o modificare
Modificări
fără descrierea modificării
De fapt Sfântul Sava a pictat prima [[icoană]] a Sfântului Nectarie. Într-o zi, după adormirea Sfântului Nectarie, Sfântul Sava a spus [[stareţ]]ei să nu lase pe nimeni să îl deranjeze timp de 40 de zile, în care va rămâne închis în [[chilie|chilia]] sa. După 40 de zile a ieşit din chilie, purtând în mână o [[icoană]] a Sfântului Nectarie şi a cerut [[stareţ]]ei să o pună în [[biserică]] pentru a fi venerată. [[Stareţ]]a a fost surprinsă de această cerere, deoarece Sfântul Nectarie nu fusese încă canonizat şi s-a temut să o aşeze în biserică. Dar Sfântul, blând şi smerit, a insistat spunându-i poruncitor: "Trebuie să faci [[ascultare]], ia icoana şi pune-o în [[iconostas]] si nu te împotrivi Voinţei lui Dumnezeu". El ştia de sfinţenia Sfântului Nectarie.
După adormirea Sfântului Nectarie în 1925, tot mai mulţi pelerini veneau la mânăstire sa, închinându-se la mormântul său, datorită reputaţiei Sfântului ca [[făcător de minuni]]. Aceasta perturba însă viaţa de linişte pe care Sfântul Sava o iubea, şi pleacă, din nou, să caute un loc liniştit pentru viaţa monastică.
Astfel se retrage în insula Kalimnos, unde îşi petrece ultimii ani din viaţă, ca [[preot]] şi [[părinte duhovnicesc]] al Mânăstirii Tuturor Sfinţilor. Ca [[duhovnic]], el îmbina îngăduinţa cu severitatea. Era îngăduitor cu anumite [[păcat]]e şi sever cu altele. A rămas un arzător [[ascet]] până la sfârşitul vieţii sale, practicând forme extreme de auto-izolare cu abţineri de la apă, mâncare şi somn. Ţinea [[post]]uri foarte ascetice. Sfântul Sava devenise exemplul autentic de [[virtuţi|virtute]] pentru toţi care veneau în contact cu el.
