Schitul românesc Prodromu (Muntele Athos): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(completat cu niste legaturi externe, interwiki en)
(ortografie)
 
(Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{ciornă}}
+
{{Îmbunătăţire}}
 +
[[Image:Schitul_Prodromul.jpg|330px|right|Schitul românesc Prodromu, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul]]
 +
'''Schitul românesc Prodromu''', cu hramul „Sfântul [[Ioan Botezătorul]]” (grec. Σκήτη Τιμ. Προδρόμου), este unul din cele două [[schit]]uri românești din [[Muntele Athos]] (alături de [[Schitul Lacu]]). Depinde de [[mănăstire]]a [[Marea Lavră]]. [[Egumen]]ul Schitului Prodromu este (din februarie 2011) Preacuviosul [[Ieromonah]] [[Atanasie (Floroiu)]], care urmează venerabilului Părinte [[Protosinghel]] [[Petroniu (Tănase)]].
  
[[Image:Schitul_Prodromul.jpg|330px|right|Schitul Sf. Ioan Botezătorul]]
+
== Amplasare geografică==
 +
Schitul Prodromu se află la capătul răsăritean al peninsulei Athosul, numit Vigla, într-un ţinut pustiu, pietros şi bântuit de furtuni. Din aceste motive, schitul a luat numele Sfântului Ioan Botezătorul, ''Prodromu'' în limba greacă. Locul este sălbatic, cu minunate frumuseţi naturale, prielnic sihăstriei şi înaltei contemplaţii bisericeşti. În partea de răsărit a schitului se întinde Marea Egee, mereu agitată de valuri şi furtuni, iar spre apus se înalţă, până la altitudinea de 2033 m, Muntele Athos, al cărui vârf de marmură, în mare parte a anului acoperit cu zăpezi, scânteiază sub razele soarelui, cu mult timp înainte de răsăritul lui. Locul a fost îndrăgit de [[pustnic]]i, doritori de înaltă viaţă duhovnicească.<ref>Cleopa Paraschiv, ''[[Icoană|Icoana]] nefăcută de mână omenească PRODROMIȚA'', Ed. Panaghia</ref>
  
== Amplasarea geografica a schitului romanesc Podromul ==
+
==Istoric==
Schitul Podromul se afla la capatul rasaritean al peninsulei Athosului,numit Vigla,intr-un tinut pustiu,pietros si bantuit de furtuni.Din aceste motive,schitul a luta numele Sfantului Ioan Botezatorul,PRODROMUL,in limba greaca. Locul este salbatic,cu minunate frumuseti naturale,prielnic sihastriei si inaltei contemplatii bisericesti. In partea de rasarit a schitului se intinde Marea Egee,mereu agitata de valuri si furtuniiar spre apus,se inalta,pana la 2033 m, Muntele Athos,al carui varf de marmura,in mare parte a anului acoperit cu zapezi,scanteiaza sub razele soarelui,cu mult timp inaite de rasaritul lui.Locul a fost indragit de pustnici,doritori de inalta viata duhovniceasca.<ref>Cleopa Paraschiv,''Icona nefacuta de mana omeneasca PRODROMITA''.Ed. Panaghia</ref>
+
Partea de răsărit a Muntelui Athos, zonă foarte liniştită şi bogată in peşteri, a fost dintotdeauna un loc preferat de sihaştrii români athoniţi. Aici au sihăstrit călugări români încă din secolul al IV-lea. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea se nevoiau în peşterile de aici vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe şi o mică biserică de piatră având hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. La începutul secolului al XIX-lea biserica se numea ''Chilia Sfântului Ioan Botezătorul, Chilia Românească de la Vigla Ianicopoli'', sau, mai apoi, ''Chilia Prodromul (Înaintemergătorul)''. Prin anul 1810, se nevoia aici un vestit sihastru român, mare făcător de minuni, ieroschimonahul Iustin. După 35 de ani de nevoinţă, s-a mutat la cele veşnice, lăsând egumen, în locul său, pe ucenicul lui, ieromonahul Patapie. După 20 de ani, din cauza tulburărilor politice din Balcani, călugării s-au risipit, Patapie retrăgându-se şi răposând la [[Mănăstirea Neamţ]]. În anul 1850, ieromonahii Nifon şi Nectarie, ambii cu metanie din mănăstirea Horaiţa, judeţul Neamţ, au rezidit, cu ajutoare aduse din ţară, temelia, biserica şi trei corpuri de chilii ale schitului Prodromu, care se ruinaseră aproape cu desăvârşire. În anul 1860, biserica a fost sfinţită de arhiereul român Isaia Vicol, episcop de Roman. Apoi, ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvânt ctitorul schitului, adună în jurul lui până la 60 de călugări, care se nevoiau la Muntele Athos, punând bazele celui mai mare schit românesc de acolo, cunoscut până astăzi ca Schitul Românesc Prodromu.
  
==Istoricul schitului românesc Prodromul==
+
Astfel, în anul 1820, în vremea arhipăstoririi [[Mitropolit]]ului [[Veniamin Costachi]] al Moldovei, a fost fondat oficial la [[Muntele Athos]], Schitul Românesc Prodromu cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfințită prin hrisoavele domnești ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 și ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871.
Partea de răsărit a Muntelui Athos, zonă foarte liniştită şi bogată in peşteri, a fost dintotdeuna un loc preferat de sihaştrii români atoniţi. Aici au sihăstrit călugari români înca din secolul al IV-lea. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea se nevoiau in peşterile de aici vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe şi o mică biserică de piatră având hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. La începutul secolului al XIX-lea biserica se numea ''Chilia Sfântului Ioan Botezătorul, Chilia Românească de la Vigla Ianicopoli'', sau, mai apoi, ''Chilia Prodromul (Înaintemergătorul)''. Prin anul 1810, se nevoia aici un vestit sihastru român, mare făcător de minuni, ieroschimonahul Iustin. Dupa 35 de ani de nevoinţă, s-a mutat la cele veşnice, lăsând egumen, în locul său, pe ucenicul lui, ieromonahul Patapie. După 20 de ani, din cauza tulburărilor politice din Balcani, călugarii s-au risipit, Patapie retrăgându-se şi răposând la mănăstirea Neamţ. În anul 1850, ieromonahii Nifon şi Nectarie, ambii cu metanie din mănăstirea Horaiţa, judeţul Neamţ, au rezidit cu ajutoare aduse din ţara, temelia, biserica şi trei corpuri de chilii ale schitului Prodromul, care se ruinaseră aproape cu desăvârşire. În anul 1860, biserica a fost sfinţita de arhiereul român Isaia Vicol, episcop de Roman. Apoi, ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvânt ctitoriul schitului, adună în jurul lui până la 60 de călugări, care se nevoiau la Muntele Athos, punând bazele celui mai mare schit românesc de acolo, cunoscut până astăzi ca Schitul Românesc Prodromul.
 
  
Astfel, în anul 1820, în vremea arhipăstoririi Mitropolitului [[Veniamin Costachi]] al Moldovei, a fost fondat oficial la [[Muntele Athos]], [[Schitul Prodromu|Schitul Românesc Prodromu]] cu hramul "Sfântului Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfințită prin hrisoavele domnești ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 și ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871.
+
==Odoare==
 +
Cel mai de preţ odor al Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos este [[Icoana Maicii Domnului Prodromiţa]]. Aceasta este o sfântă [[icoană]] [[făcător de minuni|făcătoare de minuni]], [[prăznuire|pomenirea]] ei făcându-se în ziua de [[12 iulie]].
  
==Odoare==
+
Icoana îi este atribuită iconarului român Iordache Nicolau din Iaşi. Însăşi zugrăvirea acestei icoane este un miracol. Astfel, în arhiva schitului Prodromu se păstrează un document datat în 29 iunie 1863, care este chiar mărturia scrisă a lui Iordache Nicolau: 
 +
 
 +
:„''Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iaşi, am zugrăvit aceasta sfântă icoană a Maicei Domnului cu însăşi mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veşmintele, după meşteşugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez feţele Maicei Domnului şi a lui Isus Cristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieşit din potriva, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicei Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoană. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârşit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi o greşală a fost aceasta ca am dat lustru la o asemenea minune''.”
 +
 
 +
De-a lungul timpului au fost consemnate numeroase minuni datorate Icoanei Maicii Domnului ''Prodromiţa''.
  
 
==Eforturile de transformare în mănăstire==
 
==Eforturile de transformare în mănăstire==
Linia 18: Linia 25:
  
 
==Monahi cunoscuţi==
 
==Monahi cunoscuţi==
 +
* [[Petroniu (Tănase)]]
  
 
==Articole înrudite==
 
==Articole înrudite==
Linia 36: Linia 44:
 
*en: [http://www.mountathosinfos.gr/pages/skites/prodromou.en.html Skiti Timiou Prodromou]
 
*en: [http://www.mountathosinfos.gr/pages/skites/prodromou.en.html Skiti Timiou Prodromou]
 
*en:Fr. Gregory, [http://edwardsingreece.blogspot.com/2007/02/romanian-skete-of-timiou-prodromou.html Romanian Skete of Timiou Prodromou], din relatarea unui pelerinaj la Sf. Munte.
 
*en:Fr. Gregory, [http://edwardsingreece.blogspot.com/2007/02/romanian-skete-of-timiou-prodromou.html Romanian Skete of Timiou Prodromou], din relatarea unui pelerinaj la Sf. Munte.
 +
 +
[[Categorie:Muntele Athos]]
 +
[[Categorie:Schituri]]
  
 
[[en:Prodromou Skete (Athos)]]
 
[[en:Prodromou Skete (Athos)]]

Versiunea curentă din 25 noiembrie 2013 10:05

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Schitul românesc Prodromu, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul

Schitul românesc Prodromu, cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” (grec. Σκήτη Τιμ. Προδρόμου), este unul din cele două schituri românești din Muntele Athos (alături de Schitul Lacu). Depinde de mănăstirea Marea Lavră. Egumenul Schitului Prodromu este (din februarie 2011) Preacuviosul Ieromonah Atanasie (Floroiu), care urmează venerabilului Părinte Protosinghel Petroniu (Tănase).

Amplasare geografică

Schitul Prodromu se află la capătul răsăritean al peninsulei Athosul, numit Vigla, într-un ţinut pustiu, pietros şi bântuit de furtuni. Din aceste motive, schitul a luat numele Sfântului Ioan Botezătorul, Prodromu în limba greacă. Locul este sălbatic, cu minunate frumuseţi naturale, prielnic sihăstriei şi înaltei contemplaţii bisericeşti. În partea de răsărit a schitului se întinde Marea Egee, mereu agitată de valuri şi furtuni, iar spre apus se înalţă, până la altitudinea de 2033 m, Muntele Athos, al cărui vârf de marmură, în mare parte a anului acoperit cu zăpezi, scânteiază sub razele soarelui, cu mult timp înainte de răsăritul lui. Locul a fost îndrăgit de pustnici, doritori de înaltă viaţă duhovnicească.[1]

Istoric

Partea de răsărit a Muntelui Athos, zonă foarte liniştită şi bogată in peşteri, a fost dintotdeauna un loc preferat de sihaştrii români athoniţi. Aici au sihăstrit călugări români încă din secolul al IV-lea. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea se nevoiau în peşterile de aici vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe şi o mică biserică de piatră având hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. La începutul secolului al XIX-lea biserica se numea Chilia Sfântului Ioan Botezătorul, Chilia Românească de la Vigla Ianicopoli, sau, mai apoi, Chilia Prodromul (Înaintemergătorul). Prin anul 1810, se nevoia aici un vestit sihastru român, mare făcător de minuni, ieroschimonahul Iustin. După 35 de ani de nevoinţă, s-a mutat la cele veşnice, lăsând egumen, în locul său, pe ucenicul lui, ieromonahul Patapie. După 20 de ani, din cauza tulburărilor politice din Balcani, călugării s-au risipit, Patapie retrăgându-se şi răposând la Mănăstirea Neamţ. În anul 1850, ieromonahii Nifon şi Nectarie, ambii cu metanie din mănăstirea Horaiţa, judeţul Neamţ, au rezidit, cu ajutoare aduse din ţară, temelia, biserica şi trei corpuri de chilii ale schitului Prodromu, care se ruinaseră aproape cu desăvârşire. În anul 1860, biserica a fost sfinţită de arhiereul român Isaia Vicol, episcop de Roman. Apoi, ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvânt ctitorul schitului, adună în jurul lui până la 60 de călugări, care se nevoiau la Muntele Athos, punând bazele celui mai mare schit românesc de acolo, cunoscut până astăzi ca Schitul Românesc Prodromu.

Astfel, în anul 1820, în vremea arhipăstoririi Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, a fost fondat oficial la Muntele Athos, Schitul Românesc Prodromu cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfințită prin hrisoavele domnești ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 și ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871.

Odoare

Cel mai de preţ odor al Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos este Icoana Maicii Domnului Prodromiţa. Aceasta este o sfântă icoană făcătoare de minuni, pomenirea ei făcându-se în ziua de 12 iulie.

Icoana îi este atribuită iconarului român Iordache Nicolau din Iaşi. Însăşi zugrăvirea acestei icoane este un miracol. Astfel, în arhiva schitului Prodromu se păstrează un document datat în 29 iunie 1863, care este chiar mărturia scrisă a lui Iordache Nicolau:

Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iaşi, am zugrăvit aceasta sfântă icoană a Maicei Domnului cu însăşi mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veşmintele, după meşteşugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez feţele Maicei Domnului şi a lui Isus Cristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieşit din potriva, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicei Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoană. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârşit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi o greşală a fost aceasta ca am dat lustru la o asemenea minune.”

De-a lungul timpului au fost consemnate numeroase minuni datorate Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa.

Eforturile de transformare în mănăstire

Chilii

Monahi cunoscuţi

Articole înrudite

Note

  1. Cleopa Paraschiv, Icoana nefăcută de mână omenească PRODROMIȚA, Ed. Panaghia

Surse

Legături externe