Sărăcia

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Sărăcia este starea de a nu avea bunuri, adesea asociată cu nevoia, nedreptatea şi cu lipsa de resurse în circumstanţe foarte variate. Pentru unii, sărăcia este un termen subiectiv şi comparativ;

Nivelul sărăciei

Nivelul de sărăcie a scăzut, potrivit Băncii Mondiale, de la 42 la 25 % între 1990-2005,[1] iar un raport ONU arată că procentul persoanelor din ţările în curs de dezvoltare care trăiesc cu mai puţin de 1,25 dolari pe zi a scăzut de la 45% în 1990 la 27% în 2005.[2] Un raport al Băncii Asiatice de Dezvoltare arată că 1,85 miliarde de oameni trăiesc cu mai puţin de doi dolari pe zi, relevă. Potrivit aceleiaşi surse, numărul celor ce trăiesc într-o extremă sărăcie - cu mai puţin de un dolar pe zi - este estimat la 621 milioane. Aproape 93 la sută din cele 621 milioane de oameni ce trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi s-au aflat, în 2003, în India (327 milioane), China (173 milioane) şi ţările din Asia de Sud.[3] Secretarul general ONU arată că aproape un sfert din populaţia lumii trăieşte sub pragul sărăciei, un miliard de persoane nu au acces la apă potabilă şi 2,5 miliarde nu au acces la servicii igienice de bază. Un miliard de persoane suferă de foame, iar planeta va avea curând nouă miliarde de locuitori. Aproximativ 70 de miliarde de copii nu merg la şcoală.[4] Peste un miliard de locuitori ai planetei suferă de foame din cauza crizei economice şi creşterii preţurilor la alimente în ultimii trei ani, a declarat directorul general al Organizaţiei ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), Jacques Diouf. Din cei un miliard de oameni care suferă de foame, 642 de milioane trăiesc în Asia - Pacific, 265 de milioane în Africa, 42 de milioane în America Latină şi Caraibe şi 15 milioane în ţările dezvoltate.Africa este în continuare continentul cel mai afectat de foamete.În ţările în curs de dezvoltare, familiile cheltuiesc până la 50 la sută din venituri pe alimente, comparativ cu 20 la sută în ţările dezvoltate.[5]

Femeile, mai expuse la sărăcie

Statisticile arată, potrivit organizaţiei internaţionale Unifem.org că femeile reprezintă 70% dintre săracii lumii, ele sunt expuse riscului sărăciei şi al înfometării mult mai mult decât bărbaţii, din cauza discriminărilor care se produc la toate nivelurile, în ţări bogate, dar şi în ţări sărace. Opt din zece femei angajate în Africa sub-Shariana şi Asia de Sud, sunt considerate a fi vulnerabile în faţa crizei financiare, arată Unifem. În ţările aflate în curs de dezvoltare, femeile care lucrează în fabrici ce produc pentru export, riscă să îşi piardă job-urile, în condiţiile în care criza loveşte fără milă în economie. În ţările dezvoltate, foarte afectate de efectele crizei sunt femeile imigrante, care lucrează de cele mai multe ori la negru şi pentru salarii mici.[6]Femeile din Uniunea Europeană câştigă în medie cu 20% mai puţin decât bărbaţii, pentru aceeaşi muncă, astfel că ajung să ia şi pensii mai mici, iar 35% dintre cele care au trecut de 65 de ani trăiesc în sărăcie (bărbaţii de aceeaşi vârstă având acelaşi risc în proporţie de 16%), potrivit experţilor europeni care au participat la o audiere în Parlamentul European.De asemenea, comparativ cu bărbaţii, femeile sunt de patru ori mai frecvent angajate cu normă parţială, au contracte pe durată determinată sau sunt nevoite să lucreze fără contract, riscul de a nu-şi găsi loc de muncă fiind mai mare în randul lor.[7]

Sărăcia în Europa

Însă, până atunci, datele sunt alarmante. Potrivit statisticilor Eurostat, nu mai puţin de 81 de milioane de persoane (adică 16,5 la sută din populaţia Uniunii) se confruntau cu riscul sărăciei, în 2008. Aceste persoane, care trăiesc în principal în Letonia, România şi Bulgaria, aveau un venit situat sub pragul lor naţional al sărăciei, luând în calcul inclusiv ajutoarele sociale. Dar sărăcia atinge şi ţările "mari" ale Uniunii, potrivit raportului Eurostat, intitulat "Venit şi condiţii de viaţă în Europa". Astfel, Franţa înregistra 7,9 milioane de persoane (13,1 la sută din populaţia sa) ameninţate de sărăcie. În Germania, nivelul persoanelor ameninţate de sărăcie este de 15,2 la sută. În Spania, acesta este de 19,6 la sută, în Italia - de 18,7 la sută, iar în Marea Britanie - de 18,8 la sută.

În plus, 42 de milioane de europeni, reprezentând 8,5 la sută din populaţia Uniunii, se aflau, în 2008, în situaţia unor lipsuri materiale grave, condiţiile lor de trai fiind limitate de o lipsă a resurselor, astfel încât acestea nu erau în măsură să îşi achite facturile, să îşi încălzească în mod corect locuinţele, să îşi cumpere o maşină sau un telefon etc.

De asemenea, 34 de milioane de europeni, adică 9 la sută din populaţie, trăiau, în 2008, în gospodării în care adulţii, cu vârste între 18 şi 59 de ani (în afară de studenţi), şi-au utilizat în proporţie de mai puţin de 20 la sută potenţialul total de a avea un loc de muncă, în cursul anului.

În total, aproximativ 116 milioane de europeni (23,6 la sută din populaţie) se subsumează cel puţin unuia dintre aceste criterii (risc de sărăcie după prestaţii sociale, privaţiune materială gravă, apartenenţa la o gospodărie cu o intensitate foarte slabă a muncii).

În Bulgaria, 45 la sută din populaţia ţării se află în această situaţie. Iar aproximativ şapte milioane de europeni (1,4 la sută din populaţia Uniunii) se încadrează, în acelaşi timp, în cele trei criterii de sărăcie şi excludere socială, mai ales în Bulgaria (4,5 la sută din populaţie), Ungaria (2,7 la sută) şi România (2,4 la sută).[8]

Cauzele sărăciei

1)Lenea severă care constă în refuzul de a munci. (căci există şi leneşi care muncesc[9])

a) Somnul reprezintă o manifestare tipică a lenei. Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii, şi te vei sătura de pâine.[10], spune Solomon. Aţipirea te face să porţi zdrenţe, avertizează Solomon.[11]Lenea te cufundă într-un somn adânc, şi sufletul molatic sufere de foame, adaugă el.[12]. Acelaşi înţelept îl mustră pe leneş cu aceste cuvinte: Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!... Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.[13]

b) O altă manifestare a lenei este refuzul de a munci cu mâinile. Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile./Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgârcenie.[14] Apostolul Pavel îndeamnă:,, să faceţi fiecare cele ale sale şi să lucraţi cu mâinile voastre precum v-am dat poruncă.[15]

c) O altă manifestare tipică a leneşului este exagerarea dificultăţii muncii:Leneşul zice: ,,Afară este un leu, care m-ar putea ucide pe uliţă!`[16]

d) Dorinţele leneşului rămân neîmplinite: Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură, spune Solomon.[17] Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!,[18] adaugă el. Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile./Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgârcenie.[19], încheie acelaşi Solomon.

2. Fudulia. Mai bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă, decât să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca, avertizează Solomon.[20]

3. Lipsa de minte care se manifestă prin alergarea după lucruri de nimic. Alergarea după lucruri de nimic duce la sărăcie, după cum ne încredinţează Solomon:Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie.[21] Iar acela este un om fără minte: Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.[22]

4. Lăcomia de băutură şi mâncare:,,Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne./Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe, avertizează Solomon.[23]

5. Ignorarea certării (mustrării) părinţilor: Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste, avertizează Solomon[24]

6. Un conducător sărac şi asupritor al celor obijduiţi (năpăstuiţi, oropsiţi):Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi, este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine, învaţă Solomon[25]

Există unele lucruri care duc la lipsă:

1. Iubirea de petreceri:”Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte, atrage atenţia Solomon.[26]

2. Vorba multă: Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă, învaţă înţeleptul împărat[27]

3.Munca grăbită: Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă, învaţă Solomon[28]

4. Răutatea poate fi pedepsită de Dumnezeu prin trimiterea lipsei: Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă.[29] şi Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă.[30] Dumnezeu poate trimite foamete prin oprirea ploilor şi trimiterea de boli recoltelor, aşa cum vedem în cartea proorocului Amos.[31]

5. Pizma (zgârcenia) însoţită de dorinţa de îmbogăţire grabnică. Un om pizmaş (zgârcit în unele ediţii ale Bibliei- ESV) se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el.[32]

Săracia cu duhul sau smerenia

Să fii sărac cu duhul înseamnă să fii smerit, să recunoaşti faptul că nimeni nu are ceva ce să nu fi primit de la Dumnezeu, înseamnă să fii lipsit de orice mândrie, înseamnă să nu te încrezi în puterile şi gândirea proprii, înseamnă să fii eliberat de toate "fanteziile goale" din propria inimă. Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat. ( Romani 1:21).

Această sărăcie binecuvântată este numită spirituală în Evanghelia Sfântului Matei pentru că este o atitudine a minţii şi inimii, o convingere a sufletului. Este starea omului de totală golire şi deschidere către Dumnezeu, în principal în relaţia cu lucrarea Duhului.

Săracia de bun-voie, punct de plecare în viaţa monahală

În Evanghelia după Matei (13:44) Hristos sugerează că cine îşi va vinde toate bunurile va primi în schimb Împărăţia Cerurilor. Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. Hristos este cel care a spus că sărăcia de bună-voie este punctul de plecare pentru o viaţă monahală. Sărăcia nu este scopul ci punctul de plecare al vieţii monahale şi ascetice.


În Matei (19:21), Domnul nostru le cere bogaţilor care afirmau că ţin toate poruncile: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.

Note

Legături externe

Acest articol face parte din seria
Spiritualitate Ortodoxă
Sfintele Taine Botezul | Mirungerea | Sf. Împărtășanie | Spovedania | Căsătoria | Preoția | Sf. Maslu
Starea omului Păcatul | Patima | Virtutea | Raiul | Iadul
Păcate Păcate strigătoare la cer | Păcate împotriva Duhului Sfânt | Păcate capitale | Alte păcate
Virtuți teologiceCredința | Nădejdea | Iubirea | moraleÎnțelepciunea | Smerenia | Răbdarea | Stăruința în bine | Prietenia | Iertarea | Blândețea | Pacea | Mila | Dreptatea | Hărnicia
Etapele vieții duhovnicești Despătimirea (Curățirea | Contemplația (Theoria) | Îndumnezeirea (Theosis)
Isihasm Trezvia (Nepsis) | Pocăința (Metanoia) | Isihia | Discernământul | Mintea (Nous)
Asceza Fecioria | Ascultarea | Statornicia | Postul | Sărăcia | Monahismul
Rugăciunea Închinarea (latreia) | Cinstirea (doulia) | Pravila de rugăciune | Rugăciunea lui Iisus | Sf. Moaște | Semnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți Părinții apostolici | Părinții pustiei | Părinții capadocieni | Filocalia | Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă