Sacos: Diferență între versiuni
m (→Izvoare) |
(→Istoric: Clarificări, reformulări, leg. Int.) (Etichete: Modificare mobilă, Modificare de pe versiunea pentru mobil) |
||
| Linia 4: | Linia 4: | ||
==Istoric== | ==Istoric== | ||
| − | Iniţial, toţi episcopii purtau un felon similar cu cel purtat de preoţi, dar cusut sau brodat cu un model din mai multe straturi de cruci, numit '' | + | Iniţial, toţi episcopii purtau un felon similar cu cel purtat de preoţi, dar cusut sau brodat cu un model din mai multe straturi de cruci, numit ''polistavrion'' ("multe cruci"). Folosirea sacosului era un privilegiu acordat de către ''basileu'' (împărat) unor anumiți [[patriarh]]i ca o favoare personală. Prima menţionare literară a acestui veşmânt se găseşte într-o scriere din secolul al XII-lea a lui [[Teodor al IV-lea (Balsamon) al Antiohiei|Balsamon]], Patriarhul Antiohiei. Începând cu secolul al XIII-lea, sacosul a început să fie purtat de toţi patriarhii, dar şi de câţiva arhiepiscopi de rang înalt. Ceilalţi episcopi au continuat să poarte felonul împodobit cu cruci (polistavrionul). După [[căderea Constantinopolului]] din 1453, sacosul a devenit un veşmânt purtat de toţi episcopii. În prezent, sacosul este purtat de toţi episcopii ortodocşi, dar şi de episcopii [[Biserici catolice răsăritene|catolici de rit bizantin]], indiferent de rang. |
| − | Sacosul este un veşmânt de forma unei tunici cu mâneci largi şi cu un model aparte de croi. Ajunge până sub genunchi iar părţile laterale se încheie cu nasturi sau | + | Sacosul este un veşmânt de forma unei tunici cu mâneci largi şi cu un model aparte de croi. Ajunge până sub genunchi, iar părţile laterale se încheie cu nasturi sau sunt prinse cu panglici înnodate. Are o formă asemănătoare cu dalmatica apuseană, preluată tot din portul bizantin. Sacosul era purtat, la început, de împărat, fiind un veşmânt imperial care simboliza tunica cu care a fost îmbrăcat Hristos când a fost judecat şi batjocorit. |
| − | Sacosul este realizat, de obicei, dintr-o ţesătură bogată de brocart şi poate avea o broderie complicată. | + | Sacosul este realizat, de obicei, dintr-o ţesătură bogată de brocart şi poate avea o broderie complicată. De obicei, pe spate se găseşte o cruce, pe care episcopul o sărută înainte de a îmbrăca sacosul. Pe spate sunt cusuţi nasturi sau găuri prin care se poate prinde [[epitrahil]]ul episcopului (mare sau mic). Prin tradiţie, de sacos sunt prinşi clopoţei, conform cu prescripţiile biblice privind veşmintele Marelui Preot (Ieşirea 28,33-34; 39,25-26). |
==Purtare== | ==Purtare== | ||
Versiunea de la data 22 ianuarie 2019 10:48
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Sacosul (din grecesul: σάκκος, “haină în formă de sac”) este un veşmânt purtat de episcopii ortodocşi în locul felonului preoţesc. Episcopul poartă sacosul atunci când slujeşte Sfânta Liturghie sau alte slujbe unde este precizat acest lucru.
Istoric
Iniţial, toţi episcopii purtau un felon similar cu cel purtat de preoţi, dar cusut sau brodat cu un model din mai multe straturi de cruci, numit polistavrion ("multe cruci"). Folosirea sacosului era un privilegiu acordat de către basileu (împărat) unor anumiți patriarhi ca o favoare personală. Prima menţionare literară a acestui veşmânt se găseşte într-o scriere din secolul al XII-lea a lui Balsamon, Patriarhul Antiohiei. Începând cu secolul al XIII-lea, sacosul a început să fie purtat de toţi patriarhii, dar şi de câţiva arhiepiscopi de rang înalt. Ceilalţi episcopi au continuat să poarte felonul împodobit cu cruci (polistavrionul). După căderea Constantinopolului din 1453, sacosul a devenit un veşmânt purtat de toţi episcopii. În prezent, sacosul este purtat de toţi episcopii ortodocşi, dar şi de episcopii catolici de rit bizantin, indiferent de rang.
Sacosul este un veşmânt de forma unei tunici cu mâneci largi şi cu un model aparte de croi. Ajunge până sub genunchi, iar părţile laterale se încheie cu nasturi sau sunt prinse cu panglici înnodate. Are o formă asemănătoare cu dalmatica apuseană, preluată tot din portul bizantin. Sacosul era purtat, la început, de împărat, fiind un veşmânt imperial care simboliza tunica cu care a fost îmbrăcat Hristos când a fost judecat şi batjocorit.
Sacosul este realizat, de obicei, dintr-o ţesătură bogată de brocart şi poate avea o broderie complicată. De obicei, pe spate se găseşte o cruce, pe care episcopul o sărută înainte de a îmbrăca sacosul. Pe spate sunt cusuţi nasturi sau găuri prin care se poate prinde epitrahilul episcopului (mare sau mic). Prin tradiţie, de sacos sunt prinşi clopoţei, conform cu prescripţiile biblice privind veşmintele Marelui Preot (Ieşirea 28,33-34; 39,25-26).
Purtare
Episcopul poartă sacosul atunci când îmbracă tot setul de veşminte prescris pentru Sfânta Liturghie, la Doxologia mare de la Utrenie, atunci când se face Priveghere de toată noaptea sau în alte ocazii când acest lucru este prescris în Tipic, ca de exemplu la scoaterea Sf. Epitaf în Sfânta şi Marea Vineri sau scoaterea crucii la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. La alte slujbe, el îmbracă mantia episcopală (greceşte: Μανδύας, mandýas, slavona veche: mantiya).
Atunci când episcopul se îmbracă, ceea ce se întâmplă în mijlocul naosului în tradiţia rusă, sacosul îi este prezentat pe o tavă. Episcopul îl binecuvintează cu amândouă mâinile, după care doi subdiaconi îl ridică pentru ca episcopul să poată săruta crucea de pe spate, îl îmbracă cu acesta şi încheie părţile laterale. Epigonatul cu care episcopul a fost îmbrăcat mai devreme este ridicat pe măsură ce sacosul este încheiat, astfel încât să rămână vizibil peste sacos. În timpul îmbrăcării sacosului, protodiaconul cădeşte şi cântă Rugăciunea sacosului:
Marii preoţi ai Tăi în slavă vor fi îmbrăcaţi şi sfinţii Tăi se vor bucura cu bucurie, întotdeauna, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Această rugăciune este identică cu aceea spusă de preot când se îmbracă cu felonul, cu excepţia faptului că în loc de "marii preoţi ai Tăi", un preot spune simplu: "preoţii Tăi".
În unele tradiţii, un episcop poate alege să slujească Liturghia "ca preot", ceea ce înseamnă că el nu se îmbracă în toate veşmintele episcopale şi nici nu foloseşte dicherul şi tricherul (lumânările liturgice). Atunci, în loc de sacos, episcopul îmbracă un felon, cu un epitrahil mic peste umeri şi epigonatul pe-o parte. În acest caz, episcopul va îmbrăca întotdeauna Panaghia (engolpionul în care este reprezentată Maica Domnului) şi va sta pe un covoraş rotund cunoscut sub numele de vultur datorită faptului că pe el este reprezentată (brodată sau imprimată) imaginea unui vultur. De asemenea, unele momente ale slujbei nu se slujesc ca atunci când este de faţă episcopul.
