Schitul românesc Prodromu (Muntele Athos): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(completat cu niste legaturi externe, interwiki en)
Linia 1: Linia 1:
−
{{ciornă}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
−
[[Image:Schitul_Prodromul.jpg|330px|right|Schitul Sf. Ioan Botezătorul]]
+
[[Image:Schitul_Prodromul.jpg|330px|right|Schitul românesc Prodromu, cu haramul Sf. Ioan Botezătorul]]
 +
'''Schitul românesc Prodromu''', cu hramul „Sfântul [[Ioan Botezătorul]]”, este unul din cele două [[schit]]uri românești din [[Muntele Athos]] (alături de [[Schitul Lacu]]). Depinde de [[mănăstire]]a [[Marea Lavră]]. [[Egumen]]ul Schitului Prodromu este (din februarie 2011) Preacuviosului [[Ieromonah]] [[Atanasie (Floroiu)]], care urmează venerabilul Părinte [[Protosinghel]] [[Petroniu (Tănase)]].
  
−
== Amplasarea geografica a schitului romanesc Podromul ==
+
== Amplasare geografică==
−
Schitul Podromul se afla la capatul rasaritean al peninsulei Athosului,numit Vigla,intr-un tinut pustiu,pietros si bantuit de furtuni.Din aceste motive,schitul a luta numele Sfantului Ioan Botezatorul,PRODROMUL,in limba greaca. Locul este salbatic,cu minunate frumuseti naturale,prielnic sihastriei si inaltei contemplatii bisericesti. In partea de rasarit a schitului se intinde Marea Egee,mereu agitata de valuri si furtuniiar spre apus,se inalta,pana la 2033 m, Muntele Athos,al carui varf de marmura,in mare parte a anului acoperit cu zapezi,scanteiaza sub razele soarelui,cu mult timp inaite de rasaritul lui.Locul a fost indragit de pustnici,doritori de inalta viata duhovniceasca.<ref>Cleopa Paraschiv,''Icona nefacuta de mana omeneasca PRODROMITA''.Ed. Panaghia</ref>
+
Schitul Podromul se află la capătul răsăritean al peninsulei Athosului, numit Vigla, într-un ţinut pustiu, pietros şi bântuit de furtuni. Din aceste motive, schitul a luat numele Sfântului Ioan Botezătorul, ''Prodromu'' în limba greacă. Locul este sălbatic, cu minunate frumuseţi naturale, prielnic sihăstriei şi înaltei contemplaţii bisericeşti. În partea de răsărit a schitului se întinde Marea Egee, mereu agitată de valuri şi furtuniiar spre apus, se înaltă, până la 2033 m, Muntele Athos, al cărui vârf de marmură, în mare parte a anului acoperit cu zăpezi, scânteiază sub razele soarelui, cu mult timp inaite de răsăritul lui. Locul a fost îndrăgit de [[pustnic]]i, doritori de înaltă viaţă duhovnicească. <ref>Cleopa Paraschiv, ''[[Icona]] nefăcută de mână omenească PRODROMIȚA'', Ed. Panaghia</ref>
  
−
==Istoricul schitului românesc Prodromul==
+
==Istoric==
−
Partea de răsărit a Muntelui Athos, zonă foarte liniştită şi bogată in peşteri, a fost dintotdeuna un loc preferat de sihaştrii români atoniţi. Aici au sihăstrit călugari români înca din secolul al IV-lea. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea se nevoiau in peşterile de aici vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe şi o mică biserică de piatră având hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. La începutul secolului al XIX-lea biserica se numea ''Chilia Sfântului Ioan Botezătorul, Chilia Românească de la Vigla Ianicopoli'', sau, mai apoi, ''Chilia Prodromul (Înaintemergătorul)''. Prin anul 1810, se nevoia aici un vestit sihastru român, mare făcător de minuni, ieroschimonahul Iustin. Dupa 35 de ani de nevoinţă, s-a mutat la cele veşnice, lăsând egumen, în locul său, pe ucenicul lui, ieromonahul Patapie. După 20 de ani, din cauza tulburărilor politice din Balcani, călugarii s-au risipit, Patapie retrăgându-se şi răposând la mănăstirea Neamţ. În anul 1850, ieromonahii Nifon şi Nectarie, ambii cu metanie din mănăstirea Horaiţa, judeţul Neamţ, au rezidit cu ajutoare aduse din ţara, temelia, biserica şi trei corpuri de chilii ale schitului Prodromul, care se ruinaseră aproape cu desăvârşire. În anul 1860, biserica a fost sfinţita de arhiereul român Isaia Vicol, episcop de Roman. Apoi, ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvânt ctitoriul schitului, adună în jurul lui până la 60 de călugări, care se nevoiau la Muntele Athos, punând bazele celui mai mare schit românesc de acolo, cunoscut până astăzi ca Schitul Românesc Prodromul.
+
Partea de răsărit a Muntelui Athos, zonă foarte liniştită şi bogată in peşteri, a fost dintotdeuna un loc preferat de sihaştrii români atoniţi. Aici au sihăstrit călugări români înca din secolul al IV-lea. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea se nevoiau în peşterile de aici vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe şi o mică biserică de piatră având hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. La începutul secolului al XIX-lea biserica se numea ''Chilia Sfântului Ioan Botezătorul, Chilia Românească de la Vigla Ianicopoli'', sau, mai apoi, ''Chilia Prodromul (Înaintemergătorul)''. Prin anul 1810, se nevoia aici un vestit sihastru român, mare făcător de minuni, ieroschimonahul Iustin. Dupa 35 de ani de nevoinţă, s-a mutat la cele veşnice, lăsând egumen, în locul său, pe ucenicul lui, ieromonahul Patapie. După 20 de ani, din cauza tulburărilor politice din Balcani, călugarii s-au risipit, Patapie retrăgându-se şi răposând la mănăstirea Neamţ. În anul 1850, ieromonahii Nifon şi Nectarie, ambii cu metanie din mănăstirea Horaiţa, judeţul Neamţ, au rezidit cu ajutoare aduse din ţara, temelia, biserica şi trei corpuri de chilii ale schitului Prodromul, care se ruinaseră aproape cu desăvârşire. În anul 1860, biserica a fost sfinţita de arhiereul român Isaia Vicol, episcop de Roman. Apoi, ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvânt ctitoriul schitului, adună în jurul lui până la 60 de călugări, care se nevoiau la Muntele Athos, punând bazele celui mai mare schit românesc de acolo, cunoscut până astăzi ca Schitul Românesc Prodromul.
  
 
Astfel, în anul 1820, în vremea arhipăstoririi Mitropolitului [[Veniamin Costachi]] al Moldovei, a fost fondat oficial la [[Muntele Athos]], [[Schitul Prodromu|Schitul Românesc Prodromu]] cu hramul "Sfântului Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfințită prin hrisoavele domnești ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 și ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871.
 
Astfel, în anul 1820, în vremea arhipăstoririi Mitropolitului [[Veniamin Costachi]] al Moldovei, a fost fondat oficial la [[Muntele Athos]], [[Schitul Prodromu|Schitul Românesc Prodromu]] cu hramul "Sfântului Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfințită prin hrisoavele domnești ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 și ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871.
Linia 18: Linia 19:
  
 
==Monahi cunoscuţi==
 
==Monahi cunoscuţi==
 +
* [[Petroniu (Tănase)]]
  
 
==Articole înrudite==
 
==Articole înrudite==

Versiunea de la data 7 februarie 2011 18:21

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Schitul românesc Prodromu, cu haramul Sf. Ioan Botezătorul

Schitul românesc Prodromu, cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”, este unul din cele două schituri românești din Muntele Athos (alături de Schitul Lacu). Depinde de mănăstirea Marea Lavră. Egumenul Schitului Prodromu este (din februarie 2011) Preacuviosului Ieromonah Atanasie (Floroiu), care urmează venerabilul Părinte Protosinghel Petroniu (Tănase).

Amplasare geografică

Schitul Podromul se află la capătul răsăritean al peninsulei Athosului, numit Vigla, într-un ţinut pustiu, pietros şi bântuit de furtuni. Din aceste motive, schitul a luat numele Sfântului Ioan Botezătorul, Prodromu în limba greacă. Locul este sălbatic, cu minunate frumuseţi naturale, prielnic sihăstriei şi înaltei contemplaţii bisericeşti. În partea de răsărit a schitului se întinde Marea Egee, mereu agitată de valuri şi furtuniiar spre apus, se înaltă, până la 2033 m, Muntele Athos, al cărui vârf de marmură, în mare parte a anului acoperit cu zăpezi, scânteiază sub razele soarelui, cu mult timp inaite de răsăritul lui. Locul a fost îndrăgit de pustnici, doritori de înaltă viaţă duhovnicească. [1]

Istoric

Partea de răsărit a Muntelui Athos, zonă foarte liniştită şi bogată in peşteri, a fost dintotdeuna un loc preferat de sihaştrii români atoniţi. Aici au sihăstrit călugări români înca din secolul al IV-lea. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea se nevoiau în peşterile de aici vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe şi o mică biserică de piatră având hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. La începutul secolului al XIX-lea biserica se numea Chilia Sfântului Ioan Botezătorul, Chilia Românească de la Vigla Ianicopoli, sau, mai apoi, Chilia Prodromul (Înaintemergătorul). Prin anul 1810, se nevoia aici un vestit sihastru român, mare făcător de minuni, ieroschimonahul Iustin. Dupa 35 de ani de nevoinţă, s-a mutat la cele veşnice, lăsând egumen, în locul său, pe ucenicul lui, ieromonahul Patapie. După 20 de ani, din cauza tulburărilor politice din Balcani, călugarii s-au risipit, Patapie retrăgându-se şi răposând la mănăstirea Neamţ. În anul 1850, ieromonahii Nifon şi Nectarie, ambii cu metanie din mănăstirea Horaiţa, judeţul Neamţ, au rezidit cu ajutoare aduse din ţara, temelia, biserica şi trei corpuri de chilii ale schitului Prodromul, care se ruinaseră aproape cu desăvârşire. În anul 1860, biserica a fost sfinţita de arhiereul român Isaia Vicol, episcop de Roman. Apoi, ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvânt ctitoriul schitului, adună în jurul lui până la 60 de călugări, care se nevoiau la Muntele Athos, punând bazele celui mai mare schit românesc de acolo, cunoscut până astăzi ca Schitul Românesc Prodromul.

Astfel, în anul 1820, în vremea arhipăstoririi Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, a fost fondat oficial la Muntele Athos, Schitul Românesc Prodromu cu hramul "Sfântului Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfințită prin hrisoavele domnești ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 și ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871.

Odoare

Eforturile de transformare în mănăstire

Chilii

Monahi cunoscuţi

Articole înrudite

Note

  1. ↑ Cleopa Paraschiv, Icona nefăcută de mână omenească PRODROMIȚA, Ed. Panaghia

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Schitul_românesc_Prodromu_(Muntele_Athos)&oldid=22155”