus in manastire multime de paini proaspete si peste mult si alte feluri de bucate de curand gatiteridicat, de la un om nestiutcu acea avere, care le zicea: “Un iubitor de Hristos o biserica mai mare și mănăstirea a trimis acestea lui Avva Serghie si fratilor celor ce locuiesc cu dansul’? Deci rugau fratii pe aceia ce le aduseseralărgit-o și viețuia îngerește, ca sa manance în cer, cu dansii bucateceata fraților săi, iar ei n-au vrut, spunand ca li ziua și noaptea lăudând pe Dumnezeu. Deci s-a poruncit întâmplat oarecând în mănăstirea lui a fi lipsă de hrană și erau frații în mâhnire mare, petrecând flămânzi fără de hrană trei zile. Iar rânduiala cuviosului era ca degraba sa se intoarca sisă nu iasă călugării din mănăstire să ceara la mireni pâine, grabinduci să-seși pună nădejdea spre Dumnezeu Cel ce hrănește toată suflarea, au iesit din manastire. Apoi fratii vazand multimea și de bucate, au inteles ca o cercetare cereasca este, si facura ospat, multumind lui Dumnezeula Acela cu credință sa-și ceară cele trebuincioase.

În timpul acela nu era viața de obște în mănăstirea cuviosului. Deci frații fiind strâmtorați de foamete, au început a cârti împotriva sfântului, zicând: „Până când ne oprești pe noi a merge la lume și a cere cele de trebuință? Vom mai răbda încă această noapte, iar dimineața vom ieși din locul acesta, ca să nu murim de foame”. Iar sfântul îi mângâia pe ei, spunându-le din viețile sfinților părinți, cum au fost acele bucate pentru răbdat multe zile fratilornecazuri, si foame și sete și lipsă de îmbrăcăminte pentru Domnul și le-a zis cuviosulgrăia lor cuvintele lui Hristos: “Vedeti„Căutați la păsările cerului, fratilorcă nici nu seamănă, si va minunati ce fel de rasplatire da Dumnezeu rabdariinici nu seceră, pentru ca nici nu va uita adună în jitnițe, și Tatăl Ceresc le hrănește pe saracii Sai pana in sfarsitele. Niciodata Și dacă hrănește păsările, oare pe noi nu va trece poate să ne hrănească? Iată acum este vremea răbdării, iar noi ne-am arătat nerăbdători, nevrând a suferi puțină vreme ispita ce ni s-a întâmplat, pe care de am fi primit-o cu vederea locul acesta sfant si pe robii Sai cei ce locuiesc intrmulțumire, mare folos ni s-ar fi socotit nouă, căci fără de lămurire aurul nu se săvârșește!” Și a proorocit, zicând: „Acum puțină vreme ni s-insul si ii slujesc Lui ziua si noaptea”a întâmplat lipsa, iar dimineață va fi îndestulare de toate bunătățile.”

Inca se cade a pomeni si aceasta: “La inceputul venirii sale in pustie, Cuviosul parinte Serghie Și s-a salasluit la un loc fara de apa si aceasta spre adaugarea ostenelii; ca, de departe aducand apaîmplinit proorocirea sfântului, sa-si osteneasca trupul sau mai mult. Iar cand, cu voia lui Dumnezeu, s-au inmultit fratii si manastirea s-căci a asezat, era nevoie mare pentru apa, caci se aducea de departe cu multa osteneala. Si pentru acea pricina carteau unii impotriva sfantului, zicand: “Pentru ce cu rea chibzuire ai intemeiat manastirea pe acest loc si doua zi s-au facut atatea zidiri, nefiind apa aproape?” Iar sfantul le raspundea: “Eu, fratilor, singur am vrut sa ma linistesc in locul acesta, dar adus în mănăstire mulțime de vreme ce bine a vrut Dumnezeu ca atatea cladiri sa fie ridicate, apoi puternic este ca sa dea si apa nelipsita, numai sa nu slabiti de la datorie, ci rugati-va cu credinta. Pentru ca daca poporului celui neplecat i-a izvorat apa din piatra in pustie, cu atat mai pâini proaspete și pește mult nu va va trece cu vederea pe voi, cei ce slujiti Lui!” Iar odata, luand in taina pe un frate cu sine, s-a pogorat in valea de sub manastire si in valea aceea nu era apa curgatoare mai inainte, precum spuneau oamenii batrani. Deci sfantul, afland intr-o groapa putina apa stransa din ploaie, si-a plecat genunchii si s-a rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul Si indata s-a aratat un izvor mare, care si pana astazi este vazut de toti; si se scoate dintr-insul apa pentru toata trebuinta manastireasca, si multe tamaduiri se fac cu apa aceea la cei ce o iau cu credinta. Si facea Cuviosul Serghie si și alte feluri de minuni. Pentru ca atata putere facatoare bucate de minuni luase curând gătite, de la Dumnezeu, incat a inviat si un mort. Un om credincios din hotarele locasului luineștiut, avand un fiu, singurul nascut, cuprins care le zicea: „Un iubitor de boala, l-a dus la cuviosul spre a-l tamadui. Dar copilul, slabind de boala, Hristos a murit. Si se tanguia tatal trimis acestea lui dupa el nemangaiat. [[Avva]] Serghie și fraților celor ce locuiesc cu dânsul?” Decirugau frații pe aceia ce le aduseseră, vazand Cuv. Serghie tanguirea omului aceluia, i se facu mila de el si, facand rugaciune, a inviat copilul si l-a dat viu tatalui lui. Si s-a intors omul bucuros ca să mănânce cu fiul viu si sanatos la casa sa. Inca veneau la dansul si cei cuprinsi de duhuri necurate sidânșii bucate, inainte de a ajunge iar ei la sfantuln-au vrut, fugeau dintrspunând ca li s-insii necuratele duhuri. Si cei leprosi se curateau si orbii vedeau si, in scurt a zice, toti cei cuprinsi de felurite neputinte si care mergeau la sfantul, cu credinta, primeau nu numai sanatate trupului, ci si folos sufletului, si poruncit ca degrabă să se intorceau cu indoita tamaduire la casele lor. Pentru aceea era cinstit si slavit de toti Cuviosul Serghie si multiîntoarcă și, dorind a vedea cinstita lui fata si a grăbindu-se indulci de vorba lui cea dulce, se adunau la dansul au ieșit din nenumarate cetati si tinuturimănăstire. Iar multi din calugari, lasandu-si manastirile lor, veneau la dansul, dorind sa vietuiasca si sa fie povatuiti Apoi frații văzând mulțimea de el. Domniibucate, boierii si oamenii de rand alergau cu sarguinta la acest fericit parinteau înțeles că o cercetare cerească este, caci toti il aveau in mare cinsteși făcură ospăț, ca pe unul din parintii cei de demult, au ca pe unul din proorocimulțumind lui Dumnezeu.

Un taran oarecareDeci au fost acele bucate pentru multe zile fraților, lucrator de pamantși le-a zis cuviosul: „Vedeți, din locuri indepartatefraților, auzind și vă minunați ce fel de Sfantul Serghie a vrut sa-l vada. Mergand in manastirea cuviosuluirăsplătire dă Dumnezeu răbdării, intreba de dansulpentru că nu va uita pe săracii Săi pană în sfârșit. Se intamplase insa ca atunci cuviosul era in gradina si sapa, pamantul. Spunandu-i-se aceasta acelui om, el a mers acolo, si vazand Niciodată nu va trece cu vederea locul acesta sfânt și pe sfantul in haina proasta, rupta si mult carpita, sapand pamantul, i se parea ca robii Săi cei ce ilocuiesc într-au spus au glumit, pentru ca nadajduia sa-l vada pe sfant in mare slavaînsul și îi slujesc Lui ziua și noaptea. Intorcandu-se in manastire, iar a intrebat, zicand: “Unde este Sfantul Serghie? Aratati-mi, caci am venit de departe ca sa-l vad!” Iar ei i-au zis:

“Cu adevarat acela Încă se cade a pomeni și aceasta: „La începutul venirii sale în pustie, Cuviosul părinte Serghie s-a sălășluit la un loc fără de apă și aceasta spre adăugarea ostenelii; ca, de departe aducând apa, să-și ostenească trupul său mai mult. Iar când, cu voia lui Dumnezeu, s-au înmulțit frații și mănăstirea s-a așezat, era nevoie mare pentru apă, căci se aducea de departe cu multă osteneala. Și pentru acea pricină cârteau unii împotriva sfântului, zicând: “Pentru ce cu rea chibzuire ai întemeiat mănăstirea pe acest loc și s-au făcut atâtea zidiri, nefiind apă aproape?” Iar sfântul le răspundea: „Eu, fraților, singur am vrut să mă liniștesc în locul acesta, dar de vreme ce bine a vrut Dumnezeu ca atâtea clădiri să fie ridicate, apoi puternic este ca să dea și apă nelipsită, numai să nu slăbiți de la datorie, ci rugați-vă cu credință. Pentru că dacă poporului celui neplecat i-a izvorât apa din piatră în pustie, cu atât mai mult nu vă va trece cu vederea pe voi, cei ce slujiți Lui!” Iar odată, luând în taină pe un frate cu sine, s-a pogorât în valea de sub mănăstire și în valea aceea nu era apă curgătoare mai înainte, precum spuneau oamenii bătrâni. Deci sfântul, aflând într-o groapă puțină apă strânsă din ploaie, și-a plecat genunchii și s-a rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul. Și îndată s-a arătat un izvor mare, care lși până astăzi este văzut de toți; și se scoate dintr-ai vazut”însul apă pentru toată trebuința mănăstirească, și multe tămăduiri se fac cu apa aceea la cei ce o iau cu credința. Și făcea Cuviosul Serghie și alte feluri de minuni. Dupa aceeaPentru că atâta putere făcătoare de minuni luase de la Dumnezeu, iesind sfantul încât a înviat și un mort. Un om credincios din gradinahotarele locașului lui, având un fiu, singurul născut, cuprins de boală, l-a vazut taranul sidus la cuviosul spre a-l tămădui. Dar copilul, ingretosandu-slăbind de boală, a murit. Și se tânguia tatăl lui după el nemângâiat. Deci, văzând Cuv. Serghie tânguirea omului aceluia, i se făcu mila de elși, sifăcând rugăciune, a înviat copilul și l-a dat viu tatălui lui. Și s-a întors omul bucuros cu fiul viu și sănătos la casa sa. Încă veneau la dânsul și cei cuprinși de duhuri necurate și, înainte de a ajunge ei la sfântul, fugeau dintr-înșii necuratele duhuri. Și cei leproși se curățeau și orbii vedeau și, în scurt a intors fata si zice, toți cei cuprinși de felurite neputințe și care mergeau la sfântul, cu credință, primeau nu voia nici sa caute numai sănătate trupului, ci și folos sufletului, și se întorceau cu îndoita tămăduire la fericitulcasele lor. Si Pentru aceea era cinstit și slăvit de toți Cuviosul Serghie și mulți, dorind a vedea cinstita lui față și a se defaima in sinea îndulci de vorba luicea dulce, se adunau la dânsul din nenumărate cetăți și ținuturi. Iar mulți din călugări, lăsându-și mănăstirile lor, zicand: “Oveneau la dânsul, cata osteneala am suferit in desert! Eu am venit sa vad un prooroc maredorind să viețuiască și să fie povățuiți de el. Domnii, boierii și oamenii de care auzeamrând alergau cu sârguință la acest fericit părinte, si nadajduiam sa-l vad in căci toți îl aveau în mare cinste si iata acum vad un sarac si necinstit staret”, ca pe unul din părinții cei de demult, au ca pe unul din prooroci.

Deci sfantulUn țăran oarecare, intelegandulucrător de pământ, din locuri îndepărtate, auzind de Sfântul Serghie a vrut să-i gandurile luil vadă. Mergând în mănăstirea cuviosului, întreba de dânsul. Se întâmplase însă că atunci cuviosul era foarte multumitîn grădină și săpă, cacipământul. Spunându-i-se aceasta acelui om, precum mandrul de lauda si de cinste se bucurael a mers acolo, asa se bucura cel smerit cu gandul de necinstire si de defaimare. Si luand și văzând pe taranul acela la sinesfântul în haină proastă, ruptă și mult cârpită, săpând pământul, ise părea că cei ce i-au spus au glumit, pentru că nădăjduia să-a pus masa si l-a ospatat cu dragostevadă pe sfânt în mare slavă. Dupa aceasta iÎntorcându-se în mănăstire, iar a zisîntrebat, zicând: “Sa nu te mahnesti, omule„Unde este Sfântul Serghie? Arătați-mi, căci am venit de departe ca pe acela pe care doresti sasă-l vezi, degrab il vei vedea”.văd!” Iar ei i-au zis:

Iar cand sfantul graia acestea„Cu adevărat acela este pe care l-ai văzut.” După aceea, iata un vestitor a venitieșind sfântul din grădina, spunandul-i de venirea unui domn mare in manastire. Si sculandu-se, sfantul a iesit in intampinarea acelui domnvăzut țăranul și, care venea cu multime de slugi. Si vazand acel domn pe sfantul sarguinduîngrețoșându-se, a alergat la dansul si, apucand inainte cu inchinaciune pana la pamant, a luat binecuvantare de la cuviosul, iar el, binecuvantandu-l, lși-a dus in manastire cu cinstea ce i întors fata și nu voia nici să caute la fericitul. Și se cadea. Si mergand amandoi impreunadefăima în sinea lui, staretul si domnul vorbeauzicând: „O, iar ceilalti toti mergeau inainte. Iar taranul acela a fost impins undeva departe de slugile ce mergeau inaintecâtă osteneală am suferit în deșert! Eu am venit să văd un prooroc mare, si pe staretul de care se ingretosa uitandu-se la dansul de departeauzeam, dorea sași nădăjduiam să-l vada, dar nu putea. Deci a intrebat in taina pe unul din cei ce mergeau inainte zicandu-i: “Cine este, stapane, staretul cel ce sade cu voievodul?” Si i-a spus lui acela ca este Sfantul Serghie. Apoi a inceput taranul a se necaji si a se ocari pe sine, zicand: “O, Doamne, cat m-ai orbit si n-am crezut celor ce-mi aratau pe sfantul parinte si nu i-am dat lui vrednica văd în mare cinste? Cu dreptate este numele nostru taran si prostși iată acum văd un sărac și necinstit stareț. Cum ma voi arata fetei sfantului, cuprins fiind de rusine?”

Dupa ce a plecat voievodul din manastireDeci sfântul, înțelegându-i gândurile lui, era foarte mulțumit, căci, taranul a alergat la cuviosul siprecum mândrul de laudă și de cinste se bucura, rusinandu-așa se a privi bucura cel smerit cu gândul de necinstire și de defăimare. Și luând pe țăranul acela la fata luisine, i-a cazut la picioare, cerandu-i iertare, caci din nestiinta a gresit. Sfantul pus masa și l-a mangaiat ospătat cu dragoste, zicandu. După aceasta i-ia zis: “Sa „Să nu te mahnestimâhnești, fiule! Pentru ca tu singur ai socotit adevarul despre mineomule, zicanducă pe acela pe care dorești să-mi ca sunt nimic, iar toti ceilalti s-au amagit, parandu-le ca sunt mare”. De aici s-a aratat aievea in cata smerenie era Cuviosul parinte Serghie, caci pe lucratorul de pamant, ce se ingretosa de ell vezi, l-a iubit mai mult decat cinstea ce i se facea de voievoddegrabă îl vei vedea.”

OarecandIar când sfântul grăia acestea, intriată un vestitor a venit, spunându-i de venirea unui domn mare în mănăstire. Și sculându-se, sfântul a ieșit în întâmpinarea acelui domn, care venea cu mulțime de slugi. Și văzând acel domn pe sfântul sârguindu-o seara tarziuse, a alergat la dânsul și, stand fericitul dupa obiceiul sau apucând înainte cu închinăciune până la citirea rugaciunilor si rugandupământ, a luat binecuvântare de la cuviosul, iar el, binecuvântându-l, l-a dus în mănăstire cu cinstea ce i se cădea. Și mergând amândoi împreună, starețul și domnul vorbeau, iar ceilalți toți mergeau înainte. Iar țăranul acela a fost împins undeva departe de slugile ce mergeau înainte, și pe starețul de care se îngrețoșa uitându-se la dânsul de departe, dorea să-l vadă, dar nu putea. Deci a întrebat în taină pe unul din cei ce mergeau înainte zicându-i: „Cine este, stăpâne, starețul cel ce șade cu dinadinsul voievodul?” Și i-a spus lui Dumnezeu pentru ucenicii saiacela că este Sfântul Serghie. Apoi a început țăranul a se necăji și a se ocărî pe sine, zicând: „O, a auzit un glasDoamne, zicanducât m-ai orbit și n-am crezut celor ce-mi arătau pe sfântul părinte și nu i: “Serghie!-am dat lui vrednica cinste? Cu dreptate este numele nostru țăran și prost. Cum mă voi arăta feței sfântului, cuprins fiind de rușine?”

Iar elDupă ce a plecat voievodul din mănăstire, țăranul a alergat la cuviosul și, mirandurușinându-se de neobisnuita chemare noaptea tarziu, a facut rugaciune si a deschis fereastra chilieiprivi la fața lui, vrand sa vada cine li-a chemat. Si iata a vazut o lumina mare din cer stralucindcăzut la picioare, incat scerându-a luminat noaptea aceea mai mult decat o zi luminoasai iertare, apoi căci din neștiință a venit la dansul a doua oara glasul, zicand: Serghie, te rogi pentru fiii tai si rugaciunea ta este primitagreșit. Cauta si vezi numarul calugarilor celor adunati in numele Sfintei Treimi la pastoria ta”. Si cautand, sfantul Sfântul l-a vazut multime multa de pasari preafrumoase, nu numai in manastire, ci si imprejurul manastirii, sezand si cantand cantari ingeresti mângâiat cu nespusa dulceata. Si iar se auzea glasuldragoste, zicanduzicându-i: “In ce chip ai vazut pasarile acestea, asa se va inmulti turma ucenicilor tai, si dupa tine „Să nu se va imputinate mâhnești, si asa cu minune si in multe feluri vor fi impodobiti cu bunatatile lorfiule! Pentru că tu singur ai socotit adevărul despre mine, cei ce vor urma pasilor tai”. Iar sfantulzicându-mi ca sunt nimic, vazandiar toți ceilalți s-au amăgit, se mira de acea minunata vedenieparându-le ca sunt mare”. Si vrand sa aiba partas si martor la vedenia aceea, De aici s-a chemat pe Simeon cel mai sus pomenit, caci arătat aievea în câtă smerenie era aproapeCuviosul părinte Serghie, iar Simeoncăci pe lucrătorul de pământ, mirandu-ce se îngrețoșa de neobisnuita chemare a staretuluiel, a alergat degrab la dansul, dar nu sl-a invrednicit sa vada toata vedenia ci numai o parte a vazut din lumina aceea cereasca. Insa sfantul iubit mai mult decât cinstea ce i-a spus lui toate cele ce a vazut si s-au bucurat amandoi impreuna, proslavind pe Dumnezeuse făcea de voievod.

Dupa aceastaOarecând, intrîntr-una din zileo seară târziu, au venit grecii de la Constantinopol, trimisi stând fericitul după obiceiul său la sfantul de Preasfintitul Patriarh Filotei, si icitirea rugăciunilor și rugându-au adus lui de la patriarh binecuvantare si daruri: “o cruce, un paraman, o schima si o scrisoare care avea in sine scris asa: “Cu mila se cu dinadinsul lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului si a toata lumea patriarh, Domnul Filotei, celui intru Sfantul Duh fiu si impreuna slujitor al smereniei noastre, Serghiepentru ucenicii săi, dar si pace si a noastra binecuvantare sa fie cu voi! Am auzit de viata voastra cea dupa Dumnezeu foarte imbunatatita si am laudat si am preamarit pe Dumnezeu. Insa o randuiala inca va mai trebuie, caci n-ati castigat inca viata cea de obste. Caci stii, cuvioase, ca si singur Sf. Prooroc si imparat David, cel ce pe toate le-a cercetat cu intelegereun glas, nimic alt n-a putut sa laude, fara numai a locui fratii impreuna. Iar dupa acela si noi sfat bun va dam, ca sa alcatuiti viata de obste, si mila lui Dumnezeu si binecuvantarea noastra sa fie cu voi”. Aceasta scrisoare a patriarhului luand-o cuviosul, a mers la Preasfintitul Alexie, fericitul mitropolit a toata Rusia si, aratandu-i scrisoarea, il intreba, zicanduzicându-i: “Tu, preasfintite stapane, cum poruncesti?„Serghie!” Iar mitropolitul a raspuns staretului, zicand: “De vreme ce te-ai invrednicit de atatea bunatati, cuvioase, preamarind Dumnezeu pe cei ce-L slavesc pe El, incat si in tarile cele departate a ajuns auzul numelui si al vietii tale, iar marele patriarh a toata lumea te sfatuieste spre folos, apoi si noi la aceeasi te sfatuim si laudam o asa randuiala”. Deci din vremea aceea Cuviosul Serghie a asezat viata de obste in locasul sau, poruncind sa se pazeasca statornic randuielile vietii de obste: “nimic sa nu castige cineva pentru sine, nici sa numeasca ceva al sau, ci toate de obste sa le aiba, dupa poruncile sfintilor parinti. Iar dupa asezarea vietii de obste a vrut sa fuga de marirea omeneasca si sa slujeasca lui Dumnezeu in loc nestiut, salasluindu-se in liniste, la singuratate.

DeciIar el, gasind o vreme cu inlesniremirându-se de neobișnuita chemare noaptea târziu, a făcut rugăciune și a deschis fereastra chiliei, vrând să vadă cine l-a iesit in taina chemat. Și iată a văzut o lumina mare din manastirea sacer strălucind, nestiind nimeniîncât s-a luminat noaptea aceea mai mult decât o zi luminoasă, si apoi a plecat in pustievenit la dânsul a doua oară glasul, zicând: „Serghie, te rogi pentru fiii tăi și rugăciunea ta este primită. Iar mergand ca Căută și vezi numărul călugărilor celor adunați în numele Sfintei Treimi la patruzeci de stadiipăstoria ta”. Și căutând, sfântul a aflat un loc bineplacut lui, aproape văzut mulțime multă de raul ce se numeste Carjacipasări preafrumoase, sinu numai în mănăstire, acolo salasluindu-seci și împrejurul mănăstirii, vietuiașezând și cântând cântări îngerești cu nespusă dulceață. Apoi fratiiȘi iar se auzea glasul, vazanduzicându-i: „În ce chip ai văzut pasările acestea, așa se parasiti de parintele lorva înmulți turma ucenicilor tăi, erau in mare necaz si tulburareși după tine nu se va împuțina, ca oile fara de pastor, si și așa cu dinadinsul il cautau pretutindeni. Dupa catava vreme, au aflat fratii locul si, mergand, rugau pe sfantul minune și în multe feluri vor fi împodobiți cu lacrimi sa se intoarca in manastire. Dar el nu voiabunătățile lor, iubind mai mult linistea si singuratateacei ce vor urma pașilor tăi”. Din aceasta pricina, multi din ucenicii luiIar sfântul, lasand lavravăzând, s-au asezat cu dansul in pustia aceea si dupa o vreme oarecare au ridicat manastire si biserica in numele Preasfintei Nascatoare se mira de Dumnezeuacea minunată vedenie. Iar fratii din lavra cea mareȘi vrând să aibă părtaș și martor la vedenia aceea, neputand a vietui fara de parintele lor si neizbutind a-l indupleca ca sa se intoarca la dansiichemat pe Simeon cel mai sus pomenit, au mers la Preasfintitul Mitropolit Alexiecăci era aproape, rugandu-l sa trimita el la cuviosuliar Simeon, poruncindumirându-i sa se intoarca la locul lui cel dintai. Deci fericitul Alexie de neobișnuita chemare a trimis doi arhimandritistarețului, rugandu-l sa asculte si sa mangaie pe fratii sai prin intoarcerea sa a alergat degrabă la dansiidânsul, ca dar nu cumva fiind fara de dansul sa se supere si, risipindus-se, locul sfant sa se pustiascaa învrednicit să vadă toată vedenia ci numai o parte a văzut din lumina aceea cerească. Apoi Cuv. Serghie, trebuind sa asculte de arhiereu, sÎnsă sfântul i-a intors in lavra la petrecerea sa cea dintai, unde spus lui toate cele ce a văzut și s-au mangaiat fratii foarte mult de venirea luibucurat amândoi împreună, proslăvind pe Dumnezeu.

Episcopul PermuluiDupă aceasta, Sfantul Stefanîntr-una din zile, avand mare dragoste catre cuviosulau venit grecii de la Constantinopol, mergea oarecand pe caletrimiși la sfântul de Preasfințitul Patriarh Filotei, și i-au adus lui de la episcopia sa catre cetatea Moscoveipatriarh binecuvântare și daruri: „o cruce, un paraman, o schimă și o scrisoare care este de la manastirea avea în sine scris așa: „Cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului și a toată lumea patriarh, Domnul Filotei, celui întru Sfântul Duh fiu și împreună slujitor al smereniei noastre, Serghie ca la cinci stadii, dar și pace și a noastră binecuvântare să fie cu voi! Am auzit de viața voastră cea după Dumnezeu foarte îmbunătățită și am lăudat și am preamărit pe Dumnezeu. Însă o rânduială încă vă mai trebuie, căci n-ați câștigat încă viața cea de obște. Căci știi, cuvioase, că și singur Sf. GrabinduProoroc și împărat David, cel ce pe toate le-se spre cetatea cercetat cu înțelegere, snimic alt n-a gandit sa nu mearga atunci la manastirea sfantuluiputut să laude, ci sa vada pe cuviosul cand se va intoarce catre casafără numai a locui frații împreună. Si cand era el in dreptul manastiriiIar după acela și noi sfat bun vă dăm, sca să alcătuiți viața de obște, și mila lui Dumnezeu și binecuvântarea noastră să fie cu voi”. Aceasta scrisoare a patriarhului luând-o cuviosul, a mers la Preasfințitul Alexie, fericitul mitropolit a sculat din caruta sa sitoată Rusia și, arătându-i scrisoarea, îl întrebă, citind “Cuvinezicându-se cu adevarat sa i: „Tu, preasfințite stăpâne, cum poruncești?” Iar mitropolitul a răspuns starețului, zicând: „De vreme ce te fericim” si facand obisnuita rugaciune-ai învrednicit de atâtea bunătăți, scuvioase, preamărind Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El, încât și în țările cele depărtate a ajuns auzul numelui și al vieții tale, iar marele patriarh a inchinat fiind cu fata toată lumea te sfătuiește spre manastirea Cuviosului folos, apoi și noi la aceeași te sfătuim și lăudăm o așa rânduială”. Deci din vremea aceea Cuviosul Serghiea așezat viața de obște în locașul său, zicand asaporuncind să se păzească statornic rânduielile vieții de obște: “Pace tie“nimic să nu câștige cineva pentru sine, duhovnicescule frate!”nici să numească ceva al sau, ci toate de obște să le aibă, după poruncile sfinților părinți. Iar după așezarea vieții de obște a vrut să fugă de mărirea omenească și să slujească lui Dumnezeu în loc neștiut, sălășluindu-se în liniște, la singurătate.

Si s-Deci, găsind o vreme cu înlesnire, a ieșit în taină din mănăstirea sa, neștiind nimeni, și a intamplat plecat în pustie. Iar mergând ca atunci fericitul Serghie manca la masa. Si intelegand cu duhul inchinaciunea episcopuluipatruzeci de stadii, s-a sculat numaidecat aflat un loc bineplăcut lui, aproape de la masa sirâul ce se numește Carjaci, stand putin si rugaciune facandși, sacolo sălășluindu-a inchinat asemenea episcopului celui ce se afla care vietuind inca in trup, viețuia. Apoi frații, văzându-se invrednicea cu cei fara părăsiți de trupuripărintele lor, cacierau în mare necaz și tulburare, ca oile fără de păstor, slujind el Sfși cu dinadinsul îl căutau pretutindeni. LiturghieDupă câtăva vreme, ingerul Domnului slujea au aflat frații locul și, mergând, rugau pe sfântul cu lacrimi să se întoarcă în mănăstire. Dar elnu voia, iubind mai mult liniștea și singurătatea. Din această pricină, precum marturiseau mulți din ucenicii lui, Isachie tacutul si Macarielăsând [[Lavră|lavra]], barbati vrednici de credinta si desavarsiti in fapte bune, care intrs-adevar au vazut pe ingerul lui așezat cu dânsul în pustia aceea și după o vreme oarecare au ridicat mănăstire și biserică în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu slujind cu Cuv. Serghie in altar si s-au spaimantat vazand podoaba lui negraita: Dupa acesteaIar frații din lavra cea mare, fericitul mitropolit Alexie, slabind neputând a viețui fără de batranete si vazand părintele lor și neizbutind a-l îndupleca ca să se apropie de sfarsit, a chemat întoarcă la sine pe Cuviosul Serghie sidânșii, luand crucea sa cea arhiereasca, pe care o purta au mers la pieptPreasfințitul Mitropolit Alexie, impodobita cu aur si cu pietre scumpe, o dadu cuviosului. Iar rugându-l să trimită ella cuviosul, inchinanduporuncindu-i să se cu smerenie, i-a zis: “Iarta-ma, stapane, caci din tinerete n-am fost purtator de aur, iar întoarcă la batranete mai mult decat atunci vreau ca sa petrec in saracie”locul lui cel dintâi. Iar arhiereul i-Deci fericitul Alexie a zis: “Stiutrimis doi arhimandriți, iubite, ca acestea lerugându-ai ispravit, dar sa faci ascultare si l să asculte și să mângâie pe frații săi prin întoarcerea sa primesti de la noi binecuvantarea ce ti se da”. Si asa a pus cu mainile sale crucea pe pieptul sfantuluidânșii, ca o logodirenu cumva fiind fără de dânsul să se supere și, apoi a inceput a grai: “Sa stii, fericite, pentru ce terisipindu-am chemat si ce vreau sa randuiesc pentru tine. Iata eu am tinut Mitropolia Rusieise, Dumnezeu incredintandu-mi-o cat a vrut Ellocul sfânt să se pustiască. Iar acum ma vad apropiat de sfarsit, numai nu stiu ziua sfarsitului meu, si doresc, in viata fiind sa gasesc un barbat ce ar putea sa pasca turma lui Hristos dupa mineApoi Cuv. Si nu aflu altul asa dupa cum doresc euSerghie, decat numai pe tine. Inca stii cu incredintare ca si marii stapanitori, domni si toti oamenii laici si duhovnicesti, pana la cel trebuind să asculte de pe urmaarhiereu, pe tine te vor iubi, si nu pe altul, ci numai pe tine te vor cere s-a întors în lavra la scaunul acelapetrecerea sa cea dintâi, ca cel ce esti vrednic. Deci acum, preacuvioase, primeste randuiala episcopiei. Iar dupa iesirea mea din trup vei lua scaunul meu”unde s-au mângâiat frații foarte mult de venirea lui.

Auzind aceste cuvinteEpiscopul Permului, Sfântul Ștefan, având mare dragoste către cuviosul s-a mahnit foarte, caci se socotea mergea oarecând pe sine a fi nevrednic de o randuiala ca aceea. Si a raspuns catre arhiereu: “Iarta-macale, stapane sfinte, dar pui pe mine sarcina mai presus de puterea meala episcopia să către cetatea Moscovei, si aceasta nu se poate intampla niciodata. Cine sunt eu, pacatosul si mai smeritul decat toti oamenii, ca sa indraznesc a ma atinge care este de o randuiala la mănăstirea lui Serghie ca aceasta?” Apoi fericitul Alexie a zis multe cuvinte catre sfantul din dumnezeiestile Scripturi, ca sa-l induplece pe el la voia sacinci stadii. Dar iubitorul de smerenie nu Grăbindu-se spre cetate, s-a plecat nicidecum. La urma i-a raspuns: “Stapane sfinte, de gândit să nu vei vrea sa alungi smerenia mea din hotarele acestea si de meargă atunci la auzul tau, apoi sa nu mai adaugi a grai despre aceasta catre minemănăstirea sfântului, nici ci să vadă pe altcineva sa-l lasi sa ma supere cu acest fel de cuvinte, de vreme ce nimeni nu cuviosul când se va putea sa afle intru mine vrere la aceasta”întoarce către casă. Iar arhiereul, vazand pe sfantul neplecatȘi când era el în dreptul mănăstirii, s-a incetat a-i grai lui despre urmarea la scaunul episcopalsculat din căruța sa și, temanducitind „Cuvine-se ca nu cumva, suparandu-se cuviosul, sa se duca in cele mai departate parti si pustietati si sa lipseasca Moscova de un luminator ca acesta. Si mangaindu-l cu cuvinte duhovnicestiadevărat să te fericim” și făcând obișnuita rugăciune, is-a dat voie sa plece închinat fiind cu pace la manastire. Iar nu dupa multa vremefața spre mănăstirea Cuviosului Serghie, cel intre sfinti Alexie mitropolitul s-a dus din viatazicând așa: „Pace ție, si fericitul Serghie era silit prin rugaminte de domnii cei mari stapanitori si de multimea pravoslavnicilor sa primeasca scaunul Mitropoliei Rusiei, dar sfantul a ramas neinduplecat si tare ca un diamant.duhovnicescule frate!”

Atunci Și s-a fost suit pe scaun un arhimandritîntâmplat ca atunci fericitul Serghie mânca la masă. Și înțelegând cu duhul închinăciunea episcopului, anume Mihail, care s-a indraznit mai inainte sculat numaidecât de sfintire la masă și, stând puțin și rugăciune făcând, s-a închinat asemenea episcopului celui ce se imbraca in vesminte arhieresti si aafla, care viețuind încă în trup, se învrednicea cu cei fără de trupuri, căci, slujind el Sf. Liturghie, îngerul Domnului slujea cu el, precum mărturiseau ucenicii lui, Isachie tăcutul și Macarie, bărbați vrednici de credință și desăvârșiți în fapte bune, care într-si pune camilafca albaadevăr au văzut pe îngerul lui Dumnezeu slujind cu Cuv. Inca incepuse si asupra Sfantului Serghie si a locasului în altar și s-au spăimântat văzând podoaba lui negrăită: După acestea, fericitul mitropolit Alexie, slăbind de bătrânețe și văzând că se apropie de sfârșit, a se inarma. I se parea ca chemat la sine pe Cuviosul Serghie ii taie indraznealași, cautandu-si pentru sine Mitropolialuând crucea sa cea arhierească, pe care o purta la piept, împodobită cu aur și cu pietre scumpe, o dădu cuviosului. Iar fericitulel, auzind ca Mihail închinându-se lauda impotriva luicu smerenie, i-a zis catre ucenicii sai: “Mihail„Iartă-mă, stăpâne, laudanducăci din tinerețe n-am fost purtător de aur, iar la bătrânețe mai mult decât atunci vreau ca să petrec în sărăcie”. Iar arhiereul i-se impotriva locasului acestuiaa zis: „Știu, impotriva smereniei noastreiubite, nu va castiga ceea ce doreste sică acestea le-ai isprăvit, dar să faci ascultare și să primești de vreme la noi binecuvântarea ce este biruit de mandrieți se dă”. Și așa a pus cu mâinile sale crucea pe pieptul sfântului, ca o logodire, nici cetatea imparateasca nu va vedea”. Si s-apoi a început a implinit proorocia sfantuluigrăi: „Sa știi, cacifericite, calatorind Mihail in corabie spre Constantinopol pentru hirotoniece te-am chemat și ce vreau să rânduiesc pentru tine. Iată eu am ținut Mitropolia Rusiei, a cazut in boala trupeasca si sDumnezeu încredințându-mi-o cât a sfarsitvrut El. Iar acum mă văd apropiat de sfârșit, numai nu știu ziua sfârșitului meu, și doresc, în viață fiind să găsesc un bărbat ce ar putea să pască turma lui Hristos după mine. Și nu aflu altul așa după cum doresc eu, decât numai pe tine. Încă știi cu încredințare ca și marii stăpânitori, domni și toți oamenii laici și duhovnicești, până la cel de pe scaun a fost ridicat Ciprianurmă, pe tine te vor iubi, și nu pe altul, ci numai pe tine te vor cere la scaunul acela, ca cel ce ești vrednic. Deci acum, preacuvioase, primește rânduiala episcopiei. Iar după ieșirea mea din trup vei lua scaunul meu”.

In acei aniAuzind aceste cuvinte, prin vointa lui Dumnezeucuviosul s-a mâhnit foarte, pentru pacatele noastre căci se socotea pe sine a fi nevrednic de o rânduiala ca aceea. Și a fost navalirea necuratului Mamaerăspuns către arhiereu: „Iartă-mă, stăpâne sfinte, imparatul tatarescdar pui pe mine sarcina mai presus de puterea mea, asupra pamantului Rusieiși aceasta nu se poate întâmpla niciodată. De acest lucru marele domn Dimitrie intristanduCine sunt eu, păcătosul și mai smeritul decât toți oamenii, ca să îndrăznesc a mă atinge de o rânduială ca aceasta?” Apoi fericitul Alexie a zis multe cuvinte către Sfântul din dumnezeieștile Scripturi, ca să-se, Sfantul Serghie lînduplece pe el la voia sa. Dar iubitorul de smerenie nu s-a inarmat cu rugaciunea si plecat nicidecum. La urmă i-a proorocit biruinta, zicandrăspuns: “Sa iesi impotriva barbarilor„Stăpâne sfinte, lepadandu-ti toata indoialade nu vei vrea să alungi smerenia mea din hotarele acestea și de la auzul tău, siapoi să nu mai adaugi a grăi despre aceasta către mine, Dumnezeu ajutandunici pe altcineva să-til lași să mă supere cu acest fel de cuvinte, vei birui pe vrajmasii tai si te vei intoarce sanatos de vreme ce nimeni nu va putea să afle întru mine vrere la scaunul tau”aceasta”. Deci marele domnIar arhiereul, nadajduind spre ajutorul lui Dumnezeu si rugaciunile sfantuluivăzând pe sfântul neplecat, a mersîncetat a-i grăi lui despre urmarea la scaunul episcopal, facand razboi cu tatariitemându-se ca nu cumva, si isupărându-a biruit pe ei, astfel ca abia cu putini tovarasi a scapat Mamae. Iar se cuviosul, fiind inaintevazator, vedea să se ducă în cele mai depărtate părți și pustietăți și să lipsească Moscova de departe un luminător ca pe cele de aproape si cand era razboi intre crestini si intre tatariacesta. Și mângâindu-l cu cuvinte duhovnicești, stand i-a dat voie să plece cu fratii pace la rugaciune in manastirea sa spunea ca in acea mănăstire. Iar nu după multă vreme marele, domn Dimitrie cel între sfinți Alexie mitropolitul s-a biruit pe tatari. Mai spunea apoi si care anume dus din ostasii crestini au fost ucisi in razboi si aducea jertfe lui Dumnezeu pentru dansiiviața, pentru ca toate i se descopereau lui și fericitul Serghie era silit prin rugăminte de la Domnul. Iar cneazul, intorcandu-se izbanditor domnii cei mari stăpânitori și de la razboimulțimea pravoslavnicilor să primească scaunul Mitropoliei Rusiei, dar sfântul a mers in manastire la cuviosul, multumind mult sfantului rămas neînduplecat și tare ca i-a ajutat cu rugaciunile sale catre Dumnezeuun diamant.

Stand oarecand fericitul parinte noaptea la obisnuita sa pravila inaintea icoanei Preacuratei Maici Atunci a lui Dumnezeu si adeseori privind la icoanafost suit pe scaun un [[arhimandrit]], zicea: “Preacurataanume Mihail, Maica Hristosului meu, aparatoare si tare ajutatoare care a îndrăznit mai înainte de sfințire a se îmbrăca în veșminte arhierești și a-și pune camilafca alba. Încă începuse și asupra Sfântului Serghie și a locașului lui a neamului omenescse înarma. I se părea că Serghie îi taie îndrăzneala, fii mijlocitoare noua nevrednicilor, pururea ruganducăutându-te Fiului tau si Dumnezeului nostruși pentru sine Mitropolia. Iar fericitul, auzind ca sa caute spre locul acesta sfantMihail se lauda împotriva lui, care este intemeiat spre lauda si cinstea sfantului Lui numea zis către ucenicii săi: „Mihail, in veci. Pe tinelăudându-se împotriva locașului acestuia, Maica dulcelui meu Hristosîmpotriva smereniei noastre, ca pe nu va câstiga ceea ce ai castigat multa indrazneala catre Dansuldorește și, inainte-rugatoare te punem noide vreme ce este biruit de mândrie, robii tai, caci tu esti tuturor nadejde de mantuire si adapostire”nici cetatea împărățească nu va vedea”. Asa se rugaȘi s-a împlinit proorocia sfântului, si canonul cel de multumirecăci, adica Acatistul Preacurateicălătorind Mihail în corabie spre Constantinopol pentru hirotonie, cantandua căzut în boala trupească și s-l, a sezut putin sa se odihneascasfârșit. Iar ucenicului sau, Mihail, i-pe scaun a zis: “Fiule, trezeste-te si privegheaza, de vreme ce cercetare minunata si infricosatoare o sa ne fie noua in ceasul acesta”fost ridicat Ciprian.

Acestea graindu-leÎn acei ani, indata se auzi un glasprin voința lui Dumnezeu, zicand: “Iatapentru păcatele noastre a fost năvălirea necuratului Mamae, vine Preacurata!” Iar sfantulîmpăratul tătăresc, auzinduasupra pământului Rusiei. De acest lucru marele domn Dimitrie întristându-se, Sfântul Serghie l-a înarmat cu rugăciunea și i-a proorocit biruința, zicând: „Să ieși împotriva barbarilor, a iesit degrab din chilie in tindalepădându-ți toată îndoiala, si iata o lumina mareși, mai mult decat Soarele stralucindDumnezeu ajutându-ți, a luminat vei birui pe sfantulvrăjmașii tăi și te vei întoarce sănătos la scaunul tău”. Deci marele domn, nădăjduind spre ajutorul lui Dumnezeu și rugăciunile sfântului, si indata a vazut pe Preacurata cu doi apostolimers, făcând război cu Petru si Ioantătarii, stralucind intrși i-o negraita lumina. Cand a vazut-obiruit pe ei, sfantul astfel că abia cu puțini tovarăși a cazut cu fata la pamant, neputand suferi raza aceea stralucitoarescăpat Mamae. Iar Preacurate s-a atins cuviosul, fiind înaintevăzator, vedea cele de departe ca pe cele de sfantul aproape și când era război între creștini și între tătari, stând cu mainile sale, zicandu-i: “Nu te spaimanta, alesul Meu! Iata am venit frații la rugăciune în mănăstirea sa te cercetezspunea ca în acea vreme marele, caci s-domn Dimitrie a auzit rugaciunea ta biruit pe tătari. Mai spunea apoi și care anume din ostașii creștini au fost uciși în război și aducea jertfe lui Dumnezeu pentru ucenicii tai si dânșii, pentru locasul tau sa nu te mai mahnesti, ca că toate i se descopereau lui de acum inainte vei fi indestulat cu de toate, nu numai pana ce vei fi in viata aceasta, ci si dupa ducerea ta catre la Domnul. Iar cneazul, nedepartata voi fi întorcându-se izbânditor de locasul taula război, a mers în mănăstire la cuviosul, cele trebuitoare dandu-mulțumind mult sfântului că i nelipsit, pazindu-l si acoperindu-l”a ajutat cu rugăciunile sale către Dumnezeu.

Acestea zicand, s-Stând oarecând fericitul părinte noaptea la obișnuita sa pravilă înaintea icoanei Preacuratei Maici a facut nevazuta. Iar sfantullui Dumnezeu și adeseori privind la icoană, ca intr-o uimire a mintiizicea: „Preacurată, era cuprins de frica si de cutremur mare si, venindu-si in sine dupa putinMaica Hristosului meu, apărătoare și tare ajutătoare a aflat pe ucenicul sau zacand de fricaneamului omenesc, ca mortfii mijlocitoare nouă nevrednicilor, si lpururea rugându-a ridicat. Iar el a inceput a se arunca la picioarele staretuluite Fiului tău și Dumnezeului nostru, zicand: “Spune-mica să caute spre locul acesta sfânt, parintecare este întemeiat spre lauda și cinstea sfântului Lui nume, pentru Domnulîn veci. Pe tine, ce era aceasta minunata vedenie de vreme ce duhul Maica dulcelui meu numai putin de nu s-a despartit de trupeasca-mi legaturaHristos, pentru vedenia cea stralucita?” Iar sfantul se bucura cu sufletul si fata lui stralucea de acea negraita bucurieca pe ceea ce ai câștigat multă îndrăzneală către Dânsul, neputand sa graiasca altceva nimicînainte-rugătoare te punem noi, fara numai atat: “Asteaptarobii tăi, fiule, fiindca duhul meu tremura in mine căci tu ești tuturor nădejde de acea minunata vedenie”mântuire și adăpostire”. Si Așa se afla tacand si miranduruga, și canonul cel de mulțumire, adică Acatistul Preacuratei, cântându-l, a șezut puțin să seodihnească. Apoi, dupa putin timp, a zis Iar ucenicului sau: “Fiule, cheama la mine pe Isaac si pe Simon”. Si venind ei, le-a spus toate pe randMihail, cum a vazut pe Preacurata Nascatoare de Dumnezeu cu apostolii si ce i-a zis lui. Acestea auzindu: „Fiule, trezește-le eite și priveghează, se umplura de bucurie si de veselie si toti impreuna au cantat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfantul a petrecut toata noaptea aceea fara somn, socotind cu mintea pentru milostiva vreme ce cercetare a Stapanei celei Preacurateminunată și înfricoșătoare o să ne fie noua în ceasul acesta”.

Slujind oarecand cuviosul dumnezeiasca LiturghieAcestea grăindu-le, îndată se auzi un glas, ucenicul luizicând: „Iată, Simeonvine Preacurata!” Iar sfântul, de care am pomenit inainteauzindu-l, a ieșit degrabă din chilie în tindă, și iată o lumină mare, fiind desavarsit cu viatamai mult decât Soarele strălucind, era atunci eclesiarh. Acela a vazut foc umbland luminat pe jertfelnicsfântul, inconjurand altarul si și îndată a văzut pe Serghie cand slujeaPreacurata cu doi apostoli, cu Petru și Ioan, strălucind într-o negrăită lumină. Si statea sfantul in foc de Când a văzut-o, sfântul a căzut cu fața la cap pana la picioarepământ, neputând suferi raza aceea strălucitoare. Iar sosind vremea impartasirii, Preacurata s-a luat focul acela dumnezeiesc siatins de sfântul cu mâinile sale, invaluinduzicându-se ea o panza curatai: „Nu te spăimânta, alesul Meu! Iată am venit să te cercetez, căci s-a intrat in sfantul potirauzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi și pentru locașul tău să nu te mai mâhnești, si că de acum înainte vei fi îndestulat cu acela sde toate, nu numai până ce vei fi în viața aceasta, ci și după ducerea ta către Domnul, nedepărtată voi fi de locașul tău, cele trebuitoare dându-a impartasit vrednicul slujitori nelipsit, Sfantul Serghiepăzindu-l și acoperindu-l”.

Vietuind cuviosul ani indestulati in mare infranare si osteneli si facand multe minuniAcestea zicând, s-a ajuns la adanci batranetifăcut nevăzută. Acum ii erau anii lui de la nastere saptezeci si opt. El siIar sfântul, ca într-o uimire a vazut mutarea sa catre Dumnezeu cu sapte luni mai inainte si a chemat fratiiminții, incredintand egumena ucenicului sau cu numele Nicon, care desi era tanar cuprins de anifrică și de cutremur mare și, mintea lui inflorea cu caruntetele si in toata viata urma invatatorului si povatuitorului sau Serghie. Punanduvenindu-l pe Nicon egumenși în sine după puțin, Serghie a inceput singur a se linistiaflat pe ucenicul său zăcând de frica, iar in luna lui septembrieca mort, cazand in boala trupeasca si cunoscanduși l-si cea de pe urma ducere a sa catre Dumnezeu, ridicat. Iar el a chemat si început a invatat pe frati indestulse arunca la picioarele starețului, danduzicând: „Spune-le binecuvantare si iertare; iar in ceasul din urma s-a impartasit singur cu Preacuratele Tainemi, dandu-si astfel sfantul sau suflet in mainile lui Dumnezeu. Fata lui era luminoasapărinte, nu ca a mortului, ci ca a unui om care doarmepentru Domnul, ceea ce era un semn incredintat aceasta minunată vedenie de luminarea lui cea sufleteasca si vreme ce duhul meu numai puțin de rasplata dumnezeiasca. Iar cinstitul lui trup a fost pus in locasul in care nu s-a nevoit. Dupa trei ani despărțit de zile insa strupeasca-au aflat moastele mi legătura, pentru vedenia cea strălucită?” Iar sfântul se bucura cu sufletul și fața lui cele sfinte intregi si nestricatestrălucea de acea negrăită bucurie, neputând să grăiască altceva nimic, fără numai atât: „Așteaptă, fiule, fiindcă duhul meu tremură în mine de acea minunată vedenie”. Nici de hainele lui nu Și se atinsese stricaciunea, ci iesea mireasma buna negraita si multa tamaduire afla tăcând și mirându-se dadea bolnavilor. Chiar si pana acum curg de Apoi, după puțin timp, a zis ucenicului sau: „Fiule, cheamă la cinstita lui raclamine pe Isaac și pe Simon”. Și venind ei, ca dintrle-un izvora spus toate pe rând, tamaduiri tuturor celor cum a văzut pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu cu apostolii și ce alearga cu credintai-a zis lui. CaciAcestea auzindu-le ei, precum in viata sase umplură de bucurie și de veselie și toți împreuna au cântat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfântul a petrecut toată noaptea aceea fără somn, asa si dupa mutare, el face nenumarate minuni socotind cu mintea pentru marirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia se cuvine cinstea si multumita in vecimilostiva cercetare a Stăpânei celei Preacurate. Amin

Slujind oarecând cuviosul dumnezeiasca Liturghie, ucenicul lui, Simeon, de care am pomenit înainte, fiind desăvârșit cu viața, era atunci [[Imagine:Serghie_de_la_Radonejeclesiarh]]. Acela a văzut foc umblând pe jertfelnic, înconjurând altarul și pe Serghie când slujea.jpgȘi stătea sfântul în foc de la cap până la picioare. Iar sosind vremea împărtășirii, s-a luat focul acela dumnezeiesc și, învăluindu-se ca o pânză curată, a intrat în sfântul [[potir]], și cu acela s-a împărtășit vrednicul slujitor, Sfântul Serghie.

'''Acatistul Sfantului Viețuind cuviosul ani îndestulați în mare înfrânare și osteneli și făcând multe minuni, a ajuns la adânci bătrâneți. Acum îi erau anii lui de la naștere șaptezeci și opt. El și-a văzut mutarea să către Dumnezeu cu șapte luni mai înainte și a chemat frații, încredințând egumena ucenicului sau cu numele Nicon, care deși era tânăr de ani, mintea lui înflorea cu căruntețele și în toată viața urma învățătorului și povățuitorului său Serghie. Punându-l pe Nicon egumen, Serghie a început singur a se liniști, iar în luna lui septembrie, căzând în boala trupească și cunoscându-și cea de pe urmă ducere a sa către Dumnezeu, a chemat și a învățat pe frați îndestul, dându-le binecuvântare și iertare; iar în ceasul din urmă s-a împărtășit singur cu Preacuratele Taine, dându-și astfel sfântul sau suflet în mâinile lui Dumnezeu. Fata lui era luminoasa, nu ca a mortului, ci ca a unui om care doarme, ceea ce era un semn încredințat de luminarea lui cea sufletească și de Radonej'''răsplata dumnezeiască. Iar cinstitul lui trup a fost pus în locașul în care s-a nevoit. După trei ani de zile însă s-au aflat moaștele lui cele sfinte întregi și nestricate. Nici de hainele lui nu se atinsese stricăciunea, ci ieșea mireasmă bună negrăită și multă tămăduire se dădea bolnavilor. Chiar și până acum curg de la cinstita lui racla, ca dintr-un izvor, tămăduiri tuturor celor ce aleargă cu credință. Căci, precum în viața sa, așa și după mutare, el face nenumărate minuni pentru mărirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine cinstea și mulțumita în veci. Amin ==Surse==* [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie25.htm Sinaxar: 25 septembrie] ==Legături externe==*[http://logos.md/rugaciuni/acatiste/serghie-radonejAcatistul Sfântului Serghie de Radonej]*[http://days.pravoslavie.ru/Images/ii1974&288.htm Icoane ale Sfântului Serghie de Radonej]  [[Categorie:Sfinți]][[Categorie:Sfinți ruși]][[Categorie:Cuvioși]][[Categorie:Monahism]] [[en:Sergius of Radonezh]][[fr:Serge de Radonège]]