Sava de la Buzău: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(note)
m (aranjare în pagină)
 
(Nu s-au afișat 15 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{În curs}}
+
{{Articol de calitate}}{{Sfinti
[[Image:Sava_Gotul.jpg|right|frame|'''Sfântul mucenic Sava de la Buzău''']]
+
|nume= Sfântul Sava de la Buzău<br>(Sava Gotul)
[[Sfânt]]ul [[mucenic]] '''Sava de la Buzău''', cunoscut mai adesea drept ''Sava Gotul'' s-a născut în anul 334 (aproximativ), în Dacia, în zona deluroasă a Subcarpaţilor de Curbură, în apropiere de râul ''Mousaios'' (Buzăul de azi). Viaţa şi martirizarea sa sunt descrise în "''Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Goţia către Biserica lui Dumnezeu care se găseşte în Capadocia şi către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale''", adresată Sfântului [[Ierarh]] [[Vasile cel Mare]].<br>
+
|Imagine= [[Imagine:Sava_Gotul.jpg|300 px|'''Sfântul mucenic Sava de la Buzău''']]
[[Biserica Ortodoxă Română]] îl [[Prăznuire|prăznuieşte]] pe data de [[12 aprilie]].
+
|nastere= 334, Dacia, zona Subcarpaților de Curbură
 +
|adormire= 372, Dacia, înecat în râul ''Mousaios'' (Buzău)
 +
|localizare= Dacia, zona stăpânită de goții regelui Athanaric
 +
|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]]
 +
|etnie= got, sau posibil daco-roman
 +
|tip= [[martir]]
 +
|canonizare= 1992
 +
|calendar= [[12 aprilie]]
 +
|biserici= Catedrala Episcopală Sfântul Sava de la Buzău
 +
|site=
 +
|}}[[Sfânt]]ul [[mucenic]] '''Sava de la Buzău''', cunoscut și sub numele '''Sava Gotul''', s-a născut în anul 334 (aproximativ), în Dacia, în zona deluroasă a Subcarpaților de Curbură, în apropiere de râul ''Mousaios'' (Buzăul de azi). Viața și martirizarea sa sunt descrise în ''Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Goția către Biserica lui Dumnezeu care se găsește în Capadocia și către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale'', adresată Sfântului [[Ierarh]] [[Vasile cel Mare]].<br />
 +
[[Biserica Ortodoxă Română]] îl [[Praznic|prăznuiește]] pe data de [[12 aprilie]].
  
==Viaţa==
+
==Viața==
În secolele al II-lea şi al IV-lea, după retragerea romanilor din Dacia (retragere ordonată de împăratul Aurelian în 271), goţii au ocupat o parte a Daciei extra-carpatine. Așezările goţilor din Dacia cuprindeau numai câmpia răsăriteană (Moldova cu partea estică a Ţării Româneşti de mai târziu), în timp ce în partea centrală și muntoasă a provinciei, care fusese cel mai mult colonizată şi romanizată în timpul guvernării romane, continua să locuiască populaţia daco-romană, rămasă aici după retragerea legiunilor şi a administraţiei romane peste Dunăre.
+
În secolele al III-lea și al IV-lea, după retragerea romanilor din Dacia (retragere ordonată de împăratul Aurelian în 271), goții au ocupat o parte a Daciei extra-carpatine. Așezările goților din Dacia cuprindeau numai câmpia răsăriteană (Moldova și partea estică a Țării Românești de mai târziu), în timp ce în partea centrală și muntoasă a provinciei, care fusese cel mai mult colonizată și romanizată în timpul guvernării romane, continua să locuiască populația daco-romană, rămasă aici după retragerea legiunilor și a administrației romane peste Dunăre.
  
Sf. Sava s-a născut din părinţi creștini. Actul său de martirizare precizează că ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităților religioase ale eparhiei [[episcop]]ului got [[Ulfila]], fiind ucenic şi ajutor al [[preot|preotului]] got [[Sansala şi Eutihie din Dacia|Sansala]] din Dacia. Sursele religiose menţionează faptul că era un om drept în credinţă, blând, smerit, cucernic, gata spre ascultare, liniştit şi negrabnic la cuvânt. În afară de îndrumătorul său duhovnicesc, preotul Sansala, evlaviosul Sava era apropiat sufleteşte şi de preotul Gutticas, care păstorea într-o cetate apropiată. Prin aceşti slujitori şi prin legătura neîntreruptă cu poporul dreptcredincios, prin post şi rugăciune, tânărul Sava şi-a sporit evlavia, blândeţea, smerenia, iubirea de adevăr şi statornicia în credinţa ortodoxă.
+
Sf. Sava s-a născut din părinți creștini. Actul său de martirizare precizează că ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităților religioase ale eparhiei [[episcop]]ului got [[Ulfila]], fiind ucenic și ajutor al [[preot]]ului got [[Sansala și Eutihie din Dacia|Sansala]] din Dacia. Sursele religioase menționează faptul că era un om drept în credință, blând, smerit, cucernic, gata spre ascultare, liniștit și negrabnic la cuvânt. În afară de îndrumătorul său duhovnicesc, preotul Sansala, evlaviosul Sava era apropiat sufletește și de preotul Gutticas, care păstorea într-o cetate apropiată. Prin acești slujitori și prin legătura neîntreruptă cu poporul dreptcredincios, prin post și rugăciune, tânărul Sava și-a sporit evlavia, blândețea, smerenia, iubirea de adevăr și statornicia în credința ortodoxă.
  
 
==Martiriul==
 
==Martiriul==
În anul 372, regele got Athanaric a ordonat persecuţii aprige împotriva creştinilor din teritoriile controlate de goţi. Episcopul [[Ulfila]] a reuşit să se refugieze la sud de Dunăre, în Imperiul Roman, dar [[preot]]ul [[Sansala şi Eutihie din Dacia|Sansala]] şi ucenicul său Sava au fost prinşi şi chinuiţi pentru credinţa lor în [[Hristos]]. În cele din urmă preotul Sansala a fost eliberat, dar Sava a fost martirizat.  
+
În anul 372, regele got Athanaric a ordonat persecuții aprige împotriva creștinilor din teritoriile controlate de goți. Episcopul [[Ulfila]] a reușit să se refugieze la sud de Dunăre, în Imperiul Roman, dar [[preot]]ul [[Sansala și Eutihie din Dacia|Sansala]] și ucenicul său Sava au fost prinși și chinuiți pentru credința lor în [[Iisus Hristos|Hristos]]. În cele din urmă preotul Sansala a fost eliberat, dar Sava a fost martirizat.
  
Chinuitorii săi, conduşi de Atharid, fiul dregătorului got Rotheseu, l-au legat pe tânărul Sava şi l-au purtat prin văile împădurite care fuseseră arse de curând, prin cioturi ascuţite, biciuindu-l. Făcându-se ziuă, prigonitorii au văzut însă că pe trupul Sfântului Sava nu se afla nici un semn de vătămare, de aceea s-au înfuriat şi mai tare l-au răstignit pe două osii şi l-au trântit la pământ, lăsându-l să se chinuiască apropae toată ziua şi noaptea ce au urmat. Spre dimineaţă. o femeie ce trecea pe acolo l-a dezlegat, dar el a continuat să rămână în locul acela, netemându-se de ceea ce avea să urmeze. Când Atharid a aflat de aceasta, a poruncit ca Sfântul să fie legat cu mâinile de o grindă, după care a adus la el mâncăruri jertfite idolilor, din care a vrut să-l oblige să mănânce. Însă Sfântul a spus că acele mâncăruri sunt spurcate, ca şi cel ce le-a trimis, mărturisindu-l pe Hristos ca fiind singurul Stăpân şi Domn. Auzind acestea, unul din slujitori a aruncat în pieptul Sfântului un drug de fier ascuţit, dar Sfântul a rămas nevătămat, prin credinţa şi darul lui Dumnezeu. Auzind toate acestea, Atharid a poruncit ca Sfântul Sava să fie aruncat în râul Mousaios (Buzăul de azi). Când au ajuns însă pe malul râului, slujitorii înfricoşaţi de minunile care le văzuseră, voiau să-l lase pa Sfânt să fugă, dar acesta s-a împotrivit, spunându-le: "''Împliniţi porunca ce vi s-a dat. Eu văd dincolo de râu. Iată, în faţă stau în slavă cei ce au venit să mă primească (îngerii). Care aşteaptă să ia sufletul meu şi să-l ducă în lăcaşul slavei lui Dumnezeu!''" Atunci, slujitorii i-au pus peste gât un lemn foarte greu, şi aşa l-au aruncat în apă. Astfel s-a săvârşit din această viaţă, prin lemn şi prin apă, Sfântul Sava, la vârsta de 38 de ani. După ce l-au înecat, ucigaşii i-au scos afară din apă trupul, pe care însă l-au lăsat neîngropat, şi au plecat. Trupul său a fost găsit nevătămat de fraţii creştini şi îngropat cu cinstea cuvenită, într-un loc tainic, ştiut numai de ei.
+
Chinuitorii săi, conduși de Atharid, fiul dregătorului got Rotheseu, l-au legat pe tânărul Sava și l-au purtat prin văile împădurite care fuseseră arse de curând, prin cioturi ascuțite, biciuindu-l. Făcându-se ziuă, prigonitorii au văzut însă că pe trupul Sfântului Sava nu se afla nici un semn de vătămare, de aceea s-au înfuriat și mai tare l-au răstignit pe două osii și l-au trântit la pământ, lăsându-l să se chinuiască aproape toată ziua și noaptea ce au urmat. Spre dimineață, o femeie ce trecea pe acolo l-a dezlegat, dar el a continuat să rămână în locul acela, netemându-se de ceea ce avea să urmeze. Când Atharid a aflat de aceasta, a poruncit ca Sfântul să fie legat cu mâinile de o grindă, după care a adus la el mâncăruri jertfite idolilor, din care a vrut să-l oblige să mănânce. Însă Sfântul a spus că acele mâncăruri sunt spurcate, ca și cel ce le-a trimis, mărturisindu-l pe Hristos ca fiind singurul Stăpân și Domn. Auzind acestea, unul din slujitori a aruncat în pieptul Sfântului un drug de fier ascuțit, dar Sfântul a rămas nevătămat, prin credința și darul lui Dumnezeu. Auzind toate acestea, Atharid a poruncit ca Sfântul Sava să fie aruncat în râul Mousaios (Buzăul de azi). Când au ajuns însă pe malul râului, slujitorii înfricoșați de minunile care le văzuseră, voiau să-l lase pe Sfânt să fugă, dar acesta s-a împotrivit, spunându-le: ''Împliniți porunca ce vi s-a dat. Eu văd dincolo de râu. Iată, în față stau în slavă cei ce au venit să mă primească (îngerii). Care așteaptă să ia sufletul meu și să-l ducă în lăcașul slavei lui Dumnezeu!'' Atunci, slujitorii i-au pus peste gât un lemn foarte greu, și așa l-au aruncat în apă. Astfel s-a săvârșit din această viață, prin lemn și prin apă, Sfântul Sava, la vârsta de 38 de ani. După ce l-au înecat, ucigașii i-au scos afară din apă trupul, pe care însă l-au lăsat neîngropat, și au plecat. Trupul său a fost găsit nevătămat de frații creștini și îngropat cu cinstea cuvenită, într-un loc tainic, știut numai de ei.
  
==Moaştele==
+
==Moaștele==
  
[[Moaşte]]le Sfântului Sava de la Buzău au fost luate în cele din urmă de preotul Sansala şi trimise la sud de Dunăre, episcopului Ascholius. La cererea Sfântului [[Vasile cel Mare]], guvernatorul provinciei Sciţia, Iulius Soarnus, a trimis bărbaţi vrednici de încredere pentru a ridica moaştele Sfântului Sava şi a le duce în [[Capadocia]]. Într-o epistolă din anul 374, Sfântul Vasile cel Mare confirmă primirea nepreţiosului dar, mulţumind totodată pentru ajutorul acordat. Aceste sfinte moaşte au fost însoţite şi de o scrisoare a episcopului [[Bretanion al Tomisului]] de la acea dată, în care se descrie martiriul Sfântului Sava.
+
[[Moaște]]le Sfântului Sava de la Buzău au fost luate în cele din urmă de preotul Sansala și trimise la sud de Dunăre, episcopului Ascholius. La cererea Sfântului [[Vasile cel Mare]], guvernatorul provinciei Sciția, Iulius Soarnus, a trimis bărbați vrednici de încredere pentru a ridica moaștele Sfântului Sava și a le duce în [[Cezareea Capadociei]]. Într-o epistolă din anul 374, Sfântul Vasile cel Mare confirmă primirea neprețiosului dar, mulțumind totodată pentru ajutorul acordat. Aceste sfinte moaște au fost însoțite și de o scrisoare a episcopului [[Bretanion al Tomisului]] de la acea dată, în care se descrie martiriul Sfântului Sava.
  
Totodată, o altă epistolă a Sfântului Vasile cel Mare sugerează faptul că Bretanion este cel care ar fi redactat actul martiric al Sfântului Sava de la Buzău. Numindu-l pe destinatarul acestei epistole "''theosevis''" (''pios'' în greceşte, termen rezervat clerului, mai ales episcopilor), Sf. Vasile îi scrie : "''Tu ai cinstit pământul patriei tale (Capadocia) cu moaştele un martir care a înflorit de curând pe un pământ barbar (Goţia) care este învecinat cu al vostru (Dobrogea)''"<ref>Courtonne, Y., - ''Saint Basil, Lettres II'', Paris, 1961, p. 98</ref>.  
+
Totodată, o altă epistolă a Sfântului Vasile cel Mare sugerează faptul că Bretanion este cel care ar fi redactat actul martiric al Sfântului Sava de la Buzău. Numindu-l pe destinatarul acestei epistole ''theosevis'' (''pios'' în grecește, termen rezervat clerului, mai ales episcopilor), Sf. Vasile îi scrie : ''Tu ai cinstit pământul patriei tale (Capadocia) cu moaștele un martir care a înflorit de curând pe un pământ barbar (Goția) care este învecinat cu al vostru (Dobrogea)''<ref>Courtonne, Y., - ''Saint Basil, Lettres II'', Paris, 1961, p. 98</ref>.
  
Din păcate însă, nu s-au păstrat scrisorile de răspuns ale episcopului Bretanion către Sfântul Vasile cel Mare, ca să ne putem da seama dacă episcopul [[Bretanion al Tomisului]] este într-adevăr cel care a scris ''actul martiric'' al Sfântului Sava de la Buzău.
+
Din păcate însă, nu s-au păstrat scrisorile de răspuns ale episcopului Bretanion către Sfântul Vasile cel Mare, pentru a exista o confirmare a faptului că episcopul Bretanion al Tomisului este într-adevăr cel care a scris ''actul martiric'' al Sfântului Sava de la Buzău.
  
 
==Proslăvirea ca sfânt==
 
==Proslăvirea ca sfânt==
La [[20 iunie]] 1992, [[Biserica Ortodoxă Română]] a făcut cea de a treia canonizare din istoria sa, după cele făcute în 1517 şi în 1955-56. Alături de [[Sfinţi români|sfinţii români]] a trecut în [[calendar]] şi "''sfinţi din alte neamuri care au predicat şi au fost martirizaţi în părţile noastre''", între care şi Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, zis Gotul, [[Prăznuire|prăznuit]] în fiecare an la [[12 aprilie]].
+
La [[20 iunie]] 1992, [[Biserica Ortodoxă Română]] a făcut cea de a treia canonizare din istoria sa, după cele făcute în 1517 și în 1955-56. Alături de [[Sinaxar al Sfinților Români|sfinții români]] a trecut în [[calendar]] și ''sfinți din alte neamuri care au predicat și au fost martirizați în părțile noastre'', între care și Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, zis Gotul, [[Praznic|prăznuit]] în fiecare an la [[12 aprilie]].
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
 +
[[Tropar]] ([[glas]] 4)
 +
:Astăzi, duhovnicește prăznuiește Biserica dreptcredincioșilor români și cu bucurie strigă: Veniți, iubitorilor de mucenici, să serbăm pomenirea cea de peste an a luptelor Mucenicului Sava! Că acesta dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat și bine primit, prin mucenicie. Iar acum se roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.
  
 +
[[Condac]] (glas 3)
 +
:Urcând astăzi de pe pământ la cele cerești, sfințite nevoitorule, de la Hristos te-ai încununat și îngerii cu bucurie te-au primit, iar noi, acum, cu laude te cinstim că mijlocești de-a pururea, Sfinte Sava, pentru țara și poporul tău.
 +
 +
===Acatist===
 +
Condacul 1:
 +
:''Sfinte Mucenice al lui Iisus Hristos, care din pruncie ai slăvit pe Dumnezeu prin a ta viață îngerească trăită pe pământul țării noastre,
 +
:''Cu credință și cu dragoste îți cântăm așa:
 +
:''Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!''
 +
 +
[[Icos]]ul 1:
 +
:''Îngerească viață din copilărie ai trăit Sfinte mucenice Sava, căci, prin cuvânt, cu fapte bune și prin cântare sfântă, meleagurile Buzăului le-ai luminat în duhul Evangheliei lui Hristos și pe strămoșii noștri la dreapta credință i-ai îndemnat, pentru care îți cântăm, zicând:
 +
:''Bucură-te, căci cu îngerii viețuiești acum în ceruri;
 +
:''Bucură-te, că de acolo neîncetat te rogi pentru noi;
 +
:''Bucură-te, că ale tale sfinte rugăciuni sunt bine primite;
 +
:''Bucură-te, grabnic ajutător în nevoi și necazuri;
 +
:''Bucură-te, că te-ai făcut pe tine pildă vie de slujire lui Hristos;
 +
:''Bucură-te, că la Dumnezeu ai cugetat ziua și noaptea;
 +
:''Bucură-te, că ale tale tinereți lui Iisus le-ai închinat;
 +
:''Bucură-te, căci cu glasul tău cel dulce în Biserică ai cântat;
 +
:''Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!
  
 
==Note==
 
==Note==
 
<references/>
 
<references/>
 
  
 
==Surse==
 
==Surse==
*[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/aprilie/sf_mucenic_sava_de_la_buzau.htm Universitatea Ovidius din Constanţa, Sinaxar Ortodox, Sf. Mucenic Sava de la Buzău]
+
*[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/aprilie/sf_mucenic_sava_de_la_buzau.htm Universitatea Ovidius din Constanța, Sinaxar Ortodox, Sf. Mucenic Sava de la Buzău]
 
+
*[http://www.sfsavabz.ro/ver2/sfantul.php?afiseaza=acatist Fundația Sfântul Sava de la Buzău, Acatistul Sfântului Sava Gotul de la Buzău] 
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[http://conexromcan.com/eglise/sinaxar_48_98.htm Buletinul "Calea de lumina", aprilie 1998, Sfântului Sava de la Buzău]
+
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Sava_de_la_Buz%C4%83u Wikipedia română, Sava Gotul]
 +
*[http://conexromcan.com/eglise/sinaxar_48_98.htm Buletinul „Calea de lumină”, aprilie 1998, Sfântul Sava de la Buzău]
  
[[Categorie:Sfinţi români]]
+
[[Categorie:Sfinți români]]
 
[[Categorie:Mucenici]]
 
[[Categorie:Mucenici]]
 +
[[Categorie:Articole de calitate]]
 +
 +
[[en:Sava the Goth]]

Versiunea curentă din 10 noiembrie 2016 15:31

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Sfântul Sava de la Buzău
(Sava Gotul)
Sfântul mucenic Sava de la Buzău
Date personale
Naștere 334, Dacia, zona Subcarpaților de Curbură
Mutare la Domnul (†) 372, Dacia, înecat în râul Mousaios (Buzău)
Localizare Dacia, zona stăpânită de goții regelui Athanaric
Naționalitate got, sau posibil daco-roman
Date cult
Tip martir
Data canonizării 1992
Prăznuire la data de 12 aprilie
Recunoaștere Biserica Ortodoxă Română
Biserici patronate Catedrala Episcopală Sfântul Sava de la Buzău

Sfântul mucenic Sava de la Buzău, cunoscut și sub numele Sava Gotul, s-a născut în anul 334 (aproximativ), în Dacia, în zona deluroasă a Subcarpaților de Curbură, în apropiere de râul Mousaios (Buzăul de azi). Viața și martirizarea sa sunt descrise în „Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Goția către Biserica lui Dumnezeu care se găsește în Capadocia și către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale”, adresată Sfântului Ierarh Vasile cel Mare.
Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe data de 12 aprilie.

Viața

În secolele al III-lea și al IV-lea, după retragerea romanilor din Dacia (retragere ordonată de împăratul Aurelian în 271), goții au ocupat o parte a Daciei extra-carpatine. Așezările goților din Dacia cuprindeau numai câmpia răsăriteană (Moldova și partea estică a Țării Românești de mai târziu), în timp ce în partea centrală și muntoasă a provinciei, care fusese cel mai mult colonizată și romanizată în timpul guvernării romane, continua să locuiască populația daco-romană, rămasă aici după retragerea legiunilor și a administrației romane peste Dunăre.

Sf. Sava s-a născut din părinți creștini. Actul său de martirizare precizează că ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităților religioase ale eparhiei episcopului got Ulfila, fiind ucenic și ajutor al preotului got Sansala din Dacia. Sursele religioase menționează faptul că era un om drept în credință, blând, smerit, cucernic, gata spre ascultare, liniștit și negrabnic la cuvânt. În afară de îndrumătorul său duhovnicesc, preotul Sansala, evlaviosul Sava era apropiat sufletește și de preotul Gutticas, care păstorea într-o cetate apropiată. Prin acești slujitori și prin legătura neîntreruptă cu poporul dreptcredincios, prin post și rugăciune, tânărul Sava și-a sporit evlavia, blândețea, smerenia, iubirea de adevăr și statornicia în credința ortodoxă.

Martiriul

În anul 372, regele got Athanaric a ordonat persecuții aprige împotriva creștinilor din teritoriile controlate de goți. Episcopul Ulfila a reușit să se refugieze la sud de Dunăre, în Imperiul Roman, dar preotul Sansala și ucenicul său Sava au fost prinși și chinuiți pentru credința lor în Hristos. În cele din urmă preotul Sansala a fost eliberat, dar Sava a fost martirizat.

Chinuitorii săi, conduși de Atharid, fiul dregătorului got Rotheseu, l-au legat pe tânărul Sava și l-au purtat prin văile împădurite care fuseseră arse de curând, prin cioturi ascuțite, biciuindu-l. Făcându-se ziuă, prigonitorii au văzut însă că pe trupul Sfântului Sava nu se afla nici un semn de vătămare, de aceea s-au înfuriat și mai tare l-au răstignit pe două osii și l-au trântit la pământ, lăsându-l să se chinuiască aproape toată ziua și noaptea ce au urmat. Spre dimineață, o femeie ce trecea pe acolo l-a dezlegat, dar el a continuat să rămână în locul acela, netemându-se de ceea ce avea să urmeze. Când Atharid a aflat de aceasta, a poruncit ca Sfântul să fie legat cu mâinile de o grindă, după care a adus la el mâncăruri jertfite idolilor, din care a vrut să-l oblige să mănânce. Însă Sfântul a spus că acele mâncăruri sunt spurcate, ca și cel ce le-a trimis, mărturisindu-l pe Hristos ca fiind singurul Stăpân și Domn. Auzind acestea, unul din slujitori a aruncat în pieptul Sfântului un drug de fier ascuțit, dar Sfântul a rămas nevătămat, prin credința și darul lui Dumnezeu. Auzind toate acestea, Atharid a poruncit ca Sfântul Sava să fie aruncat în râul Mousaios (Buzăul de azi). Când au ajuns însă pe malul râului, slujitorii înfricoșați de minunile care le văzuseră, voiau să-l lase pe Sfânt să fugă, dar acesta s-a împotrivit, spunându-le: Împliniți porunca ce vi s-a dat. Eu văd dincolo de râu. Iată, în față stau în slavă cei ce au venit să mă primească (îngerii). Care așteaptă să ia sufletul meu și să-l ducă în lăcașul slavei lui Dumnezeu! Atunci, slujitorii i-au pus peste gât un lemn foarte greu, și așa l-au aruncat în apă. Astfel s-a săvârșit din această viață, prin lemn și prin apă, Sfântul Sava, la vârsta de 38 de ani. După ce l-au înecat, ucigașii i-au scos afară din apă trupul, pe care însă l-au lăsat neîngropat, și au plecat. Trupul său a fost găsit nevătămat de frații creștini și îngropat cu cinstea cuvenită, într-un loc tainic, știut numai de ei.

Moaștele

Moaștele Sfântului Sava de la Buzău au fost luate în cele din urmă de preotul Sansala și trimise la sud de Dunăre, episcopului Ascholius. La cererea Sfântului Vasile cel Mare, guvernatorul provinciei Sciția, Iulius Soarnus, a trimis bărbați vrednici de încredere pentru a ridica moaștele Sfântului Sava și a le duce în Cezareea Capadociei. Într-o epistolă din anul 374, Sfântul Vasile cel Mare confirmă primirea neprețiosului dar, mulțumind totodată pentru ajutorul acordat. Aceste sfinte moaște au fost însoțite și de o scrisoare a episcopului Bretanion al Tomisului de la acea dată, în care se descrie martiriul Sfântului Sava.

Totodată, o altă epistolă a Sfântului Vasile cel Mare sugerează faptul că Bretanion este cel care ar fi redactat actul martiric al Sfântului Sava de la Buzău. Numindu-l pe destinatarul acestei epistole theosevis (pios în grecește, termen rezervat clerului, mai ales episcopilor), Sf. Vasile îi scrie : Tu ai cinstit pământul patriei tale (Capadocia) cu moaștele un martir care a înflorit de curând pe un pământ barbar (Goția) care este învecinat cu al vostru (Dobrogea)[1].

Din păcate însă, nu s-au păstrat scrisorile de răspuns ale episcopului Bretanion către Sfântul Vasile cel Mare, pentru a exista o confirmare a faptului că episcopul Bretanion al Tomisului este într-adevăr cel care a scris actul martiric al Sfântului Sava de la Buzău.

Proslăvirea ca sfânt

La 20 iunie 1992, Biserica Ortodoxă Română a făcut cea de a treia canonizare din istoria sa, după cele făcute în 1517 și în 1955-56. Alături de sfinții români a trecut în calendar și sfinți din alte neamuri care au predicat și au fost martirizați în părțile noastre, între care și Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, zis Gotul, prăznuit în fiecare an la 12 aprilie.

Imnografie

Tropar (glas 4)

Astăzi, duhovnicește prăznuiește Biserica dreptcredincioșilor români și cu bucurie strigă: Veniți, iubitorilor de mucenici, să serbăm pomenirea cea de peste an a luptelor Mucenicului Sava! Că acesta dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat și bine primit, prin mucenicie. Iar acum se roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.

Condac (glas 3)

Urcând astăzi de pe pământ la cele cerești, sfințite nevoitorule, de la Hristos te-ai încununat și îngerii cu bucurie te-au primit, iar noi, acum, cu laude te cinstim că mijlocești de-a pururea, Sfinte Sava, pentru țara și poporul tău.

Acatist

Condacul 1:

Sfinte Mucenice al lui Iisus Hristos, care din pruncie ai slăvit pe Dumnezeu prin a ta viață îngerească trăită pe pământul țării noastre,
Cu credință și cu dragoste îți cântăm așa:
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Icosul 1:

Îngerească viață din copilărie ai trăit Sfinte mucenice Sava, căci, prin cuvânt, cu fapte bune și prin cântare sfântă, meleagurile Buzăului le-ai luminat în duhul Evangheliei lui Hristos și pe strămoșii noștri la dreapta credință i-ai îndemnat, pentru care îți cântăm, zicând:
Bucură-te, căci cu îngerii viețuiești acum în ceruri;
Bucură-te, că de acolo neîncetat te rogi pentru noi;
Bucură-te, că ale tale sfinte rugăciuni sunt bine primite;
Bucură-te, grabnic ajutător în nevoi și necazuri;
Bucură-te, că te-ai făcut pe tine pildă vie de slujire lui Hristos;
Bucură-te, că la Dumnezeu ai cugetat ziua și noaptea;
Bucură-te, că ale tale tinereți lui Iisus le-ai închinat;
Bucură-te, căci cu glasul tău cel dulce în Biserică ai cântat;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credințe!

Note

  1. Courtonne, Y., - Saint Basil, Lettres II, Paris, 1961, p. 98

Surse

Legături externe