Sărindar: Diferență între versiuni
(ortografie) |
Oql (Discuție | contribuții) m (Actualizare link-uri. Corectare diacritice.) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Sărindarul''' (din gr. σαραντάρι, ''sarandari''; în gr. σάραντα înseamnă | + | '''Sărindarul''' (din gr. σαραντάρι, ''sarandari''; în gr. σάραντα înseamnă ''patruzeci'') este o rânduială de pomenire a morților sau viilor la patruzeci de [[Sfânta Liturghie|Liturghii]] succesive. El poate fi individual sau de obște. Creștinii se roagă astfel pentru iertarea păcatelor celor adormiți sau pentru buna sporire a caselor și familiilor credincioșilor vii. |
==Cum se face pomenirea?== | ==Cum se face pomenirea?== | ||
| − | Sărindarul individual este dat de | + | Sărindarul individual este dat de creștini din proprie inițiativă, fie pentru pomenirea unor adormiți, ca o formă de rugăciune pentru iertarea păcatelor acestora, fie pentru vii, cerând binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu asupra unei persoane sau asupra unei familii. El poate cuprinde unul sau mai multe nume. |
| − | Credinciosul care | + | Credinciosul care dorește să se săvârșească această pomenire la patruzeci de Liturghii succesive aduce la biserică în primul rând un [[pomelnic]] cu numele celui (sau ale celor) care dorește să fie pomenit; mai aduce și toate cele necesare pentru săvârșirea celor patruzeci de Sfinte Liturghii: [[prescură|prescuri]], vin, untdelemn pentru [[candelă|candele]], [[lumânare|lumânări]] și [[tămâie]]. |
| − | În unele locuri se | + | În unele locuri se obișnuiește să se aducă și diferite prinoase (ofrande) precum făină, grâu, zahăr, mirodenii și alte lucruri necesare pregătirii colivelor și, poate (în cazul făinii) a prescurilor pentru Liturghiile din zilele sau săptămânile următoare; uneori, la sfârșitul celor patruzeci de Liturghii, credincioșii iau făina acasă și fac din ea niște pâinici sau prescuri pe care le consumă întreaga familie. Acestea sunt considerate binecuvântate. |
| − | [[Image:Disc.jpg|thumb|right|Cinstitele Daruri pe sfântul [[disc]], cu [[miride]]le împrejur]] Primind pomelnicul | + | [[Image:Disc.jpg|thumb|right|Cinstitele Daruri pe sfântul [[disc]], cu [[miride]]le împrejur]] Primind pomelnicul și ofrandele aduse de credincioși, [[preot]]ul este dator să-i pomenească pe cei pentru care se face sărindarul la patruzeci de Liturghii succesive (săvârșite fie duminica, fie și în alte zile), la [[Proscomidia|Proscomidie]], scoțând [[miride]] pentru viii și/sau morții trecuți în pomelnicul respectiv. Pomelnicele pentru cei adormiți mai sunt citite și la slujba [[Litia|Litiei]] pentru cei adormiți (sâmbăta sau, în posturi, în orice zi). |
| − | Se cuvine ca, pe cât posibil, | + | Se cuvine ca, pe cât posibil, credincioșii care fac, precum și cei pentru care se face pomenirea (în cazul viilor) să participe la toate slujbele la care se face pomenirea. |
| − | ==Când | + | ==Când și unde se dau sărindarele?== |
| − | + | Sărindarele se pot da în principiu oricând, dar mai ales în perioadele liturgice mai importante, ca de exemplu la începutul [[Postul mare|Postului mare]] sau oricând Sfânta Liturghie se săvârșește mai des sau zilnic. Tot din acest motiv, unii credincioși preferă să dea sărindarele la bisericile mănăstirești, unde Sfânta Liturghie se săvârșește des. Dar ele se pot da spre pomenire atât la [[mănăstire|mănăstiri]] cât și la bisericile de [[parohie]]. | |
| − | Sărindarele se pot da în principiu oricând, dar mai ales în perioadele liturgice mai importante, ca de exemplu la începutul [[Postul | ||
==Încheierea sărindarelor individuale== | ==Încheierea sărindarelor individuale== | ||
| + | La sfârșirea pomenirii la patruzeci de Liturghii a pomelnicului, sărindarul se „încheie” sau se „dezleagă” cu o rânduială specială. | ||
| − | La | + | ===La sărindarele pentru morți=== |
| + | Astfel, dacă pomenirea s-a făcut pentru morți, împreună cu ultima Liturghie se face slujba [[parastas]]ului. În unele locuri unde se obișnuiește să se facă pomenirea și la mormânt, preotul mai poate săvârși la mormânt rânduiala [[parastas|Panihidei]]. | ||
| − | + | Dacă cei care săvârșesc pomenirea doresc să dea atunci și diferite lucruri de pomană (masă, pat, haine, vase sau mâncare), [[preot]]ul se poate duce la casa celui care săvârșește pomenirea: acolo face mai întâi slujba [[Sfeștanie|sfințirii mici a apei]], apoi rânduiala Panihidei. Tămâiază toate lucrurile care urmează să fie date de pomană. Înainte de [[Otpustul|otpust]], care marchează încheierea slujbei, preotul citește din [[Molitfelnic]] rugăciunea pentru împărțirea hainelor și a celorlalte obiecte; după otpust le stropește cu apă sfințită, apoi se dau, se cântă „Veșnica pomenire...” pentru cel adormit, apoi încheie cu „Pentru rugăciunile sfinților părinților noștri...”. | |
| − | |||
| − | |||
| − | Dacă cei care | ||
===La sărindarele pentru vii=== | ===La sărindarele pentru vii=== | ||
| + | Dacă sărindarele s-au dat pentru vii, la ultima Liturghie se face și un [[Tedeum]] de mulțumire sau se citesc rugăciunile speciale pentru diferite trebuințe (prevăzute în [[Liturghier]]). | ||
| − | + | Când cei ce fac pomenirea doresc să împartă diferite daruri la sfârșit, iar [[preot]]ul vine să facă a lucrurilor de împărțit, la slujba făcută acasă se cântă „Bogații au sărăcit și au flămânzit...” în loc de „Veșnica Pomenire...”, și încheierea se face la fel ca la pomenirea pentru morți. | |
| − | |||
| − | Când cei ce fac pomenirea doresc să împartă diferite daruri la | ||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | + | ===La sărindarele pentru vii și morți=== | |
| + | Dacă sărindarul se face atât pentru vii, cât și pentru morți, la slujba de acasă, după Panihidă și „Veșnica pomenire...”, slujba nu se încheie, ci preotul dă iarăși binecuvântarea, apoi se rostesc rugăciunile începătoare [[ectenie|ectenia]] întreită pentru vii, unde se pomenesc numele celor ce au săvârșit pomenirea, apoi otpustul mic, „Bogații au sărăcit și au flămânzit...” și încheierea amintită mai sus, după care binecuvintează masa. | ||
| − | == | + | ==Sărindarele de obște== |
| + | Sărindarul de obște se face atunci când, datorită vreunui eveniment aparte (cum ar fi sfințirea bisericii, o [[hirotonie]], sfințirea unei fântâni etc.) se slujește Sfânta Liturghie vreme de patruzeci de zile la rând. Pe pomelnice este scris atunci numele celor care au contribuit la (re)facerea bisericii, fântânii etc. | ||
| − | Încheierea sărindarului de | + | ===Încheierea sărindarului de obște=== |
| + | Încheierea sărindarului de obște se face la biserica sau fântâna care au fost sfințite. Atunci preotul binecuvintează toate bucatele aduse de credincioși pentru agapă (masa frățească de la sfârșit), stropindu-le cu apă sfințită; se săvârșește aceeași slujbă ca și la încheierea sărindarului individual. | ||
| − | Este potrivit ca la orice slujbă de încheierea a sărindarului preotul să rostească un cuvânt de | + | Este potrivit ca la orice slujbă de încheierea a sărindarului preotul să rostească un cuvânt de învățătură. |
==Sursa== | ==Sursa== | ||
| Linia 51: | Linia 45: | ||
==Legături externe== | ==Legături externe== | ||
| − | *[http://www.schituldarvari.ro/blog/?p=353 Despre sărindare], pe blogul Schitului Darvari din | + | *[http://www.schituldarvari.ro/blog/?p=353 Despre sărindare], pe blogul Schitului Darvari din București. |
| − | |||
*[http://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/sarindarele-96771.html Sărindarele], pe crestinortodox.ro | *[http://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/sarindarele-96771.html Sărindarele], pe crestinortodox.ro | ||
[[Categorie:Liturgică]] | [[Categorie:Liturgică]] | ||
Versiunea curentă din 30 septembrie 2016 09:36
Sărindarul (din gr. σαραντάρι, sarandari; în gr. σάραντα înseamnă patruzeci) este o rânduială de pomenire a morților sau viilor la patruzeci de Liturghii succesive. El poate fi individual sau de obște. Creștinii se roagă astfel pentru iertarea păcatelor celor adormiți sau pentru buna sporire a caselor și familiilor credincioșilor vii.
Cuprins
Cum se face pomenirea?
Sărindarul individual este dat de creștini din proprie inițiativă, fie pentru pomenirea unor adormiți, ca o formă de rugăciune pentru iertarea păcatelor acestora, fie pentru vii, cerând binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu asupra unei persoane sau asupra unei familii. El poate cuprinde unul sau mai multe nume.
Credinciosul care dorește să se săvârșească această pomenire la patruzeci de Liturghii succesive aduce la biserică în primul rând un pomelnic cu numele celui (sau ale celor) care dorește să fie pomenit; mai aduce și toate cele necesare pentru săvârșirea celor patruzeci de Sfinte Liturghii: prescuri, vin, untdelemn pentru candele, lumânări și tămâie.
În unele locuri se obișnuiește să se aducă și diferite prinoase (ofrande) precum făină, grâu, zahăr, mirodenii și alte lucruri necesare pregătirii colivelor și, poate (în cazul făinii) a prescurilor pentru Liturghiile din zilele sau săptămânile următoare; uneori, la sfârșitul celor patruzeci de Liturghii, credincioșii iau făina acasă și fac din ea niște pâinici sau prescuri pe care le consumă întreaga familie. Acestea sunt considerate binecuvântate.
Primind pomelnicul și ofrandele aduse de credincioși, preotul este dator să-i pomenească pe cei pentru care se face sărindarul la patruzeci de Liturghii succesive (săvârșite fie duminica, fie și în alte zile), la Proscomidie, scoțând miride pentru viii și/sau morții trecuți în pomelnicul respectiv. Pomelnicele pentru cei adormiți mai sunt citite și la slujba Litiei pentru cei adormiți (sâmbăta sau, în posturi, în orice zi).
Se cuvine ca, pe cât posibil, credincioșii care fac, precum și cei pentru care se face pomenirea (în cazul viilor) să participe la toate slujbele la care se face pomenirea.
Când și unde se dau sărindarele?
Sărindarele se pot da în principiu oricând, dar mai ales în perioadele liturgice mai importante, ca de exemplu la începutul Postului mare sau oricând Sfânta Liturghie se săvârșește mai des sau zilnic. Tot din acest motiv, unii credincioși preferă să dea sărindarele la bisericile mănăstirești, unde Sfânta Liturghie se săvârșește des. Dar ele se pot da spre pomenire atât la mănăstiri cât și la bisericile de parohie.
Încheierea sărindarelor individuale
La sfârșirea pomenirii la patruzeci de Liturghii a pomelnicului, sărindarul se „încheie” sau se „dezleagă” cu o rânduială specială.
La sărindarele pentru morți
Astfel, dacă pomenirea s-a făcut pentru morți, împreună cu ultima Liturghie se face slujba parastasului. În unele locuri unde se obișnuiește să se facă pomenirea și la mormânt, preotul mai poate săvârși la mormânt rânduiala Panihidei.
Dacă cei care săvârșesc pomenirea doresc să dea atunci și diferite lucruri de pomană (masă, pat, haine, vase sau mâncare), preotul se poate duce la casa celui care săvârșește pomenirea: acolo face mai întâi slujba sfințirii mici a apei, apoi rânduiala Panihidei. Tămâiază toate lucrurile care urmează să fie date de pomană. Înainte de otpust, care marchează încheierea slujbei, preotul citește din Molitfelnic rugăciunea pentru împărțirea hainelor și a celorlalte obiecte; după otpust le stropește cu apă sfințită, apoi se dau, se cântă „Veșnica pomenire...” pentru cel adormit, apoi încheie cu „Pentru rugăciunile sfinților părinților noștri...”.
La sărindarele pentru vii
Dacă sărindarele s-au dat pentru vii, la ultima Liturghie se face și un Tedeum de mulțumire sau se citesc rugăciunile speciale pentru diferite trebuințe (prevăzute în Liturghier).
Când cei ce fac pomenirea doresc să împartă diferite daruri la sfârșit, iar preotul vine să facă a lucrurilor de împărțit, la slujba făcută acasă se cântă „Bogații au sărăcit și au flămânzit...” în loc de „Veșnica Pomenire...”, și încheierea se face la fel ca la pomenirea pentru morți.
La sărindarele pentru vii și morți
Dacă sărindarul se face atât pentru vii, cât și pentru morți, la slujba de acasă, după Panihidă și „Veșnica pomenire...”, slujba nu se încheie, ci preotul dă iarăși binecuvântarea, apoi se rostesc rugăciunile începătoare ectenia întreită pentru vii, unde se pomenesc numele celor ce au săvârșit pomenirea, apoi otpustul mic, „Bogații au sărăcit și au flămânzit...” și încheierea amintită mai sus, după care binecuvintează masa.
Sărindarele de obște
Sărindarul de obște se face atunci când, datorită vreunui eveniment aparte (cum ar fi sfințirea bisericii, o hirotonie, sfințirea unei fântâni etc.) se slujește Sfânta Liturghie vreme de patruzeci de zile la rând. Pe pomelnice este scris atunci numele celor care au contribuit la (re)facerea bisericii, fântânii etc.
Încheierea sărindarului de obște
Încheierea sărindarului de obște se face la biserica sau fântâna care au fost sfințite. Atunci preotul binecuvintează toate bucatele aduse de credincioși pentru agapă (masa frățească de la sfârșit), stropindu-le cu apă sfințită; se săvârșește aceeași slujbă ca și la încheierea sărindarului individual.
Este potrivit ca la orice slujbă de încheierea a sărindarului preotul să rostească un cuvânt de învățătură.
Sursa
- Tipic bisericesc, ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003, pp. 251-253.
Legături externe
- Despre sărindare, pe blogul Schitului Darvari din București.
- Sărindarele, pe crestinortodox.ro
