Schitopolis

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Schitopolis[1], uneori Schitopoli în literatura română, este o localitate creștină importantă în epoca bizantină, capitală a provinciei Palaestina Secunda începând cu anul 409.

Istoria bizantină

Dincolo de vechimea milenară a acestei aşezări, cel mai adânc strat arheologic, al 18-lea, dovedind urme umane încă din mileniul V î.Hr., şi dincolo de atestările sale biblice vechi-testamentare (localitatea apare de multe ori în Vechiul Testament sub numele de Beit She'an), Schitopolisul din perioada bizantină (creștină) avea specificul că era încă puternic elenizat (elenizarea cetăţii începuse în a doua jumătate a sec. II î.Hr.), și filonul creştin din zonă era susţinut cu putere de memoria vie a Sfântului Ioan Botezătorul şi de un monahism viu. Moaştele Sfântului Ioan Botezătorul, descoperite în zonă, erau adăpostite într-o biserică închinată lui, atestată în veacul al VI-lea[2], astfel încât Schitopolisul se afla pe traseul unora dintre închinătorii veniţi, unii de foarte departe, la Sfintele Locuri[3].

Monahismul din ţinuturile Schitopolisului are origini egiptene, de vreme ce primii monahi de aici despre care avem informaţii scrise sunt fugari veniţi din Egipt după dezlănţuirea, la anul 400, a prigoanei contra monahilor de către patriarhul Teofil al Alexandriei, acelaşi sumbru personaj care va juca rolul principal în depunerea şi exilarea Sfântului Ioan Gură de Aur. Printre cei aproape 80 de monahi refugiaţi în Schitopolis se aflau şi vestiţii pustnici Dioscor şi Ammoniu, doi dintre aşa-zişii „Fraţi Lungi“, prieteni şi protejaţi ai Sfântului Ioan Gură de Aur. Ei aparţineau monahilor cultivaţi ce vieţuiau în Sketis, denumiţi „origenişti“ de la o vreme, continuatori ai liniei duhovniceşti contemplative, aşa cum reiese că a fost trasată de Sfântul Antonie cel Mare în epistolele sale. Chiar dacă unii dintre aceşti monahi egipteni, după cum ne spune Sozomen[4], vor pleca după un an la Constantinopol, cei rămaşi au făcut ca sămânţa monahismului egiptean neptic şi cultivat să încolţească în pământul Schitopolisului, iar înclinaţia spre o teologie cultă şi deschisă culturii să însoţească mereu, ca o umbră, viaţa bisericească din capitala provinciei Palestina II[5].

După aşezarea primilor monahi, în jurul anului 400, o etapă importantă în evoluţia monahismului schitopolitan o reprezintă venirea ca episcop al cetăţii, prin 466, a lui Cosma, unul dintre primii ucenici ai lui Eftimie. După ce fusese diacon al bisericii Învierii, iar mai apoi stavrofilax, Cosma a devenit ulterior unul din horepiscopii patriarhului Iuvenalie. Lui i se datorează, în bună măsură, introducerea şi susţinerea în cetatea Schitopolisului a tradiţiilor monahale din pustia Iudeii, lucru care îl va fi atras aici în anul 500 pe Sfântul Sava[6]. Şederea până în anul 507 a marelui Cuvios în ţinutul Schitopolisului va lăsa urme care, pe lângă mănăstirea întemeiată de ucenicii săi, vor întraripa inimile localnicilor evlavioşi cu idealurile sfinţeniei întruchipate de el. În următoarele sale vizite, din 518 şi 531, Sfântul Sava găseşte în cetatea şi împrejurimile Schitopolisului o viaţă monahală bine înrădăcinată, precum şi o mănăstire organizată pe lângă casa episcopului. Toate acestea arată că „dimensiunea monahală şi pustnicească a creştinismului a penetrat Biserica Schitopolisului şi a exercitat o influenţă asupra populaţiei locale. Inscripţiile descoperite în cetate şi referinţele literare înfăţişează portretul unei Biserici care creşte şi se dezvoltă. A fost întemeiată printre populaţia de limbă aramaică, condusă de un episcopat educat în cultura elenistă, iar apoi, treptat, a ajuns să fie dominată de latura pustnicească a creştinismului, răspândită de monahi.“[7]

Personalități creștine din Schitopolis

Episcopi

Scythopolis had a Christian community headed by a bishop even before the Edict of Milan of 313. When the Roman province of Palaestina Secunda was set up in the 4th century with Scythopolis as its capital, the bishopric became the metropolitan see of the province.

Mai mulți episcopi de Schitopolis sunt cunoscuți[8]:

  • Bishop Patrophilus of Scythopolis was an intimate friend of Arius, whom he welcomed when exiled to Palestine in 323. A supporter of Arianism, he took part in the First Council of Nicaea (325) and various councils of Arians until 360. Sozomen and Socrates Scholasticus say that in 354-5 he acted together with Acacius of Caesarea (Caesarea was then the metropolitan see for both Scythopolis and Jerusalem) to depose Bishop Maximus of Jerusalem, who supported the Nicene Creed, and to replace him with Cyril of Jerusalem, whom they wrongly thought to be an Arian.[3] He also supervised the exile of Eusebius of Vercelli to Scythopolis - Eusebius calls him his "jailer". In 359 he was a member of a delegation sent to Emperor Constantius II to protest against depositions of Arian clergy by Basil of Caesarea.[4] He was deposed by the Council of Seleucia in 359 and died soon after. Philostorgius mentions that in 361 his body was disinterred and his bones scattered during the pagan reaction under Julian.[5]
  • Filip și Atanasie, arieni;
  • Saturninus, prezent la Sinodul II Ecumenic (Constantinopol, 381);
  • Teodosie, prieten cu sfântul Ioan Gură de Aur;
  • Acacius, prieten cu sfântul Chiril al Alexandriei;
  • St. Servianus, killed by Monophysites in 452, honoured on 21 February;
  • Ioan de Schitopolis (cca. 536–550), supranumit și „Scolasticul”, care a scris mai multe lucrări împotriva ereziei monofizite; his major one's a treatise written ca. 530, defending the theory of "dioenergism",[2] against his contemporary Severus of Antioch. Another work attacked the heretic Eutyches, one of the founders of Monophysitism. We have some data about him by Photius, learned bishop of Byzantium. Hans Urs von Balthasar suggested than John was the author of much of Maximus the Confessor's scholia.[9];
  • Theodore, who about 553 was compelled to sign an anti-origenist profession of faith, still preserved (Le Quien, "Oriens christianus." III, 681-94).

Personalități

Printre personalitățile creștine ilustre din Schitopolis se numără[10]:

  • Sfântul mucenic Procopie (prăznuit la 8 iulie), care aparținea clerului cetății, după cercertările hagiologului [11];
  • Asterius, comentator al Psalmilor în secolul al IV-lea și citat cu laude de sfântul Ieronim;
  • Sfântul Chiril din Schitopolis, monah și istoric al monahismului în Palestina vremii sale.
  • sfinţii părinţi Afrodisie, Leontie, Antonie, Mel, Valerian şi Macrovie şi a mulţimii celor ce împreună cu ei au mărturisit în Schitopoli, în Palestina (4 mai)
  • Sfântul Vasile și sfinţii şaptezeci de Mucenici din Schitopolis (28 iunie și 5 iulie)
  • Sfânta muceniță Marato fecioara (12 noiembrie)

În secolul al VI-lea existau la Schitopolis patru biserici, închinate sfinților Toma, Ioan Botezătorul, Procopie mucenicul (8 iulie) și Vasile mucenicul (5 iulie și 28 iunie). Many monks lived in the town and its environs, occupied in making baskets and fans from the palms in the neighboring forests (Sozomen, "Hist. ecclés.", VIII, 13); with them the four Tall Brothers took refuge when expelled from Egypt by the patriarch Theophilus for so called origenist ideas.

Surse

Note

  1. ↑ The Hellenistic period saw the reoccupation of the site of Beit She'an under the new name Scythopolis (Ancient Greek: Σκυθόπολις), possibly named after the Scythian mercenaries who settled there as veterans.
  2. ↑ Pierre Maraval, Lieux saints et pèlerinages d’Orient, Éd. du Cerf, Paris, 2011, p. 286.
  3. ↑ Agapie Corbu, op.cit.
  4. ↑ Sozomen, Istoria bisericească, 8, 13.
  5. ↑ Agapie Corbu, op.cit.
  6. ↑ Viața Sfântului Sava, c. 33
  7. ↑ J. Binns, Ascetics and Ambassadors of Christ. The monasteries of Palestine, 314-631, Oxford, 2002, p. 147
  8. ↑ După: http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/Scythopolis
  9. ↑ http://en.wikipedia.org/wiki/John_of_Scythopolis
  10. ↑ După: http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/Scythopolis
  11. ↑ H. Delehaye, "Les Légendes hagiographiques", Paris, 1905, 144-6
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Schitopolis&oldid=39311”