Modificări

Creştinismul a luptat de la bun început pentru reducerea sărăciei. În Vechiul Testament există numeroase îndemnuri de a nu nedreptăţi săracii la judecată<ref>Exod23.3,6, Deut24.14, Iov 34.19</ref>, de a-i plăti înainte de apusul soarelui<ref>Deut24.15</ref>, de a practica o zălogire miloasă<ref>Deut24.13, Iov24.9</ref> numeroase măsuri de combatere a sărăciei(d.e. lăsarea unui colţ de câmp nesecerat pentru sărac şi străin, a nu strânge spicele şi strugurii după primul secerat, respectiv cules, lăsându-i pentru sărac şi străin, lăsarea roadelor ogorului, viei şi măslinilor din anul al şaptelea săracilor<ref>Exod23.11, Lev19.10, Lev23.22, </ref>; aflăm de asemenea că ,, vor fi mereu săraci în ţară"<ref>Deut15.11</ref> de aceea fiind dată porunca de a lupta împotriva sărăciei<ref>Deut 15.4</ref>, adică de a nu ne împietri inima, ci a ne deschide mâna faţă de cel sărac şi lipsit, atât prin împrumuturi cât şi prin milostiviri, fără părere de rău.<ref>Deut 15.7,11</ref> [[Iisus Hristos|Hristos]] şi apostolii adunau bani pentru ajutorarea săracilor. <ref>Mt26.9, Mc14.5</ref> Zaheu, mai-marele vameşilor este lăudat de Iisus pentru că a decis să dea împătrit celor pe care-i nedreptăţise iar jumătate de avere să o dea săracilor. Iisus spune despre el că a adus [[mântuirea|mântuire]] întregii sale case prin acest gest al său.<ref>Lc19.8</ref> Tot Iisus ne îndeamnă ca atunci când dăm un ospăţ să chemăm pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi căci aceştia nu ne pot răsplăti, urmând ca adevărata răsplată să ne fie dată la [[învierea]] celor neprihăniţi.<ref>Lc14.21</ref> [[Mila]] este una [[virtuţi]]le creştine cardinale alături de [[iubirea|iubire]], [[credinţa|credinţă]], [[nădejdea|nădejde]], [[înţelepciunea|înţelepciune]], [[smerenia|smerenie]], [[blândeţea|blândeţe]], [[pacea|pace]], [[dreptatea|dreptate]] şi [[hărnicia|hărnicie]].