Sabelianism: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} '''Sabellianism''', also known as ''modalism'', is a heresy which states that the Father, Son and Holy Spirit are different modes or aspects of one God, rather t...) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | {{ | + | {{Îmbunătăţire}} |
| − | ''' | + | '''Sabelianismul''', cunoscut şi sub numele de ''modalism'', este o erezie care afirmă că Tatăl, Fiul şi [[Duhul Sfânt]] sunt diferite moduri sau aspecte ale unui Dumnezeu, decât trei persoane distincte. Afirmarea unitaristă a lui Dumnezeu este descrisă de obicei printr-o analogie: apa are trei stări de agregare: gheaţă, lichid şi vapori care par ca fiind substanţe diferite, deşi în realitate ele sunt formate din acelaşi compus chimic, H2O. În acelaşi fel, pentru sabelianişti şi modalişti Dumnezeu Tatăl, Hristos şi Duhul Sfânt doar par ca fiind trei persoane diferite, dar ele sunt în realitate doar manifestări diferite ale unul Dumnezeu solitar. |
| − | + | Această erezie îi este atribuitălui Sabelius, care a răspândit o dormă a acestei doctrine în Roma secolului al III-lea. [[Ipolit de Roma]], un scriitor şi [[mucenic]] creştin din perioada primară, îl cunoştea personal pe Sabelius şi îl menţionează în lucrarea sa Philosophumena (sau ''Respingerea tuturor ereziilor''). El ştia că Sabelius nu agrea teologia trinitară, He knew that Sabellius disliked Trinitarian theology, în plus el numind [[monarhianism]]ul modal ca fiind erezia lui Noetos, nu cea a lui Sabelius. Sabelianismul a fost adoptat de creştinii din Cirenaica, cărora, Dimitrie, Patriarhul Alexandriei, le-a scris scrisori împotriva acestei erezii. | |
| − | + | Conducătorul împotrivirii la sabelianism a fost [[Tertulian]], care a etichetat mişcarea cu numele de "patripassianism," de la cuvintele latineşti patris pentru "părinte" şi passus pentru "a suferi", deoarece această erezie implica faptul că Tatăl a suferit pe Cruce. Termenul a fost inventat de Tertulian în lucrarea sa ''Adversus Praxeam'', Capitolul II: "Prin aceasta, Praxeas i-a făcut diavolului un dublu serviciu la Roma: el a dat deoparte profeţia şi a căzut în erezie; el l-a ridicat pe Paraclete şi l-a răstignit pe Tatăl." (Cu toate acestea, trebuie reţinut că în acest context, acest termen este folosit ca un epitet împotriva lui Praxeas, un anti-montanist timpuriu, iar aici nu îi este aplicat sabelianismului.) | |
| − | + | Sabelius a fost excomunicat ca [[eretic]] de Papa Calixtus I în 220 D.H.. | |
| − | + | În ciuda respingerii sabelianismului de către Biserică de aproape 1800 de ani, în zilele noastre el este acceptat în principal de unele grupuri de penticostali care uneori sunt apelate cu numele de penticostalii unităţii sau penticostalii "singur Iisus". | |
| − | == | + | ==Izvoare== |
[[w:Sabellianism|Wikipedia's Sabellianism]] | [[w:Sabellianism|Wikipedia's Sabellianism]] | ||
[[Categorie:Erezii]] | [[Categorie:Erezii]] | ||
| + | |||
| + | [[en:Sabellianism]] | ||
Versiunea de la data 20 mai 2009 16:02
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Sabelianismul, cunoscut şi sub numele de modalism, este o erezie care afirmă că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt diferite moduri sau aspecte ale unui Dumnezeu, decât trei persoane distincte. Afirmarea unitaristă a lui Dumnezeu este descrisă de obicei printr-o analogie: apa are trei stări de agregare: gheaţă, lichid şi vapori care par ca fiind substanţe diferite, deşi în realitate ele sunt formate din acelaşi compus chimic, H2O. În acelaşi fel, pentru sabelianişti şi modalişti Dumnezeu Tatăl, Hristos şi Duhul Sfânt doar par ca fiind trei persoane diferite, dar ele sunt în realitate doar manifestări diferite ale unul Dumnezeu solitar.
Această erezie îi este atribuitălui Sabelius, care a răspândit o dormă a acestei doctrine în Roma secolului al III-lea. Ipolit de Roma, un scriitor şi mucenic creştin din perioada primară, îl cunoştea personal pe Sabelius şi îl menţionează în lucrarea sa Philosophumena (sau Respingerea tuturor ereziilor). El ştia că Sabelius nu agrea teologia trinitară, He knew that Sabellius disliked Trinitarian theology, în plus el numind monarhianismul modal ca fiind erezia lui Noetos, nu cea a lui Sabelius. Sabelianismul a fost adoptat de creştinii din Cirenaica, cărora, Dimitrie, Patriarhul Alexandriei, le-a scris scrisori împotriva acestei erezii.
Conducătorul împotrivirii la sabelianism a fost Tertulian, care a etichetat mişcarea cu numele de "patripassianism," de la cuvintele latineşti patris pentru "părinte" şi passus pentru "a suferi", deoarece această erezie implica faptul că Tatăl a suferit pe Cruce. Termenul a fost inventat de Tertulian în lucrarea sa Adversus Praxeam, Capitolul II: "Prin aceasta, Praxeas i-a făcut diavolului un dublu serviciu la Roma: el a dat deoparte profeţia şi a căzut în erezie; el l-a ridicat pe Paraclete şi l-a răstignit pe Tatăl." (Cu toate acestea, trebuie reţinut că în acest context, acest termen este folosit ca un epitet împotriva lui Praxeas, un anti-montanist timpuriu, iar aici nu îi este aplicat sabelianismului.)
Sabelius a fost excomunicat ca eretic de Papa Calixtus I în 220 D.H..
În ciuda respingerii sabelianismului de către Biserică de aproape 1800 de ani, în zilele noastre el este acceptat în principal de unele grupuri de penticostali care uneori sunt apelate cu numele de penticostalii unităţii sau penticostalii "singur Iisus".
