Saduchei

Saducheii reprezentau un curent religios și politic important în iudaismul palenstinian din timpul lui Iisus.

În Palestina, saducheii erau partidul oportuniștilor, partidul ordinii stabilite (format sub regele Hircan I: 135-104 î.Hr.). Saducheii considerau că trebuie să colaboreze cât mai bine cu ocupantul roman, deoarece acesta pemitea exercitarea unei religii altminteri destul de conservatoare. Partid aristocratic, ai cărui membrii proveneau în general din casta sacerdotală, sadicheii se arătau destul de disprețuitori față de popor. Influența lor se exercita mai ales în cult și nu depășea Templul din Ierusalim. Contrar fariseilor, pentru saduchei doar Legea scrisă (Pentateuhul și Profeții) erau normative pentru religie. Legea o aplică într-un mod literal și cvasi-juridc, punând accentul pe aspectul penal și actual al doctrinei răsplătirii pentru fapte.

Iosif Flaviu și Noul Testament (Matei 22, 23; FA 23, 8) spun că saducheii nu așteptau venirea lui Mesia și că refuzau credințe considerate de ei mai recente, cum ar fi învierea sau existența îngerilor.

În schimb, din punct de vedere politic, nu se temeau de contactul cu elenismul, fără îndoială dintr-o atitudine autentic fidelă legământului, și anume aceea că gândirea iudaică poate să aibă o prezență și strălucire universală. Ca efect contrar însă, această atitudine avea neajunsul că putea degenera ușor într-o grijă politică a supraviețuirii națiunii în detrimentul unei riguroase fidelități față de Lege.

Atitudinea lor diferă profund de cea a fariseilor, dar aceste două partide ale iudaismului oficial se întâlnesc în opoziția care o fac lui Iisus.

Cei mai mulți specialisți în istoria Noului Testament consideră că saducheii sunt cei care au luat decizia și au asumat responsabilitatea arestării lui Iisus (Marcu 14, 53).

Surse

• Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, pp.71-72