Schetia

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Schetia (gr. Sketia) este unul din cele trei principale centre monastice ortodoxe din Egipt - alături de Nitria şi Chiliile -, începând cu secolul al IV-lea.

Schetia numeşte pe scurt Pustia Schetia, situată la circa 70 kilometri de Delta Nilului, într-o vale mare lungă de 30 de kilometri şi largă de 6-7 kilometri, al cărei fund se află sub nivelul mării şi unde se găsesc lacuri (zece la număr) cărora li s-a dat numele de Uadi el-Natrun - adică: Valea Natrun (Wadi Natroun) - din pricina salpetrului nitric (săruri şi carbonaţi de natriu, pe care vechii egipteni le foloseau la mumificarea morţilor lor) extras de acolo încă din antichitate. Aici se situează pustia schetică, unde încă din anul 330 s-a stabilit Macarie cel Mare. El cunoştea bine locurile, deoarece, cămilar fiind, venea adeseori să caute salpetru. Schetia nu va întârzia să devină, în ultimele decenii ale secolului al IV-lea, centrul cel mai înfloritor al vieţii anahoretice, aici locuind mulți din Părinţii pustiei cei mai renumiţi.

Schetia a fost devastată în mai multe rânduri e incursiunile barbarilor:

  • 357 - de saracini
  • 407-408 - de tribul berberic al mazakinilor (Libia)
  • 434 - de saracini
  • 444
  • 570
  • 578 - de berberii mazakini
  • mai târziu, în multe rânduri devastată sub dominație musulmană[1]

Îndeosebi după distrugerea integrală din 407-408 mulţi pustnici s-au refugiat în alte centre monahale: avva Siluan cu însoţitorii lui s-au dus în Sinai şi avva Sisoe în Clisma [2].

După invazia Egiptului de către arabi, Califul musulmanilor din Arabia permite călugărilor creştini de aici să-şi practice credinţa. Pentru acest motiv, locul devine reşedinţa oficială a patriarhului copt. Până astăzi, patriarhul este ales dintre monahii din Uadi el-Natrun (Schetia).

În ciuda repetatelor devastări și distrugeri de-a lungul secolelor, Schetia a fost întotdeauna repopulată. Astăzi, patru mănăstiri copte sunt situate în pustia schetică.

Surse

  • Dom Lucien Regnault, Viaţa cotidiană a Părinţilor deşertului în Egiptul secolului IV (în româneşte de diac. Ioan I. Ică jr.), Editura Deisis, Sibiu, 1997.
  • Dimitrios G. Tsamis, Patericul sinaitic (traducere din neogreacă de Pr .Prof. Dr. Ioan Ică), Editura Deisis, Sibiu, 1995.

Note

  1. Cronologiile devastărilor după Sinaxarul părintelui Macarie de la Simonos Petras (Muntele Athos) și după Dimitrios G. Tsamis, Patericul sinaitic (traducere din neogreacă de Pr .Prof. Dr. Ioan Ică), Editura Deisis, Sibiu, 1995.
  2. Dimitrios G. Tsamis, Patericul sinaitic, trad. din gr. De Pr. Prof. Dr. Ioan Ică, Ed. Deisis, Sibiu, 1995, nota 201, p.89