5.288 de modificări
Modificări
ortografie
În această parte a Sfântului Munte istoria spune că se aflau mici așezări sihăstrești încă înainte de venirea cuviosului [[Atanasie Athonitul]], la jumătatea secolului al X-lea. Un astfel de locaș sihăstresc (gr. ''monidria'' - un soi de [[chilie]] atonită). Aici sfântul Atanasie a pus început vieții sale monahicești atonite.
Deși existența chiliilor în zona Careia căreia a continuat fără întrerupere, adevărata istoria a Schitului Sfântului Andrei începe odată cu venirea aici, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, a [[patriarh]]ului Atanasie III Patelarie al Constantinopolului. Patriarhul Atanasie Patelaru a stat pe tronul patriarhal mai puțin de un an, în 1634, și l-a părăsit din pricina tulburărilor și „sărăciei” (sufletești a) acelor vremuri. După 1634, Atanasie Patelaru a devenit [[mitropolit]] al Tesalonicului și vizita des Sfântul Munte. Așa s-a hotărât să cumpere o mică chilie isihastă (gr. ''monidria''), pe care a transformat-o într-o chilie ceva mai mare, cu hramul Sfântul Antonie cel Mare, și unde petrecea în liniște când venea la Muntele Athos (după modelul Sfântului [[Grigorie Palama]] și a altor [[ierarh]]i înainte și după el). Dar la bătrânețe, Atanasie Patelaru nu s-a mai retras la Sfântul Munte, ci a plecat în Rusia, la Mănăstirea [[Schimbarea la Față]] din orașul Lubna (Rusia), unde a adormit în Domnul la anul 1654. Sfintele sale [[moaște]] au fost descoperite mai târziu neputrezite, aflate în poziția șezând pe tronul arhieresc, așa cum a fost îngropat, și se află astăzi în biserica catedrală a orașului Harcov din Rusia.
În anul 1768, un alt fost patriarh ecumenic, Serafim al II-lea (patriarh de Constantinopol între anii 1757 și 1761), a cumpărat chilia Sfântul Antonie cel Mare de la Caries și a demolat-o ca să construiască în locul ei una nouă, închinată sfinților Antonie cel Mare și Andrei, apostolul cel întâi chemat. Această nouă chilie a primit imediat supranumele de Serai („Palat” în limba turcă), pentru că la acea vreme era cea mai mare și mai frumoasă din Careia. Denumirea de Serai s-a păstrat mai apoi și pentru viitorul schit. Din această veche ctitorie se mai păstrează până astăzi doar clădirea (în ruine azi) de culoare roșie din fața bisericii mari - [[catolicon]] - a schitului.
