Serghei Bulgakov: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
 
(Nu s-au afișat 16 versiuni intermediare efectuate de un alt utilizator)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
 
 
: ''Acest articol este despre teologul și filozoful rus cu acest nume. Pentru autorul lucrării ''Manual pentru slujitorii bisericii'', vezi [[Serghei V. Bulgakov]].''
 
: ''Acest articol este despre teologul și filozoful rus cu acest nume. Pentru autorul lucrării ''Manual pentru slujitorii bisericii'', vezi [[Serghei V. Bulgakov]].''
  
Linia 7: Linia 6:
 
Serghei Bulgakov s-a născut în Livnî, Rusia, pe [[16 iunie]] 1871, în familia unui preot ortodox. A studiat întâi la [[Seminar]]ul Orel, după care a urmat de frecventarea Gimnaziului din Eleț. A frecventat Școala de Drept de la Universitatea din Moscova, unde studiile sale au inclus economia politică. A absolvit în 1894. În timp ce studia la seminar, a devenit interesat de marxism și a luat parte la mișcarea Marxismul Legal. După studierea marxismului, Bulgakov a devenit convins de impotența teorie marxiste și s-a întors la convigerile sale religioase, fiind influențat de lucrările unor astfel de scriitori precum Lev Tolstoi, [[Feodor Dostoievski]] și Vladimir Soloviov.  
 
Serghei Bulgakov s-a născut în Livnî, Rusia, pe [[16 iunie]] 1871, în familia unui preot ortodox. A studiat întâi la [[Seminar]]ul Orel, după care a urmat de frecventarea Gimnaziului din Eleț. A frecventat Școala de Drept de la Universitatea din Moscova, unde studiile sale au inclus economia politică. A absolvit în 1894. În timp ce studia la seminar, a devenit interesat de marxism și a luat parte la mișcarea Marxismul Legal. După studierea marxismului, Bulgakov a devenit convins de impotența teorie marxiste și s-a întors la convigerile sale religioase, fiind influențat de lucrările unor astfel de scriitori precum Lev Tolstoi, [[Feodor Dostoievski]] și Vladimir Soloviov.  
  
He became well known among the Russian intelligentsia of the time. He contributed to many books and journals, including the ''New Way'', ''Questions of Life'', and ''Way'', of which he was the publisher. He was elected to the Second Duma in 1906 as an independent ''Christian Socialist''. As a writer, he wrote monographs, including ''Philosophy of Economy'' and ''Unfading Light''. It was during this time that he began to develop his ideas that were based on a combination of the ''sophiology'' of Vladimir Solovyov and [[Pavel Florensky]] with ideas from the works of Schelling and his own ideas of Orthodoxy.  
+
A devenit bine cunoscut în intelectualitatea rusă a timpului. A contribuit la multe cărți și ziare, inclusiv la ''Noua cale'', ''Întrebările vieții'' și ''Calea'', la care a fost editor. A fost ales în A Doua Dumă în 1906 ca un independent ''Socialist Creștin''. Ca scriitor, a scris monografii, inclusiv ''Filozofia și economia'' și ''Lumina Nepieritoare''. Aceasta a fost în perioada în care a început să-și dezvolte ideile, care erau bazate pe o combinație dintre ''sofiologia'' lui Vladimir Soloviov și [[Pavel Florenski]], ideile din lucrăile lui Schelling și ideile creștin-ortodoxe.  
  
Bulgakov became prominent in the activities of the Church in Russia, taking part in the [[All-Russian Church Council of 1917-1918|All-Russia Sobor of 1917]] that elected [[Tikhon of Moscow]] to the restored position of [[Patriarch]] of Russia. In 1918, he was [[ordination|ordained]] to the [[diaconate]] and then to the priesthood. He continued to write even as the Russian Civil War tore apart his Russia. Living in Crimea he wrote the ''Philosophy of the Name'' and ''Tragedy of Philosophy'' where he revised his views about relations between philosophy and dogmatism.  
+
Bulgakov a devenit prominent în activitățile Bisericii Rusiei, luând parte la in the activities of the Church in Russia, taking part in the [[Sinodul Bisericii tuturor rușilor din 1917-1918|Soborul tuturor rușilor din 1917]] care l-a ales pe [[Tihon al Moscovei]] în funcția restabilită de [[Patriarh]] al Rusiei. În 1918, a fost [[hirotonie|hirotonit]] în [[diaconat]], iar apoi în preoție. A continuat să scrie chiar și atunci când Războiul Civil Rus a sfâșiat Rusia sa. În timp ce locuia în Crimeea, a scris ''Filozofia numelui'' și ''Tragedia filozofiei'', unde și-a revizuit viziunile despre relațiile dintre filozofie dintre filozofie și dogmatism.  
  
On [[December 30]], 1922, Bulgakov was among the approximately 160 prominent intellectuals, including also [[Nikolai Berdyaev|Nicholas Berdyaev]], who were exiled by the Bolshevik government. Bulgakov initially settled in Prague, Czechoslovakia. In May 1923, he was named professor of Church Law and Theology at the Russian Research Institute in Prague. From Prague he moved to Paris, which was his home until his death. In 1925, he participated in the establishment of the St. Sergius Orthodox Theological Institute. He became the head of the institute, where he also was the professor of Dogmatic Theology.
+
Pe [[30 decembrie]] 1922, Bulgakov a fost printre cei aproximativ 160 intelectuali proemineți, inclusiv [[Nikolai Berdiaev]], care au fost exilați de către guvernul bolșevic. Bulgakov s-a stabilit inițial în Praga, Cehoslovacia. În mai 1923, a fost numit profesor de lege bisericească și teologie la Institutul de Cercetare Rusă din Praga. Din Praga s-a mutat mutat l-a Paris, care a fost domiciliul său până la moarte. În 1925, a participat la înființarea Institutului Teologic Sf. Serghie. A devenit liderul institutului, unde a fost de asemenea profesor de teologie dogmatică.  
  
In addition to his writing, he participated in the Anglican-Orthodox interchange that was formalized in the [[Fellowship of St. Alban and St. Sergius]]. Bulgakov remained active in the large community of Russian expatriates in Paris until his death on [[July 12]], 1944, from throat cancer. His funeral was conducted at the Cathedral of St. Alexander Nevsky in Paris. He was buried at St. Geneviève-des-Bois near Paris.
+
În plus față de scrierile sale, a participat la schimbul anglican-ortodox, care a luat formă în [[Frăția Sf. Alban și Sf. Serghie]]. Bulgakov a rămas activ în comunitatea largă de ruși expatriați din Paris până la moartea sa din [[12 iulie]] 1944, cauzată de cancer la gât. Funeraliile sale au fost făcute la catedrala St. Alexandru Nevski din Paris. A fost înmormântat la Sf. Geneviève-des-Bois, lângă Paris.
  
 
==Controversa==
 
==Controversa==
Bulgakov’s teaching on sophiology is highly controversial. The attempt to understand it properly is hindered by the highly political controversy surrounding it in the 1930’s. <ref>For commentary, texts and a fuller account of the sophiological controversy see Antoine Arjakovsky, Essai sur le père Serge Boulgakov (1871-1944), philosophe et théologien chrétien (Paris: Les Éditions Parole et Silence, 2006), pp.99-125 and La génération des penseurs religieux de l’émigration Russe: La Revue ‘La Voie’ (Put’), 1925-1940 (Kiev/Paris:  L’Esprit et la Lettre,  2002), pp.433ff., N. T. Eneeva, Spor o sofiologii v russkom zarubezh’e 1920-1930 godov (Moscow: Institut vseobshchei istorii RAN, 2001), Igumen Gennadii (Eikalovich), Delo prot. Sergiia Bulgakova: Istoricheskaia kanva spora o Sofii (San Francisco: Globus Pub., 1980), Bryn Geffert, ‘Sergii Bulgakov, The Fellowship of St Alban and St Sergius, Intercommunion and Sofiology’, Revolutionary Russia, 17:1 (June 2004), pp.105-41, ‘The Charges of Heresy Against Sergii Bulgakov: The Majority and Minority Reports of Evlogii’s Commission and the Final Report of the Bishops’ Conference’, ''St Vladimir’s Theological Quarterly'',  49.1-2 (2005), pp.47-66 and especially Alexis Klimoff, ‘Georges Florovsky and the Sophiological Controversy’, ''St Vladimir’s Theological Quarterly'',  49.1-2 (2005), pp.67-100.</ref> It should be noted that by 1931 there existed three separate Russian Orthodox jurisdictions in Europe: [[ROCOR|Russian Orthodox Church Outside of Russia (Sremski Karlovtzy Synod)]] under [[Anthony (Khrapovitsky) of Kiev|Met. Anthony (Khrapovitsky)]]; the [[Church of Russia|‘Patriarchal’ church]] answering ultimately to [[Sergius I (Stragorodsky) of Moscow|Met. Sergius (Stragorodsky)]] of Moscow (of which the young [[Vladimir Lossky]] was a member); and the [[Patriarchal Exarchate for Orthodox Parishes of Russian Tradition in Western Europe|Russian Church in Western Europe]] (Bulgakov’s own jurisdiction as well as the church of [[Georges Florovsky]]) under [[Eulogius (Georgievsky) of Paris|Met. Evlogy (Georgievsky)]] that was under the jurisdiction of the [[Church of Constantinople|Patriarch of Constantinople]] -- though in 1934, Metropolitan Evlogy was privately reconciled to Metropolitan Anthony, and in 1935 he went to Karlovtzy for a special reunion conference, at which time the schism betwen him and ROCOR was healed<ref>[[Kallistos (Ware) of Diokleia|Timothy Ware]], ''The Orthodox Church'' (London: Penguin Books, 1964)p. 184.</ref> In 1936, Metropolitan Evlogy again cut his ties with ROCOR, quite possibly because of the controversy over [[Sophianism]].<ref>Protopresbyter George Grabbe, ''Toward a History of the Ecclesiastical Divisions Within the Russian Diaspora'', Living Orthodoxy, Vol. XIV, No. 4, July-August, 1992, pp. 37-39</ref>   
+
Doctrina lui Bulgakov despre sofiologie este foarte controversată. Încercarea de a o înțelege cum trebuie este împiedicată de controversa foarte politică ce a înconjurat-o în anii 1930. <ref>Pentru comentariu, texte și o expunere completă a controversei sofiologice, vezi, Essai sur le père Serge Boulgakov (1871-1944), philosophe et théologien chrétien (Paris: Les Éditions Parole et Silence, 2006), de Antoine Arjakovsky, pp.99-125 și La génération des penseurs religieux de l’émigration Russe: La Revue ‘La Voie’ (Put’), 1925-1940 (Kiev/Paris:  L’Esprit et la Lettre,  2002), pp.433ff., N. T. Eneeva, Spor o sofiologii v russkom zarubezh’e 1920-1930 godov (Moscow: Institut vseobshchei istorii RAN, 2001), Igumen Gennadii (Eikalovich), Delo prot. Sergiia Bulgakova: Istoricheskaia kanva spora o Sofii (San Francisco: Globus Pub., 1980), Bryn Geffert, ‘Sergii Bulgakov, The Fellowship of St Alban and St Sergius, Intercommunion and Sofiology’, Revolutionary Russia, 17:1 (June 2004), pp.105-41, ‘The Charges of Heresy Against Sergii Bulgakov: The Majority and Minority Reports of Evlogii’s Commission and the Final Report of the Bishops’ Conference’, ''St Vladimir’s Theological Quarterly'',  49.1-2 (2005), pp.47-66 și în special Alexis Klimoff, ‘Georges Florovsky and the Sophiological Controversy’, ''St Vladimir’s Theological Quarterly'',  49.1-2 (2005), pp.67-100.</ref> Trebuie de menționat că începând din 1931 au existat trei jurisdicții ortodoxe rusești diferite în Europa: [[ROCOR|Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei (Sinodul de la Carloviț)]] sub [[Antonie (Hrapovițkii) de Kiev|Mitr. Antonie (Hrapovițkii)]]; [[Biserica Rusiei|biserica ‘Patriarhală’]] sub [[Serghie I (Stragorodskii) al Moscovei|Mitr. Serghie (Stragorodskii)]] al Moscovei (tânărul [[Vladimir Lossky]] a fost membru acesteia); și [[Exarhatul Patriarhal pentru Parohiile Ortodoxe de Tradiție Rusă din Europa Vestică|Biserica Rusă din Europa Vestică]] (jurisdicția lui Bulgakov, precum și biserica lui [[Georges Florovsky]]) sub [[Evloghie (Gheorghievskii) de Paris|Mitr. Evloghie (Gheorghievskii)]], care era sub jurisdicția [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhului Constantinopolului]] -- totuși în 1934, mitropolitul Evloghie s-a împăcat cu mitropolitul Antonie, iar în 1935 s-a dus la Carloviț pentru o conferință specială, moment în care schisma dintre el și ROCOR s-a terminat.<ref>[[Kallistos (Ware) de Diokleia|Timothy Ware]], ''The Orthodox Church'' (London: Penguin Books, 1964)p. 184.</ref> În 1936, mitropolitul Evloghie a tăiat iar legăturile cu ROCOR, destul de probabil din cauza controversei din jurul [[Sofianism]]ului.<ref>Protopop George Grabbe, ''Toward a History of the Ecclesiastical Divisions Within the Russian Diaspora'', Living Orthodoxy, Vol. XIV, No. 4, July-August, 1992, pp. 37-39</ref>   
  
In [[Sophianism#Decree_of_the_Moscow_Patriarchate|an ukaz of 24 August, 1935]] of Met. Sergius, Bulgakov’s teaching on ‘Sophia’ was described as ‘alien’ to the Orthodox faith.<ref>Bulgakov responded to the ukaz in his O Sofii Premudrosti Bozhiei: Ukaz Moskovskoi Patriarkhii i dokladnye zapiski prot. Sergiia Bulgakova Mitropolitu Evlogiiu (Paris:  YMCA,  1935), pp.20-51. [[Vladimir Lossky]] then published a well-known critical analysis of Bulgakov’s response to the ukaz as ''Spor o Sofii'' (Paris, 1936).</ref> This ukaz was largely based on the epistolary reports of Alexis Stavrovsky, the president of the Brotherhood of St Photius ([[Vladimir Lossky]], was the vice-president, and Evgraf Kovalevsky, Leonid Ouspensky and (later monk and famous iconographer) Gregory Krug were also amongst the 12-15 young laymen who made up its numbers) whose members had left the jurisdiction of Met. Evlogy for that of Met. Elevthery of Lithuania. This exodus was in reaction to Met. Sergius having removed, on 10 June, 1930, Met. Evlogy as the head of the Russian Orthodox Church in Western Europe (since Met. Evlogy had continually refused to agree to the 30 June, 1927 Declaration of Loyalty to the Soviet government) and named Elevthery as his replacement. In late 1935, Met. Evlogy appointed a commission to look into the charges of heresy leveled against Bulgakov.  
+
Într-un an ucaz din 24 august 1935 al Mitr. Serghie, doctrina lui Bulgakov despre ‘Sofia’ a fost descrisă ca ‘străină’ credinței ortodoxe.<ref>Bulgakov a răspuns ucazului în O Sofii Premudrosti Bozhiei: Ukaz Moskovskoi Patriarkhii i dokladnye zapiski prot. Sergiia Bulgakova Mitropolitu Evlogiiu (Paris:  YMCA,  1935), pp.20-51. Apoi, [[Vladimir Lossky]] a pubilicat o binecunoscută analiză critică a răspunsului lui Bulgakov la ucaz, numită ''Spor o Sofii'' (Paris, 1936).</ref> Acest ucaz s-a bazat în mare măsură pe rapoartele epistolare ale lui Alexei Stavrovskii, președintele Frăției Sf. Fotie ([[Vladimir Lossky]] a fost vice-președinte, iar Evgraf Kovalevski, Leonid Uspenski și (monahul și faimosul iconograf de mai târziu) Grigore Krug au fost de asemenea între cei 12-15 mireni care i-au completat numerele) a cărei membri au părăsit jurisdicția Mitr. Evloghie pentru cea a Mitr. Elefterie al Lituaniei. Acest exod a fost recție la faptul că Mitr. Serghie l-a scos, pe 10 iunie 1930, pe mitr. Evloghie din funcția de lider Al Bisericii Ortodoxe Ruse din Europa Vestică (deoarece Mitr. Evloghie a refuzat continuu să fie de acord cu Declarația de Loialitate față de guvernul sovietic din 30 iunie 1927) și l-a numit pe Elefterie în locul său. La sfârșitul anului 1935, Mitr. Evloghie a numit o comisie care să analizeze acuzațiile de erezie aduse împotriva lui Bulgakov.  
  
The commission quickly broke into factions. In June of 1936 the majority report (prepared by Vasilii Zenkovskii, Anton Kartashev and others) rejected the charge of heresy but had serious objections about Sophiology. The minority report of 6 July, 1936 was prepared by Fr Sergei Chetverikov and signed by Fr [[Georges Florovsky]], who despite his personal respect for Fr. Sergius, remained an ardent critic of Sophianism for the remainder of his life. Meanwhile, the Church Abroad formally accused Bulgakov of heresy in 1935.  
+
Curând, comisia s-a împărțit în facțiuni. În iunie 1936, raportul majorității (pregătit de Vasilii Zenkovskii, Anton Kartașev și alții) a respins acuzația de erazie, dar a avut obiecții serioase față de sofiologie. Raportul minorității din 6 iulie 1936 a fost pregătit de Părintele Serghei Chetverikov și semnat de Părintele [[George Florovsky]], care în ciuda respectului personal pentru Părintele Serghei, a rămas un critic ardent al sofianismului până la sfârșitul vieții sale. Între timp, Biserica din afara Rusiei l-a acuzat oficial de Bulgakov de erezie în 1935.  
  
[[Sophianism#Decree_of_ROCOR|The 1935 decision of the Church Abroad]] was based on Archbishop Seraphim (Sobolev) of Boguchar’s Novoe uchenie o Sofii (Sofia, 1935), as well as on the arguments of St. [[John Maximovitch|John (Maximovitch)]].<ref>Protopresbyter George Grabbe, ''Toward a History of the Ecclesiastical Divisions Within the Russian Diaspora'', Living Orthodoxy, Vol. XIV, No. 4, July-August, 1992, p. 38</ref> St. John, in his book ''The Orthodox Veneration of the Mother of God'', discusses at length why the [[sophianism]] of Sergius Bulgakov is [[heresy]], specifically one as destructive as [[Nestorianism]]. Speaking of those who attempt to deify the Theotokos, he wrote:  
+
Decizia din 1935 a Bisericii din afara Rusiei a fost bazată pe Novoe uchenie o Sofii (Sofia, 1935) a arhiepiscopului Serafim (Sobolev), precum și pe argumentele Sf. [[Ioan Maximovici]].<ref>Protopop George Grabbe, ''Toward a History of the Ecclesiastical Divisions Within the Russian Diaspora'', Living Orthodoxy, Vol. XIV, No. 4, July-August, 1992, p. 38</ref> Sf. Ioan, în cartea ''Cinstirea ortodoxă a Maicii Domnului'', discută pe larg de ce [[sofianism]]ul lui Serghei Bulgakov este [[erezie]], una la fel de distructivă ca și [[nestorianism]]ul. Vorbind despre cei care încearcă să divinizeze Maica Domnului, a scris:  
:In the words [of Fr. Sergius Bulgakov], when the Holy Spirit came to dwell in the Virgin Mary, she acquired "a dyadic life, human and divine; that is, She was completely deified, because in Her hypostatic being was manifest the living, creative revelation of the Holy Spirit" (Archpriest Sergei Bulgakov, The Unburnt Bush, 1927, p. 154). "She is a perfect manifestation of the Third Hypostasis" (Ibid., p. 175), "a creature, but also no longer a creature" (P. 19 1)....But we can say with the words of St. Epiphanius of Cyprus: "There is an equal harm in both these heresies, both when men demean the Virgin and when, on the contrary, they glorify Her beyond what is proper" (Panarion, "Against the Collyridians"). This Holy Father accuses those who give Her an almost divine worship: "Let Mary be in honor, but let worship be given to the Lord" (same source). "Although Mary is a chosen vessel, still she was a woman by nature, not to be distinguished at all from others. Although the history of Mary and Tradition relate that it was said to Her father Joachim in the desert, 'Thy wife hath conceived,' still this was done not without marital union and not without the seed of man" (same source). "One should not revere the saints above what is proper, but should revere their Master. Mary is not God, and did not receive a body from heaven, but from the joining of man and woman; and according to the promise, like Isaac, She was prepared to take part in the Divine Economy. But, on the other hand, let none dare foolishly to offend the Holy Virgin" (St. Epiphanius, "Against the Antidikomarionites"). The Orthodox Church, highly exalting the Mother of God in its hymns of praise, does not dare to ascribe to Her that which has not been communicated about Her by Sacred Scripture or Tradition. "Truth is foreign to all overstatements as well as to all understatements. It gives to everything a fitting measure and fitting place" (Bishop Ignatius Brianchaninov)."<ref>St. John Maximovitch, [http://www.ortodoks.dk/On_Orthodox_Veneration_of_the_Mary.htm ''The Orthodox Veneration of the Mother of God''], (Platina, Ca: St. Herman Press, 1978), p. 40f</ref>  
+
:În cuvintele [Părintelui Serghei Bulgakov], când Duhul Sfânt a venit să sălășluiască în Fecioara Maria, ea a dobândit o viață „umană și divină; adică, Ea este complet divinizată, deoarece în existența Ei ipostatică s-a manifestat revelația vie și creativă a Duhului Sfânt” (Protopop Serghei Bulgakov, Tufișul nears, 1927, p. 154). „Ea este o manifestare perfectă a celei de-A Treia Ipostaze” (Ibid., p. 175), „o creatură, dar de asemenea nu mai este o creatură” (P. 19 1)....Dar noi putem spune cu cuvintele Sf. Epifanie al Ciprului: „Există un rău egal în amândouă ereziile: atunci când oamenii înjosesc Fecioara şi atunci când, dimpotrivă, ei o slăvesc peste măsura cuvenită.” (Panarion, „Împotriva colidrienilor"). Acest Sfânt Părinte îi acuză pe cei care îi dau Ei un cult aproape divin: „Să fie Maria cinstită, dar adorarea să fie dată Domnului” (aceeași sursă). „Deși Maria este un vas ales, ea a fost oricum femeie după fire, care nu era diferită de celelalte, deși i s-a zis tatălui ei Ioachim în deșert, 'Soția ta a rămas însărcinată,' oricum aceast lucru n-a fost făcut fără uniune maritală și fără sămânța bărbatului” (aceeași sursă). „Nu trebuie să slăvim sfinții mai mult decât se cuvine, dar trebuie să-L slăvim pe Stăpânul lor. Maria nu este Dumnezeu și nu a primit un corp din cer, ci din unirea dintre bărbat și femeie; iar potrivit făgăduinței, ca și Isaac, Ea a fost gata să ia parte la iconomia divină. Dar, pe de altă parte, nimeni să nu îndrăznească prostește să ofenseze Sfânta Fecioară” (Sf. Epifanie, „Împotriva antidikomarioniților”). Biserica Ortodoxă, preamărind foarte pe Maica Domnului în imnurile sale de laudă, nu îndrăznește să pună pe seama Ei ceea nu s-a comunicat prin Sfânta Scriptură sau Tradiție. „Adevărul este străin pentru orice exagerări, precum și pentru orice subestimări. El dă către tot o măsură corespunzătoare și un loc corespunzător.(Episcopul Ignatie Briancianinov)."<ref>Sf. Ioan Maximovici, [http://www.ortodoks.dk/On_Orthodox_Veneration_of_the_Mary.htm ''The Orthodox Veneration of the Mother of God''], (Platina, Ca: St. Herman Press, 1978), p. 40f</ref>  
  
Bulgakov responded to the heresy accusation in his ''Dokladnaia zapiska Mitropolitu Evlogiiu prof. prot. Sergiia Bulgakova'' (Paris, 1936). Archbishop Seraphim then rebutted Bulgakov in his ''Zashchita sofianskoi eresi'' (Sofia, 1937). No final report was prepared on the sophiology controversy by the commission set up by Bulgakov’s own jurisdiction. However, Met. Evlogy convoked a bishop’s conference on 26-9 November 1937 to bring closure to the matter. The bishops in their statement were working from reports by Archimandrite Cassian (Bezobrazov) and Chetverikov and they concluded that the accusations of heresy against Bulgakov were unfounded but that his theological opinions showed serious flaws and needed correction.
+
Bulgakov a răspuns acuzației de erezie în ''Dokladnaia zapiska Mitropolitu Evlogiiu prof. prot. Sergiia Bulgakova'' (Paris, 1936). Apoi, arhiepiscopul Serafim a respins argumentele lui Bulgakov în ''Zashchita sofianskoi eresi'' (Sofia, 1937). N-a fost pregătit nici un raport final în ceea ce privește controversa sofiologiei de către comisia înființată de către juridicția lui Bulgakov. Totuși, Mitr. Evloghie a convocat o conferință a episcopilor pe 26-9 noiembrie 1937 pentru a termina cu această chestiune. Episcopii, în declarația lor, s-au bazat pe rapoartele Arhimandritului Casian (Bezobrazov) și a lui Chetverikov și au concluzionat că acuzațiile de erezie împotriva lui Bulgakov sunt nefondate, dar opiniile sale teologice arată greșeli serioase și au nevoie de corectare.  
Vladimir Lossky responded to Bulgakov's self-apology in a large and deep study : ''Spor o Sofii'' (The Debate on Sophia, Paris, 1936), pointing out the various dogmatic errors of Bulgakov's theology.
+
Vladimir Lossky a răspuns auto-apologiei lui Bulgakov într-un studiu profund și larg: ''Spor o Sofii'' (Dezbatere asupra Sofiei, Paris, 1936), arătând variatele erori dogmatice ale teologiei lui Bulgakov.
  
 
==Cărți==
 
==Cărți==
*''The Bride of the Lamb''. Eerdmans, 2001. (ISBN 978-0802839152)
+
*''Dogma euharistică''
*''The Comforter''. Eerdmans, 2004. (ISBN 978-0802821126)
+
*''Ortodoxia''
*''The Friend of the Bridegroom: On the Orthodox Veneration of the Forerunner''. Eerdmans, 2003. (ISBN 978-0802849793)
+
*''Scara lui Iacov''
*''The Holy Grail and the Eucharist''. Lindisfarne, 1997. (ISBN 978-0940262812)
 
*''The Lamb of God''. Eerdmans, 2007. (ISBN 978-0802827791)
 
*''The Orthodox Church''. St Vladimir's, 1997. (ISBN 978-0881410518)
 
*''Philosophy of Economy''. Yale, 2000. (ISBN 978-0300079906)
 
*''Sophia, the [[Holy Wisdom|Wisdom]] of God: An Outline of Sophiology''. Lindisfarne, 1993. (ISBN 978-0940262607)
 
  
 
==Note==  
 
==Note==  
Linia 45: Linia 39:
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[[w:Sergei Bulgakov|''Sergei Bulgakov'' on Wikipedia]]
+
*[[w:Sergei Bulgakov|''Serghei Bulgakov'' pe Wikipedia în limba engleză]]
*[http://www.geocities.com/sbulgakovsociety/ Sergius Bulgakov Society]
+
*en: [http://www.geocities.com/sbulgakovsociety/ Societatea Serghei Bulgakov]
  
[[Categorie:Preoţi]]
+
[[Categorie:Preoți]]
 
[[Categorie:Scriitori moderni]]
 
[[Categorie:Scriitori moderni]]
 +
[[Categorie:Teologi]]
 +
[[Categorie:Filozofi]]
 
[[en:Sergius Bulgakov]]
 
[[en:Sergius Bulgakov]]

Versiunea curentă din 3 decembrie 2018 17:07

Acest articol este despre teologul și filozoful rus cu acest nume. Pentru autorul lucrării Manual pentru slujitorii bisericii, vezi Serghei V. Bulgakov.

Părintele Serghei Nikolaevici Bulgakov a fost preot în Biserica Rusiei la începutul secolului douăzeci. A fost cunoscut ca teolog ortodox, filozof și economist. După un interes timpuriu pentru marxism, s-a întors la rădăcinile sale religioase aflate în creștinismul ortodox. A scris foarte mult, iar după ce a fost exilat de noul guvern comunist din Rusia, a devenit parte a comunității de ruși din Paris, luând parte la fondarea Institutului Teologic Ortodox Sf. Serghie din Paris.

Viața

Serghei Bulgakov s-a născut în Livnî, Rusia, pe 16 iunie 1871, în familia unui preot ortodox. A studiat întâi la Seminarul Orel, după care a urmat de frecventarea Gimnaziului din Eleț. A frecventat Școala de Drept de la Universitatea din Moscova, unde studiile sale au inclus economia politică. A absolvit în 1894. În timp ce studia la seminar, a devenit interesat de marxism și a luat parte la mișcarea Marxismul Legal. După studierea marxismului, Bulgakov a devenit convins de impotența teorie marxiste și s-a întors la convigerile sale religioase, fiind influențat de lucrările unor astfel de scriitori precum Lev Tolstoi, Feodor Dostoievski și Vladimir Soloviov.

A devenit bine cunoscut în intelectualitatea rusă a timpului. A contribuit la multe cărți și ziare, inclusiv la Noua cale, Întrebările vieții și Calea, la care a fost editor. A fost ales în A Doua Dumă în 1906 ca un independent Socialist Creștin. Ca scriitor, a scris monografii, inclusiv Filozofia și economia și Lumina Nepieritoare. Aceasta a fost în perioada în care a început să-și dezvolte ideile, care erau bazate pe o combinație dintre sofiologia lui Vladimir Soloviov și Pavel Florenski, ideile din lucrăile lui Schelling și ideile creștin-ortodoxe.

Bulgakov a devenit prominent în activitățile Bisericii Rusiei, luând parte la in the activities of the Church in Russia, taking part in the Soborul tuturor rușilor din 1917 care l-a ales pe Tihon al Moscovei în funcția restabilită de Patriarh al Rusiei. În 1918, a fost hirotonit în diaconat, iar apoi în preoție. A continuat să scrie chiar și atunci când Războiul Civil Rus a sfâșiat Rusia sa. În timp ce locuia în Crimeea, a scris Filozofia numelui și Tragedia filozofiei, unde și-a revizuit viziunile despre relațiile dintre filozofie dintre filozofie și dogmatism.

Pe 30 decembrie 1922, Bulgakov a fost printre cei aproximativ 160 intelectuali proemineți, inclusiv Nikolai Berdiaev, care au fost exilați de către guvernul bolșevic. Bulgakov s-a stabilit inițial în Praga, Cehoslovacia. În mai 1923, a fost numit profesor de lege bisericească și teologie la Institutul de Cercetare Rusă din Praga. Din Praga s-a mutat mutat l-a Paris, care a fost domiciliul său până la moarte. În 1925, a participat la înființarea Institutului Teologic Sf. Serghie. A devenit liderul institutului, unde a fost de asemenea profesor de teologie dogmatică.

În plus față de scrierile sale, a participat la schimbul anglican-ortodox, care a luat formă în Frăția Sf. Alban și Sf. Serghie. Bulgakov a rămas activ în comunitatea largă de ruși expatriați din Paris până la moartea sa din 12 iulie 1944, cauzată de cancer la gât. Funeraliile sale au fost făcute la catedrala St. Alexandru Nevski din Paris. A fost înmormântat la Sf. Geneviève-des-Bois, lângă Paris.

Controversa

Doctrina lui Bulgakov despre sofiologie este foarte controversată. Încercarea de a o înțelege cum trebuie este împiedicată de controversa foarte politică ce a înconjurat-o în anii 1930. [1] Trebuie de menționat că începând din 1931 au existat trei jurisdicții ortodoxe rusești diferite în Europa: Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei (Sinodul de la Carloviț) sub Mitr. Antonie (Hrapovițkii); biserica ‘Patriarhală’ sub Mitr. Serghie (Stragorodskii) al Moscovei (tânărul Vladimir Lossky a fost membru acesteia); și Biserica Rusă din Europa Vestică (jurisdicția lui Bulgakov, precum și biserica lui Georges Florovsky) sub Mitr. Evloghie (Gheorghievskii), care era sub jurisdicția Patriarhului Constantinopolului -- totuși în 1934, mitropolitul Evloghie s-a împăcat cu mitropolitul Antonie, iar în 1935 s-a dus la Carloviț pentru o conferință specială, moment în care schisma dintre el și ROCOR s-a terminat.[2] În 1936, mitropolitul Evloghie a tăiat iar legăturile cu ROCOR, destul de probabil din cauza controversei din jurul Sofianismului.[3]

Într-un an ucaz din 24 august 1935 al Mitr. Serghie, doctrina lui Bulgakov despre ‘Sofia’ a fost descrisă ca ‘străină’ credinței ortodoxe.[4] Acest ucaz s-a bazat în mare măsură pe rapoartele epistolare ale lui Alexei Stavrovskii, președintele Frăției Sf. Fotie (Vladimir Lossky a fost vice-președinte, iar Evgraf Kovalevski, Leonid Uspenski și (monahul și faimosul iconograf de mai târziu) Grigore Krug au fost de asemenea între cei 12-15 mireni care i-au completat numerele) a cărei membri au părăsit jurisdicția Mitr. Evloghie pentru cea a Mitr. Elefterie al Lituaniei. Acest exod a fost recție la faptul că Mitr. Serghie l-a scos, pe 10 iunie 1930, pe mitr. Evloghie din funcția de lider Al Bisericii Ortodoxe Ruse din Europa Vestică (deoarece Mitr. Evloghie a refuzat continuu să fie de acord cu Declarația de Loialitate față de guvernul sovietic din 30 iunie 1927) și l-a numit pe Elefterie în locul său. La sfârșitul anului 1935, Mitr. Evloghie a numit o comisie care să analizeze acuzațiile de erezie aduse împotriva lui Bulgakov.

Curând, comisia s-a împărțit în facțiuni. În iunie 1936, raportul majorității (pregătit de Vasilii Zenkovskii, Anton Kartașev și alții) a respins acuzația de erazie, dar a avut obiecții serioase față de sofiologie. Raportul minorității din 6 iulie 1936 a fost pregătit de Părintele Serghei Chetverikov și semnat de Părintele George Florovsky, care în ciuda respectului personal pentru Părintele Serghei, a rămas un critic ardent al sofianismului până la sfârșitul vieții sale. Între timp, Biserica din afara Rusiei l-a acuzat oficial de Bulgakov de erezie în 1935.

Decizia din 1935 a Bisericii din afara Rusiei a fost bazată pe Novoe uchenie o Sofii (Sofia, 1935) a arhiepiscopului Serafim (Sobolev), precum și pe argumentele Sf. Ioan Maximovici.[5] Sf. Ioan, în cartea Cinstirea ortodoxă a Maicii Domnului, discută pe larg de ce sofianismul lui Serghei Bulgakov este erezie, una la fel de distructivă ca și nestorianismul. Vorbind despre cei care încearcă să divinizeze Maica Domnului, a scris:

În cuvintele [Părintelui Serghei Bulgakov], când Duhul Sfânt a venit să sălășluiască în Fecioara Maria, ea a dobândit o viață „umană și divină; adică, Ea este complet divinizată, deoarece în existența Ei ipostatică s-a manifestat revelația vie și creativă a Duhului Sfânt” (Protopop Serghei Bulgakov, Tufișul nears, 1927, p. 154). „Ea este o manifestare perfectă a celei de-A Treia Ipostaze” (Ibid., p. 175), „o creatură, dar de asemenea nu mai este o creatură” (P. 19 1)....Dar noi putem spune cu cuvintele Sf. Epifanie al Ciprului: „Există un rău egal în amândouă ereziile: atunci când oamenii înjosesc Fecioara şi atunci când, dimpotrivă, ei o slăvesc peste măsura cuvenită.” (Panarion, „Împotriva colidrienilor"). Acest Sfânt Părinte îi acuză pe cei care îi dau Ei un cult aproape divin: „Să fie Maria cinstită, dar adorarea să fie dată Domnului” (aceeași sursă). „Deși Maria este un vas ales, ea a fost oricum femeie după fire, care nu era diferită de celelalte, deși i s-a zis tatălui ei Ioachim în deșert, 'Soția ta a rămas însărcinată,' oricum aceast lucru n-a fost făcut fără uniune maritală și fără sămânța bărbatului” (aceeași sursă). „Nu trebuie să slăvim sfinții mai mult decât se cuvine, dar trebuie să-L slăvim pe Stăpânul lor. Maria nu este Dumnezeu și nu a primit un corp din cer, ci din unirea dintre bărbat și femeie; iar potrivit făgăduinței, ca și Isaac, Ea a fost gata să ia parte la iconomia divină. Dar, pe de altă parte, nimeni să nu îndrăznească prostește să ofenseze Sfânta Fecioară” (Sf. Epifanie, „Împotriva antidikomarioniților”). Biserica Ortodoxă, preamărind foarte pe Maica Domnului în imnurile sale de laudă, nu îndrăznește să pună pe seama Ei ceea nu s-a comunicat prin Sfânta Scriptură sau Tradiție. „Adevărul este străin pentru orice exagerări, precum și pentru orice subestimări. El dă către tot o măsură corespunzătoare și un loc corespunzător.” (Episcopul Ignatie Briancianinov)."[6]

Bulgakov a răspuns acuzației de erezie în Dokladnaia zapiska Mitropolitu Evlogiiu prof. prot. Sergiia Bulgakova (Paris, 1936). Apoi, arhiepiscopul Serafim a respins argumentele lui Bulgakov în Zashchita sofianskoi eresi (Sofia, 1937). N-a fost pregătit nici un raport final în ceea ce privește controversa sofiologiei de către comisia înființată de către juridicția lui Bulgakov. Totuși, Mitr. Evloghie a convocat o conferință a episcopilor pe 26-9 noiembrie 1937 pentru a termina cu această chestiune. Episcopii, în declarația lor, s-au bazat pe rapoartele Arhimandritului Casian (Bezobrazov) și a lui Chetverikov și au concluzionat că acuzațiile de erezie împotriva lui Bulgakov sunt nefondate, dar opiniile sale teologice arată greșeli serioase și au nevoie de corectare. Vladimir Lossky a răspuns auto-apologiei lui Bulgakov într-un studiu profund și larg: Spor o Sofii (Dezbatere asupra Sofiei, Paris, 1936), arătând variatele erori dogmatice ale teologiei lui Bulgakov.

Cărți

  • Dogma euharistică
  • Ortodoxia
  • Scara lui Iacov

Note

  1. Pentru comentariu, texte și o expunere completă a controversei sofiologice, vezi, Essai sur le père Serge Boulgakov (1871-1944), philosophe et théologien chrétien (Paris: Les Éditions Parole et Silence, 2006), de Antoine Arjakovsky, pp.99-125 și La génération des penseurs religieux de l’émigration Russe: La Revue ‘La Voie’ (Put’), 1925-1940 (Kiev/Paris: L’Esprit et la Lettre, 2002), pp.433ff., N. T. Eneeva, Spor o sofiologii v russkom zarubezh’e 1920-1930 godov (Moscow: Institut vseobshchei istorii RAN, 2001), Igumen Gennadii (Eikalovich), Delo prot. Sergiia Bulgakova: Istoricheskaia kanva spora o Sofii (San Francisco: Globus Pub., 1980), Bryn Geffert, ‘Sergii Bulgakov, The Fellowship of St Alban and St Sergius, Intercommunion and Sofiology’, Revolutionary Russia, 17:1 (June 2004), pp.105-41, ‘The Charges of Heresy Against Sergii Bulgakov: The Majority and Minority Reports of Evlogii’s Commission and the Final Report of the Bishops’ Conference’, St Vladimir’s Theological Quarterly, 49.1-2 (2005), pp.47-66 și în special Alexis Klimoff, ‘Georges Florovsky and the Sophiological Controversy’, St Vladimir’s Theological Quarterly, 49.1-2 (2005), pp.67-100.
  2. Timothy Ware, The Orthodox Church (London: Penguin Books, 1964)p. 184.
  3. Protopop George Grabbe, Toward a History of the Ecclesiastical Divisions Within the Russian Diaspora, Living Orthodoxy, Vol. XIV, No. 4, July-August, 1992, pp. 37-39
  4. Bulgakov a răspuns ucazului în O Sofii Premudrosti Bozhiei: Ukaz Moskovskoi Patriarkhii i dokladnye zapiski prot. Sergiia Bulgakova Mitropolitu Evlogiiu (Paris: YMCA, 1935), pp.20-51. Apoi, Vladimir Lossky a pubilicat o binecunoscută analiză critică a răspunsului lui Bulgakov la ucaz, numită Spor o Sofii (Paris, 1936).
  5. Protopop George Grabbe, Toward a History of the Ecclesiastical Divisions Within the Russian Diaspora, Living Orthodoxy, Vol. XIV, No. 4, July-August, 1992, p. 38
  6. Sf. Ioan Maximovici, The Orthodox Veneration of the Mother of God, (Platina, Ca: St. Herman Press, 1978), p. 40f


Legături externe