Samaria: Diferență între versiuni
| Linia 23: | Linia 23: | ||
[[Categorie:Vechiul Testament]] | [[Categorie:Vechiul Testament]] | ||
[[Categorie:Noul Testament]] | [[Categorie:Noul Testament]] | ||
| + | [[Categorie:Țara Sfântă]] | ||
Versiunea de la data 19 august 2012 16:44
| Acest articol face parte din seria Țara Sfântă și Iudaismul în timpul Mântuitorului |
|||
| Curente religioase și partide politice | |||
| Saducheii – Fariseii | |||
| Esenienii – Zeloții – Irodienii | |||
| Instituții | |||
| Sanhedrinul - Marele Preot Templul din Ierusalim Legea lui Moise | |||
| Oameni | |||
| Irod cel Mare – Arhelau – Irod Antipa Irod Agripa al II-lea Pilat din Pont Anna – Caiafa Iosif din Arimateea – Fariseul Nicodim Femeile mironosițe Fotini samarineanca Mariamna - Irodiada | |||
| Locuri | |||
| Ierusalim Betleem – Nazaret Galileea – Muntele Tabor – Marea Galileei Betania – Ghetsimani – Muntele Măslinilor Golgota Samaria – Ierihon Cezareea | |||
| Editați această casetă | |||
Samaria (gr. Samareia) a fost capitala Regatului de Nord din Țara Sfântă. Orașul a fost întemeiat către anul 880 î.Hr. de Omri (1 Regi 16, 24). După numele cetății-capitală, și regiunea înconjurătoare a luat același nume (Luca 17, 11; Ioan 4, 4 ș.u.; Fapte 8, 1-8).
După deportarea poporului întâmplată la anul 722 î.Hr., populația acestei regiuni a devenit un amestec de mai multe nații, populații, neamuri, rase (2 Regi 17, 3-6, 24).
Distrusă în anul 108 î.Hr., cetatea a fost reclădită în anul 30 î.Hr. sub numele de Sevasta (sau Sebasta).
Samaria și samarinenii în epoca Noului Testament
În vremea Mântuitorului Iisus Hristos (epoca Noului Testament), samarinenii (samaritenii) erau considerați eretici și necurați (Luca 9, 52), de unde și relativa interdicție pentru evrei de a trece prin teritoriilor lor, pentru a nu se spurca. Cei care făceau pelerinajul anual la Ierusalim venind din Galileea trebuiau bunăoară să facă un ocol ca să evite Samaria. De aceea, atitudinea Mântuitorului față de samarineni era la vremea aceea surprinzătoare și scandaloasă pentru unii (Luca 10, 33; 17, 16; Ioan 4, 5-40).
Deși inițial apostolii au evitat Samaria după porunca Mântuitorului - ”Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți și în vreo cetate de samarineni să nu intrați.” (Matei 10, 5) -, după Învierea Domnului ei au primit poruncă să predice și în aceste ținuturi: ”El a zis către ei: ... Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginile pământului.” (Fapte 1, 8). Faptele Apostolilor relatează propovăduirea apostolului Filip în Samaria în timpul persecuţiei lui Saul - viitorul Apostol Pavel (FA 8, 5-25).
Samarineni din Noul Testament
- samarineanul milostiv din pilda samarineanului milostiv (Luca 10)
- samarineanul mulțumitor care era unul din cei 10 leproși vindecați de Iisus (Luca 17, 11-19)
- femeia samarineancă din Sihar (Ioan 4) - cunoscută în sinaxare ca Fotini samarineanca, a cărei mucenicie este prăznuită la 26 februarie
