Schit: Diferență între versiuni
m |
m |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| + | {{Traducere EN}} | ||
| + | |||
| + | De fapt, din franceză. | ||
| + | |||
Un '''schit''' este o mică aşezare [[călugăr]]ească, situată de obicei într-un loc mai retras, unde o comunitate monahală trăieşte [[isihie]], aflându-se sub autoritatea duhovnicească a unei mănăstiri mai mari, care şi susţine material schitul. Adesea un schit creşte devenind el însuşi o [[mănăstire]], independentă de mănăstirea-mamă, care i-a asigurat pentru un timp o transmitere a tradiţiei spirituale monahale. Uneori schiturile depind de un [[centru eparhial]] (care este în mod tradiţional socotit având statut de mănăstire). | Un '''schit''' este o mică aşezare [[călugăr]]ească, situată de obicei într-un loc mai retras, unde o comunitate monahală trăieşte [[isihie]], aflându-se sub autoritatea duhovnicească a unei mănăstiri mai mari, care şi susţine material schitul. Adesea un schit creşte devenind el însuşi o [[mănăstire]], independentă de mănăstirea-mamă, care i-a asigurat pentru un timp o transmitere a tradiţiei spirituale monahale. Uneori schiturile depind de un [[centru eparhial]] (care este în mod tradiţional socotit având statut de mănăstire). | ||
Versiunea de la data 9 aprilie 2009 17:24
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
De fapt, din franceză.
Un schit este o mică aşezare călugărească, situată de obicei într-un loc mai retras, unde o comunitate monahală trăieşte isihie, aflându-se sub autoritatea duhovnicească a unei mănăstiri mai mari, care şi susţine material schitul. Adesea un schit creşte devenind el însuşi o mănăstire, independentă de mănăstirea-mamă, care i-a asigurat pentru un timp o transmitere a tradiţiei spirituale monahale. Uneori schiturile depind de un centru eparhial (care este în mod tradiţional socotit având statut de mănăstire).
Cuprins
Tipuri de schituri
Există două principale tipuri de schituri: schiturile de tip anahoretic sau pustnicesc (uneori numit de tip lavră) şi cele de tip cenobitic (de obşte).
Un schit de tip anahoretic este format de obicei dintr-o biserică principală (nunită "catolicon", din grecescul καθολικόν), înconjurată uneori pe o rază extinsă la kilometri, de chilii individuale sub forma unor case, în care locuiesc un mic număr de monahi. Aceste case numite "chilii" au de obicei o mică capelă proprie, în care monahii se roagă în zilele de rând, pentru ca duminica şi în sărbători să se aduce cu toţii la biserica mare (catoliconul).
Într-un schit de tip cenobitic călugării sau călugăriţele duc o viaţă monastică mai accentuată şi mai apropiată de tipul de viaţă al mănăstirii-mamă. Cel mai adesea chiliile dintr-un asemenea schit nu sunt "împrăştiate", ci foarte apropiate sau constituite într-un singur corp de chilii.
În dreptul canonic, schiturile au state juridice diferite de la o tradiţie locală la alta şi de la o epocă la alta.
Exemple
Nitria şi Kellia (Egipt)
Deux des plus importants centres monastique anciens ont été Nitrie et Kellia (ou Les Cellules), fondées au IVème siècle.
Nitrie a été fondé vers 325 par Amoun, contemporain avec Antoine le Grand. Peu après, vers 338, Amoun se voit obligé de fonder Kellia – à 18-19 km sud de Nitrie –, comme un skite en dépendance de Nitrie, un lieu plus tranquille et plus solitaire que le centre monastique Nitrie, où la population monastique était dans un continuel accroissement [1].
« Rufin, dans son Histoire Ecclésiastique (ch.II.3), l’évalue vers 373 à trois mille hommes au moins. Pallade parle de cinq mille (Histoire lausiaque, 7.2) lorsqu’il s’y rendit vingt ans plus tard. L’Historia Monachorum raconte que les moines ont occupé quelques cinquante "demeures" (monai) de toutes dimensions, de sorte que si certaines d’entre elles comptaient seulement deux ou trois moines, d’autres ont dû en abriter plusieurs centaines. De fait, nous lisons dans le Dialogue sur la vie de saint Jean Chrysostome par Pallade qu’un certain "monastère" contenait deux cent dix moines et un autre cent cinquante. » [2]
Mais à Kellia aussi, de plus en plus de moines affluent, fuyant l’agglomération excessive de Nitrie, de façon que, en peu de temps, le site occupera un grande surface. Toujours d’après Pallade, qui arrive à Kellia vers 390, ici vivaient à peu près 600 moines. Les fouilles archéologiques contemporaines, commencées en 1964, ont sorti à la lumière une vraie ville monastique : plus de 30 km2 de ruines monastiques ! [3]
Mănăstirea Sihăstria (România)
Le monastère de Sihăstria (Roumanie) est aujourd'hui un de plus grand monastère de Roumanie, avec plus de 120 moines [4].
La première fondation de l'actuel monastère date de l'an 1655, quand le métropolite de Moldavie, Barlaam Motoc, décide de rassembler plusieurs ermites des forêts de ces montagnes dans un skite (il s'agissait au début de sept ermites, tous en provenance du Monastère de Neamţ). Il leur bâtit une église et des cellules, et met le nouveau skite sous la dépendance de la métropolie. [5]
Mais suite aux nombreuses incursions tatares en Moldavie, le skite tombe en ruine vers le début du XVIIIe siècle.
En 1734 l'évêque Gédéon de Roman construit une nouvelle église, repeuple le skite, et le met en dépendance du monastère de Secu (lui-même fondé comme skite en 1564, et devenu monastère en 1602), porteur de la tradition du grand staretz Païssi Vélitchkovsky (1722-1794).
Au XXe siècle, le Skite de Sihăstria devient un des plus grand monastères de Roumanie, beaucoup plus grand que le Monastère de Secu.
Articole înrudite
Note
- ↑ Un récit de fondation du skite des Cellules se trouve dans les Apophthegmata Patrum (les sentences des Pères du désert), collection alphabétique, Antoine 34.
- ↑ Derwas J. Chitty, Et le désert devint une cité... Une introduction à l’étude du monachisme égyptien et palestinien dans l’Empire chrétien, Abbaye de Bellefontaine, 1979, SO 31, pp.75-76.
- ↑ Antoine Guillaumont, Aux origines du monachisme chrétien. Pour une phénoménologie du monachisme, Abbaye de Bellefontaine, 1979, SO 30, ch. 10: "Histoire des moines aux Kellia", pp. 151-167.
- ↑ Cf. http://sihastria.mmb.ro/obste.htm
- ↑ Résumé d'histoire tiré du site web du monastère : http://sihastria.mmb.ro/istoric.htm
