Serafim din Sarov: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Icoane: +categ.)
(Nu s-au afișat 35 de versiuni intermediare efectuate de alți 9 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere_EN}}
+
[[Imagine:Seraphim of Sarov.jpg|thumb|220px|<center>Sf. Serafim din Sarov</center>]]
[[Image:Seraphim of Sarov.jpg|right|frame|St. Seraphim of Sarov]]
+
Cel între sfinți [[cuvios]]ul părintele nostru '''Serafim din Sarov''' a fost un [[ascet]] rus care a trăit în [[Mănăstirea Sarov (Rusia)]] în secolul al XVIII-lea, și al cărui cult a cunoscut o mare răspândire în întreaga lume ortodoxă începând cu secolul XX. Este [[Praznic|prăznuit]] la [[2 ianuarie]], iar în unele biserici și la [[19 iulie]], ziua aflării [[moaște]]lor sale.  
Our venerable father saints '''Seraphim of Sarov''' was a Russian [[ascetic]] who lived at the Sarov Monastery in the 18th century, and is considered a [[wonder-worker]].  The Church commemorates St. Seraphim on [[January 2]], and the opening of his [[relics]] on [[July 19]].
 
  
==Life==
+
==Viața==
St. Seraphim was born on [[July 19]], 1754. His parents, Isidore and Agathia Moshnin, lived in Kursk, Russia; Isidore was a merchant. At the age of 10, Seraphim became seriously ill. During the course of his illness, he saw the [[Mother of God]] in his sleep, who promised to heal him. Several days later there was a religious procession in Kursk with the locally revered [[miracle]]-working [[icon]] of the Mother of God. Due to bad weather, the procession took an abbreviated route past the house of the Moshnin family. After his mother put Seraphim up to the miracle-working image, he recovered rapidly. While at a young age, he needed to help his parents with their shop, but business had little appeal for him. Young Seraphim loved to read the [[hagiography|lives of the saints]], to attend church, and to withdraw into seclusion for [[prayer]].
+
Sf. Serafim s-a născut în [[19 iulie]] 1754. Părinții săi, Isidor și Agatia Moshnin, locuiau în provincia rusească Kursk; Isidor era comerciant. La vârsta de 10 ani, Serafim s-a îmbolnăvit grav. În timp ce bolea a văzut-o pe [[Maica Domnului]] în somn, care i-a promis că îl va tămădui. După câteva zile a avut loc o procesiune religioasă în Kursk cu [[Icoană|icoana]] făcătoare de [[Minune|minuni]] a Maicii Domnului, preaslăvită în localitate. Datorită vremii nefavorabile, procesiunea și-a schimbat cursul, scurtând drumul și trecând pe lângă casa familiei Moshnin. După ce mama l-a dus pe copil la icoană acesta s-a vindecat repede. Încă de mic Serafim trebuia să-și ajute părinții la magazinul pe care îl aveau dar afacerile nu-l încântau deloc. Tânărului îi plăcea să citească scrierile [[hagiografie|viețile sfinților]], să meargă la biserică și să se retragă singur la [[rugăciune]].
  
At the age of 18, Seraphim firmly decided to become a [[monk]]. His mother blessed him with a large copper [[crucifix]], which he wore over his clothing all his life. After this, he entered the Sarov [[monastery]] as a [[novice]].
+
La vârsta de 18 ani Serafim a hotărât să devină [[călugăr]]. Mama lui l-a binecuvântat și i-a dăruit o [[cruce]] de aramă, pe care a purtat-o peste haine toată viața. Astfel a intrat la [[mănăstirea]] Sarov ca novice.
  
===Monastic Life===
+
===Viața monahală===
From day one in the monastery, exceptional abstinence from food and slumber were the distinguishing features of his life. He ate once a day, and little. On Wednesdays and Fridays he ate nothing. After asking the blessing of his [[starets]], i.e., a spiritual elder, he began to withdraw often into the forest for prayer and religious contemplation. He became severely ill again soon after, and was forced to spend most of the course of the next three years lying down.
+
Încă din prima zi în mănăstire Serafim a arătat că avea două calități excepționale ale vieții sale: hrana puțină și odihna puțină. El mânca o dată în zi, foarte puțin, iar miercurea și vinerea nu mânca defel. După ce a primit binecuvântare de la [[stareț]], adică părintele său duhovnicesc, a început tot mai des să se retragă în singurătatea pădurii pentru rugăciune și meditație religioasă. La scurt timp s-a îmbolnăvit din nou grav, fiind țintuit la pat de boală timp de trei ani.  
  
St. Seraphim was once again healed by the Most Holy Virgin Mary, who appeared to him accompanied by several saints. Pointing to the [[venerable]] Seraphim, the Holy Virgin said to the [[Apostle]] [[John the Theologian]]: "He is of our lineage." Then, by touching his side with her staff, she healed him.
+
Încă o dată Preasfânta Fecioară i-a apărut împreună cu mai mulți sfinți și l-a vindecat. Arătând spre părintele Serafim, Preasfânta Fecioară i-a spus [[apostolul Ioan|Apostolului Ioan]]: "Acesta este unul de-ai noștri." Atunci, atingându-l într-o parte cu toiagul i-a luat boala.  
  
His taking of the monastic vows occurred in 1786, when he was 27 years old. He was given the name Seraphim, which in Hebrew means "fiery," or "burning." He was soon made a [[hierodeacon]]. He justified his name by his extraordinarily burning prayer. He spent all of his time, save for the very shortest of rests, in church. Through such prayer and the labors of religious services, Seraphim became worthy to see [[angel]]s, both serving and singing in church. During the [[Liturgy]] on [[Holy Week|Holy Thursday]], he saw the Lord [[Jesus Christ]] Himself, in the form of the Son of man, proceeding into the Church with the Heavenly host and blessing those praying. The saint could not speak for a long time after being struck by this vision.
+
Serafim a depus votul monahal în 1786, pe când avea 27 de ani, luând numele care în ebraică înseamnă "înfocat" sau "arzător." Curând a fost numit [[ierodiacon]]. Serafim a făcut cinste numelui său prin puterea de foc a rugăciunii pe care o avea. Cu excepția timpului foarte scurt în care se odihnea, restul timpului și-l petrecea în biserică. Prin nevoința în rugăciune și la slujbele bisericești Serafim s-a învrednicit să vadă [[înger]]ii cântând și slujind în biserică. În timpul [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] din [[Săptămâna Mare|Joia mare]], el L-a văzut pe Însuși Domnul [[Iisus Hristos]] ca Fiu al Omului intrând în biserică înconjurat de alaiul îngeresc și binecuvântând pe cei ce se rugau. După această vedenie minunată sfântul nu a putut grăi o lungă perioadă de timp.
  
===Hermit===
+
===Pustnicul===
In 1793, St. Seraphim was [[ordination|ordained]] a [[hieromonk]], after which he served every day and received [[Holy Communion]] for a year. St. Seraphim then began to withdraw into his "farther [[hermitage]]"—the forest wilderness about five km from Sarov Monastery. He achieved great perfection at this time. Wild animals—bears, rabbits, wolves, foxes and others—came to the hut of the ascetic. The staritsa, i.e., eldress, of the Diveevo monastery, Matrona Plescheeva, witnessed how St. Seraphim fed a bear that had come to him out of his hand: "The face of the great starets was particularly miraculous. It was joyous and bright, as that of an angel," she described. While living in this little hermitage of his, St. Seraphim once suffered greatly at the hands of robbers. Although he was physically very strong and was holding an axe at the time, St. Seraphim did not resist them. In answer to their threats and their demands for money, he lay his axe down on the ground, crossed his arms on his chest and obediently gave himself up to them. They began to beat him on the head with the handle of his own axe. Blood began to pour out of his mouth and ears, and he fell unconscious. After that they began to hit him with a log, trampled him under foot, and dragged him along the ground. They stopped beating him only when they had decided that he had died. The only treasure which the robbers found in his cell was the icon of the Mother of God of Deep Emotion (Ymileniye), before which he always prayed. When, after some time, the robbers were caught and brought to justice, the holy monk interceded on their behalf before the judge. After the beating, St. Seraphim remained hunched over for the rest of his life.
+
În 1793 Sf. Serafim a fost hirotonit [[ieromonah]], după care a slujit zilnic și s-a împărtășit cu [[Sfânta Împărtășanie]] timp de un an de zile. Apoi Sf. Serafim a început să se retragă în "îndepărtata [[pustnic]]ie" — a pădurii la aproximativ cinci km depărtare de Mănăstirea Sarov. Era deja la o măsură duhovnicească înaltă. Animalele sălbatice din pădure - urși, iepuri, lupi, vulpi și altele - veneau la coliba sfântului. Maica stareță a Mănăstirii Diveevo, Matrona Plescheeva, a văzut cum sfântul a hrănit un urs chiar din mâna lui. „Fața marelui părinte era minunat de luminoasă și veselă având o strălucire îngerească”, povestea ea. În timp ce trăia în mica lui colibă din pustie, sfântul a avut mult de suferit din cauza unor tâlhari care l-au atacat. Deși era puternic din punct de vedere fizic și avea un topor în mână în acel moment, sfântul nu a opus rezistență. Când l-au amenințat și i-au cerut banii, sfântul a lăsat jos toporul, și-a încrucișat mâinile pe piept și s-a lăsat în mâinile lor. Aceștia l-au lovit bestial cu coada toporului în cap până i-a pornit sângele pe nas și urechi, după care l-au lovit cu o buturugă și l-au călcat în picioare și l-au târât pe jos lăsându-l inconștient. Când au considerat că a murit, l-au lăsat în pace. Unicul lucru de valoare pe care l-au găsit în colibă a fost icoana Maicii Domnului cea Îndurerată (Umilenie) în fața căreia se ruga mereu Sf. Serafim. După un timp, când tâlharii au fost prinși, sfântul a depus mărturie în favoarea lor, deși în urma loviturilor primite sfântul a rămas cocoșat toată viața.  
  
Soon after this began the "[[stylite|pillar]]" period of the life of St. Seraphim, when he spent his days on a rock near his little hermitage, and nights in the thick of the forest. He prayed with his arms raised to heaven, almost without respite. This feat of his continued for a thousand days.
+
Curând apoi a început perioada „[[stâlpnic]]ă” a vieții sale, petrecând în rugăciune, pe o piatră, cu mâinile ridicate, aproape nemișcat, timp de o mie de zile.  
  
Because of a special vision of the Mother of God he was given toward the end of his life, St. Seraphim took upon himself the feat of becoming an elder. He began to admit everyone who came to him for advice and direction. Many thousands of people from all walks of life and conditions began to visit the elder now, who enriched them from his spiritual treasures, which he had acquired by many years of efforts. Everyone saw St. Seraphim as meek, joyful, pensively sincere. He greeted all with the words: "My joy!" To many he advised: "Acquire a peaceful spirit, and around you thousands will be saved." No matter who came to him, the starets bowed to the ground before all, and, in blessing, kissed their hands. He did not need the visitors to tell about themselves, as he could see what each had on their soul. He also said, "Cheerfulness is not a sin. It drives away weariness, for from weariness there is sometimes dejection, and there is nothing worse than that."
+
Spre sfârșitul vieții, Sf. Serafim a avut o viziune minunată cu Maica Domnului, ceea de l-a determinat să devină părinte [[duhovnic]]. A început să primească pe oricine venea la el pentru ajutor sau un cuvânt de folos. Mii de oameni din toate colțurile și de toate felurile veneau la ușa sfântului ca să se îmbogățească din harul său, pe care l-a primit prin multele și grelele nevoințe. Tuturor se arăta smerit, bucuros și deschis. Obișnuia să-i primească pe toți cu cuvintele: „Bucuria mea!” Pe mulți îi sfătuia să dobândească pacea sufletului și atunci se vor mântui oamenii din jurul lor. Indiferent ce rang aveau oamenii care veneau la el, sfântul se închina în fața lor și le săruta mâinile a binecuvântare. Nu avea nevoie să-i spună omul de ce a venit pentru că vedea înlăuntrul sufletului fiecăruia. Obișnuia să spună că veselia nu este un păcat deoarece aceasta înlătură tristețea, din care se naște deznădejdea și nimic nu este mai groaznic decât aceea.  
  
"Oh, if you only knew," he once said to a monk, "what joy, what sweetness awaits a righteous soul in [[Heaven]]! You would decide in this mortal life to bear any sorrows, persecutions and slander with gratitude. If this very cell of ours was filled with worms, and these worms were to eat our flesh for our entire life on earth, we should agree to it with total desire, in order not to lose, by any chance, that heavenly joy which God has prepared for those who love Him."
+
„Of, dacă ați ști”, spuse el odată unui călugăr, „ce bucurie și dulceață îl așteaptă în [[Rai]] pe un suflet drept! Ați fi de acord să îndurați în această viață toate necazurile, persecuțiile și umilința cu mulțumire. Dacă în chilie ar fi plin de viermi care ar mânca trupul nostru tot restul vieții am fi bucuroși să îndurăm numai să nu cumva să pierdem bucuria cea cerească pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru cei ce Îl iubesc pe El”.
  
 
===Motovilov===
 
===Motovilov===
The miraculous transfiguration of the starets' face was described by a close admirer and follower of St. Seraphim: Motovilov. This happened during the winter, on a cloudy day. Motovilov was sitting on a stump in the woods; St. Seraphim was squatting across from him and telling his pupil the meaning of a Christian life, explaining for what we Christians live on earth.
+
Minunata transfigurare a sfântului a fost povestită de un ucenic cu mare evlavie la sfântul, pe nume: Motovilov. Întâmplarea s-a petrecut iarna, într-o zi noroasă. Motovilov stătea pe un trunchi în pădure iar Sf. Seraphim se afla în fața lui, povestindu-i despre sensul vieții creștine și explicându-i motivul vieții creștinilor pe pământ.  
  
"It is necessary that the [[Holy Spirit]] enter our heart. Everything good that we do, that we do for Christ, is given to us by the Holy Spirit, but prayer most of all, which is always available to us," he said.
+
"Este nevoie să lăsăm [[Duhul Sfânt]] să pătrundă în inimile noastre. Toate cele bune pe care le săvârșim în numele lui Hristos, ni s-au dat prin Duhul Sfânt și le putem face mai ales prin rugăciune, care ne este tot timpul la îndemână," spunea el.
  
"Father," answered Motovilov, "how can I see the grace of the Holy Spirit? How can I know if He is with me or not?"
+
"Părinte," întrebă Motovilov, "cum aș putea vedea harul Sfântului Duh? Cum pot să-mi dau seama dacă este întru mine sau nu?"
  
St. Seraphim began to give him examples from the lives of the saints and apostles, but Motovilov still did not understand. The elder then firmly took him by the shoulder and said to him, "We are both now, my dear fellow, in the Holy Spirit." It was as if Motovilov’s eyes had been opened, for he saw that the face of the elder was brighter than the sun. In his heart Motovilov felt joy and peace, in his body a warmth as if it were summer, and a fragrance began to spread around them. Motovilov was terrified by the unusual change, but especially by the fact that the face of the starets shone like the sun. But St. Seraphim said to him, "Do not fear, dear fellow. You would not even be able to see me if you yourself were not in the fullness of the Holy Spirit. Thank the Lord for His mercy toward us."
+
Sf. Serafim a început să-i explice prin pilde din viețile sfinților și apostolilor dar ucenicul tot nu pricepea. Atunci bătrânul îl apucă de umeri hotărât și-i spuse, "Dragul meu frate, amândoi ne aflăm acum întru Duhul Sfânt." Atunci parcă i s-au luminat ochii lui Motovilov care a văzut cum fața bătrânului strălucea ca soarele. Inima i s-a umplut de liniște și bucurie, corpul i-a fost străbătut de căldură ca și când ar fi fost vară și în jurul lor se răspândea o mireasmă foarte plăcută. Motovilov s-a speriat de acea schimbare neobișnuită, dar mai ales de fața sfântului care strălucea. Dar sfântul i-a spus: "Nu te teme, dragă frate, că n-ai putea nici măcar să mă vezi dacă nu ai fi și tu în plinătatea Sfântului Duh. Să mulțumim Domnului că ne-a milostivit astfel."
  
Thus Motovilov understood, in mind and heart, what the descent of the Holy Spirit and His transfiguration of a person meant.
+
Atunci a înțeles Motovilov cu mintea și cu inima ce înseamnă transfigurarea prin pogorârea Sfântului Duh asupra omului.
  
==Quotes==
+
==Cugetări duhovnicești==
"The reading of the word of God should be performed in solitude, in order that the whole mind of the reader might be plunged into the truths of the [[Holy Scripture]], and that from this he might receive warmth, which in solitude produces tears; from these a man is wholy warmed and is filled with spiritual gifts, which rejoice the mind and heart more than any word."
+
"Cititul cuvântului lui Dumnezeu trebuie să se facă în singurătate, pentru ca întreaga minte să se afunde în adevărurile din [[Sfânta Scriptură]] și să se înfierbânte până la lacrimi; de la acestea omul se încălzește tot și se umple de daruri duhovnicești care bucură mintea și inima mai tare decât orice alt cuvânt."
  
"God is a fire that warms and kindles the heart and inward parts. Hence, if we feel in our hearts the cold which comes from the devil—for the devil is cold—let us call on the Lord. He will come to warm our hearts with perfect love, not only for Him but also for our neighbor, and the cold of him who hates the good will flee before the heat of His countenance."
+
"Dumnezeu e foc care încălzește și aprinde inima și străfundurile trupului nostru. De aceea, când simțim răceala în inimi, aceea este de la diavol pentru că diavolul este rece. Atunci trebuie să chemăm numele Domnului, Care va veni și va încălzi inimile noastre cu o dragoste pură nu numai față de El ci și față de aproapele, iar răceala urâtorului de bine va dispărea din fața căldurii Lui."
  
"The body is a slave, the soul a sovereign, and therefore it is due to Divine mercy when the body is worn out by illness: for thereby the passions are weakened, and a man comes to himself; indeed, bodily illness itself is sometimes caused by the passions." -- ''Spiritual Instructions''.
+
"Trupul este un sclav iar sufletul este stăpânul, deci din mila lui Dumnezeu trupul este nevoit de boli, pentru că numai așa slăbesc patimile și ne întoarcem la omul dinlăuntru. Da, uneori bolile trupului sunt cauzate de patimile sale." -- ''Sfaturi duhovnicești''.
  
"Those who have truly decided to serve the Lord God should practice the remembrance of God and uninterrupted prayer to Jesus Christ, mentally saying: Lord Jesus Christ, Son of God, have mercy on me, a sinner."
+
"Cei care au hotărât să-I slujească Domnului Dumnezeu, trebuie să exerseze rugăciunea minții închinată Mântuitorului și să o rostească neîncetat: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul"!
  
"When despondency seizes us, let us not give in to it. Rather, fortified and protected by the light of faith, let us with great courage say to the spirit of evil: "What are you to us, you who are cut off from God, a fugitive for Heaven, and a slave of evil? You dare not do anything to us: Christ, the Son of God, has dominion over us and over all. Leave us, you thing of bane. We are made steadfast by the uprightness of His Cross. Serpent, we trample on your head."
+
"Când ne cuprinde deznădejdea, să nu ne lăsăm robiți. Mai degrabă întăriți și ocrotiți de lumina credinței, să spunem vrăjmașului cu curaj: "Ce ești tu nouă, tu care ai fost alungat de la fața lui Dumnezeu, un fugar din rai, un rob al răului? Tu nu ne poți atinge pentru că Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne este stăpân nouă și tuturor. Piei, blestematule. Noi credem în dreaptă Crucea sa. Şarpe, te călcăm pe cap."
  
== Hymns ==
+
==Imnografie==
[[Troparion]] (Tone 4)
+
[[Tropar]] (glasul al 4-lea)
:Thou didst love Christ from thy youth, O blessed one,
+
:Din tinerețe L-ai îndrăgit pe Hristos, fericite, și numai Lui, Unul, ai dorit cu înflăcărare să îi slujești, prin rugăciune neîntreruptă în pustie, nevoindu-te cu inima plină de umilință dobândind iubirea lui Dumnezeu și arătându-te ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta ne rugăm ție: Mântuiește-ne pre noi cu rugăciunile tale, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.
:and longing to work for Him alone thou didst struggle in the wilderness with constant prayer and labor.
 
:With penitent heart and great love for Christ thou wast favored by the Mother of God.
 
:Wherefore we cry to thee:
 
:Save us by thy prayers, O Seraphim our [[righteous]] Father.
 
  
[[Kontakion]] (Tone 2)
+
[[Condac]] (glasul al 2-lea)
:Having left the beauty of the world and what is corrupt in it, O saint,
+
:Frumusețea lumii și cele trecătoare lăsând, preacuvioase, te-ai sălășluit în Mănăstirea Sarovului, și acolo, îngerește viețuind, multora le-ai fost cale spre mântuire. Pentru aceasta și Hristos te-a preaslăvit pe tine, Părinte Serafime, îmbogățindu-te cu darul tămăduirilor și al minunilor. Drept aceea îți cântăm ție: Bucură-te, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.
:thou didst settle in Sarov Monastery.
 
:And having lived there an angelic life,
 
:thou wast for many the way to salvation.
 
:Wherefore Christ has glorified thee, O Father Seraphim,
 
:and has enriched thee with the gift of healing and miracles.
 
:And so we cry to thee:
 
:Rejoice, O Seraphim, our righteous Father.
 
  
==Source==
+
[[Acatist]]
*[http://www.russian-orthodox-church.org.uk/WHO%20IS%20ST.%20SERAPHIM.htm St. Seraphim of Sarov: Life and Teachings] by Bishop Alexander (Mileant), translated by Nicholas and Natalia Semyanko
+
: [http://logos.md/rugaciuni/acatiste/serafim Acatistul Sfantului Serafim de Sarov, mare făcător de minuni]
  
==External links==
+
==Sursă==
 +
*[http://www.russian-orthodox-church.org.uk/WHO%20IS%20ST.%20SERAPHIM.htm St. Seraphim of Sarov: Life and Teachings] by Bishop Alexander (Mileant), translated by Nicholas and Natalia Semyanko (adaptată aici)
 +
 
 +
==Legături externe==
 +
*http://sfantulserafimdesarov.wordpress.com - ''Blog dedicat Sf. Serafim de Sarov''
 
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=100008 Repose of the Venerable Seraphim the Wonderworker of Sarov] ([[OCA]])
 
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=100008 Repose of the Venerable Seraphim the Wonderworker of Sarov] ([[OCA]])
 
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=102053 Uncovering of the relics of the Venerable Seraphim of Sarov] (OCA)
 
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=102053 Uncovering of the relics of the Venerable Seraphim of Sarov] (OCA)
Linia 73: Linia 65:
 
*[http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=366 Seraphim the Wonderworker of Sarov] ([[GOARCH]])
 
*[http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=366 Seraphim the Wonderworker of Sarov] ([[GOARCH]])
 
*[http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=696 Translation of the Holy Relics of Righteous Seraphim of Sarov]] (GOARCH)
 
*[http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=696 Translation of the Holy Relics of Righteous Seraphim of Sarov]] (GOARCH)
*[http://www.comeandseeicons.com/peace.htm Prayer for Peace] St. Seraphim used non-resistance to make peace.
+
*[http://www.comeandseeicons.com/peace.htm Prayer for Peace] St. Seraphim used non-resistance to make peace.
  
==Icons==
+
==Icoane==
 
*[http://www.comeandseeicons.com/s/svp01.htm Icon of St. Seraphim of Sarov]
 
*[http://www.comeandseeicons.com/s/svp01.htm Icon of St. Seraphim of Sarov]
 
*[http://www.comeandseeicons.com/s/inp100.htm Icon of St. Seraphim of Sarov] by the hand of Nick Papas
 
*[http://www.comeandseeicons.com/s/inp100.htm Icon of St. Seraphim of Sarov] by the hand of Nick Papas
Linia 83: Linia 75:
  
  
 +
[[Categorie:Sfinți]]
 +
[[Categorie:Sfinți ruși]]
 +
[[Categorie:Cuvioși]]
 +
[[Categorie:Monahism]]
  
[[Categorie:Monahism]]
+
[[en:Seraphim of Sarov]]
[[Categorie:Sfinţi ruşi]]
+
[[fr:Séraphin de Sarov]]
[[Categorie:Sfinţi]]
 

Versiunea de la data 2 ianuarie 2019 07:11

Sf. Serafim din Sarov

Cel între sfinți cuviosul părintele nostru Serafim din Sarov a fost un ascet rus care a trăit în Mănăstirea Sarov (Rusia) în secolul al XVIII-lea, și al cărui cult a cunoscut o mare răspândire în întreaga lume ortodoxă începând cu secolul XX. Este prăznuit la 2 ianuarie, iar în unele biserici și la 19 iulie, ziua aflării moaștelor sale.

Viața

Sf. Serafim s-a născut în 19 iulie 1754. Părinții săi, Isidor și Agatia Moshnin, locuiau în provincia rusească Kursk; Isidor era comerciant. La vârsta de 10 ani, Serafim s-a îmbolnăvit grav. În timp ce bolea a văzut-o pe Maica Domnului în somn, care i-a promis că îl va tămădui. După câteva zile a avut loc o procesiune religioasă în Kursk cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, preaslăvită în localitate. Datorită vremii nefavorabile, procesiunea și-a schimbat cursul, scurtând drumul și trecând pe lângă casa familiei Moshnin. După ce mama l-a dus pe copil la icoană acesta s-a vindecat repede. Încă de mic Serafim trebuia să-și ajute părinții la magazinul pe care îl aveau dar afacerile nu-l încântau deloc. Tânărului îi plăcea să citească scrierile viețile sfinților, să meargă la biserică și să se retragă singur la rugăciune.

La vârsta de 18 ani Serafim a hotărât să devină călugăr. Mama lui l-a binecuvântat și i-a dăruit o cruce de aramă, pe care a purtat-o peste haine toată viața. Astfel a intrat la mănăstirea Sarov ca novice.

Viața monahală

Încă din prima zi în mănăstire Serafim a arătat că avea două calități excepționale ale vieții sale: hrana puțină și odihna puțină. El mânca o dată în zi, foarte puțin, iar miercurea și vinerea nu mânca defel. După ce a primit binecuvântare de la stareț, adică părintele său duhovnicesc, a început tot mai des să se retragă în singurătatea pădurii pentru rugăciune și meditație religioasă. La scurt timp s-a îmbolnăvit din nou grav, fiind țintuit la pat de boală timp de trei ani.

Încă o dată Preasfânta Fecioară i-a apărut împreună cu mai mulți sfinți și l-a vindecat. Arătând spre părintele Serafim, Preasfânta Fecioară i-a spus Apostolului Ioan: "Acesta este unul de-ai noștri." Atunci, atingându-l într-o parte cu toiagul i-a luat boala.

Serafim a depus votul monahal în 1786, pe când avea 27 de ani, luând numele care în ebraică înseamnă "înfocat" sau "arzător." Curând a fost numit ierodiacon. Serafim a făcut cinste numelui său prin puterea de foc a rugăciunii pe care o avea. Cu excepția timpului foarte scurt în care se odihnea, restul timpului și-l petrecea în biserică. Prin nevoința în rugăciune și la slujbele bisericești Serafim s-a învrednicit să vadă îngerii cântând și slujind în biserică. În timpul Sfintei Liturghii din Joia mare, el L-a văzut pe Însuși Domnul Iisus Hristos ca Fiu al Omului intrând în biserică înconjurat de alaiul îngeresc și binecuvântând pe cei ce se rugau. După această vedenie minunată sfântul nu a putut grăi o lungă perioadă de timp.

Pustnicul

În 1793 Sf. Serafim a fost hirotonit ieromonah, după care a slujit zilnic și s-a împărtășit cu Sfânta Împărtășanie timp de un an de zile. Apoi Sf. Serafim a început să se retragă în "îndepărtata pustnicie" — a pădurii la aproximativ cinci km depărtare de Mănăstirea Sarov. Era deja la o măsură duhovnicească înaltă. Animalele sălbatice din pădure - urși, iepuri, lupi, vulpi și altele - veneau la coliba sfântului. Maica stareță a Mănăstirii Diveevo, Matrona Plescheeva, a văzut cum sfântul a hrănit un urs chiar din mâna lui. „Fața marelui părinte era minunat de luminoasă și veselă având o strălucire îngerească”, povestea ea. În timp ce trăia în mica lui colibă din pustie, sfântul a avut mult de suferit din cauza unor tâlhari care l-au atacat. Deși era puternic din punct de vedere fizic și avea un topor în mână în acel moment, sfântul nu a opus rezistență. Când l-au amenințat și i-au cerut banii, sfântul a lăsat jos toporul, și-a încrucișat mâinile pe piept și s-a lăsat în mâinile lor. Aceștia l-au lovit bestial cu coada toporului în cap până i-a pornit sângele pe nas și urechi, după care l-au lovit cu o buturugă și l-au călcat în picioare și l-au târât pe jos lăsându-l inconștient. Când au considerat că a murit, l-au lăsat în pace. Unicul lucru de valoare pe care l-au găsit în colibă a fost icoana Maicii Domnului cea Îndurerată (Umilenie) în fața căreia se ruga mereu Sf. Serafim. După un timp, când tâlharii au fost prinși, sfântul a depus mărturie în favoarea lor, deși în urma loviturilor primite sfântul a rămas cocoșat toată viața.

Curând apoi a început perioada „stâlpnică” a vieții sale, petrecând în rugăciune, pe o piatră, cu mâinile ridicate, aproape nemișcat, timp de o mie de zile.

Spre sfârșitul vieții, Sf. Serafim a avut o viziune minunată cu Maica Domnului, ceea de l-a determinat să devină părinte duhovnic. A început să primească pe oricine venea la el pentru ajutor sau un cuvânt de folos. Mii de oameni din toate colțurile și de toate felurile veneau la ușa sfântului ca să se îmbogățească din harul său, pe care l-a primit prin multele și grelele nevoințe. Tuturor se arăta smerit, bucuros și deschis. Obișnuia să-i primească pe toți cu cuvintele: „Bucuria mea!” Pe mulți îi sfătuia să dobândească pacea sufletului și atunci se vor mântui oamenii din jurul lor. Indiferent ce rang aveau oamenii care veneau la el, sfântul se închina în fața lor și le săruta mâinile a binecuvântare. Nu avea nevoie să-i spună omul de ce a venit pentru că vedea înlăuntrul sufletului fiecăruia. Obișnuia să spună că veselia nu este un păcat deoarece aceasta înlătură tristețea, din care se naște deznădejdea și nimic nu este mai groaznic decât aceea.

„Of, dacă ați ști”, spuse el odată unui călugăr, „ce bucurie și dulceață îl așteaptă în Rai pe un suflet drept! Ați fi de acord să îndurați în această viață toate necazurile, persecuțiile și umilința cu mulțumire. Dacă în chilie ar fi plin de viermi care ar mânca trupul nostru tot restul vieții am fi bucuroși să îndurăm numai să nu cumva să pierdem bucuria cea cerească pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru cei ce Îl iubesc pe El”.

Motovilov

Minunata transfigurare a sfântului a fost povestită de un ucenic cu mare evlavie la sfântul, pe nume: Motovilov. Întâmplarea s-a petrecut iarna, într-o zi noroasă. Motovilov stătea pe un trunchi în pădure iar Sf. Seraphim se afla în fața lui, povestindu-i despre sensul vieții creștine și explicându-i motivul vieții creștinilor pe pământ.

"Este nevoie să lăsăm Duhul Sfânt să pătrundă în inimile noastre. Toate cele bune pe care le săvârșim în numele lui Hristos, ni s-au dat prin Duhul Sfânt și le putem face mai ales prin rugăciune, care ne este tot timpul la îndemână," spunea el.

"Părinte," întrebă Motovilov, "cum aș putea vedea harul Sfântului Duh? Cum pot să-mi dau seama dacă este întru mine sau nu?"

Sf. Serafim a început să-i explice prin pilde din viețile sfinților și apostolilor dar ucenicul tot nu pricepea. Atunci bătrânul îl apucă de umeri hotărât și-i spuse, "Dragul meu frate, amândoi ne aflăm acum întru Duhul Sfânt." Atunci parcă i s-au luminat ochii lui Motovilov care a văzut cum fața bătrânului strălucea ca soarele. Inima i s-a umplut de liniște și bucurie, corpul i-a fost străbătut de căldură ca și când ar fi fost vară și în jurul lor se răspândea o mireasmă foarte plăcută. Motovilov s-a speriat de acea schimbare neobișnuită, dar mai ales de fața sfântului care strălucea. Dar sfântul i-a spus: "Nu te teme, dragă frate, că n-ai putea nici măcar să mă vezi dacă nu ai fi și tu în plinătatea Sfântului Duh. Să mulțumim Domnului că ne-a milostivit astfel."

Atunci a înțeles Motovilov cu mintea și cu inima ce înseamnă transfigurarea prin pogorârea Sfântului Duh asupra omului.

Cugetări duhovnicești

"Cititul cuvântului lui Dumnezeu trebuie să se facă în singurătate, pentru ca întreaga minte să se afunde în adevărurile din Sfânta Scriptură și să se înfierbânte până la lacrimi; de la acestea omul se încălzește tot și se umple de daruri duhovnicești care bucură mintea și inima mai tare decât orice alt cuvânt."

"Dumnezeu e foc care încălzește și aprinde inima și străfundurile trupului nostru. De aceea, când simțim răceala în inimi, aceea este de la diavol pentru că diavolul este rece. Atunci trebuie să chemăm numele Domnului, Care va veni și va încălzi inimile noastre cu o dragoste pură nu numai față de El ci și față de aproapele, iar răceala urâtorului de bine va dispărea din fața căldurii Lui."

"Trupul este un sclav iar sufletul este stăpânul, deci din mila lui Dumnezeu trupul este nevoit de boli, pentru că numai așa slăbesc patimile și ne întoarcem la omul dinlăuntru. Da, uneori bolile trupului sunt cauzate de patimile sale." -- Sfaturi duhovnicești.

"Cei care au hotărât să-I slujească Domnului Dumnezeu, trebuie să exerseze rugăciunea minții închinată Mântuitorului și să o rostească neîncetat: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul"!

"Când ne cuprinde deznădejdea, să nu ne lăsăm robiți. Mai degrabă întăriți și ocrotiți de lumina credinței, să spunem vrăjmașului cu curaj: "Ce ești tu nouă, tu care ai fost alungat de la fața lui Dumnezeu, un fugar din rai, un rob al răului? Tu nu ne poți atinge pentru că Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne este stăpân nouă și tuturor. Piei, blestematule. Noi credem în dreaptă Crucea sa. Şarpe, te călcăm pe cap."

Imnografie

Tropar (glasul al 4-lea)

Din tinerețe L-ai îndrăgit pe Hristos, fericite, și numai Lui, Unul, ai dorit cu înflăcărare să îi slujești, prin rugăciune neîntreruptă în pustie, nevoindu-te cu inima plină de umilință dobândind iubirea lui Dumnezeu și arătându-te ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta ne rugăm ție: Mântuiește-ne pre noi cu rugăciunile tale, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.

Condac (glasul al 2-lea)

Frumusețea lumii și cele trecătoare lăsând, preacuvioase, te-ai sălășluit în Mănăstirea Sarovului, și acolo, îngerește viețuind, multora le-ai fost cale spre mântuire. Pentru aceasta și Hristos te-a preaslăvit pe tine, Părinte Serafime, îmbogățindu-te cu darul tămăduirilor și al minunilor. Drept aceea îți cântăm ție: Bucură-te, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.

Acatist

Acatistul Sfantului Serafim de Sarov, mare făcător de minuni

Sursă

Legături externe

Icoane