Scaun: Diferență între versiuni
m (→A se vedea și) |
Oql (Discuție | contribuții) m (Actualizare link-uri. Corectare diacritice.) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Scaunul''' (lat. ''sedes'' | + | '''Scaunul''' (lat. ''sedes'' — scaun) desemnează, în limbajul bisericesc, jurisdicția unui [[episcop]] eparhiot sau a unui [[întâistătător]] a unei Biserici locale. [[Scaunul episcopului]] din biserici este un [[simbol]] al acestei slujiri a episcopului. |
==Istorie== | ==Istorie== | ||
| − | În mod | + | În mod tradițional, [[Biserica locală]] îl cuprindea pe episcopul cetății respective dimpreună cu [[parohie|parohiile]] din oraș și din apropierea acestuia. Toate acestea țineau de scaunul episcopului. Episcopii aveau îndatorirea de a se întruni periodic într-un [[sinod]] (conciliu sau adunare) a episcopilor din regiune, iar ședințele erau prezidate de episcopul celei mai importante cetăți din zonă, cunoscută și ca metropola regiunii (de unde și denumirea de [[mitropolie]] atribuită scaunelor episcopale din respectivele cetăți, iar prin extensie întregii regiuni). Pe lângă sinoadele regionale, se mai țineau periodic și sinoade care acopereau teritorii mai mari, cuprinzând episcopii din mai multe mitropolii, la rândul lor prezidate de episcopul cetății celei mai importante dintre toate acestea, care a căpătat cu timpul numele de [[patriarh]] (lit. ~ „conducătorul” Părinților), iar Biserica din întreaga regiune ce se reunea sub președinția acestuia a căpătat numele de patriarhie. |
===Cele cinci mari scaune=== | ===Cele cinci mari scaune=== | ||
:''A se vedea articolul dedicat '''[[Pentarhia|Pentarhiei]]''''' | :''A se vedea articolul dedicat '''[[Pentarhia|Pentarhiei]]''''' | ||
| − | Organizarea Bisericii în primul mileniu în cinci mari scaune sau [[tron]]uri patriarhale | + | Organizarea Bisericii în primul mileniu în cinci mari scaune sau [[tron]]uri patriarhale — așa-numita ''[[Pentarhia|Pentarhie]]'' — a fost recunoscută de [[Sinoade Ecumenice|Sinoadele ecumenice]]. |
| − | [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] desemna trei mari centre: [[Biserica Romei|Roma]], [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]] | + | [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] desemna trei mari centre: [[Biserica Romei|Roma]], [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]] și [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]] (Canonul 6). Stabilea totodată că scaunul [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimului]] urma să fie al patrulea în ordinea precedenței după cele mai sus amintite, cu toate că avea să rămână sub ascultarea mitropolitului de [[Cezareea]] (Canonul 7). [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolul]] nu era amintit, întrucât nu fusese încă inaugurat ca nouă capitală a imperiului (lucrul avea să se petreacă cinci ani mai târziu, în anul 330), el rămânând pe mai departe sub ascultarea mitropolitului de Heracleea (mod. [[w:Marmara Ereğlisi|Marmara Ereğlisi]], Turcia). |
| − | Canonul 28 al [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]] a confirmat | + | Canonul 28 al [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]] a confirmat Canonul 3 al celui de-al [[Sinodul II Ecumenic|Doilea Sinod Ecumenic]], atribuind Constantinopolului (Noua Romă) locul al doilea în ordinea precedenței după scaunul Romei vechi. Tot atunci scaunul Ierusalimului a fost scos de sub ascultarea mitropoliei de Cezareea și i-a fost atribuit locul al cincilea în rândul celor cinci mari scaune patriarhale. Acesta este sistemul cunoscut în rândul ortodocșilor sub numele de Pentarhia, sistem potrivit căruia cele cinci mari scaune patriarhale se bucurau de o deosebită cinstire, în următoarea ordine a precedenței: |
| − | # Roma | + | # Roma |
| − | # Constantinopol | + | # Constantinopol |
| − | # Alexandria | + | # Alexandria |
| − | # Antiohia | + | # Antiohia |
# Ierusalim | # Ierusalim | ||
| − | Toate cele cinci scaune se considerau a fi scaune apostolice. Primele patru erau cele mai importante | + | Toate cele cinci scaune se considerau a fi scaune apostolice. Primele patru erau cele mai importante orașe din Imperiul roman de atunci. Ierusalimul a fost adăugat în semn de prețuire pentru faptul că în acele locuri trăise, pătimise și înviase Hristos. |
| − | Cele cinci patriarhate | + | Cele cinci patriarhate și-au împărțit între ele jurisdicția întregii lumi cunoscute, cu excepția [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Ciprului]], căruia i-a fost recunoscută [[autocefalie|independența]] la [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul de la Efes]] și care a rămas autocefală până în prezent. |
===Orient și Occident=== | ===Orient și Occident=== | ||
| − | + | Situația politică diferită din Răsărit și din Apus au făcut ca înțelegerea organizării Bisericii să capete conotații diferite în cele două zone. Între Răsărit și Apus existau diferențe notabile. Astfel, în Răsărit multe Biserici fuseseră întemeiate de Sfinții [[Apostol]]i, iar principiul egalității între episcopi și al conducerii colegiale, sinodale a Bisericii era bine înrădăcinat. Răsăritul recunoștea în [[Papă|Papa]] Romei pe cel dintâi dintre episcopii Bisericii, însă îl priveau ca pe un ''primus inter pares'' (primul dintre egali). În Occident însă exista un singur scaun episcopal care se putea revendica de la Sfinții Apostoli, și anume Roma, astfel încât scaunul Romei a ajuns să fie considerat Scaunul apostolic prin excelență. Cu toate că a recunoscut Sinoadele Ecumenice, Biserica din Apus nu a jucat un rol foarte activ în timpul lucrărilor acestora. Cu timpul, în Apus Biserica a început să fie percepută mai mult ca o structură de tip monarhic (cu Papa în rolul de conducător) și mai puțin ca o structură colegială. | |
| − | ===Moscova | + | ===Moscova — a Treia Romă?=== |
| − | În secolul al XVI-lea, a apărut în Rusia ideea că imperiul aflat sub conducerea | + | În secolul al XVI-lea, a apărut în Rusia ideea că imperiul aflat sub conducerea țărilor ar fi o „a Treia Romă” creștină, idee preluată sporadic de-a lungul următoarelor secole și reactualizată începând cu secolul al XIX-lea. Ideea a contribuit la dezvoltarea mesianismului rus și a ideii că rușii ar fi un popor ales, iar Imperiul rus ar fi fost menit să fie noul ocrotitor al Ortodoxiei, până la sfârșitul veacurilor. Pe plan politic, ideea a încurajat propaganda imperială rusă. În plan bisericesc, aceasta i-a îndemnat pe unii autori să avanseze ideea că [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusiei]] ar trebui să fie așezată cea dintâi în ordinea precedenței, înaintea Bisericii Constantinopolului. Însă aceste pretenții nu au fost niciodată recunoscute în mod oficial în lumea ortodoxă, Biserica rusă rămânând în continuare a cincea în ordinea [[diptic]]elor, după Biserica Ierusalimului. |
==A se vedea și== | ==A se vedea și== | ||
| − | *[[Scaunul | + | *[[Scaunul episcopului]] |
*[[Tron]] | *[[Tron]] | ||
*[[Eclesiologie]] | *[[Eclesiologie]] | ||
Versiunea curentă din 11 aprilie 2017 08:27
Scaunul (lat. sedes — scaun) desemnează, în limbajul bisericesc, jurisdicția unui episcop eparhiot sau a unui întâistătător a unei Biserici locale. Scaunul episcopului din biserici este un simbol al acestei slujiri a episcopului.
Cuprins
Istorie
În mod tradițional, Biserica locală îl cuprindea pe episcopul cetății respective dimpreună cu parohiile din oraș și din apropierea acestuia. Toate acestea țineau de scaunul episcopului. Episcopii aveau îndatorirea de a se întruni periodic într-un sinod (conciliu sau adunare) a episcopilor din regiune, iar ședințele erau prezidate de episcopul celei mai importante cetăți din zonă, cunoscută și ca metropola regiunii (de unde și denumirea de mitropolie atribuită scaunelor episcopale din respectivele cetăți, iar prin extensie întregii regiuni). Pe lângă sinoadele regionale, se mai țineau periodic și sinoade care acopereau teritorii mai mari, cuprinzând episcopii din mai multe mitropolii, la rândul lor prezidate de episcopul cetății celei mai importante dintre toate acestea, care a căpătat cu timpul numele de patriarh (lit. ~ „conducătorul” Părinților), iar Biserica din întreaga regiune ce se reunea sub președinția acestuia a căpătat numele de patriarhie.
Cele cinci mari scaune
- A se vedea articolul dedicat Pentarhiei
Organizarea Bisericii în primul mileniu în cinci mari scaune sau tronuri patriarhale — așa-numita Pentarhie — a fost recunoscută de Sinoadele ecumenice.
Primul Sinod de la Niceea desemna trei mari centre: Roma, Alexandria și Antiohia (Canonul 6). Stabilea totodată că scaunul Ierusalimului urma să fie al patrulea în ordinea precedenței după cele mai sus amintite, cu toate că avea să rămână sub ascultarea mitropolitului de Cezareea (Canonul 7). Constantinopolul nu era amintit, întrucât nu fusese încă inaugurat ca nouă capitală a imperiului (lucrul avea să se petreacă cinci ani mai târziu, în anul 330), el rămânând pe mai departe sub ascultarea mitropolitului de Heracleea (mod. Marmara Ereğlisi, Turcia).
Canonul 28 al Sinodului de la Calcedon a confirmat Canonul 3 al celui de-al Doilea Sinod Ecumenic, atribuind Constantinopolului (Noua Romă) locul al doilea în ordinea precedenței după scaunul Romei vechi. Tot atunci scaunul Ierusalimului a fost scos de sub ascultarea mitropoliei de Cezareea și i-a fost atribuit locul al cincilea în rândul celor cinci mari scaune patriarhale. Acesta este sistemul cunoscut în rândul ortodocșilor sub numele de Pentarhia, sistem potrivit căruia cele cinci mari scaune patriarhale se bucurau de o deosebită cinstire, în următoarea ordine a precedenței:
- Roma
- Constantinopol
- Alexandria
- Antiohia
- Ierusalim
Toate cele cinci scaune se considerau a fi scaune apostolice. Primele patru erau cele mai importante orașe din Imperiul roman de atunci. Ierusalimul a fost adăugat în semn de prețuire pentru faptul că în acele locuri trăise, pătimise și înviase Hristos.
Cele cinci patriarhate și-au împărțit între ele jurisdicția întregii lumi cunoscute, cu excepția Ciprului, căruia i-a fost recunoscută independența la Sinodul de la Efes și care a rămas autocefală până în prezent.
Orient și Occident
Situația politică diferită din Răsărit și din Apus au făcut ca înțelegerea organizării Bisericii să capete conotații diferite în cele două zone. Între Răsărit și Apus existau diferențe notabile. Astfel, în Răsărit multe Biserici fuseseră întemeiate de Sfinții Apostoli, iar principiul egalității între episcopi și al conducerii colegiale, sinodale a Bisericii era bine înrădăcinat. Răsăritul recunoștea în Papa Romei pe cel dintâi dintre episcopii Bisericii, însă îl priveau ca pe un primus inter pares (primul dintre egali). În Occident însă exista un singur scaun episcopal care se putea revendica de la Sfinții Apostoli, și anume Roma, astfel încât scaunul Romei a ajuns să fie considerat Scaunul apostolic prin excelență. Cu toate că a recunoscut Sinoadele Ecumenice, Biserica din Apus nu a jucat un rol foarte activ în timpul lucrărilor acestora. Cu timpul, în Apus Biserica a început să fie percepută mai mult ca o structură de tip monarhic (cu Papa în rolul de conducător) și mai puțin ca o structură colegială.
Moscova — a Treia Romă?
În secolul al XVI-lea, a apărut în Rusia ideea că imperiul aflat sub conducerea țărilor ar fi o „a Treia Romă” creștină, idee preluată sporadic de-a lungul următoarelor secole și reactualizată începând cu secolul al XIX-lea. Ideea a contribuit la dezvoltarea mesianismului rus și a ideii că rușii ar fi un popor ales, iar Imperiul rus ar fi fost menit să fie noul ocrotitor al Ortodoxiei, până la sfârșitul veacurilor. Pe plan politic, ideea a încurajat propaganda imperială rusă. În plan bisericesc, aceasta i-a îndemnat pe unii autori să avanseze ideea că Biserica Rusiei ar trebui să fie așezată cea dintâi în ordinea precedenței, înaintea Bisericii Constantinopolului. Însă aceste pretenții nu au fost niciodată recunoscute în mod oficial în lumea ortodoxă, Biserica rusă rămânând în continuare a cincea în ordinea dipticelor, după Biserica Ierusalimului.
