Rusificare: Diferență între versiuni
m (→Legături externe) |
m |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | '''Rusificarea''' se referă la încercările de a aduce viața bisericească ne-rusească în conformitate cu un standard distinct stabilit al tradiției [[Biserica Ortodoxă Rusă|ortodoxe ruse]]. Manifestările ei uzuale se manifestă în termeni de limbaj, în special în folosirea [[slavona veche|slavonei vechi]] ca limbaj liturgic, dar și în alte obiceiuri liturgice cum ar fi [[muzica bisericească]], [[veșminte]]le sau [[tipic]]ul. | |
| − | + | În unele privințe, rusificarea copiază elenizarea minorităților ne-grecești ale căror biserici au intrat sub un control mult mai direct al [[Patriarhia Ecumenică|Patriarhiei Ecumenice]] în timpul perioadei otomane (secolele al XV-lea - al XX-lea), iar substratul ei filozofic este adesea asociat cu pretențiile mesianice ale Moscovei de [[A Treia Romă]]. | |
| − | În unele | ||
| − | + | Rusificarea era o politică oficială a Imperiului Țarist cu scopul de a asimila minoritățile în cultura rusă. Situația politică s-a oglindit în viața bisericească prin aceea că administrația centrală a bisericii din Moscova a început să-și exercite controlul asupra fostelor biserici autonome care aveau tradiții ne-rusești, cum ar fi Bisericile din [[Biserica Ortodoxă a Georgiei|Georgia]] și [[Biserica Ortodoxă a Estoniei|Estonia]]. | |
| − | Rusificarea era o politică oficială a Imperiului | ||
| − | În [[diaspora]] rusă, | + | În [[diaspora]] rusă, tendințele de rusificare s-au manifestat asupra foștilor [[uniți]] de origine carpato-rusă (ale căror obiceiuri proveneau de la [[Constantinopol]], de a cărei [[eparhie]] aparțineau înainte de unirea din secolul al XVI-lea) care au fost acceptați în ortodoxia rusă, în special în [[OCA|Mitropolia rusă]] din America de Nord (OCA). La acea vreme, nefiind în măsură să stabilească ce obiceiuri fuseseră adoptate în timpul perioadei unirii cu [[Biserica Romano-Catolică]] și care erau cele autentice de dinainte de uniație, adesea oamenii bisericii au presupus că diferențele față de practica rusă erau consecința influenței latine și au renunțat la ele în favoarea obiceiurilor rusești. |
| − | Frica de rusificare a fost unul din motivele | + | Frica de rusificare a fost unul din motivele înființării [[Eparhia Ortodoxă Carpato-Rusă Americană|Eparhiei Ortodoxe Carpato-Rusă Americană]], sub omoforul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]], odată cu al doilea val de uniți întorși la ortodoxie. Deoarece Constantinopolul le-a permis acestora să-și păstreze obiceiurile distincte, noua eparhie a fost formată în afara Mitropoliei ruse existente. De asemenea, rusificarea avut un rol de jucat în înființarea [[Biserica Ortodoxă Ucraineană din SUA|Bisericii Ortodoxe Ucraineane din SUA]]. |
==Legături externe== | ==Legături externe== | ||
Versiunea curentă din 13 iunie 2020 04:40
Rusificarea se referă la încercările de a aduce viața bisericească ne-rusească în conformitate cu un standard distinct stabilit al tradiției ortodoxe ruse. Manifestările ei uzuale se manifestă în termeni de limbaj, în special în folosirea slavonei vechi ca limbaj liturgic, dar și în alte obiceiuri liturgice cum ar fi muzica bisericească, veșmintele sau tipicul.
În unele privințe, rusificarea copiază elenizarea minorităților ne-grecești ale căror biserici au intrat sub un control mult mai direct al Patriarhiei Ecumenice în timpul perioadei otomane (secolele al XV-lea - al XX-lea), iar substratul ei filozofic este adesea asociat cu pretențiile mesianice ale Moscovei de A Treia Romă.
Rusificarea era o politică oficială a Imperiului Țarist cu scopul de a asimila minoritățile în cultura rusă. Situația politică s-a oglindit în viața bisericească prin aceea că administrația centrală a bisericii din Moscova a început să-și exercite controlul asupra fostelor biserici autonome care aveau tradiții ne-rusești, cum ar fi Bisericile din Georgia și Estonia.
În diaspora rusă, tendințele de rusificare s-au manifestat asupra foștilor uniți de origine carpato-rusă (ale căror obiceiuri proveneau de la Constantinopol, de a cărei eparhie aparțineau înainte de unirea din secolul al XVI-lea) care au fost acceptați în ortodoxia rusă, în special în Mitropolia rusă din America de Nord (OCA). La acea vreme, nefiind în măsură să stabilească ce obiceiuri fuseseră adoptate în timpul perioadei unirii cu Biserica Romano-Catolică și care erau cele autentice de dinainte de uniație, adesea oamenii bisericii au presupus că diferențele față de practica rusă erau consecința influenței latine și au renunțat la ele în favoarea obiceiurilor rusești.
Frica de rusificare a fost unul din motivele înființării Eparhiei Ortodoxe Carpato-Rusă Americană, sub omoforul Constantinopolului, odată cu al doilea val de uniți întorși la ortodoxie. Deoarece Constantinopolul le-a permis acestora să-și păstreze obiceiurile distincte, noua eparhie a fost formată în afara Mitropoliei ruse existente. De asemenea, rusificarea avut un rol de jucat în înființarea Bisericii Ortodoxe Ucraineane din SUA.
Legături externe
- Russification at Wikipedia
