Sabelianism: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(mici reformulări, leg.ext., subîmpărțire)
 
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de un alt utilizator)
Linia 1: Linia 1:
'''Sabelianismul''', cunoscut şi sub numele de ''modalism'', este o [[erezie]] care afirmă că Tatăl, Fiul şi [[Duhul Sfânt]] sunt diferite moduri sau aspecte ale unui Dumnezeu, şi nu trei Persoane distincte. Afirmarea unitaristă a lui Dumnezeu este descrisă de obicei printr-o analogie: apa are trei stări de agregare: gheaţă, lichid şi vapori care par ca fiind substanţe diferite, deşi în realitate ele sunt formate din acelaşi compus chimic, H2O. În acelaşi fel, pentru sabelianişti şi modalişti [[Dumnezeu Tatăl]], Fiul şi Duhul Sfânt doar ar părea ca fiind trei persoane diferite, dar ele ar fi în realitate doar manifestări diferite ale unul Dumnezeu solitar.
+
'''Sabelianismul''', cunoscut şi sub numele de '''modalism''' sau '''modalism monarhianist''', este o [[erezie]] care afirmă că [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]], [[Iisus Hristos|Fiul]] şi [[Duhul Sfânt]] sunt diferite moduri sau aspecte ale unui Dumnezeu, şi nu trei Persoane distincte. Afirmarea unitaristă a lui Dumnezeu este descrisă de obicei printr-o analogie: apa are trei stări de agregare: gheaţă, lichid şi vapori care par să fie substanţe diferite, deşi în realitate ele sunt formate din acelaşi compus chimic, H2O. În acelaşi fel, pentru sabelieni şi modalişti Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt doar ar părea să fie trei Persoane diferite, fiind în realitate doar manifestări diferite ale unul Dumnezeu solitar.
  
Această erezie îi este atribuită lui Sabelius (Sabelie), care a răspândit o formă a acestei doctrine în Roma secolului al III-lea. [[Ipolit de Roma]], un scriitor şi [[mucenic]] creştin din perioada primară, îl cunoştea personal pe Sabelius şi îl menţionează în lucrarea sa ''Philosophumena'' (sau ''Respingerea tuturor ereziilor''). El ştia că Sabelius nu agrea teologia trinitară, în plus el numind [[monarhianism]]ul modal ca fiind erezia lui Noetos, nu cea a lui Sabelius. Sabelianismul a fost adoptat de creştinii din Cirenaica, cărora, Dimitrie, [[Patriarh]]ul Alexandriei, le-a scris scrisori împotriva acestei erezii.
+
==Paternitatea ereziei==
 +
Această erezie îi este atribuită lui Sabelius (Sabelie), care a răspândit o formă a acestei doctrine în Roma secolului al III-lea. [[Ipolit Romanul|Ipolit de Roma]], un scriitor şi [[mucenic]] creştin din perioada primară l-a cunoscut personal pe Sabelius şi îl menţionează în lucrarea sa ''Philosophumena'' (sau ''Respingerea tuturor ereziilor''). El ştia că Sabelius nu agrea teologia trinitară, și a numit [[monarhianism]]ul modalist erezia lui Noetos, nu a lui Sabelius.  
  
Unul din teologii lideri ai luptei impotriva sabelianismului a fost [[Tertulian]], care a etichetat mişcarea cu numele de "patripassianism," de la cuvintele latineşti ''patris'' pentru "părinte" şi [[passus]] pentru "a suferi", deoarece această erezie implica faptul că Tatăl a suferit pe [[Cruce]]. Termenul a fost inventat de Tertulian în lucrarea sa ''Adversus Praxeam'', Capitolul II: "Prin aceasta, Praxeas i-a făcut [[diavol]]ului un dublu serviciu la Roma: el a dat deoparte profeţia şi a căzut în erezie; el l-a ridicat pe Paraclete şi l-a răstignit pe Tatăl." (Cu toate acestea, trebuie reţinut că în acest context, acest termen este folosit ca un epitet împotriva lui Praxeas, un anti-montanist timpuriu, iar aici nu îi este aplicat sabelianismului.)
+
==Răspândire, combatere, condamnare==
 +
Sabelianismul a fost adoptat de unii creştini din Cirenaica, cărora Dimitrie, [[Patriarh]]ul Alexandriei, le-a scris scrisori împotriva acestei erezii.
  
Sabelius a fost excomunicat ca [[eretic]] de Papa Calixtus I în 220 D.H..
+
Unul din principalii adversari ai sabelianismului a fost [[Tertulian]], care a etichetat mişcarea cu numele de "patripassianism," de la cuvintele latineşti ''pater'' pentru "părinte" şi passus (participiu de la verbul patior, pati, passus), "a suferi", deoarece această erezie implica faptul că Tatăl a suferit pe [[Cruce]]. Termenul a fost inventat de Tertulian în lucrarea sa ''Adversus Praxeam'', Capitolul II: "Prin aceasta, Praxeas i-a făcut [[diavol]]ului un dublu serviciu la Roma: el a dat deoparte profeţia şi a căzut în erezie; el l-a ridicat pe Paraclet şi l-a răstignit pe Tatăl." (Cu toate acestea, trebuie reţinut că în acest context, acest termen este folosit ca un epitet împotriva lui Praxeas, un anti-montanist timpuriu, iar aici nu îi este aplicat sabelianismului.)
  
În ciuda respingerii sabelianismului de către Biserică de aproape 1800 de ani, în zilele noastre el este acceptat în principal de unele grupuri de penticostali care uneori sunt apelate cu numele de penticostalii unităţii sau penticostalii "singur Iisus".
+
Sabelius a fost excomunicat ca [[eretic]] de Papa Calixt I în 220 D.H..
  
==Izvoare==
+
În ciuda respingerii sabelianismului/modalismului de către Biserică de aproape 1800 de ani, în zilele noastre el este acceptat în principal de unele grupări penticostale - „[http://en.wikipedia.org/wiki/Oneness_Pentecostals Oneness Pentecostalism]” („penticostalismul unimii”) sau „[http://en.wikipedia.org/wiki/Jesus%27_Name_doctrine Jesus only]” (”numai/singur Iisus”).
[[w:Sabellianism|Wikipedia's Sabellianism]]
+
 
 +
==Surse==
 +
*en:[[w:Sabellianism|Wikipedia:Sabellianism]]
  
 
[[Categorie:Erezii]]
 
[[Categorie:Erezii]]
  
 
[[en:Sabellianism]]
 
[[en:Sabellianism]]

Versiunea curentă din 19 octombrie 2013 20:51

Sabelianismul, cunoscut şi sub numele de modalism sau modalism monarhianist, este o erezie care afirmă că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt diferite moduri sau aspecte ale unui Dumnezeu, şi nu trei Persoane distincte. Afirmarea unitaristă a lui Dumnezeu este descrisă de obicei printr-o analogie: apa are trei stări de agregare: gheaţă, lichid şi vapori care par să fie substanţe diferite, deşi în realitate ele sunt formate din acelaşi compus chimic, H2O. În acelaşi fel, pentru sabelieni şi modalişti Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt doar ar părea să fie trei Persoane diferite, fiind în realitate doar manifestări diferite ale unul Dumnezeu solitar.

Paternitatea ereziei

Această erezie îi este atribuită lui Sabelius (Sabelie), care a răspândit o formă a acestei doctrine în Roma secolului al III-lea. Ipolit de Roma, un scriitor şi mucenic creştin din perioada primară l-a cunoscut personal pe Sabelius şi îl menţionează în lucrarea sa Philosophumena (sau Respingerea tuturor ereziilor). El ştia că Sabelius nu agrea teologia trinitară, și a numit monarhianismul modalist erezia lui Noetos, nu a lui Sabelius.

Răspândire, combatere, condamnare

Sabelianismul a fost adoptat de unii creştini din Cirenaica, cărora Dimitrie, Patriarhul Alexandriei, le-a scris scrisori împotriva acestei erezii.

Unul din principalii adversari ai sabelianismului a fost Tertulian, care a etichetat mişcarea cu numele de "patripassianism," de la cuvintele latineşti pater pentru "părinte" şi passus (participiu de la verbul patior, pati, passus), "a suferi", deoarece această erezie implica faptul că Tatăl a suferit pe Cruce. Termenul a fost inventat de Tertulian în lucrarea sa Adversus Praxeam, Capitolul II: "Prin aceasta, Praxeas i-a făcut diavolului un dublu serviciu la Roma: el a dat deoparte profeţia şi a căzut în erezie; el l-a ridicat pe Paraclet şi l-a răstignit pe Tatăl." (Cu toate acestea, trebuie reţinut că în acest context, acest termen este folosit ca un epitet împotriva lui Praxeas, un anti-montanist timpuriu, iar aici nu îi este aplicat sabelianismului.)

Sabelius a fost excomunicat ca eretic de Papa Calixt I în 220 D.H..

În ciuda respingerii sabelianismului/modalismului de către Biserică de aproape 1800 de ani, în zilele noastre el este acceptat în principal de unele grupări penticostale - „Oneness Pentecostalism” („penticostalismul unimii”) sau „Jesus only” (”numai/singur Iisus”).

Surse