Modificări

{{Traducere ENArticol de calitate}}[[Fișier:The Decapolis.png|thumb|220 px|Harta Decapolisului antic, cu amplasamentul Schitopolisului]]

"29. Şi mergând de acolo, a năvălit asupra cetăţii cetății Schitopolis, ce era departe de Ierusalim ca la şase șase sute de stadii;<br>30. Iar Iudeii, care locuiau acolo, mărturisind dragostea pe care o aveau faţă față de ei Schitopolitenii, şi și cum că şi și în vremurile cele nenorocite le-au fost blânzi,<br>31. Iuda şi și ai săi, mulţumindumulțumindu-le, i-au îndemnat ca şi și de aici înainte să fie buni cu neamul Iudeilor, şi și au venit la Ierusalim, când se apropia sărbătoarea Cincizecimii."*''Cartea Iuditei'' 3, 10: "Şi şiȘi și-a aşezat oştirea așezat oștirea între Ghibeea şi și Schitopolis, unde a zăbovit o lună de zile, ca să îşi își adune toate poverile oştirii oștirii sale."

Dincolo de vechimea milenară a acestei aşezăriașezări, şi și dincolo de atestările sale biblice vechi-testamentare, Schitopolisul făcea parte din [[Decapole]] în epoca [[Noul Testament|Noului Testament]] (fără să fie menționat).

Schitopolisul din perioada bizantină (creștină) avea specificul că era încă puternic elenizat (elenizarea cetăţii cetății începuse în a doua jumătate a sec. II î.Hr.), și filonul creştin creștin din zonă era susţinut susținut cu putere de memoria vie a Sfântului [[Ioan Botezătorul]] şi și de un [[monahism]] viu. [[MoaşteMoaște]]le Sfântului Ioan Botezătorul, descoperite în zonă, erau adăpostite într-o biserică închinată lui, atestată în veacul al VI-lea<ref> Pierre Maraval, ''Lieux saints et pèlerinages d’Orient'', Éd. du Cerf, Paris, 2011, p. 286.</ref>, astfel încât Schitopolisul se afla pe traseul unora dintre închinătorii veniţiveniți, unii de foarte departe, la Sfintele Locuri<ref>Agapie Corbu, op.cit.</ref>.

Monahismul din ţinuturile ținuturile Schitopolisului are origini egiptene, de vreme ce primii monahi de aici despre care avem informaţii informații scrise sunt fugari veniţi veniți din Egipt după dezlănţuireadezlănțuirea, la anul 400, a prigoanei contra monahilor de către patriarhul Teofil al Alexandriei, acelaşi același sumbru personaj care va juca rolul principal în depunerea şi și exilarea Sfântului [[Ioan Gură de Aur]]. Printre cei aproape 80 de monahi refugiaţi refugiați în Schitopolis se aflau şi vestiţii și vestiții [[pustnic]]i „Fraţii „Frații Lungi“ (patru frați de sânge), între care cei mai cunoscuți erau Dioscor şi și Ammoniu, prieteni şi protejaţi și protejați ai Sfântului Ioan Gură de Aur. Ei aparţineau aparțineau monahilor cultivaţi cultivați ce vieţuiau viețuiau în [[Sketis]], denumiţi „origenişti“ denumiți „origeniști“ de la o vreme, continuatori ai liniei duhovniceşti duhovnicești contemplative, aşa așa cum reiese că a fost trasată de Sfântul [[Antonie cel Mare]] în epistolele sale. Chiar dacă unii dintre aceşti acești monahi egipteni, după cum ne spune Sozomen<ref>Sozomen, ''Istoria bisericească'', 8, 13.</ref>, vor pleca după un an la Constantinopol, cei rămaşi rămași au făcut ca sămânţa sămânța monahismului egiptean neptic şi și cultivat să încolţească încolțească în pământul Schitopolisului, iar înclinaţia înclinația spre o teologie cultă şi și deschisă culturii să însoţească însoțească mereu, ca o umbră, viaţa viața bisericească din capitala provinciei Palestina II<ref>Agapie Corbu, op.cit.</ref>. Astfel, istoricul Sozomen spune că mulți monahi trăiau în oraș sau în împrejurimile lui, având ca rucodelie facerea de frângii și coșuri din frunzele de palmier din pădurile din împrejurimi<ref>Sozomen, "Hist. ecclés.", VIII, 13</ref>.

După aşezarea așezarea primilor monahi, în jurul anului 400, o etapă importantă în evoluţia evoluția monahismului schitopolitan o reprezintă venirea ca episcop al cetăţiicetății, prin 466, a lui Cosma, unul dintre primii ucenici ai lui Eftimie. După ce fusese diacon al bisericii Învierii, iar mai apoi stavrofilax, Cosma a devenit ulterior unul din horepiscopii patriarhului Iuvenalie. Lui i se datorează, în bună măsură, introducerea şi susţinerea și susținerea în cetatea Schitopolisului a tradiţiilor tradițiilor monahale din pustia Iudeii, lucru care îl va fi atras aici în anul 500 pe Sfântul [[Sava cel Sfințit]]<ref>Viața Sfântului Sava, c. 33</ref>. Şederea Șederea până în anul 507 a marelui Cuvios în ţinutul ținutul Schitopolisului va lăsa urme care, pe lângă mănăstirea întemeiată de ucenicii săi, vor întraripa inimile localnicilor evlavioşi evlavioși cu idealurile sfinţeniei sfințeniei întruchipate de el. În următoarele sale vizite, din 518 şi și 531, Sfântul Sava găseşte găsește în cetatea şi și împrejurimile Schitopolisului o viaţă viață monahală bine înrădăcinată, precum şi și o mănăstire organizată pe lângă casa episcopului. Toate acestea arată că „dimensiunea monahală şi și pustnicească a creştinismului creștinismului a penetrat Biserica Schitopolisului şi și a exercitat o influenţă influență asupra populaţiei populației locale. Inscripţiile Inscripțiile descoperite în cetate şi referinţele și referințele literare înfăţişează înfățișează portretul unei Biserici care creşte şi crește și se dezvoltă. A fost întemeiată printre populaţia populația de limbă aramaică, condusă de un episcopat educat în cultura elenistă, iar apoi, treptat, a ajuns să fie dominată de latura pustnicească a creştinismuluicreștinismului, răspândită de monahi.“<ref> J. Binns, ''Ascetics and Ambassadors of Christ. The monasteries of Palestine, 314-631'', Oxford, 2002, p. 147</ref>

În secolul al VI-lea existau la Schitopolis patru biserici, închinate sfinților: [[Apostolul Toma]], [[Ioan Botezătorul]], [[Procopie mucenicul (marele mucenic)|Procopie]] marele mucenic (8 iulie) și Vasile mucenicul (5 iulie și 28 iunie).

In În 634, Byzantine forces were defeated by the Muslim army of Caliph forțele [[Imperiul Bizantin|bizantine]] au fost învine de armata musulmană a califului Umar ibn al-Khattab and the city was renamed , iar Schitopolis a fost redenumit Baysande către cuceritori. The city was not damaged and the newly arrived Muslims lived together with its Christian population until the 8th centuryOrașul nu a fost distrus, iar musulmanii nou veniți au locuit împreună cu populația creștină până în secolul al VIII-lea, but the city declined during this perioddeși orașul a intrat în declin în această perioadă.

On January La 18, ianuarie 749, Umayyad Baysan was completely devastated by the Baysanul omeiad a fost complet devastat de cutremurul ce a avut loc pe înălțimile Golan earthquake of 749, situate în apropiere. A few residential neighborhoods grew up on the ruinsCâteva cartiere rezidențiale au fost reconstruite pe ruinele orașului, probably established by the survivorsprobabil de către supraviețuitorii cutremurului, but the city never recovered its magnificencedar orașul nu a mai revenit niciodată la măreția lui din trecut.

Scythopolis had Schitopolis a Christian community headed by a bishop even before the Edict of Milan of avut o comunitate creștină condusă de un [[episcop]], chiar înainte de [[Edictul de la Milano]] din 313. When the Roman province of Palaestina După ce în secolul al IV-lea a fost înființată provincia romană ''Palestina Secunda was set up in the 4th century with Scythopolis as its capital'', the bishopric became the metropolitan see of the provincecu reședința la Schitopolis, episcopia a devenit scaunul mitropolitan al provinciei.

Mai Sunt cunoscuți mai mulți episcopi de Schitopolis sunt cunoscuți<ref>După: http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/Scythopolis</ref>:*Episcopul Patrophilus de Schitopolis era un prieten apropiat de-al lui Arie, pe care l-a primit la el când acesta (Arie) a fost exilat în Palestina, în anul 323. Susținător al arianismului, Patrophilus a participat la [[Sinodul I Ecumenic]] de la Niceea (325), precum și la alte sinoade ariene până în anul 360. [[Sozomen]] și [[Socrate Scolasticul]] spun că în anii 354-355 Patrophilus a urzit împreună cu [[Acachie de CezareeeaCezareea]] ([[CezareeaPalestinei]] Palestinei fiind la vremea respectivă scaun mitropolitan atât pentru Schitopolis cât și pentru [[Ierusalim]]) ca să-l depună pe episcopul Maximus al Ierusalimului, care susținea [[Crezul de la Niceea]], și să-l înlocuiască cu [[Chiril al Ierusalimului]], pe care ei îl considerau în mod greșit ca fiind arian <ref>Theophanes, 60B-61B, in Philip Amidon, Philostorgius: Church History,p.221</ref>. He also supervised the exile of Eusebius of De asemenea, Episcopul Patrophilus de Schitopolis a supervizat exilul lui Eusebiu de Vercelli to Scythopolis la Schitopolis, Eusebiu numindu- Eusebius calls him his "jailer"l „temnicerul” său. In În anul 359 he was Patrophilus de Schitopolis a member of făcut parte din delegația trimisă la împăratul [[Constanțiu al II-lea]] pentru a delegation sent to Emperor Constantius II to protest against depositions of Arian clergy by Basil of Caesareaprotesta împotriva depunerilor de clerici arieni efectuate de [[Vasile cel Mare|Vasile al Cezareei]].<ref>Philostorgius, book 4, section 10; Amidon p.69.</ref>. He was deposed by the Council of El a fost depus de către [[Sinodul de la Seleucia in ]] în 359 and died soon afterși a murit la scurt timp după aceea. Philostorgius mentions that in Filostorgius menționează că în anul 361 his body was disinterred and his bones scattered during the pagan reaction under Juliantrupul său a fost dezgropat și oasele împrăștiate, în perioada resurecției păgâne din timpul domniei lui [[Iulian Apostatul]]<ref>Amidon, p.227</ref>.*Filip și Atanasie, arieni;.*Saturninus, prezent la [[Sinodul II Ecumenic]] (Constantinopol, 381);.*Teodosie, prieten cu sfântul [[Ioan Gură de Aur]]; .*Acacius, prieten cu sfântul [[Chiril al Alexandriei]]; .*Sf. Servianus, omorât de monofiziți în 452 sau 453, prăznuit la [[21 februarie]] după Martirologiul Roman<ref>http://saints.sqpn.com/butlers-lives-of-the-saints-saint-severianus-bishop-of-scythopolis-martyr/</ref>; .*[[Cosma de Schitopolis|Cosma]], care a devenit episcop de Schitopolis în jurul anului 466, și a avut un rol important în dezvoltarea monahismului în această cetate.*[[Ioan de Schitopolis ]] (cca. 536–550), supranumit și „Scolasticul”, care a scris mai multe lucrări împotriva ereziei [[erezie]]i [[Monofizitism|monofizite; his major one's a treatise written ca]]. 530, defending the theory of "dioenergism"*Teodor,care în anul 553 a fost obligat să semneze „[[Anatema]] împotriva lui [[2Origen]] against his contemporary Severus of Antioch. Another work attacked the heretic Eutyches”, one of the founders of Monophysitism. We have some data about him by Photius, learned bishop of Byzantium. Hans Urs von Balthasar suggested than John was the author of much of Maximus the Confessor's scholia.<ref>http://en.wikipedia.org/wiki/John_of_Scythopolisal cărei original încă se mai păstrează</ref>; *Theodore, who about 553 was compelled to sign an anti-origenist profession of faith, still preserved (Le Quien, "''Oriens christianus'', vol." III, 681-94)</ref>.

*Sfântul mare mucenic [[Procopie (marele mucenic)|Procopie]] (prăznuit la [[8 iulie]]), care aparținea clerului cetății, după cercertările hagiologului <ref>H. Delehaye, "Les Légendes hagiographiques", Paris, 1905, 144-6</ref>;

*sfinţii părinţi sfinții părinți Afrodisie, Leontie, Antonie, Mel, Valerian şi și Macrovie şi și a mulţimii mulțimii celor ce împreună cu ei au mărturisit în Schitopoli, în Palestina (prăznuiți la [[4 mai]])*Sfântul Vasile și sfinţii şaptezeci sfinții șaptezeci de Mucenici din Schitopolis (prăznuiți la [[28 iunie]] și [[5 iulie]])