Modificări

Salt la: navigare, căutare

Schitopolis

379 de octeți șterși, 20 decembrie 2021 13:59
corect. leg. interne
{{Articol de calitate}}[[Fișier:The Decapolis.png|thumb|220 px|Harta Decapolisului antic, cu amplasamentul Schitopolisului]]
'''Schitopolis''' (gr. Σκυθόπολις), uneori '''Schitopoli''' în literatura română, '''Beit She'an''' sau '''Betșan''' la evrei, este o localitate creștină importantă în epoca bizantină în [[Țara Sfântă]], capitală a provinciei Palaestina Secunda începând cu anul 409 d.Hr..
După așezarea primilor monahi, în jurul anului 400, o etapă importantă în evoluția monahismului schitopolitan o reprezintă venirea ca episcop al cetății, prin 466, a lui Cosma, unul dintre primii ucenici ai lui Eftimie. După ce fusese diacon al bisericii Învierii, iar mai apoi stavrofilax, Cosma a devenit ulterior unul din horepiscopii patriarhului Iuvenalie. Lui i se datorează, în bună măsură, introducerea și susținerea în cetatea Schitopolisului a tradițiilor monahale din pustia Iudeii, lucru care îl va fi atras aici în anul 500 pe Sfântul [[Sava cel Sfințit]]<ref>Viața Sfântului Sava, c. 33</ref>. Șederea până în anul 507 a marelui Cuvios în ținutul Schitopolisului va lăsa urme care, pe lângă mănăstirea întemeiată de ucenicii săi, vor întraripa inimile localnicilor evlavioși cu idealurile sfințeniei întruchipate de el. În următoarele sale vizite, din 518 și 531, Sfântul Sava găsește în cetatea și împrejurimile Schitopolisului o viață monahală bine înrădăcinată, precum și o mănăstire organizată pe lângă casa episcopului. Toate acestea arată că „dimensiunea monahală și pustnicească a creștinismului a penetrat Biserica Schitopolisului și a exercitat o influență asupra populației locale. Inscripțiile descoperite în cetate și referințele literare înfățișează portretul unei Biserici care crește și se dezvoltă. A fost întemeiată printre populația de limbă aramaică, condusă de un episcopat educat în cultura elenistă, iar apoi, treptat, a ajuns să fie dominată de latura pustnicească a creștinismului, răspândită de monahi.<ref> J. Binns, ''Ascetics and Ambassadors of Christ. The monasteries of Palestine, 314-631'', Oxford, 2002, p. 147</ref>
În secolul al VI-lea existau la Schitopolis patru biserici, închinate sfinților: [[Apostolul Toma]], [[Ioan Botezătorul]], [[Procopie (marele mucenic)|Procopie]] marele mucenic (8 iulie) și Vasile mucenicul (5 iulie și 28 iunie).
În 634, forțele [[Imperiul Bizantin|bizantine]] au fost învine de armata musulmană a califului Umar ibn al-Khattab, iar Schitopolis a fost redenumit Baysan de către cuceritori. Orașul nu a fost distrus, iar musulmanii nou veniți au locuit împreună cu populația creștină până în secolul al VIII-lea, deși orașul a intrat în declin în această perioadă.
==Personalități creștine din Schitopolis==
===Episcopi===
Schitopolis a avut o comunitate creștină condusă de un [[episcop]], chiar înainte de [[Edictul de la Milano]] din 313. După ce în secolul al IV-lea a fost înființată provincia romană ''Palestina Secunda'', cu reședința la Schitopolis, episcopia a devenit scaunul mitropolitan al provinciei.
Sunt cunoscuți mai mulți episcopi de Schitopolis<ref>După: http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/Scythopolis</ref>:
*Acacius, prieten cu sfântul [[Chiril al Alexandriei]].
*Sf. Servianus, omorât de monofiziți în 452 sau 453, prăznuit la [[21 februarie]] după Martirologiul Roman<ref>http://saints.sqpn.com/butlers-lives-of-the-saints-saint-severianus-bishop-of-scythopolis-martyr/</ref>.
*[[Cosma de Schitopolis|Cosma]], care a devenit episcop de Schitopolis în jurul anului 466, și a avut un rol important în dezvoltarea monahismului în această cetate.*[[Ioan de Schitopolis ]] (cca. 536–550), supranumit și „Scolasticul”, care a scris mai multe lucrări împotriva ereziei monofizite; una dintre cele mai importante este un tratat scris în jurul anului 530, în care apără teoria „dioenergismului” împotriva contemporanului său, Sever al Antiohiei. Într-o altă lucrare, Ioan de Schitopolis îl atacă pe [[ereticerezie]]ul i [[Eutihie]], unul dintre fondatorii [[monofizitism]]ului. S-au păstrat date despre Ioan de Schitopolis în scrierile lui [[Fotie cel Mare]], patriarhul [[ConstantinopolMonofizitism|monofizite]]ului. Hans Urs von Balthasar sugerează că Ioan de Schitopolis este în realitate autorul mai multor învățături atribuite în mod curent sfântului [[Maxim Mărturisitorul]].<ref>http://en.wikipedia.org/wiki/John_of_Scythopolis</ref>.
*Teodor, care în anul 553 a fost obligat să semneze „[[Anatema]] împotriva lui [[Origen]]”, al cărei original încă se mai păstrează<ref>Le Quien, ''Oriens christianus'', vol. III, 681-94</ref>.
===Personalități===
Printre personalitățile creștine ilustre din Schitopolis se numără<ref>După: http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/Scythopolis</ref>:
*Sfântul mare mucenic [[Procopie (marele mucenic)|Procopie]] (prăznuit la [[8 iulie]]), care aparținea clerului cetății, după cercertările hagiologului <ref>H. Delehaye, "Les Légendes hagiographiques", Paris, 1905, 144-6</ref>;
*Asterius, comentator al Psalmilor în secolul al IV-lea și citat cu laude de sfântul Ieronim;
*Iosif, evreu de la școala talmudică din Tiberias convertit la creștinism, a trăit mai mulți ani la Schitopolis<ref>http://nominis.cef.fr/contenus/saint/12643/Saint-Joseph-de-Palestine.html</ref>
14.991 de modificări

Meniu de navigare