Modificări

{{ciornăÎmbunătăţire}}[[Image:Schitul_Prodromul.jpg|330px|right|Schitul românesc Prodromu, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul]]'''Schitul românesc Prodromu''', cu hramul „Sfântul [[Ioan Botezătorul]]” (grec. Σκήτη Τιμ. Προδρόμου), este unul din cele două [[schit]]uri românești din [[Muntele Athos]] (alături de [[Schitul Lacu]]). Depinde de [[mănăstire]]a [[Marea Lavră]]. [[Egumen]]ul Schitului Prodromu este (din februarie 2011) Preacuviosul [[Ieromonah]] [[Atanasie (Floroiu)]], care urmează venerabilului Părinte [[Protosinghel]] [[Petroniu (Tănase)]].

== Amplasare geografică==Schitul Prodromu se află la capătul răsăritean al peninsulei Athosul, numit Vigla, într-un ţinut pustiu, pietros şi bântuit de furtuni. Din aceste motive, schitul a luat numele Sfântului Ioan Botezătorul, ''Prodromu'' în limba greacă. Locul este sălbatic, cu minunate frumuseţi naturale, prielnic sihăstriei şi înaltei contemplaţii bisericeşti. În partea de răsărit a schitului se întinde Marea Egee, mereu agitată de valuri şi furtuni, iar spre apus se înalţă, până la altitudinea de 2033 m, Muntele Athos, al cărui vârf de marmură, în mare parte a anului acoperit cu zăpezi, scânteiază sub razele soarelui, cu mult timp înainte de răsăritul lui. Locul a fost îndrăgit de [[Image:Schitul_Prodromulpustnic]]i, doritori de înaltă viaţă duhovnicească.jpg<ref>Cleopa Paraschiv, ''[[Icoană|330px|right|Schitul Sf. Ioan BotezătorulIcoana]]nefăcută de mână omenească PRODROMIȚA'', Ed. Panaghia</ref>

== Amplasarea geografica a schitului romanesc Podromul Istoric==Schitul Podromul Partea de răsărit a Muntelui Athos, zonă foarte liniştită şi bogată in peşteri, a fost dintotdeauna un loc preferat de sihaştrii români athoniţi. Aici au sihăstrit călugări români încă din secolul al IV-lea. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea se afla la capatul rasaritean nevoiau în peşterile de aici vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe şi o mică biserică de piatră având hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. La începutul secolului al peninsulei AthosuluiXIX-lea biserica se numea ''Chilia Sfântului Ioan Botezătorul,numit Chilia Românească de la ViglaIanicopoli'', sau, mai apoi,intr-''Chilia Prodromul (Înaintemergătorul)''. Prin anul 1810, se nevoia aici un tinut pustiuvestit sihastru român,pietros si bantuit mare făcător de furtuniminuni, ieroschimonahul Iustin.Din aceste motiveDupă 35 de ani de nevoinţă,schitul s-a luta numele Sfantului Ioan Botezatorulmutat la cele veşnice,PRODROMULlăsând egumen,in limba greaca. Locul este salbaticîn locul său,cu minunate frumuseti naturalepe ucenicul lui,prielnic sihastriei si inaltei contemplatii bisericestiieromonahul Patapie. In partea După 20 de rasarit a schitului se intinde Marea Egeeani, din cauza tulburărilor politice din Balcani,mereu agitata de valuri si furtuniiar spre apuscălugării s-au risipit,Patapie retrăgându-se inaltaşi răposând la [[Mănăstirea Neamţ]]. În anul 1850, ieromonahii Nifon şi Nectarie,pana la 2033 mambii cu metanie din mănăstirea Horaiţa, Muntele Athosjudeţul Neamţ,al carui varf de marmuraau rezidit,in mare parte a anului acoperit cu zapeziajutoare aduse din ţară,scanteiaza sub razele soareluitemelia,biserica şi trei corpuri de chilii ale schitului Prodromu, care se ruinaseră aproape cu mult timp inaite de rasaritul luidesăvârşire.Locul În anul 1860, biserica a fost indragit sfinţită de pustniciarhiereul român Isaia Vicol,doritori episcop de inalta viata duhovniceascaRoman.<ref>Cleopa ParaschivApoi, ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvânt ctitorul schitului, adună în jurul lui până la 60 de călugări,''Icona nefacuta care se nevoiau la Muntele Athos, punând bazele celui mai mare schit românesc de mana omeneasca PRODROMITA''.Edacolo, cunoscut până astăzi ca Schitul Românesc Prodromu. Panaghia</ref>

==Istoricul schitului românesc Prodromul==Partea de răsărit a Muntelui AthosAstfel, zonă foarte liniştită şi bogată in peşteri, a fost dintotdeuna un loc preferat de sihaştrii români atoniţi. Aici au sihăstrit călugari români înca din secolul al IV-lea. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea se nevoiau in peşterile de aici vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe şi o mică biserică de piatră având hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. La începutul secolului al XIX-lea biserica se numea ''Chilia Sfântului Ioan Botezătorul, Chilia Românească de la Vigla Ianicopoli'', sau, mai apoi, ''Chilia Prodromul (Înaintemergătorul)''. Prin în anul 1810, se nevoia aici un vestit sihastru român, mare făcător de minuni, ieroschimonahul Iustin. Dupa 35 de ani de nevoinţă, s-a mutat la cele veşnice, lăsând egumen1820, în locul său, pe ucenicul lui, ieromonahul Patapie. După 20 de ani, din cauza tulburărilor politice din Balcani, călugarii s-au risipitvremea arhipăstoririi [[Mitropolit]]ului [[Veniamin Costachi]] al Moldovei, Patapie retrăgându-se şi răposând la mănăstirea Neamţ. În anul 1850, ieromonahii Nifon şi Nectarie, ambii cu metanie din mănăstirea Horaiţa, judeţul Neamţ, au rezidit cu ajutoare aduse din ţara, temelia, biserica şi trei corpuri de chilii ale schitului Prodromul, care se ruinaseră aproape cu desăvârşire. În anul 1860, biserica a fost sfinţita de arhiereul român Isaia Vicol, episcop de Roman. Apoi, ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvânt ctitoriul schitului, adună în jurul lui până la 60 de călugări, care se nevoiau fondat oficial la [[Muntele Athos]], punând bazele celui mai mare schit românesc de acolo, cunoscut până astăzi ca Schitul Românesc ProdromulProdromu cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfințită prin hrisoavele domnești ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 și ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871.