Modificări

Salt la: navigare, căutare

Serafim din Sarov

136 de octeți adăugați, 18 aprilie 2007 17:29
fără descrierea modificării
{{Traducere_EN}}
{{În curs}}
[[Image:Seraphim of Sarov.jpg|right|frame|StSf. Seraphim of Serafim de Sarov]]Our venerable father saints Cel între sfinţi [[cuvios]]ul părintele nostru '''Seraphim of Serafim de Sarov''' was a Russian fost un [[asceticascet]] who lived at the rus care a trăit în Mănăstirea Sarov Monastery in the 18th century(Rusia) în secolul al XVIII-lea, and is considered şi al cărui cult a [[wonder-worker]]. The Church commemorates Stcunoscut o mare răspândire în întreaga lume ortodoxă începând cu secolul XX. Seraphim on Este prăznuit în principal la [[January 2ianuarie]], and the opening of his [[relics]] on iar în unele biserici şi la [[July 19iulie]], ziua aflării moaştelor sale.
==Viaţa==
Sf. Serafim s-a născut în [[19 iulie]] 1754. Părinţii săi, Isidor şi Agatia Moshnin, locuiau în provincia rusească Kursk; Isidor era comerciant. La vârsta de 10 ani, Serafim s-a îmbolnăvit grav. În timp ce bolea a văzut-o pe [[Maica Domnului]] în somn, care i-a promis că îl va tămădui. După câteva zile a avut loc o procesiune religioasă în Kursk cu [[icoana]] făcătoare de [[minuni]] a Maicii Domnului, preaslăvită în localitate. Daorită vremii nefavorabile, procesiunea şi-a schimbat cursul, scurtînd drumul şi trecînd pe lângă casa familiei Moshnin. După ce mama l-a dus pe copil la icoană acesta s-a vindecat repede. Încă de mic Serafim trebuia să-şi ajute părinţii la magazinul pe care îl aveau dar afacerile nu-l încântau deloc. Tânărului îi plăcea să citească scrierile [[hagiografe|vieţile sfinţilor]], să meargă la biserică şi să se retragă singur la [[rugăciune]].
La vârsta de 18 ani Serafim a hotărât să devină [[călugăr]]. mama Mama lui l-a binecuvântat şi i-a dăruit o [[cruce]] de aramă, pe care a purtat-o peste haine toată viaţa. Astfel a intrat la [[mănăstirea]] Sarov ca [[novice]].
===Viaţa monahală===
În 1793 Sf. Serafim a fost [[hirotonit]] [[ieromonah]], după care a slujit zilnic şi s-a împărtăşit cu [[Sfânta Împărtăşanie]] timp de un an de zile. Apoi Sf. Serafim a început să se retragă în "îndepărtata [[pustnicie]]" — a pădurii la aproximativ cinci km depărtare de Mănăstirea Sarov. Era deja la o măsură duhovnicească înaltă. Animalele sălbatice din pădure - urşi, iepuri, lupi, vulpi şi altele - veneau la coliba sfântului. Maica stareţă a Mănăstirii Diveevo, Matrona Plescheeva, a văzut cum sfântul a hrănit un urs chiar din mâna lui. "Faţa marelui părinte era minunat de luminoasă şi veselă avînd o strălucire îngerească," povestea ea. În timp ce trăia în mica lui colibă din pustie, sfântul a avut mult de suferit din cauza unor tâlhari care l-au atacat. Deşi era puternic din punct de vedere fizic şi avea un topor în mână în acel moment, sfântul nu a opus rezistenţă. Când l-au ameninţat şi i-au cerut banii, sfântul a lăsat jos toporul, şi-a încrucişat mâinile pe piept şi s-a lăsat în mâinile lor. Aceştia l-au lovit bestial cu coada toporului în cap până i-a pornit sângele pe nas şi urechi, după care l-au lovit cu o buturugă şi l-au călcat în picioare şi l-au târât pe jos lăsîndu-l inconştient. Când au considerat că a murit, l-au lăsat în pace. Unicul lucru de valoare pe care l-au găsit în colibă a fost icoana Maicii Domnului cea Îndurerată (Ymileniye) în faţa căreia se ruga mereu Sf. Serafim. După un timp, când tâlharii au fost prinşi, sfântul a depus mărturie în favoarea lor, deşi în urma loviturilor primite sfântul a rămas cocoşat toată viaţa.
Curând apoi a început perioada "[[stâlpnicăstâlpnic]]ă" a vieţii sale, petrecînd în rugăciune, pe o piatră, cu mâinile ridicate, aproape nemişcat, timp de o mie de zile.
Spre sfârşitul vieţii, Sf. Serafim a avut o viziune minunată cu Maica Domnului, ceea de l-a determinat să devină părinte duhovnic. A început să primească pe oricine venea la el pentru ajutor sau un cuvânt de folos. Mii de oameni din toate colţurile şi de toate felurile veneau la uşa sfântului ca să se îmbogăţească din harul său, pe care l-a primit prin multele şi grelele nevoinţe. Tuturor se arăta smerit, bucuros şi deschis. Obişnuia să-i primească pe toţi cu cuvintele: "Bucuria mea!" Pe mulţi îi sfătuia să dobândească pacea sufletului şi atunci se vor mântui oamenii din jurul lor." Indiferent ce rang aveau oamenii care veneau la el, sfântul se închina în faţa lor şi le săruta mâinile a binecuvântare. Nu avea nevoie să-i spună omul de ce a venit pentru că vedea înlăuntrul sufletului fiecăruia. Obişnuia să spună că veselia nu este un păcat deoarece aceasta înlătură tristeţea, din care se naşte deznădejdea şi nimic nu este mai groaznic decât aceea.
:Frumuseţea lumii şi cele trecătoare lăsând, preacuvioase, te-ai sălăşluit în Mănăstirea Sarovului, şi acolo, îngereşte vieţuind, multora le-ai fost cale spre mântuire. Pentru aceasta şi Hristos te-a preaslăvit pe tine, Părinte Serafime, îmbogăţindu-te cu darul tămăduirilor şi al minunilor. Drept aceea îţi cântăm ţie: Bucură-te, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.
==SourceSursă==*[http://www.russian-orthodox-church.org.uk/WHO%20IS%20ST.%20SERAPHIM.htm St. Seraphim of Sarov: Life and Teachings] by Bishop Alexander (Mileant), translated by Nicholas and Natalia Semyanko(adaptată aici)
==External links==
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.161 de modificări

Meniu de navigare