Modificări

[[Image:Transfiguration.jpgIisus Hristos]] împreună cu cei trei ucenici, Apostolii [[Apostolul Petru|rightPetru]], [[Apostolul Iacov (fiul lui Zevedei)|frame|Schimbarea la Faţă a MântuitoruluiIacov]]'''Schimbarea la Faţă''' a Mântuitorului este unul din și [[Praznice ÎmpărăteştiApostolul Ioan|Praznicele împărăteştiIoan]] ale au mers pe [[Biserica Ortodoxă|Bisericii OrtodoxeMuntele Tabor]]unde, sărbătorită în timp ce Îl priveau, Mântuitorul a început să strălucească foarte puternic. În timpul acestei străluciri, au venit [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] și [[6 augustMoise]]și au vorbit cu El. Ucenicii au fost foarte uimiți și înspăimântați.

[[Această întâmplare dezvăluie divinitatea lui Iisus Hristos]] împreună cu cei trei ucenici, Apostolii [[Apostolul Petru|Petru]]înainte de Patimile Sale, astfel încât ucenicii să înțeleagă, după Înălțarea Sa, [[Apostolul Iacov (fiul că El este cu adevărat Fiul lui Zevedei)|Iacov]] şi [[Apostolul Ioan|IoanDumnezeu Tatăl]] și că Patimile Sale au mers în fost acceptate cu bună știință ([[Muntele TaborEvanghelia după Marcu|Marcu]] unde, în timp ce Îl priveau, Mântuitorul a început să strălucească foarte puternic9:2-9). În timpul acestei străluciriDe asemenea, au venit ne arată posibilitatea propriei noastre [[Ilie]] şi [[MoiseÎndumnezeire|îndumnezeiri]] şi au vorbit cu El. Ucenicii au fost foarte uimiţi şi înspăimântaţi.

Această întâmplare dezvăluie divinitatea lui Iisus Hristos, înainte de Patimile Sale, astfel încât ucenicii să înţeleagă, după Înălţarea Sa, că El este cu adevărat Fiul lui a subiectul unei dispute între Sfântul [[Dumnezeu TatălGrigorie Palama]] şi că Patimile Sale au fost acceptate cu bună ştiinţă (și [[Evanghelia după Marcu|MarcuVarlaam din Calabria]] 9:2-9). De asemeneaVarlaam credea că lumina strălucirii lui Iisus era lumină creată, ne arată pobilitatea propriei noastre în timp ce Grigorie Palama susținea că ucenicilor le-a fost dat [[Îndumnezeire|îndumnezeirihar]]ul de a percepe lumina necreată a lui Dumnezeu. Acest fapt susține argumentul lui Grigorie, mai larg, cum că noi nu-l putem cunoaște pe Dumnezeu în ''esența'' Sa, dar Îl putem cunoaște în ''energiile'' Sale, pe măsură ce El Însuși se revelează.

Această întâmplare a subiectul unei dispute între Sfântul Mențiuni ale Schimbării la Față se găsesc în [[Grigorie PalamaSfânta Scriptură]] şi : [[Varlaam de CalabriaEvanghelia după Matei|Matei]]. Varlaam credea că lumina strălucirii lui Iisus era lumină creată17:1-8, în timp ce Grigorie Palama susţinea că ucenicilor le[[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 9:2-a fost dat 9, [[harEvanghelia după Luca|Luca]]ul de 9:28-36, și [[A doua epistolă sobornicească a percepe lumina necreată a lui Dumnezeu. Acest fapt susţine argumentul lui Grigorie, mai larg, cum că noi nuSfântului Apostol Petru|II Petru]] 1:16-l putem cunoaşte pe Dumnezeu în ''esenţa'' Sa, dar Îl putem cunoaşte în ''energiile'' Sale, pe măsură ce El Însuşi se revelează19.

Menţiuni ale Schimbării la Faţă se găsesc în ==Semnificația teologică==La șase zile după ce a spus ucenicilor Săi: "Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea [[Sfânta ScripturăÎmpărăția lui Dumnezeu]]: [[Evanghelia după venind întru putere" (Matei|Matei]] 17:16, 28; Marcu 9, 1-8), Iisus îi luă pe [[Evanghelia după Marcu|MarcuApostoli]] 9i Săi preferați:2Petru, Iacov și Ioan; ducându-9i deoparte, [[Evanghelia după Luca|Luca]] 9:28urcă pe un munte înalt - muntele Taborului în Galileea - ca să se roage. Se cuvenea într-36adevăr ca cei care aveau să asiste la suferința Sa la Ghetsimani și care aveau să fie martorii cei mai importanți ai Patimilor Sale, şi [[II să fie pregătiți pentru această încercare prin priveliștea slăvirii Sale: Petru]] 1:16-19, pentru că tocmai își mărturisise credința în dumnezeirea Sa; Iacov, căci a fost primul care a murit pentru Hristos; și Ioan care mărturisi din experiența sa slava dumnezeiască, făcând să răsune ca "fiu al tunetului" teologia Cuvântului întrupat.

==Semnificaţia teologică==La şase zile după ce a spus ucenicilor Săi: "Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea [[Împărăţia lui Dumnezeu]] venind întru putere" (Matei 16, 28; Marcu 9, 1), Iisus El îi luă pe [[Apostoli]]i Săi preferaţi: Petru, Iacov şi Ioan; ducându-i deoparte, urcă pe un munte înalt - muntele Taborului în Galileea - , ca să se roage. Se cuvenea într-adevăr ca cei simbol al înălțării spirituale care aveau să asiste , din virtute în virtute, duce la suferinţa Sa la Ghetsimani şi dragoste, virtute supremă care deschide calea contemplării dumnezeiești. Această înălțare era de fapt esența întregii vieți a Domnului care aveau să fie martorii cei mai importanţi ai Patimilor Sale, să fie pregătiţi pentru această încercare prin priveliştea slăvirii Sale: Petrufiind înveșmântat cu slăbiciunea noastră, ne-a deschis drumul către Tatăl, pentru învățându-ne că tocmai îşi mărturisise credinţa în dumnezeirea Sa; Iacovisihia (liniștirea) este mama rugăciunii, căci a fost primul care a murit pentru Hristos; şi Ioan iar rugăciunea este cea care mărturisi din experienţa sa arată către noi slava dumnezeiască, făcând să răsune ca "fiu al tunetului" teologia Cuvântului întrupatlui Dumnezeu.

El îi urcă "Şi pe muntecând se ruga, deodată, fața Sa deveni o alta, Se schimbă și sclipi ca simbol al înălţării spirituale caresoarele, din virtute în virtutetimp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul" (Marcu 9, 3). Cuvântul lui Dumnezeu întrupat își arăta astfel strălucirea naturală a slavei dumnezeiești, duce la dragostepe care o avea în El însuși și pe care o păstrase după Întruparea Sa, virtute supremă dar care deschide calea contemplării dumnezeieştirămânea ascunsă sub acoperământul trupului. Această înălţare era Încă de fapt esenţa întregii vieţi a la zămislirea Sa în pântecele [[Maica Domnului care|Fecioarei]], fiind îveşmântat cu slăbiciunea noastrăîntr-adevăr, nedumnezeirea S-a deschis drumul către Tatălunit cu natura trupească iar slava divină a devenit, învăţându-ne că isihia (liniştirea) este mama rugăciuniiîn mod ipostatic, iar rugăciunea este cea care arată către noi slava lui Dumnezeutrupului asumat. Ceea ce Hristos le arăta Apostolilor Săi în vârful muntelui nu era deci o priveliște nouă, ci manifestarea strălucită în El a îndumnezeirii naturii omenești - inclusiv trupul - și a unirii Sale cu splendoarea dumnezeiască.

"Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni Spre deosebire de fața lui Moise care strălucise de o alta, Se schimbă şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul" slavă venită din afară după revelația din [[Muntele Sinai]] (Marcu 9cf. Exod 34, 329). Cuvântul , fața lui Dumnezeu întrupat îşi arăta astfel strălucirea naturală a slavei dumnezeieştiHristos apăru pe muntele Taborului ca un izvor de lumină, pe izvor al vieții dumnezeiești făcută accesibilă omului și care o avea în El însuşi şi se răspândea și pe care o păstrase după Întruparea Sa„veșmintele” Sale, adică asupra lumii din afară dar care rămânea ascunsă sub acoperământul trupului. Încă și pe lucrurile făcute de la zămislirea Sa în pântecele Fecioarei, într-adevăr, dumnezeirea S-a unit cu natura trupească iar slava divină a devenit, în mod ipostatic, slava trupului asumat. Ceea ce Hristos le arăta Apostolilor Săi în vârful muntelui nu era deci o privelişte nouă, ci manifestarea strălucită în El a îndumnezeirii naturii omeneşti - inclusiv trupul - şi a unirii Sale cu splendoarea dumnezeiascăactivitatea și civilizația omenească.

Spre deosebire de faţa lui Moise care strălucise de o slavă venită „El s-a schimbat la Față, ne confirmă Sfântul [[Ioan Damaschin]], nu asumând ceea ce El nu era ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii și, din afara după revelaţia din Muntele Sinai orbi cum erau, făcându-i văzători” (cf. Exod 34Sfântul Ioan Damaschin, ''Predică la Schimbarea la Față'', 12 - PG 96, 29564). Hristos deschise ochii Apostolilor Săi iar aceștia, faţa lui Hristos apăru pe muntele Taborului ca un izvor cu o privire transfigurată de luminăputerea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], izvor al vieţii dumnezeieşti făcută accesibilă omului şi care se răspândea şi pe "veşmintele" Sale, adică asupra lumii din afară dar şi pe lucrurile făcute văzură lumina dumnezeiască indisociabil unită cu trupul Sau. Fură deci ei înșiși schimbați la față și primiră prin rugăciune puterea de activitatea şi civilizaţia omeneascăa vedea și cunoaște schimbarea survenită în natura noastră datorate unirii sale cu Cuvântul (Sf. [[Grigore Palama]]).

"El s-a schimbat la Faţă„Precum soarele pentru cele ale simțurilor, ne confirmă Sfântul așa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului” (Sf. [[Ioan DamaschinGrigore Teologul]]), nu asumând ceea ce El nu era ci arătândude aceea autorii Evangheliilor spun că fața Dumnezeului-le Apostolilor Săi ceea ce El eraOm, deschizându-le ochii şi, din orbi cum erau, făcându-i văzători" care este „lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul care vine în lume” (Sfântul Ioan Damaschin1, ''Predică la Schimbarea la Faţă'', 12 - PG 969), 564)sclipea ca soarele. Hristos deschise ochii Apostolilor Săi iar aceştiaDar această lumină era în fapt incomparabil superioară oricărei lumini a simțurilor și, cu o privire transfigurată de puterea Duhului Sfântincapabili să îi mai suporte strălucirea inaccesibilă, văzură lumina dumnezeiască indisociabil unită cu trupul Sau. Fură deci ei înşişi schimbaţi Apostolii căzură la faţă şi primiră prin rugăciune puterea de a vedea şi cunoaste schimbarea survenită în natura noastră datorate unirii sale cu Cuvântul (Sf. [[Grigore Palama]])pământ.

"Precum soarele pentru cele ale simţurilorLumina nematerială, necreată și situată în afara timpului, aşa este aceasta era Împărăția lui Dumnezeu venit întru puterea Duhului Sfânt, după cum Domnul promisese Apostolilor Săi. Întrevăzută atunci pentru cele ale sufletului" (Sf. [[Grigore Teologul]])o clipă, de aceea autorii Evangheliilor spun că faţa Dumnezeului-Om, care este "lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul care vine această lumină va deveni moștenirea veșnică a aleșilor în lume" (Ioan 1Împărăție, 9)când Hristos va veni din nou, sclipea ca soarelestrălucind în toată scânteierea slavei Sale. Dar Va reveni învăluit în lumină, în această lumină era care a strălucit în fapt incomparabil superioară oricărei lumini Tabor și care a simţurilor şițâșnit din mormânt în ziua Învierii Sale, incapabili și care, răspândindu-se asupra sufletului și trupului celor aleși, îi va face să îi mai suporte strălucirea inaccesibilă, Apostolii căzură la pământstrălucească și pe ei „precum soarele” (cf. Matei 13:43).

Lumina nematerială„Dumnezeu este lumină, necreată şi situată în afara timpuluiiar vederea Sa este lumină” (Sfântul [[Simeon Noul Teolog]], aceasta era Împărăţia lui Dumnezeu venit întru puterea Duhului Sfânt''Discurs Etic'' V, după cum Domnul promisese 276). Asemeni Apostolilor Săi. Întrevăzută atunci pentru o clipăîn vârful Taborului, această lumină va deveni moştenirea veşnică numeroși [[Sfinți]] au fost martorii acestei revelări a aleşilor lui Dumnezeu în Împărăţie, când Hristos va veni din nou, strălucind în toată scânteierea slavei Salelumină. Va reveni învăluit în luminăTotuși lumina nu este pentru ei doar un subiect de contemplație, în această lumină ci și harul îndumnezeitor care a strălucit în Tabor şi care a ţâşnit din mormânt în ziua Învierii Salele permite sa „vadă” pe Dumnezeu, şi care, răspândindu-astfel încât se asupra sufletului şi trupului celor aleşi, îi va face să strălucească şi pe ei "precum soarele" confirmă cuvintele Psalmistului: „întru lumina Ta vom vedea lumină” (cf. Matei 13Psalmii 35:4310).

"Dumnezeu este luminăÎn mijlocul acestei slăvite priveliști se arătară - alături de Domnul - Moise și Ilie, iar vederea Sa este lumină" (Sfântul doi mari profeți din [[Simeon Noul TeologVechiul Testament]], ''Discurs Etic'' V, 276). Asemeni Apostolilor în vârful Taborului, numeroşi reprezentând respectiv Legea și [[SfinţiProoroc]] au ii, care îl mărturiseau ca stăpân al celor vii și al celor morți (Moise a murit înainte de a intra în Pământul Făgăduinței iar Ilie a fost martorii acestei revelări a lui Dumnezeu dus într-un loc tainic fără să cunoască moartea). Şi vorbeau cu El, în lumină. Totuşi lumina nu este pentru ei doar un subiect de contemplaţie, ci şi harul îndumnezeitor despre Exodul pe care le permite sa "vadă" pe Dumnezeuavea să îl înfăptuiască la Ierusalim, adică Patimile Sale, astfel încât se confirmă cuvintele Psalmistului : "întru lumina Ta vom vedea lumină" (Psalmii 35:10)căci prin Patimi și prin [[Cruce]] această slăvire trebuia să fie dată oamenilor.

În mijlocul acestei slăvite privelişti se arătară - alături Ieșiți afară din ei înșiși, răpiți în contemplarea luminii dumnezeiești, Apostolii erau copleșiți ca de Domnul - Moise şi Ilieun somn și "neștiind ce zice, doi mari profeţi din Vechiul TestamentPetru îi spuse lui Iisus: Stăpâne, reprezentând respectiv Legea şi Proorociice bine ar fi să rămânem aici; dacă vrei vom face trei corturi: unul pentru tine, care îl mărturiseau ca stăpân al celor vii şi al celor morţi (unul pentru Moise si unul pentru Ilie". Întorcându-și apostolul de la aceasta dorință prea omenească, ce consta în a murit înainte se mulțumi de bucuria pământească a intra luminii, Domnul le arată atunci un "cort" mai bun și un lăcaș cu mult mai înalt pentru a sălășlui în Pământul Făgăduinţei el slava Sa. Un nor luminos veni să îi acopere cu umbra Sa, iar Ilie a fost dus întrglasul Tatălui Se făcu auzit în mijlocul acestui nor, mărturisind pe Domnul: "Acesta este Fiul Meu prea-iubit, în care am bine-un loc tainic fără să cunoască moartea)plăcut; ascultați de El". Şi vorbeau cu ElAcest nor era harul Duhului înfierii și, la fel ca și la Botezul Său în luminăIordan, despre Exodul glasul Tatălui mărturisea pe care avea Fiul și arăta că cele trei entități să îl înfăptuiască la Ierusalimale Sfintei Treimi, adică Patimile Saleîntotdeauna unite, căci prin Patimi şi prin Cruce această slăvire trebuia să fie dată oamenilorparticipă la Mântuirea omului.

Ieşiţi afară din ei înşişiLumina lui Dumnezeu, răpiţi în contemplarea luminii dumnezeieşti, Apostolii erau copleşiţi ca de un somn şi care permisese mai întâi Apostolilor să îl "vadă"neştiind ce zicepe Hristos, Petru îi spuse lui Iisus: Stăpâne, ce bine ar fi să rămânem aici; dacă vrei vom face trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise si unul pentru Ilie"ridică la o stare superioară viziunii și cunoștinței omenești când ea străluci mai puternic. Întorcându-şi apostolul Ieșiți în afară de la aceasta dorinţă prea omenească, tot ce consta în a se mulţumi de bucuria pământească a luminiieste vizibil și chiar din ei înșiși, Domnul le arată ei pătrunseră atunci un "cort" mai bun şi un lăcaş cu mult mai înalt pentru a sălăşlui în el slava Sa. Un nor întunericul supra-luminos veni să îi acopere cu umbra Sa, iar glasul Tatălui Se făcu auzit în mijlocul acestui nor, mărturisind pe Domnulcare Dumnezeu petrece (Psalmii 17: 12) și "Acesta este Fiul Meu prea-iubitînchizând ușa simțurilor lor", ei primiră revelația Tainei Treimii, în care am bine-plăcut; ascultaţi este mai presus de orice afirmație și de El". Acest nor era harul Duhului înfierii şi, la fel ca şi orice tăgăduire (Teologia mistică a Sfântului [[Dionisie Areopagitul]] a fost aplicată Tainei Schimbării la Botezul Său Față în Iordan, glasul Tatălui mărturisea pe Fiul şi arăta că cele trei entităţi ale Sfintei Treimi, întotdeauna unite, participă la Mântuirea omuluiprincipal de către Sf. [[Grigore Palama]]).

Lumina lui DumnezeuÎncă insuficient pregătiți revelației unor asemenea taine, căci nu trecuseră încă prin încercarea Crucii, Apostolii se înspăimântară cumplit. Dar când își ridicară capetele, care permisese mai întâi Apostolilor să îl "vadă" văzură pe HristosIisus, îi ridică la o stare superioară viziunii şi cunoştinţei omeneşti cînd ea străluci singur, redevenit ca mai puternic. Ieşiţi în afară înainte, Care se apropie de tot ce este vizibil şi chiar din ei înşişiși îi liniști. Apoi, ei pătrunseră atunci în întunericul supra-luminoscoborând din munte, în care Dumnezeu petrece (Psalmii 17:12) şi "închizând uşa simţurilor lor"El le ceru să nu vorbească nimănui de cele ce văzuseră, ei primiră revelaţia Tainei Treimii, care este mai presus de orice afirmaţie şi de orice tăgăduire (Teologia mistică a Sfântului [[Dionisie Areopagitul]] a fost aplicată Tainei Schimbării la Faţă în principal de către Sf. Grigore Palama)până când Fiul Omului nu se va scula din morți.

Încă insuficient pregătiţi revelaţiei unor asemenea taine, căci nu trecuseră încă Sărbătoarea Schimbării la Față este deci prin încercarea Crucii, Apostolii se înspăimântară cumplit. Dar când îşi ridicară capeteleexcelență aceea a îndumnezeirii naturii noastre omenești și a participării trupului nostru trecător la bunurile veșnice, îl vazură pe Iisus, singur, redevenit ca care sunt mai înainte, Care se apropie presus de ei şi îi liniştifire. Apoi, coborând din munteÎnainte chiar de a îndeplini Mântuirea noastră prin Patimile Sale, El le ceru Mântuitorul arată atunci că scopul venirii Sale în lume era tocmai să nu vorbească nimănui de cele ce văzuserăaducă pe tot omul la contemplația slavei Sale dumnezeiești. Din acest motiv sărbătoarea Schimbării la Față i-a atras în mod deosebit pe călugări, până când Fiul Omului nu se va scula din morţicare și-au închinat întreaga viață căutării acestei lumini.

Sărbătoarea Schimbării la Faţă este deci prin excelenţă aceea a îndumnezeirii naturii noastre omeneşti şi a participării trupului nostru trecător la bunurile veşniceNumeroase Mănăstiri au fost închinate acestei Sărbători, care sunt mai presus de fireales după [[isihasm|controversa isihastă]] din secolul XIV, despre natura luminii din Tabor și despre contemplație. Înainte chiar De notat de a îndeplini Mântuirea noastră prin Patimile Saleasemenea că, Mântuitorul arată atunci că scopul venirii Sale în lume era tocmai să aducă după o tradiție care circula pe tot omul vremea iconoclasmului, prima Icoană, scrisă de înșiși Apostolii, a fost aceea a Schimbării la contemplaţia slavei Sale dumnezeieştiFață. Din acest motiv sărbătoarea Schimbării la Faţă i-E vorba desigur mai puțin de un fapt istoric cât de o interpretare simbolică, prezentând legătura intimă întreținută de tradiția [[Biserica|Bisericii]] între arta [[Icoană|Icoanei]] și această Sărbătoare a atras în mod deosebit pe călugări, care şi-au închinat întreaga viaţă căutării acestei luminivederii lui Hristos întru slavă.

Numeroase Mănăstiri au fost închinate acestei Sărbători, mai ales după ==Prăznuirea sărbătorii==În seara de dinaintea sărbătorii se ține [[isihasmVecernia|controversa isihastăVecernia Mare]] iar a doua zi dimineața se slujește [[Sfânta Liturghie]] din secolul XIV, despre natura luminii din Tabor şi despre contemplaţie. De notat a Sfântului [[Ioan Gură de asemenea căAur]], după o tradiţie care circula pe vremea iconoclasmuluiprecedată, prima Icoană, scrisă de înşişi Apostoliiobicei, a fost aceea a Schimbării la Faţă. E vorba desigur mai puţin de un fapt istoric cât de o interpretare simbolică, prezentând legătura intimă întreţinută de tradiţia Bisericii între arta Icoanei şi această Sărbătoare a vederii lui Hristos întru slavă[[Utrenie]].

==Prăznuirea sărbătorii==În seara de dinaintea sărbătorii se ţine Slujba Vecerniei cuprinde citiri din: [[Vecernia MareIeșirea]] iar a doua zi dimineaţa se slujeşte 24:12-18, 33:11-23, 34:4-6, 8; [[Sfânta LiturghieI Regi]] a Sfântului 19:3-9, 11-13, 15-16. Utrenia cuprinde citiri din: [[Ioan Gură de AurEvanghelia după Luca|Luca]]9:28-36, precedată, de obicei, de iar Sfânta Liturghie din: [[II Petru]] 1:10-19; [[UtrenieEvanghelia după Matei|Matei]]17:1-9.

Slujba Vecerniei cuprinde citiri din: Se crede că Schimbarea la Față a Mântuitorului a avut loc în timpul Sărbătorii Corturilor (''Sucot'') și astfel prăznuirea acesteia în Biserica Creștină devine împlinirea prin [[IeşireaNoul Testament]] 24:12-18, 33:11-23, 34:4-6, 8; a sărbătorii [[I RegiVechiul Testament|Vechiul Testament]] 19:3-9. În prezent, 11-13prăznuirea are loc în 6 august, 15-16. Utrenia cuprinde citiri din: cu patruzeci de zile înainte de [[Evanghelia după Luca|LucaÎnălțarea Sfintei Cruci]] 9:28-36. Așa cum Petru, Iacov și Ioan au văzut transfigurarea înainte de răstignire astfel încât ei să afle cine este cel care va suferi pentru ei, iar Sfânta Liturghie din: [[II Petru]] 1:10-19; [[Evanghelia după Matei|Matei]] 17:1Biserica leagă aceste două praznice pentru a-9i ajuta pe credincioși să înțeleagă misiunea Mântuitorului și faptul că suferința Lui a fost voluntară și pe deplin acceptată.

Se crede că Schimbarea Pe vremuri, sărbătoarea Schimbării la Faţă a Mântuitorului a avut loc în timpul festivalului evreiesc Booths şi astfel prăznuirea acesteia Față se situa în Biserica Creştină devine împlinirea prin [[Noul TestamentPostul Mare]] , dar a sărbătorii [[Vechiul Testament|Vechiul Testament]]fost considerată o sărbătoare prea veselă pentru perioada respectivă. În prezent, prăznuirea are loc în 6 august, cu patruzeci de zile înainte de Sfântul [[Înălţarea Sfintei CruciGrigorie Palama]]. Aşa cum Ptru, Iacov şi Ioan au văzut transfigurarea înainte de răstignire astfel încât ei să afle cine un mare propovăduitor al înțelesurilor Schimbării la Față este cel care va suferi pentru ei, Biserica leagă aceste două praznice pentru aprăznuit în zilele noastre într-i ajuta pe credincioşi să înţeleagă misiunea Mântuitorului şi faptul că suferinţa Lui a fost voluntară şi pe deplin acceptatăuna din Duminicile Postului Mare.

Pe vremuri, sărbătoarea Schimbării [[Odovania]] praznicului se face la Faţă se situa în [[Postul Mare13 august]], dar când se cântă slujba completă a fost considerată o sărbătoare prea veselă pentru perioada respectivă. Sfântul sărbătorii (iar slujba sfântului [[Grigorie PalamaMaxim Mărturisitorul]], un mare propovăduitor al înţelesurilorSchimbării la Faţă este prăznuit în zilele noastre într-una din Duminicile Postului Maremutată pe [[12 august]]).

==TradiţiiTradiții==În Grecia şi Romaniași România, anotimpul recoltelor începe, în mod tradiţionaltradițional, în ziua Schimbării la FaţăFață. Strugurii, în special, nu se mâncau înainte de 6 august. În unele parohii, primii struguri sunt aduşi aduși la biserică pentru a fi binecuvântaţi şi împărţiţi enoriaşilorbinecuvântați și împărțiți enoriașilor.

:Schimbatu-Te-ai la faţăfață, în munte, Hristoase Dumnezeule,

:strălucească şi și nouă, păcătoşilorpăcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare,

:În munte, Te-ai schimbat la faţăfață, Hristoase Dumnezeule,:şi și pe cât au cuprins ucenicii Tăi slava Ta, :au înţeles înțeles că, daca dacă Te vor vedea [[Răstignirea Domnului|răstignit]], :să cunoască Patima cea de bunavoie bunăvoie :şi și lumii să propovăduiască, că Tu eşti ești cu adevărat raza Tatălui. ===Imnuri de înainteprăznuire=== Tropar (Glasul 4) :Come, you faithful, let us welcome the Transfiguration of Christ,:And let us joyfully cry as we celebrate the prefeast::"The day of holy gladness has come;:The Lord has ascended Mount Tabor:To radiate the beauty of His divinity." Condac (Glasul 4) :Podoben: “Today You have shown forth...”:Today all mortal nature shines with the divine Transfiguration:And cries with exultation::"Christ the Savior is transfigured to save us all!"

[[Categorie:Praznice Împărăteştiîmpărătești]]