Schitul Darvari

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Schitul Darvari este o mănăstire de călugări din București. Schitul are hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena (monument istoric) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Schitul Darvari este un loc despre care Părintele Nicolae Steinhardt (Delarohia) spunea că “nu poate să nu atragă prin grația, micimea și liniștea lui tupilată”.

Istoric

Schitul Darvari a fost ctitorit în anul 1834, de către Mihail Darvari și soția sa Elena, născută în familia Buzeștilor, care au cumpărat de la ctitorii Bisericii “Icoana” – familia Băbeanu – un teren în spatele acestei biserici. Aici, „cu cheltuiala dumnealui căminarului Mihalache Darvari, în zilele Măriei Sale Domnului Alexandru Ghica-Voievod, în 1834 August 10” – cum glăsuiește pisania de la intrare – a fost zidită o mică și modestă biserică din lemn, fără turlă, cu hramul Învierii Sfântului Lazăr, al Sfinților Împărați Constantin și Elena și al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, ca loc de rugăciune pentru membrii familiei și apropiații acestora. Curtea bisericuței a fost împrejmuită cu ziduri groase și înalte, iar în partea de nord și de vest au fost construite chilii, pentru adăpostirea preoților ce aveau să slujească în noul lăcaș.

Prima obște monahală s-a înfiripat aici un an mai târziu, în 1835, când 12 călugărițe au fost aduse la schit, pentru a săvârși slujbele mânăstirești. Maica Sofia a fost prima stareță de la Darvari și a cârmuit obștea între 1835 și 1846 și, mai apoi, între anii 1854 și 1859. În tot acest timp, slujeau aici preoți de mir.

În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan-Cuza a dat așa-numita Lege a secularizării, prin care multe mănăstiri românești, majoritatea „închinate“ Locurilor Sfinte, au fost închise. Drept urmare, în 1865, călugărițele ce viețuiau la Darvari, au fost trimise înapoi la mănăstirile Pasărea și Ciorogârla, din apropierea Bucureștilor, iar schitul a fost închis.

O nouă perioadă începe la Darvari în 1869, când călugării români de la Schitul Prodromul din Muntele Athos, primesc îngăduința familiei ctitorilor de a se adăposti aici, în trecerea lor prin București, unde veneau deseori pentru strângerea de ajutoare. În schimb, călugării se obligau să săvârșească sfintele slujbe.

În perioada monahilor atoniți, viața la Schit dobândește o vigoare nouă. Pe lângă slujbele după tipic athonit, călugării organizează aici o mică editură misionară și o făbricuță de lumânări pentru nevoile proprii. Printre viețuitorii schitului se aflau duhovnici înțelepți, dar și psalți pricepuți, precum părintele ieromonah Dometie Ionescu, ucenicul schimonahului Nectarie, protopsaltul Sfântului Munte. Părintele Dometie a și tipărit în anul 1909 o Antologie, în care a adunat mai multe cântări psaltice și cântece de stea, de o frumusețe aparte. Tot el a tipărit în anul 1898 și o Antologie de cântări compuse sau traduse de învățătorul său, Nectarie Protopsaltul.

Primul stareț din perioada călugărilor atoniți la Darvari a fost schimonahul Isaia, căruia i-a urmat arhimandritul Simeon Ciumandra până în 1959. Părintele Simeon Ciumandra era un om duhovnicesc, cu înalte preocupări culturale, foarte apreciat și căutat de însemnate personalități ale timpului. Poetul Tudor Arghezi, sculptorul Gheorghe Anghel și mulți alții deseori puteau fi văzuți intrând la chilia starețului, pentru a cere sfat.

Anul 1894 găsește Schitul Darvari foarte deteriorat și, la cererea Mitropolitului Ghenadie Petrescu, familia ctitorului face reparațiile necesare pentru buna funcționare a vieții monahale. Nicolae Darvari, epitropul schitului în acea vreme, repară biserica adăugându-i o turlă și un pridvor, pentru înfrumusețare și mai mult loc pentru credincioși. O a doua reparație generală este făcută între anii 1933 și 1934 de către generalul de divizie Mihail Darvari - nepotul ctitorului. El înlocuiește din temelie vechiul locaș construind biserica în forma sa actuală, în care îmbină armonios stilul oltenesc cu cel muntenesc bisericesc, și tot el înnoiește chiliile de lângă biserică. Planurile de construcție aparțin arhitectului Gheorghe Simotta, iar pictura interioară în frescă, pictorului Iosif Keber.

În 1959, regimul comunist ateu intervine brutal în viața schitului pe care îl închide. Cei 13 călugări viețuitori aici, împreună cu starețul lor, părintele Simion Ciumandra, sunt mutați cu forța la Mănăstirea Cernica, iar lăcașul devine biserică de mir ca filie a Bisericii Icoanei.

După 1989, se încep lucrări de restaurare a picturii deteriorate, însărcinat cu supravegherea acestora fiind părintele Sofian Boghiu, starețul Mănăstirii Antim. Prezența acestuia a adăugat schitului un spor de pace și duhovnicie.

În 1992, Schitul Darvari cu întreg complexul de clădiri din jur, a fost declarat „monument istoric” de către Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice.

Prin purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, la 31 martie 1996, Schitul Darvari redevine așezământ monahal, iar viața la schit reintră pe făgașul ei firesc. Părintele Ambrozie Meleacă este chemat de la Mănăstirea Crasna, din Prahova și devine primul stareț după 1989, organizând aici din nou viața monahală. Mai târziu va fi ales Episcop Vicar Patriarhal iar din 2006 - primul întâistătător al Episcopiei Giurgiului.

Până în anul 2002 sunt refăcute chiliile deteriorate de pe partea sudică, reîncadrându-se cu grijă în noul ansamblu și clopotnița, reconstruită după planurile originale făcute de arhitectul Gheorghe Simotta.

Acest corp, opera iscusitului arhitect profesorul Nicolae Vlădescu, cuprinde 9 chilii pentru monahi, trapeza, clopotnița, magazinul și un mic paraclis de rugăciune.

Din anul 2007, Prea Fericitul Părinte Daniel, îi încredințează ascultarea stăreției, părintelui Arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, sub cârmuirea sa duhovnicească fiind continuate lucrările de revigorare duhovnicească, restaurare a clădirilor vechi, a bisericii și de implicare în viața spirituală a comunității.

Pe 15 aprilie 2014, arhimandritul Teofil Anăstăsoaie a fost chemat în ascultarea de Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale și în locul său la Schitul Darvari, Patriarhul Daniel l-a numit pe protosinghelul Ghelasie Iorga.

Slujba instalării în funcția de stareț al Schitului Darvari a fost oficiată de sărbătoarea Sf. M. Mc. Gheorghe, în săptămâna luminată din anul 2014.

În data de 22 august 2019, Prea Fericitul Părinte Daniel, îi încredințează ascultarea stăreției Parintelui ieromonah Arsenie Irimiea, sub cârmuirea sa duhovnicească urmând a fi continuate lucrările de revigorare duhovnicească, restaurare și de implicare în viața socială a comunității.

Legături externe