Modificări

{{ciornăÎmbunătăţire}}

[[Image:Schitul_Prodromul.jpg|330px|right|Schitul românesc Prodromu, cu haramul Sf. Ioan Botezătorul]]'''Schitul românesc Prodromu''', cu hramul „Sfântul [[Ioan Botezătorul]]”, este unul din cele două [[schit]]uri românești din [[Muntele Athos]] (alături de [[Schitul Lacu]]). Depinde de [[mănăstire]]a [[Marea Lavră]]. [[Egumen]]ul Schitului Prodromu este (din februarie 2011) Preacuviosului [[Ieromonah]] [[Atanasie (Floroiu)]], care urmează venerabilul Părinte [[Protosinghel]] [[Petroniu (Tănase)]].

== Amplasarea geografica a schitului romanesc Podromul Amplasare geografică==Schitul Podromul se afla află la capatul rasaritean capătul răsăritean al peninsulei Athosului,numit Vigla,intrîntr-un tinut ţinut pustiu,pietros si bantuit şi bântuit de furtuni.Din aceste motive,schitul a luta luat numele Sfantului Sfântului Ioan BotezatorulBotezătorul,PRODROMUL,in ''Prodromu'' în limba greacagreacă. Locul este salbaticsălbatic,cu minunate frumuseti frumuseţi naturale,prielnic sihastriei si inaltei contemplatii bisericestisihăstriei şi înaltei contemplaţii bisericeşti. In În partea de rasarit răsărit a schitului se intinde întinde Marea Egee,mereu agitata agitată de valuri si şi furtuniiar spre apus,se inaltaînaltă,pana până la 2033 m, Muntele Athos,al carui varf cărui vârf de marmuramarmură,in în mare parte a anului acoperit cu zapezizăpezi,scanteiaza scânteiază sub razele soarelui,cu mult timp inaite de rasaritul răsăritul lui.Locul a fost indragit îndrăgit de pustnici[[pustnic]]i,doritori de inalta viata duhovniceascaînaltă viaţă duhovnicească.<ref>Cleopa Paraschiv,''[[Icona nefacuta ]] nefăcută de mana omeneasca PRODROMITAmână omenească PRODROMIȚA''., Ed. Panaghia</ref>

==Istoricul schitului românesc ProdromulIstoric==Partea de răsărit a Muntelui Athos, zonă foarte liniştită şi bogată in peşteri, a fost dintotdeuna un loc preferat de sihaştrii români atoniţi. Aici au sihăstrit călugari călugări români înca din secolul al IV-lea. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea se nevoiau in în peşterile de aici vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe şi o mică biserică de piatră având hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. La începutul secolului al XIX-lea biserica se numea ''Chilia Sfântului Ioan Botezătorul, Chilia Românească de la Vigla Ianicopoli'', sau, mai apoi, ''Chilia Prodromul (Înaintemergătorul)''. Prin anul 1810, se nevoia aici un vestit sihastru român, mare făcător de minuni, ieroschimonahul Iustin. Dupa 35 de ani de nevoinţă, s-a mutat la cele veşnice, lăsând egumen, în locul său, pe ucenicul lui, ieromonahul Patapie. După 20 de ani, din cauza tulburărilor politice din Balcani, călugarii s-au risipit, Patapie retrăgându-se şi răposând la mănăstirea Neamţ. În anul 1850, ieromonahii Nifon şi Nectarie, ambii cu metanie din mănăstirea Horaiţa, judeţul Neamţ, au rezidit cu ajutoare aduse din ţara, temelia, biserica şi trei corpuri de chilii ale schitului Prodromul, care se ruinaseră aproape cu desăvârşire. În anul 1860, biserica a fost sfinţita de arhiereul român Isaia Vicol, episcop de Roman. Apoi, ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvânt ctitoriul schitului, adună în jurul lui până la 60 de călugări, care se nevoiau la Muntele Athos, punând bazele celui mai mare schit românesc de acolo, cunoscut până astăzi ca Schitul Românesc Prodromul.