Scaun: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(traducere)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}'''Scaunul''' (lat. ''sedes'' - scaun) desemnează, în limbajul bisericesc, jurisdicția unui [[episcop]] eparhiot sau a unui [[întâistătător]] a unei Biserici locale. [[Scaunul Episcopului]] din biserici este un [[simbol]] al acestei slujiri a episcopului.
+
'''Scaunul''' (lat. ''sedes'' - scaun) desemnează, în limbajul bisericesc, jurisdicția unui [[episcop]] eparhiot sau a unui [[întâistătător]] a unei Biserici locale. [[Scaunul Episcopului]] din biserici este un [[simbol]] al acestei slujiri a episcopului.
  
 
==Istorie==
 
==Istorie==
−
Historically, the [[local church]] was a [[bishop]] of a city, with the [[parish]]es within an area in or near that city. This was the bishop’s see.  The bishops were required to meet in a [[synod]], or council of nearby bishops, chaired by the bishop of the most prestigious city.  The area, of all the bishops at these synods, became to be known as the see of the bishop of the prestigious city, sometimes called a [[metropolia]]. Larger synods were held among bishops of many metropolias, chaired by the bishop of the most prestigious city among them. The area, of all the bishops at these ''supper synods'', patriarchates, became to be known as the see of the bishop of the prestigious city.  
+
În mod tradiţional, [[Biserica locală]] îl cuprindea pe episcopul cetăţii respective dimpreună cu [[parohie|parohiile]] din oraş şi din apropierea acestuia. Toate acestea ţineau de scaunul episcopului. Episcopii aveau îndatorirea de a se întruni periodic într-un [[sinod]] (conciliu sau adunare) a episcopilor din regiune, iar sedinţele erau prezidate de episcopul celei mai importante cetăţi din zonă, cunoscută şi ca metropola regiunii (de unde şi denumirea de [[mitropolie]] atribuită scaunelor episcopale din respectivele cetăţi, iar prin extensie întregii regiuni). Pe lângă sinoadele regionale, se mai ţineau periodic şi sinoade care acopereau teritorii mai mari, cuprinzând episcopii din mai multe mitropolii, la rândul lor prezidate de episcopul cetăţii celei mai importante dintre toate acestea, care a căpătat cu timpul numele de [[patriarh]] (lit. ~ „conducătorul” Părinţilor), iar Biserica din întreaga regiune ce se reunea sub preşedinţia acestuia a căpătat numele de patriarhie.
  
 
===Cele cinci mari scaune===
 
===Cele cinci mari scaune===
−
:''A se vedea articol dedicat pentru '''[[Pentarhia]]'''''
+
:''A se vedea articolul dedicat '''[[Pentarhia|Pentarhiei]]'''''
  
−
Organizarea Bisericii în primul mileniu cu cele cinci scaune sau [[tron]]uri patriarhale - [[Pentarhia]] - a fost recunoscută de [[Sinoade Ecumenice|Sinoadele ecumenice]].
+
Organizarea Bisericii în primul mileniu în cinci mari scaune sau [[tron]]uri patriarhale – aşa-numita ' ' [[Pentarhia|Pentarhie]]'' – a fost recunoscută de [[Sinoade Ecumenice|Sinoadele ecumenice]].
  
−
The [[First Ecumenical Council|First Council of Nicea]] singled out three great centers: [[Church of Rome|Rome]], [[Church of Alexandria|Alexandria]], and [[Church of Antioch|Antioch]] (Canon 6). It also laid down that the see of [[Church of Jerusalem|Jerusalem]], while remaining subject to the Metropolitan of Caesarea, should be given the next place in honor after these three (Canon 7). ([[Church of Constantinople|Constantinople]] naturally was not mentioned, since it was not officially inaugurated as the new capital until five years later; it continued to be subject, as before, to the Metropolitan of [[Heraclea]].).
+
[[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] desemna trei mari centre: [[Biserica Romei|Roma]], [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]] şi [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]] (canonul 6). Stabilea totodată că scaunul [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului| Ierusalimului]] urma să fie al patrulea în ordinea precedenţei după cele mai sus amintite, cu toate că avea să rămână sub ascultarea mitropolitului de [[Cezareea]] (canonul 7). [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolul]] nu era amintit, întrucât nu fusese încă inaugurat ca nouă capitală a imperiului (lucrul avea să se petreacă cinci ani mai târziu, în anul 330), el rămânând pe mai departe sub ascultarea mitropolitului de Heracleea (mod. [[w:Marmara Ereğlisi|Marmara Ereğlisi]], Turcia).  
  
−
Canon 28 of the [[Fourth Ecumenical Council|Council of Chalcedon]] confirmed Canon 3 of the  [[Second Ecumenical Council|Council of  Constantinople]], assigning to Constantinople (New Rome) the place next in honor after Old Rome. The Council of [[Chalcedon]] also freed Jerusalem from the jurisdiction of Caesarea and gave it the fifth place among the great sees.  
+
Canonul 28 al [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]] a confirmat canonul 3 al celui de-al [[Sinodul II Ecumenic|Doilea Sinod Ecumenic]], atribuind Constantinopolului (Noua Romă) locul al doilea în ordinea precedenţei după scaunul Romei vechi. Tot atunci scaunul Ierusalimului a fost scos de sub ascultarea mitropoliei de Cezareea şi i-a fost atribuit locul al cincilea în rândul celor cinci mari scaune patriarhale. Acesta este sistemul cunoscut în rândul ortodocşilor sub numele de Pentarhia, sistem potrivit căruia cele cinci mari scaune patriarhale se bucurau de o deosebită cinstire, în următoarea ordine a precedenţei:
  
−
This system is now known among Orthodox as the [[Pentarchy]], whereby the five great sees of the Church were held in honor, and established a particular order of precedence among them:
 
 
# Roma  
 
# Roma  
 
# Constantinopol  
 
# Constantinopol  
Linia 19: Linia 18:
 
# Antiohia  
 
# Antiohia  
 
# Ierusalim
 
# Ierusalim
−
All five claimed apostolic foundation. The first four were the most important cities in the Roman Empire. The fifth was added because it was the place where Christ had suffered on the Cross and risen from the dead.
 
  
−
The five patriarchates between them divided into spheres of jurisdiction the whole of the known world, apart from [[Church of Cyprus|Cyprus]], which was granted independence by the [[Third Ecumenical Council|Council of Ephesus]] and has remained self-governing ever since.  
+
Toate cele cinci scaune se considerau a fi scaune apostolice. Primele patru erau cele mai importante oraşe din Imperiul roman de atunci. Ierusalimul a fost adăugat în semn de preţuire pentru faptul că în acele locuri trăise, pătimise şi înviase Hristos.
 +
 
 +
Cele cinci patriarhate şi-au împărţit între ele jurisdicţia întregii lumi cunoscute, cu excepţia [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Ciprului]], căruia i-a fost recunoscută [[autocefalie|independenţa]] la [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul de la Efes]] şi care a rămas autocefală până în prezent.
  
 
===Orient și Occident===
 
===Orient și Occident===
−
The different political situations in East and West made the Church assume different outward forms. People gradually came to think of Church order in conflicting ways. There had been a certain difference of importance between East and West. In the east there were many Churches whose foundation went back to the [[Apostles]]; there was a strong sense of the equality of all bishops, of the collegial and conciliar nature of the Church. The East acknowledged the [[Pope]] as the first bishop in the Church, but saw him as the first among equals. In the West, on the other hand, there was only one great see claiming Apostolic foundation,  Rome, so that Rome came to be regarded as the apostolic see. The West, while it accepted the decisions of the Ecumenical Councils, did not play a very active part in the councils themselves. The Church was seen less as a college and more as a monarchy, the monarchy of the Pope.  
+
Situaţia politică diferită din Răsărit şi din Apus au făcut ca înţelegerea organizării Bisericii să capete conotaţii diferite în cele două zone. Între Răsărit şi Apus existau diferenţe notabile. Astfel, în Răsărit multe Biserici fiseseră întemeiate de Sfinţii [[Apostoli]], iar principiul egalităţii între episcopi şi al conducerii colegiale, sinodale a Bisericii era bine înrădăcinat. Răsăritul recunoştea în [[Papă|Papa]] Romei pe cel dintâi dintre episcopii Bisericii, însă îl priveau ca pe un ''primus inter pares'', primul dintre egali. În Occident însă exista un singur scaun episcopal care se putea revendica de la Sfinţii Apostoli, şi anume Roma, astfel încât scaunul Romei a ajuns să fie considerat Scaunul apostolic prin excelenţă. Cu toate că a recunoscut Sinoadele Ecumenice, Biserica din Apus nu a jucat un rol foarte activ în timpul lucrărilor acestora. Cu timpul, în Apus Biserica a început să fie percepută mai mult ca o structură de tip monarhic (cu Papa în rolul conducător) şi mai puţin ca o structură colegială.
  
−
===Moscow the Third Rome or the New Fifth Great See===  
+
===Moscova – a Treia Romă?===  
−
Some saw [[Church of Russia|Moscow]] as the [[Third Rome]], and the [[primate]] of the Russian Church senior to the [[Patriarch]] of Constantinople.  But this seniority has never been granted, and Russia has always ranked no higher than fifth among the Orthodox churches, after Jerusalem. The concept of Moscow the Third Rome also encouraged a kind of Muscovite Messianism, and led Russians sometimes to think of themselves as a chosen people who could do no wrong; and if taken in a political as well as religious sense, it could be used to further the ends of Russian secular imperialism. This may have led to the schism of the [[Old Believers]].
+
În secolul al XVI-lea, a apărut în Rusia ideea că imperiul aflat sub conducerea ţarilor ar fi o „a Treia Romă” creştină, idee preluată sporadic de-a lungul următoarelor secole şi reactualizată începând cu secolul al XIX-lea.  Ideea a contribuit la dezvoltarea mesianismului rus şi a ideii că ruşii ar fi un popor ales, iar Imperiul rus ar fi fost menit să fie noul ocrotitor al Ortodoxiei, până la sfârşitul veacurilor. Pe plan politic, ideea a încurajat propaganda imperială rusă. În plan bisericesc, aceasta i-a îndemnat pe unii autori să avanseze ideea că [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusiei]] ar trebui să fie aşezată cea dintâi în ordinea precedenţei, înaintea Bisericii Constantinopolului. Însă aceste pretenţii nu au fost niciodată recunoscute în mod oficial în lumea ortodoxă, Biserica rusă rămânând în continuare a cincea în ordinea [[diptic]]elor, după Biserica Ierusalimului.  
  
 
==A se vedea și==
 
==A se vedea și==

Versiunea de la data 29 septembrie 2011 15:06

Scaunul (lat. sedes - scaun) desemnează, în limbajul bisericesc, jurisdicția unui episcop eparhiot sau a unui întâistătător a unei Biserici locale. Scaunul Episcopului din biserici este un simbol al acestei slujiri a episcopului.

Istorie

În mod tradiţional, Biserica locală îl cuprindea pe episcopul cetăţii respective dimpreună cu parohiile din oraş şi din apropierea acestuia. Toate acestea ţineau de scaunul episcopului. Episcopii aveau îndatorirea de a se întruni periodic într-un sinod (conciliu sau adunare) a episcopilor din regiune, iar sedinţele erau prezidate de episcopul celei mai importante cetăţi din zonă, cunoscută şi ca metropola regiunii (de unde şi denumirea de mitropolie atribuită scaunelor episcopale din respectivele cetăţi, iar prin extensie întregii regiuni). Pe lângă sinoadele regionale, se mai ţineau periodic şi sinoade care acopereau teritorii mai mari, cuprinzând episcopii din mai multe mitropolii, la rândul lor prezidate de episcopul cetăţii celei mai importante dintre toate acestea, care a căpătat cu timpul numele de patriarh (lit. ~ „conducătorul” Părinţilor), iar Biserica din întreaga regiune ce se reunea sub preşedinţia acestuia a căpătat numele de patriarhie.

Cele cinci mari scaune

A se vedea articolul dedicat Pentarhiei

Organizarea Bisericii în primul mileniu în cinci mari scaune sau tronuri patriarhale – aşa-numita ' ' Pentarhie – a fost recunoscută de Sinoadele ecumenice.

Primul Sinod de la Niceea desemna trei mari centre: Roma, Alexandria şi Antiohia (canonul 6). Stabilea totodată că scaunul Ierusalimului urma să fie al patrulea în ordinea precedenţei după cele mai sus amintite, cu toate că avea să rămână sub ascultarea mitropolitului de Cezareea (canonul 7). Constantinopolul nu era amintit, întrucât nu fusese încă inaugurat ca nouă capitală a imperiului (lucrul avea să se petreacă cinci ani mai târziu, în anul 330), el rămânând pe mai departe sub ascultarea mitropolitului de Heracleea (mod. Marmara Ereğlisi, Turcia).

Canonul 28 al Sinodului de la Calcedon a confirmat canonul 3 al celui de-al Doilea Sinod Ecumenic, atribuind Constantinopolului (Noua Romă) locul al doilea în ordinea precedenţei după scaunul Romei vechi. Tot atunci scaunul Ierusalimului a fost scos de sub ascultarea mitropoliei de Cezareea şi i-a fost atribuit locul al cincilea în rândul celor cinci mari scaune patriarhale. Acesta este sistemul cunoscut în rândul ortodocşilor sub numele de Pentarhia, sistem potrivit căruia cele cinci mari scaune patriarhale se bucurau de o deosebită cinstire, în următoarea ordine a precedenţei:

  1. Roma
  2. Constantinopol
  3. Alexandria
  4. Antiohia
  5. Ierusalim

Toate cele cinci scaune se considerau a fi scaune apostolice. Primele patru erau cele mai importante oraşe din Imperiul roman de atunci. Ierusalimul a fost adăugat în semn de preţuire pentru faptul că în acele locuri trăise, pătimise şi înviase Hristos.

Cele cinci patriarhate şi-au împărţit între ele jurisdicţia întregii lumi cunoscute, cu excepţia Ciprului, căruia i-a fost recunoscută independenţa la Sinodul de la Efes şi care a rămas autocefală până în prezent.

Orient și Occident

Situaţia politică diferită din Răsărit şi din Apus au făcut ca înţelegerea organizării Bisericii să capete conotaţii diferite în cele două zone. Între Răsărit şi Apus existau diferenţe notabile. Astfel, în Răsărit multe Biserici fiseseră întemeiate de Sfinţii Apostoli, iar principiul egalităţii între episcopi şi al conducerii colegiale, sinodale a Bisericii era bine înrădăcinat. Răsăritul recunoştea în Papa Romei pe cel dintâi dintre episcopii Bisericii, însă îl priveau ca pe un primus inter pares, primul dintre egali. În Occident însă exista un singur scaun episcopal care se putea revendica de la Sfinţii Apostoli, şi anume Roma, astfel încât scaunul Romei a ajuns să fie considerat Scaunul apostolic prin excelenţă. Cu toate că a recunoscut Sinoadele Ecumenice, Biserica din Apus nu a jucat un rol foarte activ în timpul lucrărilor acestora. Cu timpul, în Apus Biserica a început să fie percepută mai mult ca o structură de tip monarhic (cu Papa în rolul conducător) şi mai puţin ca o structură colegială.

Moscova – a Treia Romă?

În secolul al XVI-lea, a apărut în Rusia ideea că imperiul aflat sub conducerea ţarilor ar fi o „a Treia Romă” creştină, idee preluată sporadic de-a lungul următoarelor secole şi reactualizată începând cu secolul al XIX-lea. Ideea a contribuit la dezvoltarea mesianismului rus şi a ideii că ruşii ar fi un popor ales, iar Imperiul rus ar fi fost menit să fie noul ocrotitor al Ortodoxiei, până la sfârşitul veacurilor. Pe plan politic, ideea a încurajat propaganda imperială rusă. În plan bisericesc, aceasta i-a îndemnat pe unii autori să avanseze ideea că Biserica Rusiei ar trebui să fie aşezată cea dintâi în ordinea precedenţei, înaintea Bisericii Constantinopolului. Însă aceste pretenţii nu au fost niciodată recunoscute în mod oficial în lumea ortodoxă, Biserica rusă rămânând în continuare a cincea în ordinea dipticelor, după Biserica Ierusalimului.

A se vedea și

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Scaun&oldid=26423”