Serafim Popescu

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Arhimandritul Serafim Popescu

Arhimandritul Serafim Popescu (n. 27 octombrie 1912, satul Totoi, județul Alba - d. 1990, Sâmbăta de Sus, județul Brașov) a fost un remarcabil părinte duhovnicesc român din secolul al XX-lea, stareț al Mănăstirii Sâmbăta de Sus între anii 1944-1954.

Viața

După ce a urmat cinci clase la școala primară din satul natal (Totoi, județul Alba), în anul 1925 a început studiile la Liceul la Alba-Iulia, pe care le-a absolvit în anul 1932. În același an, după ce a luat și bacalaureatul, s-a înscris la „Academia Teologică Andreeană” din Sibiu, pe care a absolvit-o în anul 1936. Pentru completarea studiilor teologice, s-a înscris apoi la Facultatea de Teologie din Cernăuți, devenind licențiat al acelei facultăți în anul 1938.[1]

La 20 noiembrie 1938 a fost hirotonit diacon, iar în martie 1939 a fost trimis de către Arhiepiscopia Sibiului pentru aprofundarea studiilor în Grecia, având ca scop principal al preocupărilor monahismul din Sfântul Munte Athos și Facultatea de Teologie din Atena. S-a întors în țară, în iunie 1940, stabilindu-se la Mănăstirea Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus).[1] Acolo a fost tuns în monahism, la 25 aprilie 1941.[2] De asemenea, tot Arhiepiscopia Sibiului l-a trimis pentru studii în Germania, în ianuarie 1943, cu scopul de a cunoaște funcționarea instituțiilor de caritate, îndeosebi cea de la Bethel din Bielefeld. A revenit în țară în mai 1944.[1]

La 15 august 1949 a fost hirotesit protosincel, iar în mai 1959 a fost hirotesit arhimandrit. Între anii 1944-1954, a fost starețul mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, pe care a povățuit-o duhovnicește mai mulți ani de zile, reușind sa formeze o obște foarte bine închegată, iar începând cu anul 1944 și până la sfârșitul vieții sale a fost duhovnicul acestei sfinte mănăstiri.[1]

Pentru îndrumarea sufletească a poporului dreptcredincios, Părintele Serafim Popescu a colaborat la publicațiile Arhiepiscopiei din Sibiu: Lumina Satelor și Telegraful Român. În 1948 a publicat, cu titlul „Ieșit-a Semănătorul”, o carte de predici populare. De asemenea, el a tradus din grecește părți din scrierile Sfinților Părinți.

Retrăgându-se din stăreție, ultimii ani ai vieții sale i-a pus în continuare în slujba lui Dumnezeu și a credincioșilor, rămânând duhovnicul monahilor și al tuturor creștinilor care veneau în număr destul de mare la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Ajuns la venerabil vârstă de 78 de ani, blândul Arhimandrit Serafim, părintele duhovnicesc al atâtor monahi, pelerini și credincioși, a trecut la Domnul în anul 1990.[2]

Părintele Teofil Părăian, care l-a cunoscut foarte bine, spunea despre Serafim Popescu:[3]

Așa era Părintele Serafim, de o bunătate și de o blândețe incontestabile. Nici dușmanii lui - dacă ar fi avut vreun dușman - nu puteau sa-i găseasca vreun cusur. Fiind bun și blând, evident ca Părintele Serafim era și binevoitor. Se bucura de succesele celor din jurul său. Mie îmi spunea: „Copile, eu ma bucur de succesele tale cum mă bucur de succesele mele”.

Note

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 Viața Cuviosului Arhimandrit Serafim Popescu, 24 octombrie 2014, Doxologia - Portal Creștin Ortodox, accesat la 5 aprilie 2019
  2. 2,0 2,1 Arhim. Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2005, p. 713
  3. Părintele Serafim Popescu, 4 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro, accesat la 13 aprilie 2019

Legături externe