Sava cel Nou

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
 Acest articol este scris parțial sau în întregime fără diacritice.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l.


Introducere

Sfântul Sava cel Nou (1862-1948), este sfântul patron al insulei Kalimnos din Grecia, unde a trăit în ultimii 20 de ani ai vieţii sale, ca preot şi părinte spiritual al maicilor de la Mânăstirea Tuturor Sfinţilor. A fost un mare ascet, duhovnic, imnograf şi făcător de minuni. Este unul dintre cei mai recenţi sfinţi greci.

Ziua de prăznuire variază în funcţie de tradiţia locala, astfel este prăznuit pe 5 decembrie sau în a cincia duminică din Sfântul şi Marele Post

Viaţa

Sfântul Sava s-a născut în anul 1862 în provincia Tracia de Est din Grecia fiind botezat cu numele de Vasile. Din fragedă vârsta a simţit chemarea spre viaţa monastică, iar mai târziu s-a închinoviat la Schitul Sfânta Ana din Muntele Athos. Odată cu ascultările rânduite lui a învăţat iconografia şi muzica bizantină.

Câtiva ani mai târziu, după un pelerinaj la Locurile Sfinte, decide să se stabilească în Ţara Sfântă. Astfel intră în vestita Mânăstire Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, Palestina. După o perioadă de noviciat este tuns în monahism cu numele de Sava. În 1902 Sfântul Sava este hirotonit diacon iar un an mai târziu este hirotonit preot. A vieţuit aproape 10 ani în pustiul din Valea Iordanului, unde a dus o viaţa austeră, prin post şi rugăciune, ocupându-se şi de pictura icoanelor. Locuinţa sa era formată din două chilii, săpate în stâncă, la care se urca pe o scară făcută din frânghii. Această izolare era necesara pentru trezvie, rugăciune şi progres spiritual.

Datorită problemelor de sănătate şi a situaţiei socio-politice tensionate din Palestina anului 1919, care făcea viaţa nesigură, sfântul se întoarce în Grecia, unde caută un loc potrivit pentru continuarea vieţii sale monastice. Călătoreşte timp de trei ani prin toată Grecia, dar fără rezultat. Rugăciunile îi sunt ascultate, cand, un alt mare sfânt, Nectarie din Eghina, îl cheamă la Mânăstirea Preasfânta Treime, ca să fie duhovnic, preot şi îndrumător maicilor din mânăstirea clădită de el.

Aici a învăţat maicile iconografia şi muzica bizantină. Sfântul Sava a stat în mânăstirea din Eghina timp de 6 ani, până în anul 1925. În acest timp, la această mânăstire, s-a întâmplat unul dintre lucrurile cele mai semnificative ale vieţii sale, datorită îndrumătorului său spiritual, Sfântul Nectarie din Eghina. Sfântul Nectarie era la apogeul vieţii sale duhovniceşti. Sfântul Sava a avut ocazia să se confeseze şi să primeasca sfat de la acest mare sfânt al al secolului XX. L-a avut ca părinte duhovnicesc, model în virtute, smerenie, blândete şi fapte bune, îndrumându-l spre tot lucrul bun, folositor şi mântuitor de suflet.

Defapt Sfântul Sava a pictat prima icoană a Sfântului Nectarie. Intr-o zi, după adormirea Sfântului Nectarie, Sfântul Sava a spus stareţei să nu lase pe nimeni să îl deranjeze timp de 40 de zile, în care va rămâne închis în chilia sa. După 40 de zile a ieşit din chilie, purtând în mână o icoană a Sfântului Nectarie şi a cerut stareţei să o pună în biserică pentru a fi venerată. Stareţa a fost surprinsă de această cerere, deoarece Sfântul Nectarie nu fusese încă canonizat şi s-a temut să o aşeze în biserică. Dar Sfântul, blând şi smerit, a insistat spunându-i poruncitor: "Trebuie să faci ascultare, ia icoana şi pune-o în iconostas si nu te înpotrivi Voinţei Lui Dumnezeu". El ştia de sfinţenia Sfântului Nectarie.

După adormirea Sfântului Nectarie în 1925, tot mai mulţi pelerini veneau la mânăstire sa, închinându-se la mormântul său, datorită reputaţiei Sfântului ca făcător de minuni. Asta perturba însă viaţa de linişte pe care Sfântul Sava o iubea, şi pleacă, din nou, să caute un loc liniştit pentru viaţa monastică.

Astfel se retrage în insula Kalimnos, unde îşi petrece ultimii ani din viaţă, ca preot şi părinte duhovnicesc al Mânăstirii Tuturor Sfinţilor. Ca duhovnic, el îmbina îngăduinţa cu severitatea. Era îngăduitor cu anumite păcate şi sever cu altele. A rămas un arzător ascet până la sfârşitul vieţii sale, practicând forme extreme de auto-izolare cu abtineri de la apă, mâncare şi somn. Ţinea posturi foarte ascetice. Sfântul Sava devenise exemplul autentic de virtute pentru toţi care veneau în contact cu el.

Mulţi simţeau o mireasmă în prezenţa lui, iar alţii îl vedeau cum, stând in picioare la rugăciune, se ridica la câţiva centimetri deasupra solului.

Spre sfârşitul vieţii sale Sfântul Sava practica o rugăciune intensă şi o sfântă pocainţă.

În ultimele trei zile ale sfintei sale vieţi, nu a primit pe nimeni, dar a dat un ultim sfat, îndemnând la dragoste şi supunere în Hristos. Când era pe punctul de a-şi da ultima răzuflare, deodată, a prins putere, şi-a împreunat mâinile şi a bătut din palme în mod repetat, spunând ultimele sale, sfinte cuvinte : "Domnul! Domnul! Domnul!". A plecat la Domnul în anul 1948 în ajunul Buneivestiri. Una dintre călugăriţe a văzut sufletul Sfântului înălţându-se pe un nor de aur spre Rai.

Zece ani mai târziu mormântul sfântului a fost deschis, după obiceiul grecesc şi o mireasmă cerească, divină ieşea din mormântul său. La acest lucru au fost mulţi martori inclusiv episcopul local. Aceasta a fost vazută ca pe un testament pentru canonizarea acestui Sfânt. De atunci multe miracole şi vindecări i-au fost atribuite Sfântului Sava cel Nou din Kalimnos.

Bibliografie

  • traducere din, OrthodoxWiki.org