Sava de la Buzău: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Catedrala Episcopală)
(En)
Linia 79: Linia 79:
 
[[Categorie:Mucenici]]
 
[[Categorie:Mucenici]]
 
[[Categorie:Articole de calitate]]
 
[[Categorie:Articole de calitate]]
 +
 +
[[en:Sava the Goth]]

Versiunea de la data 11 septembrie 2012 09:48

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.


Sfântul Sava de la Buzău
(Sava Gotul)
Sfântul mucenic Sava de la Buzău
Date personale
Naștere 334, Dacia, zona Subcarpaţilor de Curbură
Mutare la Domnul (†) 372, Dacia, înecat în râul Mousaios (Buzău)
Localizare Dacia, zona stăpânită de goţii regelui Athanaric
Naționalitate got, sau posibil daco-roman
Date cult
Tip martir
Data canonizării 1992
Prăznuire la data de 12 aprilie
Recunoaștere Biserica Ortodoxă Română
Biserici patronate Catedrala Episcopală Sfântul Sava de la Buzău


Sfântul mucenic Sava de la Buzău, cunoscut mai adesea drept Sava Gotul s-a născut în anul 334 (aproximativ), în Dacia, în zona deluroasă a Subcarpaţilor de Curbură, în apropiere de râul Mousaios (Buzăul de azi). Viaţa şi martirizarea sa sunt descrise în "Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Goţia către Biserica lui Dumnezeu care se găseşte în Capadocia şi către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale", adresată Sfântului Ierarh Vasile cel Mare.
Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte pe data de 12 aprilie.

Viaţa

În secolele al II-lea şi al IV-lea, după retragerea romanilor din Dacia (retragere ordonată de împăratul Aurelian în 271), goţii au ocupat o parte a Daciei extra-carpatine. Așezările goţilor din Dacia cuprindeau numai câmpia răsăriteană (Moldova cu partea estică a Ţării Româneşti de mai târziu), în timp ce în partea centrală și muntoasă a provinciei, care fusese cel mai mult colonizată şi romanizată în timpul guvernării romane, continua să locuiască populaţia daco-romană, rămasă aici după retragerea legiunilor şi a administraţiei romane peste Dunăre.

Sf. Sava s-a născut din părinţi creștini. Actul său de martirizare precizează că ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităților religioase ale eparhiei episcopului got Ulfila, fiind ucenic şi ajutor al preotului got Sansala din Dacia. Sursele religiose menţionează faptul că era un om drept în credinţă, blând, smerit, cucernic, gata spre ascultare, liniştit şi negrabnic la cuvânt. În afară de îndrumătorul său duhovnicesc, preotul Sansala, evlaviosul Sava era apropiat sufleteşte şi de preotul Gutticas, care păstorea într-o cetate apropiată. Prin aceşti slujitori şi prin legătura neîntreruptă cu poporul dreptcredincios, prin post şi rugăciune, tânărul Sava şi-a sporit evlavia, blândeţea, smerenia, iubirea de adevăr şi statornicia în credinţa ortodoxă.

Martiriul

În anul 372, regele got Athanaric a ordonat persecuţii aprige împotriva creştinilor din teritoriile controlate de goţi. Episcopul Ulfila a reuşit să se refugieze la sud de Dunăre, în Imperiul Roman, dar preotul Sansala şi ucenicul său Sava au fost prinşi şi chinuiţi pentru credinţa lor în Hristos. În cele din urmă preotul Sansala a fost eliberat, dar Sava a fost martirizat.

Chinuitorii săi, conduşi de Atharid, fiul dregătorului got Rotheseu, l-au legat pe tânărul Sava şi l-au purtat prin văile împădurite care fuseseră arse de curând, prin cioturi ascuţite, biciuindu-l. Făcându-se ziuă, prigonitorii au văzut însă că pe trupul Sfântului Sava nu se afla nici un semn de vătămare, de aceea s-au înfuriat şi mai tare l-au răstignit pe două osii şi l-au trântit la pământ, lăsându-l să se chinuiască apropae toată ziua şi noaptea ce au urmat. Spre dimineaţă. o femeie ce trecea pe acolo l-a dezlegat, dar el a continuat să rămână în locul acela, netemându-se de ceea ce avea să urmeze. Când Atharid a aflat de aceasta, a poruncit ca Sfântul să fie legat cu mâinile de o grindă, după care a adus la el mâncăruri jertfite idolilor, din care a vrut să-l oblige să mănânce. Însă Sfântul a spus că acele mâncăruri sunt spurcate, ca şi cel ce le-a trimis, mărturisindu-l pe Hristos ca fiind singurul Stăpân şi Domn. Auzind acestea, unul din slujitori a aruncat în pieptul Sfântului un drug de fier ascuţit, dar Sfântul a rămas nevătămat, prin credinţa şi darul lui Dumnezeu. Auzind toate acestea, Atharid a poruncit ca Sfântul Sava să fie aruncat în râul Mousaios (Buzăul de azi). Când au ajuns însă pe malul râului, slujitorii înfricoşaţi de minunile care le văzuseră, voiau să-l lase pe Sfânt să fugă, dar acesta s-a împotrivit, spunându-le: "Împliniţi porunca ce vi s-a dat. Eu văd dincolo de râu. Iată, în faţă stau în slavă cei ce au venit să mă primească (îngerii). Care aşteaptă să ia sufletul meu şi să-l ducă în lăcaşul slavei lui Dumnezeu!" Atunci, slujitorii i-au pus peste gât un lemn foarte greu, şi aşa l-au aruncat în apă. Astfel s-a săvârşit din această viaţă, prin lemn şi prin apă, Sfântul Sava, la vârsta de 38 de ani. După ce l-au înecat, ucigaşii i-au scos afară din apă trupul, pe care însă l-au lăsat neîngropat, şi au plecat. Trupul său a fost găsit nevătămat de fraţii creştini şi îngropat cu cinstea cuvenită, într-un loc tainic, ştiut numai de ei.

Moaştele

Moaştele Sfântului Sava de la Buzău au fost luate în cele din urmă de preotul Sansala şi trimise la sud de Dunăre, episcopului Ascholius. La cererea Sfântului Vasile cel Mare, guvernatorul provinciei Sciţia, Iulius Soarnus, a trimis bărbaţi vrednici de încredere pentru a ridica moaştele Sfântului Sava şi a le duce în Cezareea Capadociei. Într-o epistolă din anul 374, Sfântul Vasile cel Mare confirmă primirea nepreţiosului dar, mulţumind totodată pentru ajutorul acordat. Aceste sfinte moaşte au fost însoţite şi de o scrisoare a episcopului Bretanion al Tomisului de la acea dată, în care se descrie martiriul Sfântului Sava.

Totodată, o altă epistolă a Sfântului Vasile cel Mare sugerează faptul că Bretanion este cel care ar fi redactat actul martiric al Sfântului Sava de la Buzău. Numindu-l pe destinatarul acestei epistole "theosevis" (pios în greceşte, termen rezervat clerului, mai ales episcopilor), Sf. Vasile îi scrie : "Tu ai cinstit pământul patriei tale (Capadocia) cu moaştele un martir care a înflorit de curând pe un pământ barbar (Goţia) care este învecinat cu al vostru (Dobrogea)"[1].

Din păcate însă, nu s-au păstrat scrisorile de răspuns ale episcopului Bretanion către Sfântul Vasile cel Mare, pentru a exista o confirmare a faptului că episcopul Bretanion al Tomisului este într-adevăr cel care a scris actul martiric al Sfântului Sava de la Buzău.

Proslăvirea ca sfânt

La 20 iunie 1992, Biserica Ortodoxă Română a făcut cea de a treia canonizare din istoria sa, după cele făcute în 1517 şi în 1955-56. Alături de sfinţii români a trecut în calendar şi "sfinţi din alte neamuri care au predicat şi au fost martirizaţi în părţile noastre", între care şi Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, zis Gotul, prăznuit în fiecare an la 12 aprilie.

Imnografie

Tropar (glas 4)

Astăzi, duhovniceşte prăznuieşte Biserica dreptcredincioşilor români şi cu bucurie strigă: Veniţi, iubitorilor de mucenici, să serbăm pomenirea cea de peste an a luptelor Mucenicului Sava! Că acesta dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat şi bine primit, prin mucenicie. Iar acum se roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.

Condac (glas 3)

Urcând astăzi de pe pământ la cele cereşti, sfinţite nevoitorule, de la Hristos te-ai încununat şi îngerii cu bucurie te-au primit, iar noi, acum, cu laude te cinstim că mijloceşti de-a pururea, Sfinte Sava, pentru ţara şi poporul tău.

Acatist

Condacul 1:

Sfinte Mucenice al lui Iisus Hristos, care din pruncie ai slăvit pe Dumnezeu prin a ta viaţă îngerească trăită pe pământul ţării noastre,
Cu credinţă şi cu dragoste îţi cântăm aşa:
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credinţe!

Icosul 1:

Îngerească viaţă din copilărie ai trăit Sfinte mucenice Sava, căci, prin cuvânt, cu fapte bune şi prin cântare sfântă, meleagurile Buzăului le-ai luminat în duhul Evangheliei lui Hristos şi pe strămoşii noştri la dreapta credinţă i-ai îndemnat, pentru care îţi cântăm, zicând:
Bucură-te, căci cu îngerii vieţuieşti acum în ceruri;
Bucură-te, că de acolo neîncetat te rogi pentru noi;
Bucură-te, că ale tale sfinte rugăciuni sunt bine primite;
Bucură-te, grabnic ajutător în nevoi şi necazuri;
Bucură-te, că te-ai făcut pe tine pildă vie de slujire lui Hristos;
Bucură-te, că la Dumnezeu ai cugetat ziua şi noaptea;
Bucură-te, că ale tale tinereţi lui Iisus le-ai închinat;
Bucură-te, căci cu glasul tău cel dulce în Biserică ai cântat;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credinţe!

Note

  1. Courtonne, Y., - Saint Basil, Lettres II, Paris, 1961, p. 98

Surse

Legături externe