Modificări

Această erezie îi este atribuită lui Sabelius (Sabelie), care a răspândit o formă a acestei doctrine în Roma secolului al III-lea. [[Ipolit de Roma]], un scriitor şi [[mucenic]] creştin din perioada primară, îl cunoştea personal pe Sabelius şi îl menţionează în lucrarea sa '''SabelianismulPhilosophumena''(sau ', cunoscut şi sub numele de 'Respingerea tuturor ereziilor'modalism'', este o erezie care afirmă ). El ştia că TatălSabelius nu agrea teologia trinitară, Fiul şi în plus el numind [[Duhul Sfântmonarhianism]] sunt diferite moduri sau aspecte ale unui Dumnezeuul modal ca fiind erezia lui Noetos, decât trei persoane distinctenu cea a lui Sabelius. Afirmarea unitaristă Sabelianismul a lui Dumnezeu este descrisă fost adoptat de obicei printr-o analogie: apa are trei stări de agregare: gheaţă, lichid şi vapori care par ca fiind substanţe diferite, deşi în realitate ele sunt formate creştinii din acelaşi compus chimicCirenaica, H2O. În acelaşi felcărora, pentru sabelianişti şi modalişti Dumnezeu TatălDimitrie, Hristos şi Duhul Sfânt doar par ca fiind trei persoane diferite[[Patriarh]]ul Alexandriei, dar ele sunt în realitate doar manifestări diferite ale unul Dumnezeu solitarle-a scris scrisori împotriva acestei erezii.

Această erezie îi este atribuitălui Sabelius, care a răspândit o dormă a acestei doctrine în Roma secolului al III-lea. [[Ipolit de Roma]], un scriitor şi [[mucenic]] creştin Unul din perioada primară, îl cunoştea personal pe Sabelius şi îl menţionează în lucrarea sa Philosophumena (sau ''Respingerea tuturor ereziilor''). El ştia că Sabelius nu agrea teologia trinitară, He knew that Sabellius disliked Trinitarian theology, în plus el numind [[monarhianism]]ul modal ca fiind erezia lui Noetos, nu cea a lui Sabelius. Sabelianismul a fost adoptat de creştinii din Cirenaica, cărora, Dimitrie, Patriarhul Alexandriei, le-a scris scrisori împotriva acestei erezii. Conducătorul împotrivirii la sabelianism teologii lideri ai luptei impotriva sabelianismului a fost [[Tertulian]], care a etichetat mişcarea cu numele de "patripassianism," de la cuvintele latineşti ''patris '' pentru "părinte" şi [[passus ]] pentru "a suferi", deoarece această erezie implica faptul că Tatăl a suferit pe [[Cruce]]. Termenul a fost inventat de Tertulian în lucrarea sa ''Adversus Praxeam'', Capitolul II: "Prin aceasta, Praxeas i-a făcut diavolului [[diavol]]ului un dublu serviciu la Roma: el a dat deoparte profeţia şi a căzut în erezie; el l-a ridicat pe Paraclete şi l-a răstignit pe Tatăl." (Cu toate acestea, trebuie reţinut că în acest context, acest termen este folosit ca un epitet împotriva lui Praxeas, un anti-montanist timpuriu, iar aici nu îi este aplicat sabelianismului.)