Scara dumnezeiescului urcuș: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Treptele ''Scării'': traducere)
m (Corectarea redirecționării)
(Nu s-au afișat 22 de versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere_EN}}
+
[[Fișier:Ladder of Divine Ascent.jpg|right|frame|[[Ladder of Divine Ascent icon|Icoana Scării Raiului]]([[Mănăstirea Sf. Ecaterina (Sinai)|Mănăstirea Sf. Ecaterina]], Peninsula Sinai, Egipt)]]
 
+
'''''Scara dumnezeiescului urcuș''''' este un tratat [[asceză|ascetic]] despre părăsirea [[păcat]]ului și înaintarea pe calea [[virtuți]]lor, în vederea obținerii [[mântuire|mântuirii]]. Deși a fost scrisă de Sfântul [[Ioan Scărarul|Ioan din Sinai]] pentru [[monah]]i, a devenit, după [[Sfânta Scriptură]], una din lucrările cele mai importante și mai influente folosite în Biserică pentru povățuirea credincioșilor spre o viață plăcută lui Dumnezeu.  
[[Image:Ladder of Divine Ascent.jpg|right|frame|[[Ladder of Divine Ascent icon|Icoana Scării Raiului]] ([[Mănăstirea Sf. Ecaterina (Sinai)|Mănăstirea Sf. Ecaterina]], Peninsula Sinai, Egipt)]]'''''Scara sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii''''' este un tratat [[asceză|ascetic]] despre părăsirea păcatului și învățare a virtuților, în vederea obținerii [[mântuire|mântuirii]]. Deși a fost scrisă de Sfântul [[Ioan Scărarul|Ioan din Sinai]] pentru [[monah]]i, a devenit, după [[Sfânta Scriptură]], una din lucrările cele mai importante și mai influente folosite în Biserică pentru povățuirea credincioșilor spre o viață plăcută lui Dumnezeu.  
 
 
 
 
{{spiritualitate}}
 
{{spiritualitate}}
 
+
Există și o [[icoană]] a Scării Raiului. Aceasta prezintă mai mulți oameni (de regulă monahi) care urcă pe o scară; la capătul de sus al scării se găsește Domnul [[Iisus Hristos]], gata să îi primească în [[rai]] pe cei care urcă. De asemeni, apar [[înger]]i care îi ajută pe cei aflați pe scară și [[diavol]]i care aruncă înspre ei săgeți sau încearcă să îi tragă jos, aruncându-i în iad (adesea reprezentat ca un balaur cu gura deschisă). Aproape în toate reprezentările apare cel puțin o persoană care cade.
Există și o [[icoană]] a Scării Raiului. Aceasta prezintă mai mulți oameni (de regulă monahi) care urcă pe o scară; la capătul de sus al scării se găseste Domnul [[Iisus Hristos]], gata să îi primească în [[Împărăţia Cerurilor|Rai]] pe cei care urcă. De asemeni, apar [[înger]]i care îi ajută pe cei aflați pe scară și [[diavol]]i care aruncă înspre ei săgeți sau încearcă să îi tragă jos, aruncându-i în iad (adesea reprezentat ca un balaur cu gura deschisă). Aproape în toate reprezentările apre cel puțin o persoană care cade.
 
  
 
== Istoricul ''Scării'' ==
 
== Istoricul ''Scării'' ==
  
În vremea când era un [[pustnic|sihastru]] trăin în Peninsula Sinai, Sfântul Ioan era cunoscut pentru smerenia și ascultarea sa, precum și pentru înțelepciunea și discernământul său (obținute printr-o îndelungată experiență spirituală). Avea o reputație de foarte bun cunoscător în ceea ce privește modul în care trebuie dusă o viață duhovnicească. Sfântul [[Ioan din Rait|Ioan]], [[egumen]] al Mănăstirii Rait, i-a cerut într-o zi Sfântului Ioan Scărarul (cunoscut și ca Ioan din Sinai) să scrie lucrurile pe care le cunoștea într-o carte. La început, Sfântul Ioan Scărarul ezita să-și asume o astfel de sarcină, dar în cele din urmă a ascultat rugămintea egumenului din Rait și a început să scrie ''Scara'' (mai târziu numită ''Scara sfintelor nevoințe ale desăvârșirii''). Sfântul Ioan a primit numele de "Scărarul" (Climax sau Climacus, adică "al Scării") datorită lucrării sale. Scrierea''Scării'' a fost comparată mai târziu cu primirea Legii pe muntele Sinai de către Sfântul [[Profet|prooroc]] [[Moise]].
+
În vremea când era un [[pustnic|sihastru]] trăind în Peninsula Sinai, Sfântul Ioan era cunoscut pentru [[smerenia]] și [[ascultarea]] sa, precum și pentru [[înțelepciunea]] și [[discernământ]]ul său (obținute printr-o îndelungată experiență spirituală). Avea o reputație de foarte bun cunoscător în ceea ce privește modul în care trebuie dusă o viață duhovnicească. Sfântul [[Ioan din Rait|Ioan]], [[egumen]] al Mănăstirii Rait, i-a cerut într-o zi Sfântului Ioan Scărarul (cunoscut și ca Ioan din Sinai) să scrie lucrurile pe care le cunoștea într-o carte. La început, Sfântul Ioan Scărarul ezită să-și asume o astfel de sarcină, dar în cele din urmă a ascultat rugămintea egumenului din Rait și a început să scrie ''Scara'' (mai târziu numită ''Scara sfintelor nevoințe ale desăvârșirii''). Sfântul Ioan a primit numele de "Scărarul" (Climax sau Climacus, adică "al Scării") datorită lucrării sale. Scrierea ''Scării'' a fost comparată mai târziu în [[monahism]] cu primirea Legii pe muntele Sinai de către Sfântul [[Profet|prooroc]] [[Proorocul Moise|Moise]].
 
   
 
   
Această lucrare a fost folosită mai întâi de monahi. Până în zilele noastre, aceștia o citesc în special în timpul [[Postul Mare|Postului Mare]]. Este una din scrierile recomandate în perioadele de post și pentru cei care mai sunt "în lume", însă numai cu precauție și sub sfătuirea unui Părinte duhovnicesc. Această lucrare și-a lăsat amprenta asupra vieților multor sfinți precum Sf. [[Teodor Studitul]], Sf. [[Serghie de Radonej]], Sf. [[Iosif de Volokolamsk]], Sf. [[Petru Damaschinul]], Sf. [[Teofan Zăvorâtul]] etc.
+
Această lucrare a fost folosită mai întâi de monahi. Până în zilele noastre, aceștia o citesc în special în timpul [[Postul Mare|Postului Mare]]. Este una din scrierile recomandate în perioadele de [[post]] și pentru cei care mai sunt "în lume", însă numai cu precauție și sub sfătuirea unui Părinte duhovnicesc<ref>Un exemplu de citire a Scării pentru cei din lume este lucrarea Părintelui John Mack, ''O tîlcuire pentru cei din lume a „Scării” Sfîntului Ioan Scărarul, Editura Teognost, 2002, ISBN: 973-85376-4-9 </ref>. Această lucrare și-a lăsat amprenta asupra vieților multor sfinți precum Sf. [[Teodor Studitul]], Sf. [[Serghie de Radonej]], Sf. [[Iosif de Volokolamsk]], Sf. [[Petru Damaschinul]], Sf. [[Teofan Zăvorâtul]] și mulți alți părinți duhovnicești.
  
 
== Structură și scopuri ==
 
== Structură și scopuri ==
  
Scopul tratatului este de a fi un ghid în urmarea unei vieți închinate întru totul lui Dumnezeu. Metafora scării, asemănătoare cu cea din viziunea Patriarhului Iacov, este folosită pentru a descrie modul în care cineva poate urca spre Împărăția Cerurulor, începând cu renunțarea la lume și sfârșind în Rai, împreună cu Domnul. Lucrarea este împărțită în treizeci de capitole, fiecare ocupându-se de un păcat sau de o virtute anume. Inițial, capitolele erau numite ''logoi'', dar astăzi sunt mai cunoscute ca "trepte". Conținutul, ca și în cazul Legilor primite de Moise, nu cuprinde în primul rând reguli, reglementări de tot felul, ci mai ales observații asupra practicilor existente. Adesea, limbajul folosit este metaforic, pentru a ilustra mai bine natura păcatului sau a virtuții. În ansamblu, tratatul urmează o linie pogresivă, pornind de la renunțarea la lume către sfârșitul care este viața trăită întru iubirea lui Dumnezeu.
+
Scopul tratatului este de a fi un ghid în urmarea unei vieți închinate întru totul lui Dumnezeu. Metafora scării, asemănătoare cu cea din viziunea Patriarhului Iacov, este folosită pentru a descrie modul în care cineva poate urca spre Împărăția Cerurilor, începând cu renunțarea la lume și sfârșind în Rai, împreună cu Domnul. Lucrarea este împărțită în treizeci de capitole, fiecare ocupându-se de un păcat sau de o virtute anume. Inițial, capitolele erau numite ''logoi'', dar astăzi sunt mai cunoscute ca "trepte". Conținutul, ca și în cazul Legilor primite de Moise, nu cuprinde în primul rând reguli, reglementări de tot felul, ci mai ales observații asupra practicilor existente. Adesea, limbajul folosit este metaforic, pentru a ilustra mai bine natura păcatului sau a virtuții. În ansamblu, tratatul urmează o linie progresivă, pornind de la renunțarea la lume către sfârșitul care este viața trăită întru iubirea lui Dumnezeu.
  
 
===Treptele ''Scării'' ===
 
===Treptele ''Scării'' ===
Linia 52: Linia 49:
 
Lucrarea se sfârșește cu un Cuvânt către păstor (stareț), adresat Sf. Ioan din Rait.
 
Lucrarea se sfârșește cu un Cuvânt către păstor (stareț), adresat Sf. Ioan din Rait.
  
== Guide to reading ''The Ladder'' ==
+
== Despre citirea ''Scării'' ==
Like with other ascetical and spiritual texts, this one should be read carefullySince the original audience was those practicing the monastic life, the language is very strong when contrasting the life of the world and the life devoted to GodThis is one of the reasons why this work should be read under the guidance of a spiritual fatherThis work can be read at once with careful attention and intense concentration, trying to replicate as much as possible the monastic lifeYet it can also be read in its individual steps as wellThe bottom line is that a spiritual father should be there as a guiding hand with this work.
+
 
 +
Ca orice alt text ascetic sau duhovnicesc, și acesta ar trebui citit cu grijă. Dat fiind că publicul pentru care a fost scris era unul de monahi, limbajul este foarte puternic, foarte dur atunci când compară viața în lume cu viața închinată lui Dumnezeu. Acesta este unul din motivele pentru care această lucrare ar trebui citită sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc. ''Scara'' ar trebui citită cu mare atenție și concentrare, pentru a încerca urmarea pe cât posibil a vieții monahilor. Dar se poate citi și câte o treaptă, individual. Este important ca un părinte duhovnicesc să fie implicat pentru a putea să-l ajute și să-l călăuzească pe cel care citește.
 +
 
 +
==Scara Raiului în Țările Române==
 +
'''''Leastvița''''' este denumirea sub care a circulat în Țările Române până în perioada modernă scrierea Sfântului [[Ioan Scărarul]], ''Scara dumnezeiescului urcuș'', mai cu seamă în urma traducerii făcute de Sfântul Varlaam, traducerea cu cea mai largă răspândire și având impactul cel mai puternic în epocă.
 +
 
 +
===Ediții românești===
 +
 
 +
Scara raiului este una din cele mai cunoscute cărți din literatura duhovnicească ortodoxă, drept care a cunoscut o serie lungă de traduceri, dintre care prima a aparținut mitropolitului Moldovei, Varlaam, datând din 1618. Un istoric pe larg al traducerilor Scării în limba română îl găsim în studiul introductiv realizat de Mitropolitul [[Nicolae (Corneanu) al Banatului]] la propria sa traducere a ''Scării''.
 +
 
 +
Cele mai cunoscute ediții contemporane ale ''Scării" sunt:
 +
 
 +
* a Părintelui [[Dumitru Stăniloae]], în volumul IX din ''Filocalia'' (ed. I IBM, București, 1980; ed. II Humanitas, București, 2002)
 +
* a IPS [[Nicolae (Corneanu) al Banatului]], cu titlul ''Scara raiului'', Amarcord, Timișoara, 1997 (ulterior reeditată).
 +
 
 +
Ambele ediții cuprind câte un studiu introductiv foarte bine documentat despre viața Sf. Ioan Scărarul, despre locul ''Scării'' în spiritualitatea ortodoxă și despre diferitele ediții și traduceri ale lucrării.
 +
 
 +
===Tema/motivul ''Leastviței'' în arta populară și cultă românească===
 +
În Ţările Române, lucrarea ce a fost cunoscută sub denumirea de ''Leastvița'' a avut o mare răspândire și un impact deosebit, motivul scrierii fiind zugrăvit pe pereții mănăstirilor [[Sucevița]] și [[Râșca]]De asemenea este prezent în sculptura stâlpilor de la case sau în ouăle încondeiate.  În secolul al XX-lea' Constantin Brâncuși folosește motivul ''Leastviței'' pentru [[Coloana Infinitului]] de la Târgu Jiu.  Motivul rămâne actual, numeroși artiști plastici și meșteri populari continuă să-l folosească.
 +
 
 +
===Istoricul ''Leastviței'' în Ţările Române===
 +
Pătrunderea scrierii în Ţările Române s-a făcut prin manuscrisele grecești, dar cel mai probabil prin traducerile slavone.  Manuscrisele în limba slavonă s-au păstrat din secolul al XV-lea.  De aici provine și denumirea de "Leastvița" sau "Lestvița"Unii cercetători sunt de părere că "Scara" a pătruns prin manuscrisele grecești mult mai devreme și de aici a fost tradusă direct în limba română.  Aceasta se explică prin receptivitatea culturii românești fața de modelul bizantinPopularitatea ei trebuie să fi fost mare, de vreme ce Î. P. SMitropolit Corneanu afirmă că "episcopi și călugări, voievozi și înalți demnitari, târgoveți și săteni, bărbați și femei, toți au citit cu același nesaț stepenele (treptele) suitoare către cer ale Lestviței". Familii de creștini păstrau în casele lor ''Leastvița'' alături de Sfânta Scriptură sau Cartea de rugăciuni. În Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie'' întâlnim de în nenumărate rânduri referiri la Cuviosul Ioan Scărarul.
 +
 
 +
Prima traducere cunoscută a ''Scării'' în limba română aparține Mitropolitului Varlaam(?-1657), canonizat de B. O. Rîn anul 2007, la 350 de ani de la moartea sa, , făcută pe când era călugăr la mănăstirea Secu(1602-1613). Varlaam traduce într-o limbă vie, aceea care se vorbea pe vremea lui în nordul Moldovei și nu urmează servil topica originalului:
 +
 
 +
''"Ca de mult preț și sufletului de folos aciastia carte ce o au agonisit cu trudă fericitul acela și svântul egumenul de svânta mănăstiria Sinaei. Părinți și frați întru Hristos, numai pentru numele aceștiia cărți ce se chiama Leastvița, adeca Scara. . . "''
 +
 
 +
Deși nu s-a tipărit, a avut o largă circulație în copii manuscrise. Reprezintă un moment de cotitură, căci dă un puternic avânt isihasmului românesc, făcându-l de aici înainte accesibil și laicilor. Deși s-a crezut inițial că Varlaam a tradus după un manuscris slavon, s-a demonstrat că sursa a constituit-o manuscrisul neogrec al lui Maximos Margunios.  
 +
 
 +
===Importanța ''Leastviței'' în renașterea isihasmului în Ţările Române===
  
==English language editions==
+
Deși ''[[Isihasmul]]'' pătrunde în Ţările Române încă din secolul al XIV-lea, a avut o răspândire mai mult în rândul monahilor și sihaștrilor. Mitropolitul Tit Simedrea arată că spiritualitatea filocalică pătrunde mult mai devreme, prin călugării români ce s-au nevoit la [[Muntele Athos]]. Mitropolitul scoate la iveală faptul că în jurul Cuviosului [[Grigorie Sinaitul]] s-au nevoit și călugări români.  
''The Ladder of Divine Ascent'', published by [http://www.thehtm.org/ Holy Transfiguration Monastery]. (ISBN 0943405033) This edition, based on [[Archimandrite]] Lazarus Moore's translation is generally preferred over the Paulist Press edition of the ''Ladder''—especially because of the verse numberings, which are the standard way of referencing Climacus' sayings (these are also present in older versions of Archimandrite Lazarus' translation). It is also physically beautiful and much nicer to have on one's bookshelf. It contains an icon of "The Ladder," many other embellishments, and is printed on high quality paper. All that said, the Paulist Press edition is also worth having, especially because of the helpful introduction by [[Kallistos (Ware) of Diokleia|Bishop Kallistos]].  
 
  
*Luibheid, Colm; Russell, Norman. ''John Climacus: The Ladder of Divine Ascent''. Paulist Press. [ISBN 0809123304]
+
Dar numai prin traducerea Mitropolitului Varlaam, ''Leastvița'' devine accesibilă în limba română și astfel cunoscută de cât mai mulți cititori. De altfel , traducerea s-a făcut dintr-o necesitate. În secolul al XVII-lea, puțini mai cunoșteau limba slavonă, cu atât mai puțin limba greacă. Prin această traducere, ''isihasmul'' românesc se răspândește în popor, dovadă fiind folosirea motivului ''Leastviței'' la încondeierea ouălor sau la sculptarea stâlpilor de la case.  
*Mack, John. ''Ascending the Heights: A Layman's Guide to the Ladder of Divine Ascent''. [ISBN 1888212179]
 
  
== See also ==
+
===Importanța ''Leastviței'' în particularizarea ''Rugăciunii lui Iisus''===
*[[Ladder of Divine Ascent Icon]]
+
Popularitatea pe care Cuviosul Ioan Scărarul a cunoscut-o în Ţările Române i-a făcut pe unii să creadă că ''Rugăciunea lui Iisus'' ar fi circulat aici, mai mult ca în altă parte, sub forma monologică (monologhistos), conform recomandării Cuviosului din Cuvântul al XXVIII:
  
== References ==
+
''"Nu te porni la vorbărie, ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ți se împrăștie mintea. Un cuvânt al vameșului a făcut pe Dumnezeu îndurător și un cuvânt spus cu credință a mântuit pe tâlhar. Multă vorbărie în rugăciune pricinuiește minții năluciri și împrăștiere. Iar un singur cuvânt (Iisus) o adună"''. Rugăciunea monologică este puțin răspândită, e de părere Kallistos Ware:''"Formula verbală poate fi scurtată. . . sau chiar numai "Iisuse", deși această ultimă formulă e mai puțin răspândita"''.  
*''The Ladder of Divine Ascent'' as published by [http://www.thehtm.org/ Holy Transfiguration Monastery]
 
*Orthodox Church in America, biography on St. John of Sinai
 
*[http://www.monachos.net/patristics/klimakos_repentance.shtml 'On Repentance that Leads to Joy: The Spirituality of St John Klimakos'], by M.C. Steenberg, from the [http://www.monachos.net Monachos.net web site]
 
  
==Secondary literature==
+
Se pare că forma monologică ar constitui idealul în rugăciunea lui Iisus, conform viziunii Cuviosului ''[[Calist Catafygiotul]]'' care este de părere că ''"atunci când mintea este împărțită între multe, sau cel puțin între două, nu vede pe Cel ce e simplu Unul"''. După Cuviosul ''Calist Angelicude'' acest ideal nu poate fi atins decât de cei care au înaintat în dragoste pentru Hristos:
*''Ascending the Heights - A Layman's Guide to The Ladder of Divine Ascent'' by Fr. John Mack ISBN 1-888212-17-9  ([http://www.svspress.com/product_info.php?products_id=2710 St Vladimir's Seminary Press])
+
 
 +
''"Rugăciunea aceasta făcută cu luare aminte, fără gândul la ceva prin cuvintele:Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu", înalță mintea în chip nematerial și cu totul negrăit spre însuși Domnul cel pomenit, iar prin :"miluiește-mă pe mine" o face să se întoarcă la ea însăși, nesuferind să nu se roage pentru sine. Dar cel ce a înaintat în dragoste, se îndreaptă prin experiență numai spre Domnul, pentru că a luat încredințare despre lucrul al doilea(despre iertare)"''.<ref>Calist Catafygiotul'',Despre viața contemplativă'',în ''Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii'',vol. VIII</ref>
 +
 
 +
===Importanța ''Leastviței'' în păstrarea integrității spirituale și teritoriale===
 +
Lucrarea lui Varlaam se distinge printr-un suflu umanist. Este o lucrare de atitudine orientată în direcția sprijinirii luptei pentru păstrarea integrității spirituale și teritoriale, pentru păstrarea valorilor Ortodoxiei în fața expansiunii islamului sau a influențelor catolice și protestante. După Liliana Botez, traducerea ''Leastviței'' a fost făcuta de Varlaam după o lungă chibzuința și a avut un scop bine definit, făcând parte din planul defensiv al mitropolitului în fața presiunilor reformator-calvine, a celor unionist-catolice, precum și împotriva jugului otoman.<ref>Liliana Botez,Varlaam,''Scara'' în ''Crestomație de literatură româna veche'''''</ref> Mai târziu, când presiunile reformator-calvine se vor înteți, Varlaam va trece la redactarea unei lucrări ofensive. Astfel, ca reacție împotriva planului de calvinizare a românilor din Ardeal de către principele Rakoczi I, va redacta în anul 1645, lucrarea polemică antireformă ''"Răspuns împotriva catihismusului calvinesc''".
 +
 
 +
Două secole mai târziu, asemenea lui Varlaam, Teofan Zăvorâtul va face același lucru într-un moment de cumpănă al Ortodoxiei ruse, când aceasta era supusă presiunilor reformator-unioniste și protestante. Dând dovadă de o viziune extraordinară, eremitul Teofan și monahii de la mănăstirea Optina vor traduce într-o limbă rusă vie și accesibilă pe Cuviosul Ioan Scărarul împreună cu alți Sfinți părinți ai ''Filocaliei'', publicând lucrarea în cinci volume , în anul 1877. Efectele au fost de neimaginat. Ia naștere mișcarea slavofilă de întoarcere a Ortodoxiei ruse către ea însăși, își fac apariția pelerinii ruși, nebunii pentru Hristos, care mai târziu vor face obiectul unui subcapitol al hagiografiei populare rusești.
 +
 
 +
===Importanța ''Leastviței'' pentru secolele care vor urma===
 +
Traducerea făcută de Varlaam a reprezentat un moment de cotitură în Ortodoxia românească și a fost de actualitate cel puțin un secol. De abia în 1766, la mănăstirea Putna, va fi făcută o nouă traducere din slavonă de către Vartolomeu Măzăreanu, o traducere care a încercat să țină pasul cu evoluția limbii române. O altă traducere o găsim într-un manuscris din secolul al XVIII-lea, făcută la mănăstirea Căldărușani după un model slav. Au existat și traduceri. Toate acestea au fost sub nivelul traducerii lui Varlaam, denaturând originalul grecesc. O interesantă traducere după un original grecesc o realizează spre sfârșitul secolului al XVIII-lea iluministul Samuil Micu Clain(1745-1806). O încercare de a traduce, pe cât se poate de fidelă este cea a învățatului ieromonah Macarie de la Cernica, care o termină în anul 1782, fără să o poată tipări.
 +
 
 +
== Note: ==
 +
<references/>
 +
 
 +
== A se vedea și ==
 +
*[[Ioan Scărarul]]
 +
*[[Icoana Scării Raiului]]
 +
 
 +
== Bibliografie ==
 +
 
 +
*"Scara dumnezeiescului urcuș" în ''Filocalia IX'', ed. a II-a, traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, Humanitas, București, 2002, pp. 7-435.
 +
*Ioan Scărarul, ''Scara Raiului'', traducere de IPS Nicolae Corneanu, Amarcord, Timișoara, 1997.
 +
*''Scara Sfântului Ioan Scărarul și învățăturile lui Ava Dorotei'', în ''Filocalia sau Culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curați, lumina și desăvârși'', EdInstitutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1980.
 +
*I. C. Chițimia și Stela Toma (coordonatori), ''Crestomație de literatură română veche, ''vol. I-II, Ed. Dacia, 1981.
 +
*Episcop [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos Ware]], ''Puterea Numelui. Rugăciunea lui Iisus în spiritualitatea ortodoxă'', Asociația filantropică medicală creștină CHRISTIANA, București, 1992.
 +
*Ieromonah Ioanichie Bălan, ''Vetre de sihăstrie românească, secolele IV-XX'', Ed.  Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1982.
 +
*Pr.  Prof.  Dr.  Ion Bria, ''Dicționar de teologie ortodoxă A-Z'', Ed.  Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1981.
 +
*Pr. Dr. [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', Ed.  Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1987.
 +
 
 +
==Legături externe==
 +
*[http://www.logos.md/2007/08/30/mitropolitul-varlaam-a-devenit-sfant-al-bisericii-ortodoxe-romane Sfantul/Mitropolitul Varlaam]
  
 
[[Categorie:Ascetism]]
 
[[Categorie:Ascetism]]
 
[[Categorie:Texte]]
 
[[Categorie:Texte]]
 +
 +
[[en:The Ladder of Divine Ascent]]

Versiunea de la data 20 decembrie 2021 15:26

Scara dumnezeiescului urcuș este un tratat ascetic despre părăsirea păcatului și înaintarea pe calea virtuților, în vederea obținerii mântuirii. Deși a fost scrisă de Sfântul Ioan din Sinai pentru monahi, a devenit, după Sfânta Scriptură, una din lucrările cele mai importante și mai influente folosite în Biserică pentru povățuirea credincioșilor spre o viață plăcută lui Dumnezeu.

Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
BotezulMirungerea
Sf. ÎmpărtășanieSpovedania
CăsătoriaPreoția
Sf. Maslu
Starea omului
PăcatulPatimaVirtutea
RaiulIadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

CredințaNădejdeaIubirea

Virtuțile morale

ÎnțelepciuneaSmerenia
RăbdareaStăruința în bine
PrieteniaIertareaBlândețea
PaceaMilaDreptateaHărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia Pocăința
IsihiaDiscernământul
Mintea
Asceza
FecioriaAscultarea
StatorniciaPostul
SărăciaMonahismul
Rugăciunea
ÎnchinareaCinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. MoașteSemnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

Există și o icoană a Scării Raiului. Aceasta prezintă mai mulți oameni (de regulă monahi) care urcă pe o scară; la capătul de sus al scării se găsește Domnul Iisus Hristos, gata să îi primească în rai pe cei care urcă. De asemeni, apar îngeri care îi ajută pe cei aflați pe scară și diavoli care aruncă înspre ei săgeți sau încearcă să îi tragă jos, aruncându-i în iad (adesea reprezentat ca un balaur cu gura deschisă). Aproape în toate reprezentările apare cel puțin o persoană care cade.

Istoricul Scării

În vremea când era un sihastru trăind în Peninsula Sinai, Sfântul Ioan era cunoscut pentru smerenia și ascultarea sa, precum și pentru înțelepciunea și discernământul său (obținute printr-o îndelungată experiență spirituală). Avea o reputație de foarte bun cunoscător în ceea ce privește modul în care trebuie dusă o viață duhovnicească. Sfântul Ioan, egumen al Mănăstirii Rait, i-a cerut într-o zi Sfântului Ioan Scărarul (cunoscut și ca Ioan din Sinai) să scrie lucrurile pe care le cunoștea într-o carte. La început, Sfântul Ioan Scărarul ezită să-și asume o astfel de sarcină, dar în cele din urmă a ascultat rugămintea egumenului din Rait și a început să scrie Scara (mai târziu numită Scara sfintelor nevoințe ale desăvârșirii). Sfântul Ioan a primit numele de "Scărarul" (Climax sau Climacus, adică "al Scării") datorită lucrării sale. Scrierea Scării a fost comparată mai târziu în monahism cu primirea Legii pe muntele Sinai de către Sfântul prooroc Moise.

Această lucrare a fost folosită mai întâi de monahi. Până în zilele noastre, aceștia o citesc în special în timpul Postului Mare. Este una din scrierile recomandate în perioadele de post și pentru cei care mai sunt "în lume", însă numai cu precauție și sub sfătuirea unui Părinte duhovnicesc[1]. Această lucrare și-a lăsat amprenta asupra vieților multor sfinți precum Sf. Teodor Studitul, Sf. Serghie de Radonej, Sf. Iosif de Volokolamsk, Sf. Petru Damaschinul, Sf. Teofan Zăvorâtul și mulți alți părinți duhovnicești.

Structură și scopuri

Scopul tratatului este de a fi un ghid în urmarea unei vieți închinate întru totul lui Dumnezeu. Metafora scării, asemănătoare cu cea din viziunea Patriarhului Iacov, este folosită pentru a descrie modul în care cineva poate urca spre Împărăția Cerurilor, începând cu renunțarea la lume și sfârșind în Rai, împreună cu Domnul. Lucrarea este împărțită în treizeci de capitole, fiecare ocupându-se de un păcat sau de o virtute anume. Inițial, capitolele erau numite logoi, dar astăzi sunt mai cunoscute ca "trepte". Conținutul, ca și în cazul Legilor primite de Moise, nu cuprinde în primul rând reguli, reglementări de tot felul, ci mai ales observații asupra practicilor existente. Adesea, limbajul folosit este metaforic, pentru a ilustra mai bine natura păcatului sau a virtuții. În ansamblu, tratatul urmează o linie progresivă, pornind de la renunțarea la lume către sfârșitul care este viața trăită întru iubirea lui Dumnezeu.

Treptele Scării

Treptele Scării (după traducerea N. Corneanu) sunt următoarele:

  1. Despre lepădarea de lume
  2. Despre neîmpătimire, adică neîntristare
  3. Despre înstrăinare
  4. Despre ascultare
  5. Despre pocăință
  6. Despre amintirea de moarte
  7. Despre bucuria plânsului
  8. Despre nemâniere și blândețe
  9. Despre ținerea de minte a răului
  10. Despre grăirea de rău
  11. Despre limbuție și tăcere
  12. Despre minciună
  13. Despre trândăvie
  14. Despre preaiubitul și vicleanul stăpân care este stomacul
  15. Despre puritate și înfrânare
  16. Despre iubirea de arginți
  17. Despre sărăcia alergătoare către cer
  18. Despre nesimțire (scil. indolență, insensibilitate)
  19. Despre somn și rugăciune și despre cântarea de psalmi în comun
  20. Despre privegherea trupească și duhovnicească
  21. Despre nebărbăteasca temere
  22. Despre slava deșartă
  23. Despre mândrie și blasfemie
  24. Despre blândețe, simplitate, nerăutate și viclenie
  25. Despre minunata smerenie
  26. Despre deosebirea gândurilor (discernământul). Recapitularea pe scurt a celor XXVI cuvinte anterioare.
  27. Despre isihia (liniștea) trupului și sufletului
  28. Despre sfânta și fericita rugăciune
  29. Despre liberarea de patimi (apathia), despre desăvârșire și despre învierea sufletului
  30. Despre legătura celor trei virtuți, adică credința, nădejdea și dragostea.

Lucrarea se sfârșește cu un Cuvânt către păstor (stareț), adresat Sf. Ioan din Rait.

Despre citirea Scării

Ca orice alt text ascetic sau duhovnicesc, și acesta ar trebui citit cu grijă. Dat fiind că publicul pentru care a fost scris era unul de monahi, limbajul este foarte puternic, foarte dur atunci când compară viața în lume cu viața închinată lui Dumnezeu. Acesta este unul din motivele pentru care această lucrare ar trebui citită sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc. Scara ar trebui citită cu mare atenție și concentrare, pentru a încerca urmarea pe cât posibil a vieții monahilor. Dar se poate citi și câte o treaptă, individual. Este important ca un părinte duhovnicesc să fie implicat pentru a putea să-l ajute și să-l călăuzească pe cel care citește.

Scara Raiului în Țările Române

Leastvița este denumirea sub care a circulat în Țările Române până în perioada modernă scrierea Sfântului Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, mai cu seamă în urma traducerii făcute de Sfântul Varlaam, traducerea cu cea mai largă răspândire și având impactul cel mai puternic în epocă.

Ediții românești

Scara raiului este una din cele mai cunoscute cărți din literatura duhovnicească ortodoxă, drept care a cunoscut o serie lungă de traduceri, dintre care prima a aparținut mitropolitului Moldovei, Varlaam, datând din 1618. Un istoric pe larg al traducerilor Scării în limba română îl găsim în studiul introductiv realizat de Mitropolitul Nicolae (Corneanu) al Banatului la propria sa traducere a Scării.

Cele mai cunoscute ediții contemporane ale Scării" sunt:

Ambele ediții cuprind câte un studiu introductiv foarte bine documentat despre viața Sf. Ioan Scărarul, despre locul Scării în spiritualitatea ortodoxă și despre diferitele ediții și traduceri ale lucrării.

Tema/motivul Leastviței în arta populară și cultă românească

În Ţările Române, lucrarea ce a fost cunoscută sub denumirea de Leastvița a avut o mare răspândire și un impact deosebit, motivul scrierii fiind zugrăvit pe pereții mănăstirilor Sucevița și Râșca. De asemenea este prezent în sculptura stâlpilor de la case sau în ouăle încondeiate. În secolul al XX-lea' Constantin Brâncuși folosește motivul Leastviței pentru Coloana Infinitului de la Târgu Jiu. Motivul rămâne actual, numeroși artiști plastici și meșteri populari continuă să-l folosească.

Istoricul Leastviței în Ţările Române

Pătrunderea scrierii în Ţările Române s-a făcut prin manuscrisele grecești, dar cel mai probabil prin traducerile slavone. Manuscrisele în limba slavonă s-au păstrat din secolul al XV-lea. De aici provine și denumirea de "Leastvița" sau "Lestvița". Unii cercetători sunt de părere că "Scara" a pătruns prin manuscrisele grecești mult mai devreme și de aici a fost tradusă direct în limba română. Aceasta se explică prin receptivitatea culturii românești fața de modelul bizantin. Popularitatea ei trebuie să fi fost mare, de vreme ce Î. P. S. Mitropolit Corneanu afirmă că "episcopi și călugări, voievozi și înalți demnitari, târgoveți și săteni, bărbați și femei, toți au citit cu același nesaț stepenele (treptele) suitoare către cer ale Lestviței". Familii de creștini păstrau în casele lor Leastvița alături de Sfânta Scriptură sau Cartea de rugăciuni. În Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie întâlnim de în nenumărate rânduri referiri la Cuviosul Ioan Scărarul.

Prima traducere cunoscută a Scării în limba română aparține Mitropolitului Varlaam(?-1657), canonizat de B. O. R. în anul 2007, la 350 de ani de la moartea sa, , făcută pe când era călugăr la mănăstirea Secu(1602-1613). Varlaam traduce într-o limbă vie, aceea care se vorbea pe vremea lui în nordul Moldovei și nu urmează servil topica originalului:

"Ca de mult preț și sufletului de folos aciastia carte ce o au agonisit cu trudă fericitul acela și svântul egumenul de svânta mănăstiria Sinaei. Părinți și frați întru Hristos, numai pentru numele aceștiia cărți ce se chiama Leastvița, adeca Scara. . . "

Deși nu s-a tipărit, a avut o largă circulație în copii manuscrise. Reprezintă un moment de cotitură, căci dă un puternic avânt isihasmului românesc, făcându-l de aici înainte accesibil și laicilor. Deși s-a crezut inițial că Varlaam a tradus după un manuscris slavon, s-a demonstrat că sursa a constituit-o manuscrisul neogrec al lui Maximos Margunios.

Importanța Leastviței în renașterea isihasmului în Ţările Române

Deși Isihasmul pătrunde în Ţările Române încă din secolul al XIV-lea, a avut o răspândire mai mult în rândul monahilor și sihaștrilor. Mitropolitul Tit Simedrea arată că spiritualitatea filocalică pătrunde mult mai devreme, prin călugării români ce s-au nevoit la Muntele Athos. Mitropolitul scoate la iveală faptul că în jurul Cuviosului Grigorie Sinaitul s-au nevoit și călugări români.

Dar numai prin traducerea Mitropolitului Varlaam, Leastvița devine accesibilă în limba română și astfel cunoscută de cât mai mulți cititori. De altfel , traducerea s-a făcut dintr-o necesitate. În secolul al XVII-lea, puțini mai cunoșteau limba slavonă, cu atât mai puțin limba greacă. Prin această traducere, isihasmul românesc se răspândește în popor, dovadă fiind folosirea motivului Leastviței la încondeierea ouălor sau la sculptarea stâlpilor de la case.

Importanța Leastviței în particularizarea Rugăciunii lui Iisus

Popularitatea pe care Cuviosul Ioan Scărarul a cunoscut-o în Ţările Române i-a făcut pe unii să creadă că Rugăciunea lui Iisus ar fi circulat aici, mai mult ca în altă parte, sub forma monologică (monologhistos), conform recomandării Cuviosului din Cuvântul al XXVIII:

"Nu te porni la vorbărie, ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ți se împrăștie mintea. Un cuvânt al vameșului a făcut pe Dumnezeu îndurător și un cuvânt spus cu credință a mântuit pe tâlhar. Multă vorbărie în rugăciune pricinuiește minții năluciri și împrăștiere. Iar un singur cuvânt (Iisus) o adună". Rugăciunea monologică este puțin răspândită, e de părere Kallistos Ware:"Formula verbală poate fi scurtată. . . sau chiar numai "Iisuse", deși această ultimă formulă e mai puțin răspândita".

Se pare că forma monologică ar constitui idealul în rugăciunea lui Iisus, conform viziunii Cuviosului Calist Catafygiotul care este de părere că "atunci când mintea este împărțită între multe, sau cel puțin între două, nu vede pe Cel ce e simplu Unul". După Cuviosul Calist Angelicude acest ideal nu poate fi atins decât de cei care au înaintat în dragoste pentru Hristos:

"Rugăciunea aceasta făcută cu luare aminte, fără gândul la ceva prin cuvintele:Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu", înalță mintea în chip nematerial și cu totul negrăit spre însuși Domnul cel pomenit, iar prin :"miluiește-mă pe mine" o face să se întoarcă la ea însăși, nesuferind să nu se roage pentru sine. Dar cel ce a înaintat în dragoste, se îndreaptă prin experiență numai spre Domnul, pentru că a luat încredințare despre lucrul al doilea(despre iertare)".[2]

Importanța Leastviței în păstrarea integrității spirituale și teritoriale

Lucrarea lui Varlaam se distinge printr-un suflu umanist. Este o lucrare de atitudine orientată în direcția sprijinirii luptei pentru păstrarea integrității spirituale și teritoriale, pentru păstrarea valorilor Ortodoxiei în fața expansiunii islamului sau a influențelor catolice și protestante. După Liliana Botez, traducerea Leastviței a fost făcuta de Varlaam după o lungă chibzuința și a avut un scop bine definit, făcând parte din planul defensiv al mitropolitului în fața presiunilor reformator-calvine, a celor unionist-catolice, precum și împotriva jugului otoman.[3] Mai târziu, când presiunile reformator-calvine se vor înteți, Varlaam va trece la redactarea unei lucrări ofensive. Astfel, ca reacție împotriva planului de calvinizare a românilor din Ardeal de către principele Rakoczi I, va redacta în anul 1645, lucrarea polemică antireformă "Răspuns împotriva catihismusului calvinesc".

Două secole mai târziu, asemenea lui Varlaam, Teofan Zăvorâtul va face același lucru într-un moment de cumpănă al Ortodoxiei ruse, când aceasta era supusă presiunilor reformator-unioniste și protestante. Dând dovadă de o viziune extraordinară, eremitul Teofan și monahii de la mănăstirea Optina vor traduce într-o limbă rusă vie și accesibilă pe Cuviosul Ioan Scărarul împreună cu alți Sfinți părinți ai Filocaliei, publicând lucrarea în cinci volume , în anul 1877. Efectele au fost de neimaginat. Ia naștere mișcarea slavofilă de întoarcere a Ortodoxiei ruse către ea însăși, își fac apariția pelerinii ruși, nebunii pentru Hristos, care mai târziu vor face obiectul unui subcapitol al hagiografiei populare rusești.

Importanța Leastviței pentru secolele care vor urma

Traducerea făcută de Varlaam a reprezentat un moment de cotitură în Ortodoxia românească și a fost de actualitate cel puțin un secol. De abia în 1766, la mănăstirea Putna, va fi făcută o nouă traducere din slavonă de către Vartolomeu Măzăreanu, o traducere care a încercat să țină pasul cu evoluția limbii române. O altă traducere o găsim într-un manuscris din secolul al XVIII-lea, făcută la mănăstirea Căldărușani după un model slav. Au existat și traduceri. Toate acestea au fost sub nivelul traducerii lui Varlaam, denaturând originalul grecesc. O interesantă traducere după un original grecesc o realizează spre sfârșitul secolului al XVIII-lea iluministul Samuil Micu Clain(1745-1806). O încercare de a traduce, pe cât se poate de fidelă este cea a învățatului ieromonah Macarie de la Cernica, care o termină în anul 1782, fără să o poată tipări.

Note:

  1. Un exemplu de citire a Scării pentru cei din lume este lucrarea Părintelui John Mack, O tîlcuire pentru cei din lume a „Scării” Sfîntului Ioan Scărarul, Editura Teognost, 2002, ISBN: 973-85376-4-9
  2. Calist Catafygiotul,Despre viața contemplativă,în Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii,vol. VIII
  3. Liliana Botez,Varlaam,Scara în Crestomație de literatură româna veche

A se vedea și

Bibliografie

  • "Scara dumnezeiescului urcuș" în Filocalia IX, ed. a II-a, traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, Humanitas, București, 2002, pp. 7-435.
  • Ioan Scărarul, Scara Raiului, traducere de IPS Nicolae Corneanu, Amarcord, Timișoara, 1997.
  • Scara Sfântului Ioan Scărarul și învățăturile lui Ava Dorotei, în Filocalia sau Culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curați, lumina și desăvârși, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1980.
  • I. C. Chițimia și Stela Toma (coordonatori), Crestomație de literatură română veche, vol. I-II, Ed. Dacia, 1981.
  • Episcop Kallistos Ware, Puterea Numelui. Rugăciunea lui Iisus în spiritualitatea ortodoxă, Asociația filantropică medicală creștină CHRISTIANA, București, 1992.
  • Ieromonah Ioanichie Bălan, Vetre de sihăstrie românească, secolele IV-XX, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1982.
  • Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicționar de teologie ortodoxă A-Z, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1981.
  • Pr. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1987.

Legături externe