Sărindar

Sărindarul este o rânduială de pomenire a morţilor sau viilor la patruzeci de Liturghii succesive. El poate fi individual sau de obşte. Creştinii se roagă astfel pentru iertarea păcatelor celor adormiţi sau pentru buna sporire a caselor şi familiilor credincioşilor vii.

Cum se face pomenirea?

Sărindarul individual este dat de creştini din proprie iniţiativă, fie pentru pomenirea unor adormiţi, ca o formă de rugăciune pentru iertarea păcatelor acestora, fie pentru vii, cerând binecuvântarea şi ajutorul lui Dumnezeu asupra unei persoane sau asupra unei familii. El poate cuprinde unul sau mai multe nume.

Credinciosul care doreşte să se săvârşească această pomenire la patruzeci de Liturghii succesive aduce la biserică în primul rând un pomelnic cu numele celui sau ale celor care doreşte să fie pomeniţi; mai aduce şi toate cele necesare pentru săvârşirea celor patruzeci de Sfinte Liturghii: prescuri, vin, untdelemn pentru candele, lumânări şi tămâie.

În unele locuri se obişnuieşte să se aducă şi făină, în principiu pentru facerea prescurilor pentru Liturghiile din zilele sau săptămânile următoare; uneori, la sfârşitul celor patruzeci de Liturghii, credincioşii iau făina acasă şi fac din ea nişte pâinici sau prescuri pe care le consumă întreaga familie. Acestea sunt considerate binecuvântate.

Primind pomelnicul şi ofrandele aduse de credincioşi, preotul este dator să-i pomenească pe cei pentru care se face sărindarul la patruzeci de Liturghii succesive (săvârşite fie duminica, fie şi în alte zile), la Proscomidie, scoţând miride pentru viii şi/sau morţii trecuţi în pomelnicul respectiv.

Când şi unde se dau sărindarele?

Sărindarele se pot da în principiu oricând, dar mai ales în perioadele liturgice mai importante, ca de exemplu la începutul Postului Mare sau oricând Sfânta Liturghie se săvârşeşte mai des sau zilnic. Tot din acest motiv, unii credincioşi preferă să dea sărindarele la bisericile mănăstireşti, unde Sfânta Liturghie se săvârşeşte des. Dar ele se pot da spre pomenire atât la mănăstiri cât şi la bisericile de parohie.

Încheierea sărindarelor individuale

La sfârşirea pomenirii la patruzeci de Liturghii a pomelnicului, sărindarul se „încheie” cu o rânduială specială.

La sărindarele pentru morţi

Astfel, dacă pomenirea s-a făcut pentru morţi, împreună cu ultima Liturghie se face slujba parastasului. În unele locuri unde se obişnuieşte să se facă pomenirea şi la mormânt, preotul mai poate săvârşi la mormânt rânduiala Panihidei.

Dacă cei care săvârşesc pomenirea doresc să dea atunci şi diferite lucruri de pomană (masă, pat, haine, vase sau mâncare), preotul se poate duce la casa celui care săvârşeşte pomenirea: acolo face mai întâi slujba sfinţirii mici a apei, apoi rânduiala Panihidei. Tămâiază toate lucrurile care urmează să fie date de pomană. Înainte de otpust, care marchează încheierea slujbei, preotul citeşte din Molitfelnic rugăciunea pentru împărţirea hainelor şi a celorlalte obiecte; după otpust le stropeşte cu apă sfinţită, apoi se dau se cântă “Veşnica pomenire...” pentru cel adormit, apoi încheie cu „Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri...”.

La sărindarele pentru vii

Dacă sărindarele s-au dat pentru vii, la ultima Liturghie se face şi un Tedeum de mulţumire sau se citesc rugăciunile speciale pentru diferite trebuinţe (prevăzute în Liturghier).

Când cei ce fac pomenirea doresc să împartă diferite daruri la sfârşit, iar preotul vine să facă a lucrurilor de împărţit, la slujba făcută acasă se cântă „Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit...” în loc de „Veşnica Pomenire...”, şi încheierea se face la fel ca la pomenirea pentru morţi.

La sărindarele pentru vii şi morţi

Dacă sărindarul se face atât pentru vii, cât şi pentru morţi, la slujba de acasă, după Panihidă şi „Veşnica pomenire...”, slujba nu se încheie, ci preotul dă iarăşi binecuvântarea, apoi se rostesc rugăciunile începătoare ectenia întreită pentru vii, unde se pomenesc numele celor ce au săvârşit pomenirea, apoi otpustul mic, „Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit...” şi încheierea amintită mai sus, după care binecuvintează masa.

Sărindarele de obşte

Sărindarul de obşte se face atunci când, datorită vreunui eveniment aparte (cum ar fi sfinţirea bisericii, o hirotonie, sfinţirea unei fântâni etc.) se slujeşte Sfânta Liturghie vreme de patruzeci de zile la rând. Pe pomelnice este scris atunci numele celuor care au contribuit la (re)facerea bisericii, fântânii etc.

Încheierea sărindarului de obşte

Încheierea sărindarului de obşte se face la biserica sau fântâna care au fost sfinţite. Atunci preotul binecuvintează toate bucatele aduse de credincioşi pentru agapă (masa frăţească de la sfârşit), stropindu-le cu apă sfinţită; se săvârşeşte aceeaşi slujbă ca şi la încheierea sărindarului individual.

Este potrivit ca la orice slujbă de încheierea a sărindarului preotul să rostească un cuvânt de învăţătură.

Sursa

• Tipic bisericesc, ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003, pp. 251-253.