5.288 de modificări
Modificări
ortografie
==Istoric==
Partea de răsărit a Muntelui Athos, zonă foarte liniştită şi bogată in peşteri, a fost dintotdeauna un loc preferat de sihaştrii români athoniţi. Aici au sihăstrit călugări români încă din secolul al IV-lea. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea se nevoiau în peşterile de aici vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe şi o mică biserică de piatră având hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. La începutul secolului al XIX-lea biserica se numea ''Chilia Sfântului Ioan Botezătorul, Chilia Românească de la Vigla Ianicopoli'', sau, mai apoi, ''Chilia Prodromul (Înaintemergătorul)''. Prin anul 1810, se nevoia aici un vestit sihastru român, mare făcător de minuni, ieroschimonahul Iustin. Dupa După 35 de ani de nevoinţă, s-a mutat la cele veşnice, lăsând egumen, în locul său, pe ucenicul lui, ieromonahul Patapie. După 20 de ani, din cauza tulburărilor politice din Balcani, călugarii călugării s-au risipit, Patapie retrăgându-se şi răposând la [[Mănăstirea Neamţ]]. În anul 1850, ieromonahii Nifon şi Nectarie, ambii cu metanie din mănăstirea Horaiţa, judeţul Neamţ, au rezidit, cu ajutoare aduse din ţară, temelia, biserica şi trei corpuri de chilii ale schitului Prodromu, care se ruinaseră aproape cu desăvârşire. În anul 1860, biserica a fost sfinţită de arhiereul român Isaia Vicol, episcop de Roman. Apoi, ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvânt ctitorul schitului, adună în jurul lui până la 60 de călugări, care se nevoiau la Muntele Athos, punând bazele celui mai mare schit românesc de acolo, cunoscut până astăzi ca Schitul Românesc Prodromu.
Astfel, în anul 1820, în vremea arhipăstoririi [[Mitropolit]]ului [[Veniamin Costachi]] al Moldovei, a fost fondat oficial la [[Muntele Athos]], Schitul Românesc Prodromu cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfințită prin hrisoavele domnești ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 și ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871.
==Odoare==
Cel mai de preţ odor al Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos este [[Icoana Maicii Domnului Prodromiţa]]. Aceasta este o sfântă [[icoană]] [[făcător de minuni|făcătoare de minuni]], [[prăznuire|pomenirea]] ei făcându-se în ziua de [[12 iulie]].
Icoana îi este atribuită iconarului român Iordache Nicolau din Iaşi. Însăşi zugrăvirea acestei icoane este un miracol. Astfel, în arhiva schitului Prodromu se păstrează un document datat în 29 iunie 1863, care este chiar mărturia scrisă a lui Iordache Nicolau:
:„''Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iaşi, am zugrăvit aceasta sfântă icoană a Maicei Domnului cu însăşi mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veşmintele, după meşteşugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez feţele Maicei Domnului şi a lui Isus Cristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieşit din potriva, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicei Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoană. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârşit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi o greşală a fost aceasta ca am dat lustru la o asemenea minune''.”
De-a lungul timpului au fost consemnate numeroase minuni datorate Icoanei Maicii Domnului ''Prodromiţa''.
==Eforturile de transformare în mănăstire==
