Modificări

Salt la: navigare, căutare

Schimbarea la Față

2 octeți adăugați, 28 noiembrie 2013 06:41
m
diacritice
[[ImageImagine:Transfiguration.jpg|right|frame|Schimbarea la Faţă Față a Mântuitorului]]'''Schimbarea la FaţăFață''' a Mântuitorului este unul din [[Praznice ÎmpărăteştiÎmpărătești|Praznicele împărăteştiîmpărătești]] ale [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], sărbătorită la [[6 august]].
[[Iisus Hristos]] împreună cu cei trei ucenici, Apostolii [[Apostolul Petru|Petru]], [[Apostolul Iacov (fiul lui Zevedei)|Iacov]] şi și [[Apostolul Ioan|Ioan]] au mers pe [[Muntele Tabor]] unde, în timp ce Îl priveau, Mântuitorul a început să strălucească foarte puternic. În timpul acestei străluciri, au venit [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] şi și [[Moise]] şi și au vorbit cu El. Ucenicii au fost foarte uimiţi şi înspăimântaţiuimiți și înspăimântați.
Această întâmplare dezvăluie divinitatea lui Iisus Hristos, înainte de Patimile Sale, astfel încât ucenicii să înţeleagăînțeleagă, după Înălţarea Înălțarea Sa, că El este cu adevărat Fiul lui [[Dumnezeu Tatăl]] şi și că Patimile Sale au fost acceptate cu bună ştiinţă știință ([[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 9:2-9). De asemenea, ne arată posibilitatea propriei noastre [[Îndumnezeire|îndumnezeiri]].
Această întâmplare a subiectul unei dispute între Sfântul [[Grigorie Palama]] şi și [[Varlaam din Calabria]]. Varlaam credea că lumina strălucirii lui Iisus era lumină creată, în timp ce Grigorie Palama susţinea susținea că ucenicilor le-a fost dat [[har]]ul de a percepe lumina necreată a lui Dumnezeu. Acest fapt susţine susține argumentul lui Grigorie, mai larg, cum că noi nu-l putem cunoaşte cunoaște pe Dumnezeu în ''esenţaesența'' Sa, dar Îl putem cunoaşte cunoaște în ''energiile'' Sale, pe măsură ce El Însuşi Însuși se revelează.
Menţiuni Mențiuni ale Schimbării la Faţă Față se găsesc în [[Sfânta Scriptură]]: [[Evanghelia după Matei|Matei]] 17:1-8, [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 9:2-9, [[Evanghelia după Luca|Luca]] 9:28-36, şi și [[II Petru]] 1:16-19.
==Semnificaţia Semnificația teologică==La şase șase zile după ce a spus ucenicilor Săi: "Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea [[Împărăţia Împărăția lui Dumnezeu]] venind întru putere" (Matei 16, 28; Marcu 9, 1), Iisus îi luă pe [[Apostoli]]i Săi preferaţipreferați: Petru, Iacov şi și Ioan; ducându-i deoparte, urcă pe un munte înalt - muntele Taborului în Galileea - ca să se roage. Se cuvenea într-adevăr ca cei care aveau să asiste la suferinţa suferința Sa la Ghetsimani şi și care aveau să fie martorii cei mai importanţi importanți ai Patimilor Sale, să fie pregătiţi pregătiți pentru această încercare prin priveliştea priveliștea slăvirii Sale: Petru, pentru că tocmai îşi își mărturisise credinţa credința în dumnezeirea Sa; Iacov, căci a fost primul care a murit pentru Hristos; şi și Ioan care mărturisi din experienţa experiența sa slava dumnezeiască, făcând să răsune ca "fiu al tunetului" teologia Cuvântului întrupat.
El îi urcă pe munte, ca simbol al înălţării înălțării spirituale care, din virtute în virtute, duce la dragoste, virtute supremă care deschide calea contemplării dumnezeieştidumnezeiești. Această înălţare înălțare era de fapt esenţa esența întregii vieţi vieți a Domnului care, fiind înveşmântat înveșmântat cu slăbiciunea noastră, ne-a deschis drumul către Tatăl, învăţânduînvățându-ne că isihia (liniştirealiniștirea) este mama rugăciunii, iar rugăciunea este cea care arată către noi slava lui Dumnezeu.
"Şi pe când se ruga, deodată, faţa fața Sa deveni o alta, Se schimbă şi și sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul" (Marcu 9, 3). Cuvântul lui Dumnezeu întrupat îşi își arăta astfel strălucirea naturală a slavei dumnezeieştidumnezeiești, pe care o avea în El însuşi şi însuși și pe care o păstrase după Întruparea Sa, dar care rămânea ascunsă sub acoperământul trupului. Încă de la zămislirea Sa în pântecele [[Maica Domnului|Fecioarei]], într-adevăr, dumnezeirea S-a unit cu natura trupească iar slava divină a devenit, în mod ipostatic, slava trupului asumat. Ceea ce Hristos le arăta Apostolilor Săi în vârful muntelui nu era deci o privelişte priveliște nouă, ci manifestarea strălucită în El a îndumnezeirii naturii omeneşti omenești - inclusiv trupul - şi și a unirii Sale cu splendoarea dumnezeiască.
Spre deosebire de faţa fața lui Moise care strălucise de o slavă venită din afara după revelaţia revelația din Muntele Sinai (cf. Exod 34, 29), faţa fața lui Hristos apăru pe muntele Taborului ca un izvor de lumină, izvor al vieţii dumnezeieşti vieții dumnezeiești făcută accesibilă omului şi și care se răspândea şi și pe "veşminteleveșmintele" Sale, adică asupra lumii din afară dar şi și pe lucrurile făcute de activitatea şi civilizaţia și civilizația omenească.
"El s-a schimbat la FaţăFață, ne confirmă Sfântul [[Ioan Damaschin]], nu asumând ceea ce El nu era ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii şiși, din orbi cum erau, făcându-i văzători" (Sfântul Ioan Damaschin, ''Predică la Schimbarea la FaţăFață'', 12 - PG 96, 564). Hristos deschise ochii Apostolilor Săi iar aceştiaaceștia, cu o privire transfigurată de puterea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], văzură lumina dumnezeiască indisociabil unită cu trupul Sau. Fură deci ei înşişi schimbaţi înșiși schimbați la faţă şi față și primiră prin rugăciune puterea de a vedea şi și cunoaște schimbarea survenită în natura noastră datorate unirii sale cu Cuvântul (Sf. [[Grigore Palama]]).
"Precum soarele pentru cele ale simţurilorsimțurilor, aşa așa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului" (Sf. [[Grigore Teologul]]), de aceea autorii Evangheliilor spun că faţa fața Dumnezeului-Om, care este "lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul care vine în lume" (Ioan 1, 9), sclipea ca soarele. Dar această lumină era în fapt incomparabil superioară oricărei lumini a simţurilor şisimțurilor și, incapabili să îi mai suporte strălucirea inaccesibilă, Apostolii căzură la pământ.
Lumina nematerială, necreată şi și situată în afara timpului, aceasta era Împărăţia Împărăția lui Dumnezeu venit întru puterea Duhului Sfânt, după cum Domnul promisese Apostolilor Săi. Întrevăzută atunci pentru o clipă, această lumină va deveni moştenirea veşnică moștenirea veșnică a aleşilor aleșilor în ÎmpărăţieÎmpărăție, când Hristos va veni din nou, strălucind în toată scânteierea slavei Sale. Va reveni învăluit în lumină, în această lumină care a strălucit în Tabor şi și care a ţâşnit țâșnit din mormânt în ziua Învierii Sale, şi și care, răspândindu-se asupra sufletului şi și trupului celor aleşialeși, îi va face să strălucească şi și pe ei "precum soarele" (cf. Matei 13:43).
"Dumnezeu este lumină, iar vederea Sa este lumină" (Sfântul [[Simeon Noul Teolog]], ''Discurs Etic'' V, 276). Asemeni Apostolilor în vârful Taborului, numeroşi numeroși [[SfinţiSfinți]] au fost martorii acestei revelări a lui Dumnezeu în lumină. Totuşi Totuși lumina nu este pentru ei doar un subiect de contemplaţiecontemplație, ci şi și harul îndumnezeitor care le permite sa "vadă" pe Dumnezeu, astfel încât se confirmă cuvintele Psalmistului : "întru lumina Ta vom vedea lumină" (Psalmii 35:10).
În mijlocul acestei slăvite privelişti priveliști se arătară - alături de Domnul - Moise şi și Ilie, doi mari profeţi profeți din [[Vechiul Testament]], reprezentând respectiv Legea şi și [[Prooroc]]ii, care îl mărturiseau ca stăpân al celor vii şi și al celor morţi morți (Moise a murit înainte de a intra în Pământul Făgăduinţei Făgăduinței iar Ilie a fost dus într-un loc tainic fără să cunoască moartea). Şi vorbeau cu El, în lumină, despre Exodul pe care avea să îl înfăptuiască la Ierusalim, adică Patimile Sale, căci prin Patimi şi și prin [[Cruce]] această slăvire trebuia să fie dată oamenilor.
Ieşiţi Ieșiți afară din ei înşişiînșiși, răpiţi răpiți în contemplarea luminii dumnezeieştidumnezeiești, Apostolii erau copleşiţi copleșiți ca de un somn şi și "neştiind neștiind ce zice, Petru îi spuse lui Iisus: Stăpâne, ce bine ar fi să rămânem aici; dacă vrei vom face trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise si unul pentru Ilie". Întorcându-şi și apostolul de la aceasta dorinţă dorință prea omenească, ce consta în a se mulţumi mulțumi de bucuria pământească a luminii, Domnul le arată atunci un "cort" mai bun şi și un lăcaş lăcaș cu mult mai înalt pentru a sălăşlui sălășlui în el slava Sa. Un nor luminos veni să îi acopere cu umbra Sa, iar glasul Tatălui Se făcu auzit în mijlocul acestui nor, mărturisind pe Domnul: "Acesta este Fiul Meu prea-iubit, în care am bine-plăcut; ascultaţi ascultați de El". Acest nor era harul Duhului înfierii şiși, la fel ca şi și la Botezul Său în Iordan, glasul Tatălui mărturisea pe Fiul şi și arăta că cele trei entităţi entități ale Sfintei Treimi, întotdeauna unite, participă la Mântuirea omului.
Lumina lui Dumnezeu, care permisese mai întâi Apostolilor să îl "vadă" pe Hristos, îi ridică la o stare superioară viziunii şi cunoştinţei omeneşti și cunoștinței omenești când ea străluci mai puternic. Ieşiţi Ieșiți în afară de tot ce este vizibil şi și chiar din ei înşişiînșiși, ei pătrunseră atunci în întunericul supra-luminos, în care Dumnezeu petrece (Psalmii 17:12) şi și "închizând uşa simţurilor ușa simțurilor lor", ei primiră revelaţia revelația Tainei Treimii, care este mai presus de orice afirmaţie şi afirmație și de orice tăgăduire (Teologia mistică a Sfântului [[Dionisie Areopagitul]] a fost aplicată Tainei Schimbării la Faţă Față în principal de către Sf. [[Grigore Palama]]).
Încă insuficient pregătiţi revelaţiei pregătiți revelației unor asemenea taine, căci nu trecuseră încă prin încercarea Crucii, Apostolii se înspăimântară cumplit. Dar când îşi își ridicară capetele, îl văzură pe Iisus, singur, redevenit ca mai înainte, Care se apropie de ei şi și îi liniştiliniști. Apoi, coborând din munte, El le ceru să nu vorbească nimănui de cele ce văzuseră, până când Fiul Omului nu se va scula din morţimorți.
Sărbătoarea Schimbării la Faţă Față este deci prin excelenţă excelență aceea a îndumnezeirii naturii noastre omeneşti şi omenești și a participării trupului nostru trecător la bunurile veşniceveșnice, care sunt mai presus de fire. Înainte chiar de a îndeplini Mântuirea noastră prin Patimile Sale, Mântuitorul arată atunci că scopul venirii Sale în lume era tocmai să aducă pe tot omul la contemplaţia contemplația slavei Sale dumnezeieştidumnezeiești. Din acest motiv sărbătoarea Schimbării la Faţă Față i-a atras în mod deosebit pe călugări, care şiși-au închinat întreaga viaţă viață căutării acestei lumini.
Numeroase Mănăstiri au fost închinate acestei Sărbători, mai ales după [[isihasm|controversa isihastă]] din secolul XIV, despre natura luminii din Tabor şi și despre contemplaţiecontemplație. De notat de asemenea că, după o tradiţie tradiție care circula pe vremea iconoclasmului, prima Icoană, scrisă de înşişi înșiși Apostolii, a fost aceea a Schimbării la FaţăFață. E vorba desigur mai puţin puțin de un fapt istoric cât de o interpretare simbolică, prezentând legătura intimă întreţinută întreținută de tradiţia tradiția [[Biserica|Bisericii]] între arta [[Icoană|Icoanei]] şi și această Sărbătoare a vederii lui Hristos întru slavă.
==Prăznuirea sărbătorii==
În seara de dinaintea sărbătorii se ţine ține [[Vecernia|Vecernia Mare]] iar a doua zi dimineaţa dimineața se slujeşte slujește [[Sfânta Liturghie]] a Sfântului [[Ioan Gură de Aur]], precedată, de obicei, de [[Utrenie]].
Slujba Vecerniei cuprinde citiri din: [[IeşireaIeșirea]] 24:12-18, 33:11-23, 34:4-6, 8; [[I Regi]] 19:3-9, 11-13, 15-16. Utrenia cuprinde citiri din: [[Evanghelia după Luca|Luca]] 9:28-36, iar Sfânta Liturghie din: [[II Petru]] 1:10-19; [[Evanghelia după Matei|Matei]] 17:1-9.
Se crede că Schimbarea la Faţă Față a Mântuitorului a avut loc în timpul Sărbătorii Corturilor (''Sucot'') şi și astfel prăznuirea acesteia în Biserica Creştină Creștină devine împlinirea prin [[Noul Testament]] a sărbătorii [[Vechiul Testament|Vechiul Testament]]. În prezent, prăznuirea are loc în 6 august, cu patruzeci de zile înainte de [[Înălţarea Înălțarea Sfintei Cruci]]. Aşa Așa cum Petru, Iacov şi și Ioan au văzut transfigurarea înainte de răstignire astfel încât ei să afle cine este cel care va suferi pentru ei, Biserica leagă aceste două praznice pentru a-i ajuta pe credincioşi credincioși înţeleagă înțeleagă misiunea Mântuitorului şi și faptul că suferinţa suferința Lui a fost voluntară şi și pe deplin acceptată.
Pe vremuri, sărbătoarea Schimbării la Faţă Față se situa în [[Postul Mare]], dar a fost considerată o sărbătoare prea veselă pentru perioada respectivă. Sfântul [[Grigorie Palama]], un mare propovăduitor al înţelesurilor înțelesurilor Schimbării la Faţă Față este prăznuit în zilele noastre într-una din Duminicile Postului Mare.
[[Odovania]] praznicului se face la [[13 august]], când se cântă slujba completă a sărbătorii (iar slujba sfântului [[Maxim Mărturisitorul]] este mutată pe [[12 august]]).
==TradiţiiTradiții==În Grecia şi și România, anotimpul recoltelor începe, în mod tradiţionaltradițional, în ziua Schimbării la FaţăFață. Strugurii, în special, nu se mâncau înainte de 6 august. În unele parohii, primii struguri sunt aduşi aduși la biserică pentru a fi binecuvântaţi şi împărţiţi enoriaşilorbinecuvântați și împărțiți enoriașilor.
==Imnografie==
[[Tropar]] (Glasul 7)
:Schimbatu-Te-ai la faţăfață, în munte, Hristoase Dumnezeule,
:arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea;
:strălucească şi și nouă, păcătoşilorpăcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare,
:pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie.
[[Condac]] (Glasul 7)
:În munte, Te-ai schimbat la faţăfață, Hristoase Dumnezeule,:şi și pe cât au cuprins ucenicii Tăi slava Ta, :au înţeles înțeles că, dacă Te vor vedea [[Răstignirea Domnului|răstignit]],
:să cunoască Patima cea de bunăvoie
:şi și lumii să propovăduiască, că Tu eşti ești cu adevărat raza Tatălui.
==Legături externe==
14.991 de modificări

Meniu de navigare