Samaria: Diferență între versiuni
m ({{Israel-Iisus}}) |
|||
| (Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | {{Israel-Iisus}}'''Samaria''' (gr. ''Samareia'') a fost capitala Regatului de Nord din Țara Sfântă. Orașul a fost întemeiat către anul 880 de Omri (1 Regi 16, 24). După numele cetății-capitală, și regiunea înconjurătoare a luat același nume ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 17, 11; [[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 4, 4 ș.u.; Fapte 8, 1-8). | + | [[Imagine:Palestina Palästina-Herodes.png|thumb|300px|left|Palestina cu provinciile Galileea, Samaria şi Iudeea]] |
| + | {{Israel-Iisus}}'''Samaria''' (gr. ''Samareia'') a fost capitala Regatului de Nord din [[Țara Sfântă]]. Orașul a fost întemeiat către anul 880 î.Hr. de Omri ([[Cartea I a Regilor|1 Regi]] 16, 24). După numele cetății-capitală, și regiunea înconjurătoare a luat același nume ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 17, 11; [[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 4, 4 ș.u.; [[Faptele Apostolilor|Fapte]] 8, 1-8). | ||
| − | După deportarea poporului întâmplată la anul 722, populația acestei regiuni a devenit un amestec de mai multe nații, populații, neamuri, rase (2 Regi 17, 3-6, 24). | + | După deportarea poporului întâmplată la anul 722 î.Hr., populația acestei regiuni a devenit un amestec de mai multe nații, populații, neamuri, rase ([[Cartea a II-a a Regilor|2 Regi]] 17, 3-6, 24). |
| − | Distrusă în anul 108 î.Hr., cetatea a fost reclădită în anul 30 î.Hr. sub numele de Sevasta (Sebasta). | + | În timpul captivităţii babilonice a Evreilor, între anii 640-538 î.H., regele Asiriei a repopulat Samaria cu cinci triburi păgâne, asiatice, cu idolii lor, la care continuau să se închine (4 Rg 17, 24-41). Emigranţii au fost convertiţi la mozaism doar parţial, continuând să adore zeităţile proprii. După încetarea captivităţii, evreii reveniţi în Samaria s-au amestecat cu aceste triburi, rezultând un popor hibrid, în permanentă duşmănie cu iudeii şi confuzie religioasă. |
| + | |||
| + | Distrusă în anul 108 î.Hr., cetatea a fost reclădită în anul 30 î.Hr. sub numele de Sevasta (sau Sebasta). | ||
==Samaria și samarinenii în epoca Noului Testament== | ==Samaria și samarinenii în epoca Noului Testament== | ||
| − | În vremea Mântuitorului [[Iisus Hristos]] (epoca [[Noul Testament|Noului Testament]]), samarinenii (samaritenii) erau considerați [[eretic]]i și necurați (Luca 9, 52), de unde și | + | În vremea Mântuitorului [[Iisus Hristos]] (epoca [[Noul Testament|Noului Testament]]), samarinenii (samaritenii) erau considerați [[eretic]]i și necurați (Luca 9, 52), de unde și relativa interdicție pentru evrei de a trece prin teritoriilor lor, pentru a nu se [[Necurăție|spurca]]. Cei care făceau [[pelerinaj]]ul anual la [[Ierusalim]] venind din [[Galileea]] trebuiau bunăoară să facă un ocol ca să evite Samaria. De aceea, atitudinea Mântuitorului față de samarineni era la vremea aceea surprinzătoare și scandaloasă pentru unii (Luca 10, 33; 17, 16; Ioan 4, 5-40). |
| − | Deși inițial [[apostol]]ii au evitat Samaria după porunca Mântuitorului - ”Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor și zicând: În calea | + | Deși inițial [[apostol]]ii au evitat Samaria după porunca Mântuitorului - ”Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți și în vreo cetate de samarineni să nu intrați.” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 10, 5) -, după [[Învierea Domnului]] ei au primit poruncă să predice și în aceste ținuturi: ”El a zis către ei: ... Ci veți lua putere, venind [[Duhul Sfânt]] peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată [[Iudeea]] și în Samaria și până la marginile pământului.” (Fapte 1, 8). [[Faptele Apostolilor]] relatează propovăduirea [[Apostolul Filip (din cei Şaptezeci)|apostolului Filip]] în Samaria în timpul [[persecuţie]]i lui Saul - viitorul [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]] (FA 8, 5-25). |
==Samarineni din Noul Testament== | ==Samarineni din Noul Testament== | ||
| − | * samarineanul milostiv din pilda samarineanului milostiv (Luca 10) | + | * samarineanul milostiv din [[pilda samarineanului milostiv]] (Luca 10) |
* samarineanul mulțumitor care era unul din cei 10 leproși vindecați de Iisus (Luca 17, 11-19) | * samarineanul mulțumitor care era unul din cei 10 leproși vindecați de Iisus (Luca 17, 11-19) | ||
* femeia samarineancă din Sihar (Ioan 4) - cunoscută în [[sinaxar]]e ca [[Fotini samarineanca]], a cărei [[mucenic]]ie este [[Praznic|prăznuită]] la [[26 februarie]] | * femeia samarineancă din Sihar (Ioan 4) - cunoscută în [[sinaxar]]e ca [[Fotini samarineanca]], a cărei [[mucenic]]ie este [[Praznic|prăznuită]] la [[26 februarie]] | ||
| Linia 20: | Linia 23: | ||
[[Categorie:Vechiul Testament]] | [[Categorie:Vechiul Testament]] | ||
[[Categorie:Noul Testament]] | [[Categorie:Noul Testament]] | ||
| + | [[Categorie:Țara Sfântă]] | ||
Versiunea de la data 9 septembrie 2012 15:36
| Acest articol face parte din seria Țara Sfântă și Iudaismul în timpul Mântuitorului |
|||
| Curente religioase și partide politice | |||
| Saducheii – Fariseii | |||
| Esenienii – Zeloții – Irodienii | |||
| Instituții | |||
| Sanhedrinul - Marele Preot Templul din Ierusalim Legea lui Moise | |||
| Oameni | |||
| Irod cel Mare – Arhelau – Irod Antipa Irod Agripa al II-lea Pilat din Pont Anna – Caiafa Iosif din Arimateea – Fariseul Nicodim Femeile mironosițe Fotini samarineanca Mariamna - Irodiada | |||
| Locuri | |||
| Ierusalim Betleem – Nazaret Galileea – Muntele Tabor – Marea Galileei Betania – Ghetsimani – Muntele Măslinilor Golgota Samaria – Ierihon Cezareea | |||
| Editați această casetă | |||
Samaria (gr. Samareia) a fost capitala Regatului de Nord din Țara Sfântă. Orașul a fost întemeiat către anul 880 î.Hr. de Omri (1 Regi 16, 24). După numele cetății-capitală, și regiunea înconjurătoare a luat același nume (Luca 17, 11; Ioan 4, 4 ș.u.; Fapte 8, 1-8).
După deportarea poporului întâmplată la anul 722 î.Hr., populația acestei regiuni a devenit un amestec de mai multe nații, populații, neamuri, rase (2 Regi 17, 3-6, 24).
În timpul captivităţii babilonice a Evreilor, între anii 640-538 î.H., regele Asiriei a repopulat Samaria cu cinci triburi păgâne, asiatice, cu idolii lor, la care continuau să se închine (4 Rg 17, 24-41). Emigranţii au fost convertiţi la mozaism doar parţial, continuând să adore zeităţile proprii. După încetarea captivităţii, evreii reveniţi în Samaria s-au amestecat cu aceste triburi, rezultând un popor hibrid, în permanentă duşmănie cu iudeii şi confuzie religioasă.
Distrusă în anul 108 î.Hr., cetatea a fost reclădită în anul 30 î.Hr. sub numele de Sevasta (sau Sebasta).
Samaria și samarinenii în epoca Noului Testament
În vremea Mântuitorului Iisus Hristos (epoca Noului Testament), samarinenii (samaritenii) erau considerați eretici și necurați (Luca 9, 52), de unde și relativa interdicție pentru evrei de a trece prin teritoriilor lor, pentru a nu se spurca. Cei care făceau pelerinajul anual la Ierusalim venind din Galileea trebuiau bunăoară să facă un ocol ca să evite Samaria. De aceea, atitudinea Mântuitorului față de samarineni era la vremea aceea surprinzătoare și scandaloasă pentru unii (Luca 10, 33; 17, 16; Ioan 4, 5-40).
Deși inițial apostolii au evitat Samaria după porunca Mântuitorului - ”Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți și în vreo cetate de samarineni să nu intrați.” (Matei 10, 5) -, după Învierea Domnului ei au primit poruncă să predice și în aceste ținuturi: ”El a zis către ei: ... Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginile pământului.” (Fapte 1, 8). Faptele Apostolilor relatează propovăduirea apostolului Filip în Samaria în timpul persecuţiei lui Saul - viitorul Apostol Pavel (FA 8, 5-25).
Samarineni din Noul Testament
- samarineanul milostiv din pilda samarineanului milostiv (Luca 10)
- samarineanul mulțumitor care era unul din cei 10 leproși vindecați de Iisus (Luca 17, 11-19)
- femeia samarineancă din Sihar (Ioan 4) - cunoscută în sinaxare ca Fotini samarineanca, a cărei mucenicie este prăznuită la 26 februarie
