Seminarul Teologic Liceal Ortodox Sfântul Ioan Iacob, Dorohoi: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: Seminarul Teologic Liceal Ortodox "Sfântul Ioan Iacob", Dorohoi este o şcoală teologică de nivel liceal din municipiul Dorohoi, judeţul Botoşani. __TOC__ ==Istoric== Seminarul t...)
 
m (wikizare introducere)
 
(Nu s-au afișat 7 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
Seminarul Teologic Liceal Ortodox "Sfântul Ioan Iacob", Dorohoi este o şcoală teologică de nivel liceal din municipiul Dorohoi, judeţul Botoşani.
+
'''Seminarul Teologic Liceal Ortodox „[[Ioan Iacob Hozevitul|Sfântul Ioan Iacob]]”, Dorohoi''' este o şcoală teologică de nivel liceal din municipiul Dorohoi, judeţul Botoşani.
 
__TOC__
 
__TOC__
 
==Istoric==
 
==Istoric==
Seminarul teologic din Dorohoi a luat fiinţă în anul 1923 la iniţiativa şi prin truda P.C.Pr.Ic.Dr. [[Dumitru Furtună]], renumit preot, profesor, folclorist şi etnograf. Purta numele mitropolitului cu a cărui binecuvântare luase fiinţă şi anume "Pimen (Georgescu) Mitropolitul". În scurt timp de la înfiinţare şi-a căpătat supranumele de "şcoala de la răscruci", şcolarizând copiii orfani de război, ca şi copii din Basarabia şi Bucovina, prin burse înfiinţate de părintele Furtună.  
+
Seminarul teologic din Dorohoi a luat fiinţă în anul 1923 la iniţiativa şi prin truda P.C.Pr.Ic.Dr. [[Dumitru Furtună]], renumit [[preot]], profesor, folclorist şi etnograf. Purta numele [[mitropolit]]ului cu a cărui binecuvântare luase fiinţă şi anume [[Pimen (Georgescu) al Moldovei]]. În scurt timp de la înfiinţare şi-a căpătat supranumele de "şcoala de la răscruci", şcolarizând copiii orfani de război, ca şi copii din Basarabia şi Bucovina, prin burse înfiinţate de părintele Furtună.  
  
 
Datorită faptului că arhiva Seminarului s-a pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial, datele despre seminar se leagă de cele existente despre părintele Furtună, scrise de biografii săi, în mare parte foşti elevi. Acesta este motivul pentru care, lucrarea se desfăşoară în plan dublu, informaţiile derulându-se în paralel.  
 
Datorită faptului că arhiva Seminarului s-a pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial, datele despre seminar se leagă de cele existente despre părintele Furtună, scrise de biografii săi, în mare parte foşti elevi. Acesta este motivul pentru care, lucrarea se desfăşoară în plan dublu, informaţiile derulându-se în paralel.  
  
Părintele Dumitru Furtună s-a născut în ziua de 26 februarie a anului 1890, în satul Tocileni, comuna Băluşeni, ca al doilea fiu al familiei preot Grigore T. Furtună şi presv. Soltana. În 1897 rămâne orfan de ambii părinţi şi este luat în îngrijire de bunicii săi din partea tatălui, de loc din Mănăstireni, care se vor îngriji de creşterea şi ulterior de şcolarizarea lui până la terminarea studiilor.  
+
Părintele Dumitru Furtună s-a născut în ziua de [[26 februarie]] a anului 1890, în satul Tocileni, comuna Băluşeni, ca al doilea fiu al familiei preot Grigore T. Furtună şi presv. Soltana. În 1897 rămâne orfan de ambii părinţi şi este luat în îngrijire de bunicii săi din partea tatălui, de loc din Mănăstireni, care se vor îngriji de creşterea şi ulterior de şcolarizarea lui până la terminarea studiilor.  
  
 
Învaţă şi termină cele patru clase primare la şcoala de băieţi nr. 3 Botoşani, fiind clasificat primul la învăţătură şi disciplină. Între 1902 şi 1910 studiază la Seminarul Teologic "Veniamin Costache" din Iaşi, pe care-l absolveşte cu media 9,70 clasificat primul între absolvenţi.  
 
Învaţă şi termină cele patru clase primare la şcoala de băieţi nr. 3 Botoşani, fiind clasificat primul la învăţătură şi disciplină. Între 1902 şi 1910 studiază la Seminarul Teologic "Veniamin Costache" din Iaşi, pe care-l absolveşte cu media 9,70 clasificat primul între absolvenţi.  
  
Între 1910 şi 1914 urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, unde asimilează pe lângă disciplinele teologice şi altele laice ca: istoria, literatura, sociologia, filologia şi folcloristica. Audiază la universitate cursurile marilor profesori Ovid Densuşianu, C. Rădulescu-Motru, Mihail Dragomirescu, Simion Mehedinţi, Coco Dumitrescu - Iaşi, Nicolae Iorga, D. Gusti ş.a.  
+
Între 1910 şi 1914 urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, unde asimilează pe lângă disciplinele teologice şi altele laice ca: istoria, literatura, sociologia, filologia şi folcloristica. Audiază la universitate cursurile marilor profesori Ovid Densuşianu, C. Rădulescu-Motru, Mihail Dragomirescu, Simion Mehedinţi, Coco Dumitrescu-Iaşi, Nicolae Iorga, D. Gusti ş.a.  
  
 
Absolvă în 1914 facultatea, primul între cei 42 de absolvenţi, "luând drumul Dorohoiului, renunţând la oferta ce i s-a făcut de a rămâne în Capitală.''  
 
Absolvă în 1914 facultatea, primul între cei 42 de absolvenţi, "luând drumul Dorohoiului, renunţând la oferta ce i s-a făcut de a rămâne în Capitală.''  
  
În 1914, pe 12 octombrie se căsătoreşte cu învăţătoarea Natalia Leontescu. Urmează o perioadă de intensă activitate publicistică, în patru ani apărându-i opt volume dintre care amintim: Izvodiri din bătrâni - 1912; Vremuri înţelepte 1913; Cuvinte scumpe - 1914.  
+
În 1914, pe [[12 octombrie]] se căsătoreşte cu învăţătoarea Natalia Leontescu. Urmează o perioadă de intensă activitate publicistică, în patru ani apărându-i opt volume dintre care amintim: ''Izvodiri din bătrâni'' (1912); ''Vremuri înţelepte'' (1913); ''Cuvinte scumpe'' (1914).  
  
În 1915, pe 1 iulie, absolvă Seminarul Pedagogic Universitar din Bucureşti, iar pe 23 august este hirotonit preot de către P.S. Antim Petrescu. Activează ca preot la Plopeni, după care devine suplinitor al Bisericuţei de lemn din Dorohoi, devenind paroh al acesteia în 30 mai 1916, prilej cu care rosteşte "Cuvânt la intrarea în parohie"- adevărată profesiune de credinţă pentru apostolatul său cultural multilateral, consacrat Dorohoiului. (vezi foto)
+
În 1915, pe [[1 iulie]], absolvă Seminarul Pedagogic Universitar din Bucureşti, iar pe [[23 august]] este hirotonit preot de către P.S. [[Antim Petrescu]]. Activează ca preot la Plopeni, după care devine suplinitor al bisericuţei de lemn din Dorohoi, devenind [[paroh]] al acesteia în [[30 mai]] 1916, prilej cu care rosteşte "Cuvânt la intrarea în parohie" - adevărată profesiune de credinţă pentru apostolatul său cultural multilateral, consacrat Dorohoiului.  
  
 
În 1919, luna mai susţine examenul de capacitate în religie fiind tot primul între candidaţi. În 1920 este numit director al Gimnaziului "Grigore Ghica Vv.", până în 1925. La insistenţa părintelui Furtună şi a colegilor săi, gimnaziul devine liceu. În 1920, după multiple străduinţe şi sacrificii materiale, reuşeşte să inaugureze sala de teatru "Unirea" unde la 2 mai 1921, Ciprian Porumbescu îşi va inaugura concertele.  
 
În 1919, luna mai susţine examenul de capacitate în religie fiind tot primul între candidaţi. În 1920 este numit director al Gimnaziului "Grigore Ghica Vv.", până în 1925. La insistenţa părintelui Furtună şi a colegilor săi, gimnaziul devine liceu. În 1920, după multiple străduinţe şi sacrificii materiale, reuşeşte să inaugureze sala de teatru "Unirea" unde la 2 mai 1921, Ciprian Porumbescu îşi va inaugura concertele.  
  
La 1 septembrie 1921, prin străduinţa sa se înfiinţează Liceul de fete "Regina Maria" - la care va preda ulterior - şi internatul fiilor de ţărani - elevi ai liceului de băieţi, destinat în mare parte basarabenilor şi bucovinenilor din teritoriile realipite la patria-mamă.  
+
La [[1 septembrie]] 1921, prin străduinţa sa se înfiinţează Liceul de fete "Regina Maria" - la care va preda ulterior - şi internatul fiilor de ţărani - elevi ai liceului de băieţi, destinat în mare parte basarabenilor şi bucovinenilor din teritoriile realipite la patria-mamă.  
  
 
În septembrie 1923 se înfiinţează la Dorohoi, la iniţiativa şi prin eforturile deosebite ale preotului Dumitru Furtună, Seminarul Teologic "Pimen Mitropolitul". "Numit prin Ordinul nr. 35.725/1.VII.1923, al Ministrului Educaţiei Naţionale, Dumitru Furtună va fi profesorul, pe întreg parcursul fiinţării acestei instituţii şi directorul ei, timp în care înregistrează apogeul activităţii sale didactice.  
 
În septembrie 1923 se înfiinţează la Dorohoi, la iniţiativa şi prin eforturile deosebite ale preotului Dumitru Furtună, Seminarul Teologic "Pimen Mitropolitul". "Numit prin Ordinul nr. 35.725/1.VII.1923, al Ministrului Educaţiei Naţionale, Dumitru Furtună va fi profesorul, pe întreg parcursul fiinţării acestei instituţii şi directorul ei, timp în care înregistrează apogeul activităţii sale didactice.  
  
"Despre Seminarul din Dorohoi, spunea că 1-a înfiinţat pentru formarea de preoţi, mai cu seamă pentru Moldova, Bucovina şi Basarabia."  
+
"Despre Seminarul din Dorohoi, spunea că l-a înfiinţat pentru formarea de preoţi, mai cu seamă pentru Moldova, Bucovina şi Basarabia."  
  
 
S-a trudit şi a înfiinţat Seminarul din Dorohoi ( prima serie în 1927). Ca director, el visa şi gândea ca acest Seminar să fie un locaş de cultură şi patriotism pentru cele trei provincii româneşti, care se unesc în acea regiune: Moldova, Basarabia şi Bucovina. Merge în Basarabia cu corul Seminarului şi face întâlniri între fraţi.  
 
S-a trudit şi a înfiinţat Seminarul din Dorohoi ( prima serie în 1927). Ca director, el visa şi gândea ca acest Seminar să fie un locaş de cultură şi patriotism pentru cele trei provincii româneşti, care se unesc în acea regiune: Moldova, Basarabia şi Bucovina. Merge în Basarabia cu corul Seminarului şi face întâlniri între fraţi.  
Linia 38: Linia 38:
 
Treptat, şcoala s-a pus pe roate, ajungând să aibă local propriu. În 1925 după ce s-au terminat aprobările necesare cu planurile pentru construirea noului local de seminar, s-a pus piatra fundamentală şi s-a oficiat sfinţirea. Serviciul religios a fost oficiat de mitropolitul de la Iaşi împreună cu un impresionant sobor de preoţi. Seminarul a fost botezat cu numele "Pimen Mitropolitul".
 
Treptat, şcoala s-a pus pe roate, ajungând să aibă local propriu. În 1925 după ce s-au terminat aprobările necesare cu planurile pentru construirea noului local de seminar, s-a pus piatra fundamentală şi s-a oficiat sfinţirea. Serviciul religios a fost oficiat de mitropolitul de la Iaşi împreună cu un impresionant sobor de preoţi. Seminarul a fost botezat cu numele "Pimen Mitropolitul".
  
Pe lângă Ministrul G.G. Mârzescu, au participat şi alţi mari demnitari din Bucureşti şi Iaşi, prieteni buni ai părintelui Furtună. După această sărbătoare au început lucrările de construcţie a localului noului seminar, clădire impunătoare cu trei nivele şi o arhitectură specifică acelei vremi. În afară de clădirea mare, sub îndrumarea neobosită a părintelui Furtună, s-au construit diferite dependinţe în curte: sufragerie, bucătărie ş.a. La vremea aceea, Seminarul deţinea o bază materială puternică constând din laboratoare, turbină electrică proprie, o impresionantă bibliotecă, un automobil Chevrolet pentru transportul profesorilor, 25 ha. teren agricol şi un lot de pământ la Techirghiol. (vezi foto)
+
Pe lângă Ministrul G.G. Mârzescu, au participat şi alţi mari demnitari din Bucureşti şi Iaşi, prieteni buni ai părintelui Furtună. După această sărbătoare au început lucrările de construcţie a localului noului seminar, clădire impunătoare cu trei nivele şi o arhitectură specifică acelei vremi. În afară de clădirea mare, sub îndrumarea neobosită a părintelui Furtună, s-au construit diferite dependinţe în curte: sufragerie, bucătărie ş.a. La vremea aceea, Seminarul deţinea o bază materială puternică constând din laboratoare, turbină electrică proprie, o impresionantă bibliotecă, un automobil Chevrolet pentru transportul profesorilor, 25 ha. teren agricol şi un lot de pământ la Techirghiol.  
  
 
În anul şcolar 1926-1927, când a fost gata a treia parte din clădire, seminariştii s-au mutat în casă nouă, clădirea proprie. Aceasta a fost construită prin subscripţie publică şi donaţiile făcute de parohiile din zona Dorohoiului, ca şi de dincolo de Prut. La zidirea lui, au contribuit şi elevii din anii mari prin muncă necalificată, cărând materiale de construcţie şi apă la etaje.  
 
În anul şcolar 1926-1927, când a fost gata a treia parte din clădire, seminariştii s-au mutat în casă nouă, clădirea proprie. Aceasta a fost construită prin subscripţie publică şi donaţiile făcute de parohiile din zona Dorohoiului, ca şi de dincolo de Prut. La zidirea lui, au contribuit şi elevii din anii mari prin muncă necalificată, cărând materiale de construcţie şi apă la etaje.  
Linia 48: Linia 48:
 
Pe lângă cele ale preoţiei, părintele Furtună a fost şi un renumit etnograf şi folclorist, antrenând în aceste activităţi şi elevii Seminarului. El a editat la 1 februarie 1923 revista de literatură şi artă populară "Tudor Pamfile" emulând activitatea folcloriştilor de pe întreg cuprinsul ţării, care va fiinţa până la 31 decembrie 1928. În decursul apariţiei sale, a înregistrat 71 de numere, publicând ştiri despre folclorişti, articole de lămurire, datine, pluguşoare, oraţii, vorbe de duh, povestiri, legende, cântece de-ale copiilor, colinde, cântece bătrâneşti, poveşti, glume, ghicitori, texte ale literaturii populare, scrisori, etc. Cei mai mulţi colaboratori erau din rândul învăţătorilor, preoţilor, studenţilor, elevilor şi sătenilor cu dragoste faţă de limba şi simţirea poporului nostru.  
 
Pe lângă cele ale preoţiei, părintele Furtună a fost şi un renumit etnograf şi folclorist, antrenând în aceste activităţi şi elevii Seminarului. El a editat la 1 februarie 1923 revista de literatură şi artă populară "Tudor Pamfile" emulând activitatea folcloriştilor de pe întreg cuprinsul ţării, care va fiinţa până la 31 decembrie 1928. În decursul apariţiei sale, a înregistrat 71 de numere, publicând ştiri despre folclorişti, articole de lămurire, datine, pluguşoare, oraţii, vorbe de duh, povestiri, legende, cântece de-ale copiilor, colinde, cântece bătrâneşti, poveşti, glume, ghicitori, texte ale literaturii populare, scrisori, etc. Cei mai mulţi colaboratori erau din rândul învăţătorilor, preoţilor, studenţilor, elevilor şi sătenilor cu dragoste faţă de limba şi simţirea poporului nostru.  
  
Va iniţia şi o altă revistă "Însemnări"- 1934-1944, patronată împreună cu Ion Pilat.  
+
Va iniţia şi o altă revistă "Însemnări" - 1934-1944, patronată împreună cu Ion Pilat.  
  
 
Una din preocupările sale de bază a fost aceea de a cunoaşte din viaţa şi creaţiile poporului din care s-a născut. A colindat aproape toate satele din fostele judeţe Dorohoi şi Botoşani, dar şi alte localităţi din ţară, culegând direct de la surse poveşti, ghicitori, balade, cântece, epigrame etc. Fiind un timp şi inspector general al învăţământului şcolar seminarial pe ţară 1933-1940, cu această ocazie călătorea mult şi o făcea în vagon de clasa a III-a, deşi avea legitimaţie C.F.R. clasa I-a. Desigur, o făcea tot pentru a se întâlni cu lume nevoiaşă, cu oamenii din popor.  
 
Una din preocupările sale de bază a fost aceea de a cunoaşte din viaţa şi creaţiile poporului din care s-a născut. A colindat aproape toate satele din fostele judeţe Dorohoi şi Botoşani, dar şi alte localităţi din ţară, culegând direct de la surse poveşti, ghicitori, balade, cântece, epigrame etc. Fiind un timp şi inspector general al învăţământului şcolar seminarial pe ţară 1933-1940, cu această ocazie călătorea mult şi o făcea în vagon de clasa a III-a, deşi avea legitimaţie C.F.R. clasa I-a. Desigur, o făcea tot pentru a se întâlni cu lume nevoiaşă, cu oamenii din popor.  
Linia 86: Linia 86:
 
Dintre absolvenţii Seminarului dorohoian "Pimen Mitropolitul" amintim pe: - Vasile Anghelea-preot la catedrala din Dorohoi-studii în străinătate, 1942; - Valerian Brânzei - preot şi protopop de Dorohoi, preot în Iaşi;  
 
Dintre absolvenţii Seminarului dorohoian "Pimen Mitropolitul" amintim pe: - Vasile Anghelea-preot la catedrala din Dorohoi-studii în străinătate, 1942; - Valerian Brânzei - preot şi protopop de Dorohoi, preot în Iaşi;  
  
*''Anania Roşca - preot şi protopop în Dorohoi, 1965;
+
*Anania Roşca - preot şi [[protopop]] în Dorohoi, 1965;
*''Mihai Gheorghiu - preot în Botoşani şi protopop 1935-1976;
+
*Mihai Gheorghiu - preot în Botoşani şi protopop 1935-1976;
*''Petrui Alexa - preot în Suceava şi protopop;
+
*Petrui Alexa - preot în Suceava şi protopop;
*''Vîlcu Gheorghe - preot militar, grad de colonel, invalid de război;
+
*Vîlcu Gheorghe - preot militar, grad de colonel, invalid de război;
*''Moroşanu Ioan - preot în Piatra Neamţ şi protopop;
+
*Moroşanu Ioan - preot în Piatra Neamţ şi protopop;
*''Băbieru Emil - preot în Roman şi inspector bisericesc;
+
*Băbieru Emil - preot în Roman şi inspector bisericesc;
*''Anisescu Ilie - preot în Fălticeni, protopop misionar;
+
*Anisescu Ilie - preot în Fălticeni, protopop misionar;
*''Ioniţă Mihai - preot şi profesor în Bucureşti;
+
*Ioniţă Mihai - preot şi profesor în Bucureşti;
*''Constantin Popescu - profesor de muzică şi compozitor în Iaşi;
+
*Constantin Popescu - profesor de muzică şi compozitor în Iaşi;
*''Gavriluţă Nicolae - şef al primei promoţii, doctor în teologie, profesor;
+
*Gavriluţă Nicolae - şef al primei promoţii, doctor în teologie, profesor;
*''Miron Grigore - profesor în Bucureşti, studii în Anglia;
+
*Miron Grigore - profesor în Bucureşti, studii în Anglia;
*''Cojocaru Ilie - preot în comuna Broscăuţi-protopopiatul Dorohoi ;
+
*Cojocaru Ilie - preot în comuna Broscăuţi-protopopiatul Dorohoi ;
*''Traian Dumitrescu - "asul" paraşutiştilor, comandor;
+
*Traian Dumitrescu - "asul" paraşutiştilor, comandor;
*''Ilarion Argatu - marele duhovnic de mai târziu
+
*[[Ilarion Argatu]] - marele duhovnic de mai târziu
*''Alexe Petre, Avădănesei Gheorghe, Chiriac Constantin
+
*Alexe Petre, Avădănesei Gheorghe, Chiriac Constantin
  
 
Diaconiţa Anton, Dobre Gheorghe, Enache Constantin, Geeorgescu Teodor (dirijorul corului), Gigiş Aurel, Guragata Nicolae, Iatan Octavian, Oncescu Ioan, Roşca Anania,Stănescu Constantin, Teodor Nicolae, Andronic Dumitru, Saucă Eugen, Lungu Eugen, Cojocaru Ilie, Ciubotariu Vasile, Urzică Xenofont, Neculau Eugen, Scriban Nicolae,Baltag Porfir s.a.  
 
Diaconiţa Anton, Dobre Gheorghe, Enache Constantin, Geeorgescu Teodor (dirijorul corului), Gigiş Aurel, Guragata Nicolae, Iatan Octavian, Oncescu Ioan, Roşca Anania,Stănescu Constantin, Teodor Nicolae, Andronic Dumitru, Saucă Eugen, Lungu Eugen, Cojocaru Ilie, Ciubotariu Vasile, Urzică Xenofont, Neculau Eugen, Scriban Nicolae,Baltag Porfir s.a.  
Linia 146: Linia 146:
 
* http://www.seminaruldorohoi.ro - Situl oficial al Seminarului
 
* http://www.seminaruldorohoi.ro - Situl oficial al Seminarului
  
[[Categorie:Instituţii de învăţământ]]
+
[[Categorie:Instituții de învățământ]]
 +
[[Categorie:Școli teologice]]
 +
[[Categorie:Seminarii]]

Versiunea curentă din 10 ianuarie 2018 18:22

Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Iacob”, Dorohoi este o şcoală teologică de nivel liceal din municipiul Dorohoi, judeţul Botoşani.

Istoric

Seminarul teologic din Dorohoi a luat fiinţă în anul 1923 la iniţiativa şi prin truda P.C.Pr.Ic.Dr. Dumitru Furtună, renumit preot, profesor, folclorist şi etnograf. Purta numele mitropolitului cu a cărui binecuvântare luase fiinţă şi anume Pimen (Georgescu) al Moldovei. În scurt timp de la înfiinţare şi-a căpătat supranumele de "şcoala de la răscruci", şcolarizând copiii orfani de război, ca şi copii din Basarabia şi Bucovina, prin burse înfiinţate de părintele Furtună.

Datorită faptului că arhiva Seminarului s-a pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial, datele despre seminar se leagă de cele existente despre părintele Furtună, scrise de biografii săi, în mare parte foşti elevi. Acesta este motivul pentru care, lucrarea se desfăşoară în plan dublu, informaţiile derulându-se în paralel.

Părintele Dumitru Furtună s-a născut în ziua de 26 februarie a anului 1890, în satul Tocileni, comuna Băluşeni, ca al doilea fiu al familiei preot Grigore T. Furtună şi presv. Soltana. În 1897 rămâne orfan de ambii părinţi şi este luat în îngrijire de bunicii săi din partea tatălui, de loc din Mănăstireni, care se vor îngriji de creşterea şi ulterior de şcolarizarea lui până la terminarea studiilor.

Învaţă şi termină cele patru clase primare la şcoala de băieţi nr. 3 Botoşani, fiind clasificat primul la învăţătură şi disciplină. Între 1902 şi 1910 studiază la Seminarul Teologic "Veniamin Costache" din Iaşi, pe care-l absolveşte cu media 9,70 clasificat primul între absolvenţi.

Între 1910 şi 1914 urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, unde asimilează pe lângă disciplinele teologice şi altele laice ca: istoria, literatura, sociologia, filologia şi folcloristica. Audiază la universitate cursurile marilor profesori Ovid Densuşianu, C. Rădulescu-Motru, Mihail Dragomirescu, Simion Mehedinţi, Coco Dumitrescu-Iaşi, Nicolae Iorga, D. Gusti ş.a.

Absolvă în 1914 facultatea, primul între cei 42 de absolvenţi, "luând drumul Dorohoiului, renunţând la oferta ce i s-a făcut de a rămâne în Capitală.

În 1914, pe 12 octombrie se căsătoreşte cu învăţătoarea Natalia Leontescu. Urmează o perioadă de intensă activitate publicistică, în patru ani apărându-i opt volume dintre care amintim: Izvodiri din bătrâni (1912); Vremuri înţelepte (1913); Cuvinte scumpe (1914).

În 1915, pe 1 iulie, absolvă Seminarul Pedagogic Universitar din Bucureşti, iar pe 23 august este hirotonit preot de către P.S. Antim Petrescu. Activează ca preot la Plopeni, după care devine suplinitor al bisericuţei de lemn din Dorohoi, devenind paroh al acesteia în 30 mai 1916, prilej cu care rosteşte "Cuvânt la intrarea în parohie" - adevărată profesiune de credinţă pentru apostolatul său cultural multilateral, consacrat Dorohoiului.

În 1919, luna mai susţine examenul de capacitate în religie fiind tot primul între candidaţi. În 1920 este numit director al Gimnaziului "Grigore Ghica Vv.", până în 1925. La insistenţa părintelui Furtună şi a colegilor săi, gimnaziul devine liceu. În 1920, după multiple străduinţe şi sacrificii materiale, reuşeşte să inaugureze sala de teatru "Unirea" unde la 2 mai 1921, Ciprian Porumbescu îşi va inaugura concertele.

La 1 septembrie 1921, prin străduinţa sa se înfiinţează Liceul de fete "Regina Maria" - la care va preda ulterior - şi internatul fiilor de ţărani - elevi ai liceului de băieţi, destinat în mare parte basarabenilor şi bucovinenilor din teritoriile realipite la patria-mamă.

În septembrie 1923 se înfiinţează la Dorohoi, la iniţiativa şi prin eforturile deosebite ale preotului Dumitru Furtună, Seminarul Teologic "Pimen Mitropolitul". "Numit prin Ordinul nr. 35.725/1.VII.1923, al Ministrului Educaţiei Naţionale, Dumitru Furtună va fi profesorul, pe întreg parcursul fiinţării acestei instituţii şi directorul ei, timp în care înregistrează apogeul activităţii sale didactice.

"Despre Seminarul din Dorohoi, spunea că l-a înfiinţat pentru formarea de preoţi, mai cu seamă pentru Moldova, Bucovina şi Basarabia."

S-a trudit şi a înfiinţat Seminarul din Dorohoi ( prima serie în 1927). Ca director, el visa şi gândea ca acest Seminar să fie un locaş de cultură şi patriotism pentru cele trei provincii româneşti, care se unesc în acea regiune: Moldova, Basarabia şi Bucovina. Merge în Basarabia cu corul Seminarului şi face întâlniri între fraţi.

Prof. Dr. Gr. Miron spune: "se lupta din greu să organizeze Seminarul. La început localul era împrăştiat, cu săli de clasă, dormitoare şi sufragerii separate. S-a început clădirea Seminarului, într-o grădină frumoasă, în partea de sud a oraşului. În această grădină, s-au plantat doi stejari: unul pentru dr. C. Angelescu, ministrul Învăţământului şi altul pentru Alex. Lapedatu, ministrul Cultelor, care au vizitat oraşul şi Seminarul în acea vreme. Intenţia sa a fost să atragă aceste două personalităţi, să nu uite a ajuta să se termine clădirea. Anii au trecut, oamenii s-au schimbat, clădirea a rămas neterminată..., doar stejarii au rămas ca mărturie a vremurilor apuse".

O altă mărturie este cea a părintelui Ilie Anisescu: " Seminarul şi-a început activitatea cu clasa I-a şi a V-a. Atunci l-a cunoscut pe preotul-director D. Furtună, în cancelaria şcolii unde am intrat pentru înscriere... Încep întrebările: " cum te cheamă, de unde eşti, câte clase ai, cu ce se ocupă părinţii, câţi copii sunteţi ? ş.a."

Dar întrebările acelea aveau rostul lor. Îl interesa pe părintele Furtună starea materială a părinţilor, spre a-şi da seama dacă aceştia vor putea contribui la asigurarea bugetului şcolii, iar pe de altă parte să cunoască pe câţi elevi nevoiaşi va trebui să-i scutească de taxele şcolare etc... Toamna târziu s-au deschis cursurile şcolare. Copiii din clasa I-a şi noi mai mari, din clasa a V-a, ne uitam unii la alţii. Ne puneam întrebările unde mâncăm, unde învăţăm, unde dormim. Cursurile au început în localul liceului "Grigore Ghica Vv." Masa o serveam la cantina liceului, iar mai târziu - într-o casă închiriată, de pe strada gării. Dormitoarele le aveam în clădirea pompierilor şi în alte case particulare. Apoi, în cazanna Regimentului 29 Infanterie.

Seminarul s-a instalat în clădirea gimnaziului, al cărui director era tot părintele Furtună. La intrarea principală a gimnaziului, pe stânga era cancelaria Seminarului, iar pe dreapta a gimnaziului.

Treptat, şcoala s-a pus pe roate, ajungând să aibă local propriu. În 1925 după ce s-au terminat aprobările necesare cu planurile pentru construirea noului local de seminar, s-a pus piatra fundamentală şi s-a oficiat sfinţirea. Serviciul religios a fost oficiat de mitropolitul de la Iaşi împreună cu un impresionant sobor de preoţi. Seminarul a fost botezat cu numele "Pimen Mitropolitul".

Pe lângă Ministrul G.G. Mârzescu, au participat şi alţi mari demnitari din Bucureşti şi Iaşi, prieteni buni ai părintelui Furtună. După această sărbătoare au început lucrările de construcţie a localului noului seminar, clădire impunătoare cu trei nivele şi o arhitectură specifică acelei vremi. În afară de clădirea mare, sub îndrumarea neobosită a părintelui Furtună, s-au construit diferite dependinţe în curte: sufragerie, bucătărie ş.a. La vremea aceea, Seminarul deţinea o bază materială puternică constând din laboratoare, turbină electrică proprie, o impresionantă bibliotecă, un automobil Chevrolet pentru transportul profesorilor, 25 ha. teren agricol şi un lot de pământ la Techirghiol.

În anul şcolar 1926-1927, când a fost gata a treia parte din clădire, seminariştii s-au mutat în casă nouă, clădirea proprie. Aceasta a fost construită prin subscripţie publică şi donaţiile făcute de parohiile din zona Dorohoiului, ca şi de dincolo de Prut. La zidirea lui, au contribuit şi elevii din anii mari prin muncă necalificată, cărând materiale de construcţie şi apă la etaje.

Clădirea era amplasată în mijlocul a 5 ha de pământ aprobate de Primăria Dorohoi în marginea oraşului, spre sud-vest, teren desprins dintr-un viitor parc de agrement, la care s-au mai adăugat alte 15 pe care le lucrau elevii. Produsele recoltate se recepţionau şi erau trecute în magazia internatului. În jurul şcolii s-au plantat pomi fructiferi, s-a construit un turn de pază, o troiţă şi alte anexe gospodăreşti.

Unii dintre elevii mai buni din clasele superioare erau angajaţi în diferite funcţii şi primeau retribuţii. Alţi elevi erau repartizaţi ca şefi de meditaţii, şefi de dormitoare, la infirmerie, în unele munci administrative din curte, de la bucătărie etc.

Pe lângă cele ale preoţiei, părintele Furtună a fost şi un renumit etnograf şi folclorist, antrenând în aceste activităţi şi elevii Seminarului. El a editat la 1 februarie 1923 revista de literatură şi artă populară "Tudor Pamfile" emulând activitatea folcloriştilor de pe întreg cuprinsul ţării, care va fiinţa până la 31 decembrie 1928. În decursul apariţiei sale, a înregistrat 71 de numere, publicând ştiri despre folclorişti, articole de lămurire, datine, pluguşoare, oraţii, vorbe de duh, povestiri, legende, cântece de-ale copiilor, colinde, cântece bătrâneşti, poveşti, glume, ghicitori, texte ale literaturii populare, scrisori, etc. Cei mai mulţi colaboratori erau din rândul învăţătorilor, preoţilor, studenţilor, elevilor şi sătenilor cu dragoste faţă de limba şi simţirea poporului nostru.

Va iniţia şi o altă revistă "Însemnări" - 1934-1944, patronată împreună cu Ion Pilat.

Una din preocupările sale de bază a fost aceea de a cunoaşte din viaţa şi creaţiile poporului din care s-a născut. A colindat aproape toate satele din fostele judeţe Dorohoi şi Botoşani, dar şi alte localităţi din ţară, culegând direct de la surse poveşti, ghicitori, balade, cântece, epigrame etc. Fiind un timp şi inspector general al învăţământului şcolar seminarial pe ţară 1933-1940, cu această ocazie călătorea mult şi o făcea în vagon de clasa a III-a, deşi avea legitimaţie C.F.R. clasa I-a. Desigur, o făcea tot pentru a se întâlni cu lume nevoiaşă, cu oamenii din popor.

"Aşteptam cu multă nerăbdare vacanţele de Crăciun şi de Paşti. Părintele director, la plecarea noastră în vacanţă, ne dădea ca sarcină să culegem folclor din satele noastre."

Elevii jucau piese de teatru în Dorohoi şi în comunele învecinate şi se organizau excursii dincolo de Prut. "Excursiile elevilor în localităţile de o parte şi de alta a Prutului, contribuiau la cunoaşterea reciprocă. Având în această privinţă experienţă - numai în anul 1921-1922 elevii participaseră în împrejurimile oraşului la cinci şezători populare, în care se asista la un dublu proces de cunoaştere a valorilor folclorice, dar şi de culturalizare a creatorilor, respectiv colpoltorilor acestora - elevii se produceau artistic. Pe această linie, a înfrăţirii dintre şcoli, prin serbări populare comune, deosebit de fructuoasă, rămasă mult timp în memoria spectatorilor de atunci, a fost colaborarea între D. Furtună şi inimosul învăţător Calenic Istrate mesager - ca dascăl în Noua Suliţă - al sufletului românesc din Moldova de dincoace..."

Fiind după război, situaţia economică nu era prea grozavă. Din această cauză erau şi elevi care rămâneau cu restanţă la plata taxelor, iar contabilitatea Seminarului întocmea avize de înştiinţare către părinţii acestora.

Când acestea erau prezentate spre semnare directorului, acesta le citea atent şi parte din ele nu le semna, spunând că unii dintre acei elevi sunt fii de invalizi de război, alţii orfani, unii cu părinţi lipsiţi de mijloace materiale şi deci - în acele situaţii - nu pot avea posibilităţi să-şi achite restanţele respective, dar... el va avea grijă să le înlesnească continuarea studiilor, cu condiţia ca ei să înveţe bine.

Corpul profesoral. Seminarul, la început, a simţit lipsă de profesori. Directorul era nevoit să aducă pe unii profesori de la Iaşi, care făceau naveta cu trenul. Pe parcurs însă situaţia s-a redresat, devenind un corp profesoral de elită, alcătuit din licenţiaţi în teologie ai vremii ca şi din alte domenii.

Arhiva răvăşită menţionează pe: Şerb (istorie), Pr. C. Munteanu, Pr. Vasile Mihăilescu (muzică), Vasile Sălceanu (latină), Mihai Mihăilescu, Constantin Popovici (muzică), Petru Cârlan (muzică vocală), Mihalache Grumăzescu (greacă), Constantin Munteanu (director administrativ) ş.a.

Dintre angajaţii administrativi: Dumitru N. Ciopec (contabil), Victoria Frunzetti (intendent), Ilie Anisescu (pedagog), Valerian Brînzei (secretar ), Gheorghe Mironescu (contabil al Comitetului şcolar), Constantin Simionescu (maestru de ceremonii).

În ceea ce-l priveşte pe părintele Furtună, unul dintre elevii săi mărturisea: "oricând ne preda obiectele ce-i aparţineau, Ştiinţele religioase, acele ore erau momentele cele mai mult gustate de noi toţi, căci pe lângă Istoria Bisericii, ne împărţea cu dărnicie învăţături şi sfaturi privind Pastorala, sfaturi care mi le-am însuşit şi mi-au fost totdeauna orientări de bun augur în viaţa mea de preot" iar unul dintre bibliografii săi îl descria: " stabilit la Dorohoi, D. Furtună şi-a consacrat viaţa şi toate forţele pentru ridicarea unui oraş în care gimnaziul era singura instituţie de cultură. Cu preţul propriilor sale eforturi, inclusiv cele materiale a reuşit să transforme gimnaziul în liceu de băieţi, să înfiinţeze un liceu de fete, un internat pentru fiii de ţărani, o sală de teatru, să stimuleze energiile oraşului pentru înfiinţarea de societăţi cultural-literare, să aibă o vie activitate publicistică, să editeze o revistă de folclor locală etc."

În 1930, ultimele zile ale anului, s-a primit ordin de la Minister ca Seminarul din Dorohoi să se desfiinţeze pe data de 1 ianuarie 1931, iar elevii să fie repartizaţi la alte seminarii. Această veste a venit ca o bombă, în timpul unei ierni grele şi nemiloase.

La iniţiativa părintelui Furtună, toate cadrele responsabile ne-au sfătuit că ar fi bine să cerem aprobare pentru funcţionarea pe mai departe a şcolii ca extrabugetară, socotind că din venitul celor 20 de hectare de pământ arabil şi din toate taxele cu care vor contribui elevii, vom putea merge mai departe.

Astfel s-a făcut un raport în detaliu şi a fost delegat părintele Constantin Munteanu să plece la minister pentru a obţine aprobarea dorită de noi toţi.

Era în preajma Crăciunului şi ministrul învăţământului N. Costăchescu, profesor universitar, se găsea în vacanţă la Iaşi. Delegatul nostru, găsindu-l pe ministru în a treia zi de Crăciun în laboratorul de la Universitate, i-a adus la cunoştinţă doleanţele noastre, cerând cuvenita aprobare pentru continuarea cursurilor seminarului, ca extrabugetar.

Ministrul a aprobat, dar ne-a atras atenţia: "Nu cumva să vă văd pe la Paşti că nu mai puteţi rezista şi să veniţi după ajutor; atunci veţi răspunde pentru neîndeplinirea sarcinilor asumate".

Primind această aprobare, ne-am străduit să mergem mai departe pe cont propriu şi... am rezistat până în 1933, când nu ni s-a mai dat aprobare de funcţionare, din cauza profesorului dorohoian de liceu Ioan Botezatu, care era inspector adjunct la Cernăuţi şi căruia nu-i prea plăceau ochii lui Furtună şi Munteanu, directorii noştri".

Chiar în condiţiile acestea în anul 1931 Seminarul primea 33 de elevi ai seminarului din Constanţa, care se desfiinţase, făcând ca în anul şcolar 1931-1932 clasa a VIII-a de seminar să numere 63 de elevi. Cei veniţi de la Constanţa au rămas plăcut impresionaţi de ceea ce reprezenta Seminarul din Dorohoi condus de părintele Furtună, despre care auziseră multe de la profesorii lor.

În cei zece ani de existenţă 1923-1933 a dat şapte promoţii cu un total de 337 de absolvenţi dintre care majoritatea au intrat în cler, dovedindu-se buni slujitori dar şi buni patrioţi, purtând amprenta dascălilor care i-au format.

Dintre absolvenţii Seminarului dorohoian "Pimen Mitropolitul" amintim pe: - Vasile Anghelea-preot la catedrala din Dorohoi-studii în străinătate, 1942; - Valerian Brânzei - preot şi protopop de Dorohoi, preot în Iaşi;

  • Anania Roşca - preot şi protopop în Dorohoi, 1965;
  • Mihai Gheorghiu - preot în Botoşani şi protopop 1935-1976;
  • Petrui Alexa - preot în Suceava şi protopop;
  • Vîlcu Gheorghe - preot militar, grad de colonel, invalid de război;
  • Moroşanu Ioan - preot în Piatra Neamţ şi protopop;
  • Băbieru Emil - preot în Roman şi inspector bisericesc;
  • Anisescu Ilie - preot în Fălticeni, protopop misionar;
  • Ioniţă Mihai - preot şi profesor în Bucureşti;
  • Constantin Popescu - profesor de muzică şi compozitor în Iaşi;
  • Gavriluţă Nicolae - şef al primei promoţii, doctor în teologie, profesor;
  • Miron Grigore - profesor în Bucureşti, studii în Anglia;
  • Cojocaru Ilie - preot în comuna Broscăuţi-protopopiatul Dorohoi ;
  • Traian Dumitrescu - "asul" paraşutiştilor, comandor;
  • Ilarion Argatu - marele duhovnic de mai târziu
  • Alexe Petre, Avădănesei Gheorghe, Chiriac Constantin

Diaconiţa Anton, Dobre Gheorghe, Enache Constantin, Geeorgescu Teodor (dirijorul corului), Gigiş Aurel, Guragata Nicolae, Iatan Octavian, Oncescu Ioan, Roşca Anania,Stănescu Constantin, Teodor Nicolae, Andronic Dumitru, Saucă Eugen, Lungu Eugen, Cojocaru Ilie, Ciubotariu Vasile, Urzică Xenofont, Neculau Eugen, Scriban Nicolae,Baltag Porfir s.a.

În anul 1933, ca un,"joc al istoriei" cum îl cataloga chiar părintele Furtună, după doi ani de subzistenţă din fonduri proprii Seminarul îşi închide porţile.

Munca părintelui Furtună se distruge încetul cu încetul. Clădirea este trecută la Ministerul Apărării Naţionale până în 1952 când este acordată Ministerului Învăţământului, devenind casa de copii nr. 1 Dorohoi.

În plan material, singura lui avere - cărţile şi manuscrisele - totalizând 108 lăzi, au rămas aici, neputând fi transportate în refugiu şi ajungând hârtie de învelit mărfuri pentru negustorii din Dorohoi.

Opera sa, este alcătuită din 453 de titluri din care; 25 de cărţi şi broşuri, iar restul articole în 58 de ziare, gazete, reviste la care a colaborat. Dintre acestea, ca obiect de referinţă avem: 164 titluri teologice, 78 folclorice, 90 istorice, 79 literare, 42 diverse (şcolare şi cultură populară). E posibil să se mai descopere unele articole. A strâns cu hărnicie de albină şi cu perseverenţă de furnică o imensitate de material documentar cultural. Un inspector şcolar scria la 9 mai 1943: " înfăţişez figura acestui dascăl, căruia nu-i găsesc asemănare, de o rară originalitate, cu vastă cultură teologică şi literară, amintind în ţinuta lui şi în umorul lui sănătos, chipul unui adevărat Creangă".

De altfel Creangă l-a interesat în mod deosebit, constituind şi subiectul corespondenţei purtate cu Jean Boutiere, şef al catedrei de limba română şi apoi al celei de provensală de la Sorbona, în vederea elaborării tezei de doctorat pentru acesta din urmă, discuţiile fiind purtate ca între doi exegeţi ai lui Creangă.

O latură originală a personalităţii sale a fost ataşamentul romantic pentru un orăşel de provincie, ca Dorohoiul. Nu l-a urnit de aici nici perspectiva unei cariere universitare, pentru care avea titlurile, lucrările şi aptitudinile necesare. A rămas până la sfârşitul vieţii în acest oraş Dorohoi, pe care l-a ales din iubire şi l-a păstrat cu multe sacrificii.

În perioada 1.V.1944 -1.III.1945 a funcţionat ca profesor la Colegiul Militar pentru orfanii de război Roznov - Neamţ - Caracal,prestând gratuit serviciul ordonat. Reîntors în Dorohoi, după evacuare continuă să funcţioneze ca profesor la Liceul de Fete, apoi la şcoala Pedagogică din Şendriceni, iar de la l.IX.1948 este detaşat pe catedra de limba română la Şcoala generală nr. 2 Dorohoi, de unde va ieşi la pensie în 1950.

Pentru contribuţia deosebită adusă la progresul continuu al învăţământului românesc, a primit din partea forurilor superioare numeroase ordine şi medalii, printre care: "Coroana României în grad de cavaler" 1923, "Răsplata muncii pentru învăţământ cl. I-a" 1924, "Coroana României în grad de ofiţer" 1926, "Meritul cultural cl. II-a" 1943, "Răsplata muncii pentru 25 de ani în serviciul statului" 1945 ş.a.

Ultimii 15 ani de viaţă, au fost de grele suferinţe fizice. Copleşit de boală; după o agonie teribilă, în noaptea de 14 spre 15 ianuarie, ochii - care nu mai vedeau de mult - s-au închis pentru totdeauna.

Activitate

În plan social-administrativ, elevii seminarişti au fost prezenţi la toate acţiunile Primăriei privitoare la municipiu, fapt pentru care Seminarul a, primit "Diplomă de excelenţă" pe anul 2000.

De asemenea elevii seminarişti au ajutat la ridicarea sau repararea mai multor biserici şi case parohiale din Protopopiatul Dorohoi (parohia George Enescu- sat Cracalia, Parohia Hilişeu-Horia, parohia "Sf. Împăraţi"- Dorohoi, parohia "Sf. Dumitru" Dorohoi, parohia Adormirea Maicii Domnului" Dorohoi) ca şi la brutăria Sf. Ioan Casian şi la sediul Protopopiatului.

Din ianuarie 2000, Seminarul este racordat la reţeaua de Internet în sistem de linie închiriată, având şi o mică sală de calculatoare prin care elevii lucrează la revista şcolii şi navighează pe Internet. Este primul Seminar din Eparhie şi al patrulea liceu din ţară , cu pagină web , găzduită de site-ul vechi al Ministerului. Prin internet se comunică cu Institutul "Sf. Apostoli" din New York, cu Parohia "Sf Parascheva" din Boston, cu Primăria din Cholet şi Asociaţia Cholet- România, cu Asociaţia Animation de Jeunesse-Bienne - Elveţia, redacţia Alfa şi Omega- Chişinău şi alte instituţii din ţară şi străinătate.

Prin tot ceea ce a făcut şi face, seminarul dorohoian îşi continuă menirea dată de întemeietorul lui, la început de secol XX. Din cele opt promoţii absolvite sunt peste 240 de studenţi la teologie la facultăţile de profil din ţară sau alte facultăţi (Drept, I.S.E., Medicină, Geografie, Istorie), absolvenţii fiind deja înscrişi într-o formă de activitate (învăţământ sau preoţie).

Din noiembrie 1999, Seminarul este Centru bugetar independent, iar din ianuarie 2003 a devenit Centrul Financiar nr.2 din Dorohoi, prin decizia nr.16 din 22.XII.2002 a Consiliului de Administraţie al Inspectoratului Şcolar Judeţean, respectiv a Domniei Sale, Profesor Dr. Constantin Manolache, Inspector General al Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani.

Din anul 2004 s-a achiziţionat un calculator nou pentru contabilitate, în valoare de 2.000 RON şi soft de 1.200 RON, două imprimante şi fax- 1.500 RON, pentru o mai buna desfăşurare a activităţii financiare a Centrului. S-au pictat icoanele pentru catapeteasmă paraclisului şcolii, pictură valorând 9.400 RON, suportate din fonduri proprii şi sponsorizări sau donaţii. S-a început renovarea exterioară a clădirii internat, definitivată în 2005, constând în schimbarea întregii tâmplării exterioare de lemn stratificat cu geam de termopan şi PVC cu geam termopan, tencuirea cu praf de piatră a pereţilor şi vopsirea caramizilor aparente, lucrare cu un cost de 100.000 RON, suportată 25% de bugetul local şi 75% din fonduri proprii.

Tot din 2004, Seminarul a fost inclus în Programul de Reabilitare lansat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, finanţat prin Banca Mondială. Proiectul deja ajuns la a doua fază de aprobare, cea educaţională, prevede o clădire noua P+1, cu săli de clasă, laboratoare, birouri, cancelarie, paraclis. Terenul pentru această clădire a fost pus la dispoziţie de către Primăria Dorohoi, prin bunăvoinţa Domnului Ing. Sergiu Lungu, primarul municipiului Dorohoi.

Ca Centru financiar- în 2006 s-au investit din fonduri proprii 18.000 RON, pentru tehnica de calcul şi soft de specialitate.

Tot în plan social se numară şi măsurile luate de direcţiunea Seminarului şi de Consiliile Profesoral şi de Administraţie, în vederea acceptării diminuării cuantumului financiar necesar şcolarizării pentru elevii cu posibilităţi materiale reduse. Se caută de asemenea sponsori pentru a mai putea ajuta elevii. Ei beneficiază de programele guvernamentale "Bani de liceu" şi Euro 200 - pentru studii şi calculatoare.

Elevii sunt implicaţi în toate aspectele administrative ale şcolii în vederea unei mai bune formări pentru viaţă.

Legături externe