Septuaginta: Diferență între versiuni
| Linia 36: | Linia 36: | ||
==Manuscrisele de Marea Moartă== | ==Manuscrisele de Marea Moartă== | ||
| − | Odată cu descoperirea Manuscriselor de la Marea Moartă pe la mijlocul secolului XX, au fost recuperate multe exemplare ale Vechiului Testament ebraic din vremea Mântuitorului şi a Apostolilor şi chiar mai vechi. Pe baza acestor descoperiri de la Marea Moartă, savanţii din ultima jumătate de secol au pus în evidenţă o asemănare puternică între Septuaginta şi textele evreeşti pre-masoretice. Într-o recenzie a mai mulţi astfel de savanţi, Hershal Shanks<ref> Hershal Shanks, ''4QSama - The Difficult Life of a Dead Sea Scroll'', Biblical Archaeology Review, Vol 33 No 3, May/June 2007, pp66-70.</ref> notează că ''”…multe texte ebraice [care sunt disponibile] constituie textul de bază pentru traducerile din Septuaginta…”''. Mai departe, el precizează că ''”…texte, cum ar fi 4QSama, arată că traducerile din Septuaginta sunt într-adevăr de încredere”'' şi ''”…acordă o autoritate nouă traducerilor greceşti în faţa textului masoretic”''. Citându-l pe Frank Moore Cross (un coautor al cărţii recenzate), Hershal continuă ''”Putem doar spera să găsim o mai mare apropiere între tradiţia | + | Odată cu descoperirea Manuscriselor de la Marea Moartă pe la mijlocul secolului XX, au fost recuperate multe exemplare ale Vechiului Testament ebraic din vremea Mântuitorului şi a Apostolilor şi chiar mai vechi. Pe baza acestor descoperiri de la Marea Moartă, savanţii din ultima jumătate de secol au pus în evidenţă o asemănare puternică între Septuaginta şi textele evreeşti pre-masoretice. Într-o recenzie a mai mulţi astfel de savanţi, Hershal Shanks<ref> Hershal Shanks, ''4QSama - The Difficult Life of a Dead Sea Scroll'', Biblical Archaeology Review, Vol 33 No 3, May/June 2007, pp66-70.</ref> notează că ''”…multe texte ebraice [care sunt disponibile] constituie textul de bază pentru traducerile din Septuaginta…”''. Mai departe, el precizează că ''”…texte, cum ar fi 4QSama, arată că traducerile din Septuaginta sunt într-adevăr de încredere”'' şi ''”…acordă o autoritate nouă traducerilor greceşti în faţa textului masoretic”''. Citându-l pe Frank Moore Cross (un coautor al cărţii recenzate), Hershal continuă ''”Putem doar spera să găsim o mai mare apropiere între [[tradiţia]] Septuagintei din greaca veche şi 4QSama decât a fost descoperită până în prezent în fragmentele noastre”''. |
| − | Pe baza noilor informaţii furnizate de Manuscrisele de la Marea Moartă, savanţii confirmă | + | Pe baza noilor informaţii furnizate de [[Manuscrisele de la Marea Moartă]], savanţii confirmă tradiţia veche de milenii privind folosirea Septuagintei de către [[Biserica Ortodoxă]]. |
==Referinţe== | ==Referinţe== | ||
Versiunea de la data 27 februarie 2010 22:19
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Septuaginta' (nume care derivă din latinescul "şaptezeci", citată uneori prin LXX) este o traducere din secolul al III-lea Î.H. a Scipturilor Ebraice în greceşte. Este Vechiul Testament canonic din Biserica Ortodoxă.
Cuprins
Istoric
Traducerea Septuagintei a avut loc în Alexandria la porunca regelui egiptean Ptolemeu, care dorea să extindă celebra bibliotecă din Alexandria astfel încât să includă înţelepciunea tuturor vechilor religii din lume. Deoarece greaca era limba oficială din Alexandria, Scripturile au fost traduse în această limbă, în consecinţă.
Scrisoarea lui Aristeas, cea mai veche mărturie cunoscută despre originea Septuagintei, descrie cum Ptolemeu a luat legătura cu marele preot Eleazar, din Ierusalim, şi i-a cerut să îi trimită traducători. Din fiecare din cele doisprezece triburi ale lui Israel au fost aleşi câte şase traducători, ducându-ne astfel la numărul larg acceptat de şaptezeci şi doi. (Alte relatări vorbesc de şaptezeci sau de şaptezeci şi cinci.) Iniţial a fost tradusă doar Tora (primele cinci cărţi), dar ulterior au fost adăugate alte traduceri (şi chiar compoziţii) acestei colecţii. În vremea Domnului, Septuaginta era Biblia folosită de majoritatea evreilor elenişti.
Astfel, atunci când Apostolii au citat Scripturile evreieşti în propriile lor scrieri, izvorul dominant pentru cuvintele lor îl constituie Septuaginta (LXX). Dat fiind faptul că Evanghelia s-a răspândit cu precădere printre evreii elenişti şi gentili?, este evident că LXX urma să devină Biblia Bisericii primare. Păşind pe urmele acestor prime generaţii de creştini, Biserica Ortodoxă a continuat să considere LXX ca fiind singurul text canonic al Vechiului Testament. Există anumite diferenţe între canonulSeptuagintei şi cel al Bisericii Romano-Catolice şi creştinilor protestanţi, bazate pe diferenţe de tradiţie a traducerii sau doctrină.
Diferenţe faţă de alte canoane creştine
Diferenţele faţă de Roma sunt minore şi nu au fost niciodată subiectul controverselor dintre ortodocşi şi aceştia. Listele canonice sunt, în esenţă, aceleaşi (unele dintre nume sunt diferite) cu următoarele diferenţe: canonul latin nu conţine I Ezdra (cu toate că îi foloseşte numele pentru ceea ce ortodocşii numesc II Ezdra); sunt numai 150 de Psalmi în canonul latin, în timp ce LXX are 151 (iar Psalmii sunt număraţi şi împărţiţi diferit între cele două canoane, deoarece canonul latin modern se bazează pe textul masoretic evreesc, deşi Vulgata foloseşte numărătoarea Psalmilor din Septuaginta); Epistola lui Ieremia este în LXX o carte separată, în timp ce în canonul latin este inclusă ca parte componentă în Baruh; pe lângă acestea canonul latin nu conţine nici III şi nici IV Macabei. Tradiţia romano-catolică foloseşte numărătoarea din Vulgata latină, care urmează Septuaginta. Totuşi, după Conciliul Vatican II, publicaţiile romano-catolice, inclusiv Biblia catolică şi textele liturgice au început să folosească numărătoarea din Testul masoretic.
Diferenţele faţă de canonul protestant provin din înţelegerea greşită a lui Martin Luther, din secolul al XVI-lea. Când el a tradus Vechiul Testament în germană, el a crezut în mod greşit că cea mai veche sursă pentru Vechiul Testament ar fi în ebraică, prin urmare el a găsit şi urmat aşa-numitul Text masoretic (MT), un canon ebraic din secolul al IX-lea, compilat cu largheţe ca reacţie faţă de afirmaţiile creştinilor că Scripturile Vechiului Testament aparţin Bisericii. Astfel, MT este, de asemenea, baza textului Vechiului Testament din versiunea autorizată în limba engleză din secolul al XVII-lea ("Versiunea Regelui James"). Există numeroase diferenţe între LXX şi MT. MT nu conţine următoarele texte: I Ezdra, porţiunea din II Ezdra (pe care MT o numeşte simplu "Ezra") numită "Rugăciunea lui Manase," Tobit, Iudita, porţiuni din Estera, Înţelepciunea lui Solomon, Înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah (Ecleziasticul), Baruh, Epistola lui Ieremia, aşa-numita "adăugare la Daniel" (Cântarea celor trei tineri, Susana şi Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel), Psalmul 151 şi toate cele patru cărţi ale Macabeilor. În plus, Psalmii sunt număraţi şi împărţiţi diferit.
Diferenţe faţă de textul masoretic (MT)
Există variaţii interne multiple între Septuaginta şi Textul masoretic. Textele sunt citite diferit în multe locuri, care dă un ton mult mai hristologic Septuagintei şi care a fost în mod deliberat evitat atunci când masoreţii au întocmit canonul lor anti-creştin. Aceste diferenţe de nuanţe dovedesc faptul că Apostolii au folosit. Mai departe sunt prezentate câteva exemple de diferenţe radicale în formulare:
| LXX | MT | |
|---|---|---|
| Gen. 4:7 | Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!". | If thou doest well, shalt thou not be accepted? And if thou doest not well, sin lieth at the door. And unto thee shall be his desire, and thou shalt rule over him. |
| Gen. 4:13 | Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta. | And Cain said unto the Lord, My punishment is greater than I can bear. |
| Exodus 21:16/17 | Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, acela să fie omorât. | And he that curseth his father, or his mother, shall surely be put to death. |
| Psalm 39/40:6 | Sacrifice and offering Thou hast not desired, but a body Thou hast prepared for me... | Sacrifice and offering thou didst not desire, mine ears has thou opened... |
Manuscrisele de Marea Moartă
Odată cu descoperirea Manuscriselor de la Marea Moartă pe la mijlocul secolului XX, au fost recuperate multe exemplare ale Vechiului Testament ebraic din vremea Mântuitorului şi a Apostolilor şi chiar mai vechi. Pe baza acestor descoperiri de la Marea Moartă, savanţii din ultima jumătate de secol au pus în evidenţă o asemănare puternică între Septuaginta şi textele evreeşti pre-masoretice. Într-o recenzie a mai mulţi astfel de savanţi, Hershal Shanks[1] notează că ”…multe texte ebraice [care sunt disponibile] constituie textul de bază pentru traducerile din Septuaginta…”. Mai departe, el precizează că ”…texte, cum ar fi 4QSama, arată că traducerile din Septuaginta sunt într-adevăr de încredere” şi ”…acordă o autoritate nouă traducerilor greceşti în faţa textului masoretic”. Citându-l pe Frank Moore Cross (un coautor al cărţii recenzate), Hershal continuă ”Putem doar spera să găsim o mai mare apropiere între tradiţia Septuagintei din greaca veche şi 4QSama decât a fost descoperită până în prezent în fragmentele noastre”.
Pe baza noilor informaţii furnizate de Manuscrisele de la Marea Moartă, savanţii confirmă tradiţia veche de milenii privind folosirea Septuagintei de către Biserica Ortodoxă.
Referinţe
- ↑ Hershal Shanks, 4QSama - The Difficult Life of a Dead Sea Scroll, Biblical Archaeology Review, Vol 33 No 3, May/June 2007, pp66-70.
Legături externe
- (en) The Septuagint LXX: Greek and English by Sir Lancelot C.L. Brenton
- (ro) [1] Septuaginta
- (ro) [2] Septuaginta
