Viața
Sfântul Sabin era de neam ales, provenind din una din principalele familii aristocrate din Hermopolis, și a trăit pe vremea împăratului Dioclețian. Devenise binecunoscut pentru acțiunile lui râvnitoare în favoarea creștinismului și se bucura de multă cinstire printre creștinii de acolo, așa că atunci când s-a pornit marea prigoană a lui Dioclețian împotriva creștinilor (303), el a fost printre cei dintâi căutați de oamenii împăratului. Drept pentru care a ieșit împreună cu alți șase creștini din cetate și s-au ascuns într-o căsuță, stăruind în post și rugăciune. După un timp au fost denunțați de un cerșetor pe care sfântul Sabin l-a miluit și au fost arestați și duși înaintea guvernatorului Arian, care era mai-marele cetății. Și a fost spânzurat și strujit într-atâta, încât bucăți din carnea lui cădeau la pământ, ca să-l facă să se lepede de Hristos și să jertfească idolilor. Apoi a fost ars cu făclii aprinse și în cele din urmă legat fiind de o piatră a fost aruncat în fluviu, luând în chipul acesta cununa muceniciei. După trei zile trupul său a fost găsit de creștini pe malul Nilului și l-au îngropat cu cinste, dimpreună cu piatra prin care a primit mucenicia.
Surse
- Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras
- OCA: Sabinus of Egypt
- https://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie16.htm
Note
- ↑ Cetate din Egiptul antic, devenită un centru creștin timpuriu începând cu secolul al III-lea, în timpul stăpânirii romane.