Rusificare: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} '''''Russification''''' refers to the attempt to bring non-Russian church life into conformity with a perceived standard established in the [[Church of Russia|Russia...)
 
m (Legături externe)
(Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
'''''Russification''''' refers to the attempt to bring non-Russian church life into conformity with a perceived standard established in the [[Church of Russia|Russian Orthodox]] tradition. Its usual manifestation is in terms of language, particularly the liturgical use of [[Church Slavonic]], but also in other liturgical customs, such as [[church music]], [[vestments]] or [[typikon]].
+
'''''Rusificarea''''' se referă la încercările de a aduce viaţa bisericească ne-rusească în conformitate cu un standard distinct stabilit al tradiţiei [[Biserica Ortodoxă Rusă|rusă ortodoxă]]. Manifestările ei uzuale se manifestă în termeni de limbaj, în special în folosirea [[slavona veche|slavonei vechi]] ca limbaj liturgic, dar şi în alte obiceiuri liturgice cum ar fi [[muzica bisericească]], [[veşminte]]le sau [[tipic]]ul.
 +
În unele privinţe, rusificarea este copiază elenizarea minorităţilor ne-greceşti ale căror biserici au intrat sub un control mult mai direct al [[Patriarhia Ecumenică|Patriarhiei Ecumenice]] în timpul perioadei otomane (secolele al XV-lea - al XX-lea) iar substratul ei filozofic este adesea asociat cu pretenţiile mesianice ale Moscovei de [[A Treia Romă]].
  
In some respects, Russification mirrors the [[Hellenization]] of the non-Greek minorities whose [[church]]es came more directly under the control of the [[Ecumenical Patriarchate]] during the Ottoman period (15th-20th centuries), and its philosophical undergirding is frequently associated with the often Messianic notion of Moscow as the [[Third Rome]].
+
==Fundal==
 +
Rusificarea era o politică oficială a Imperiului Ţarist cu scopul de a asimila minorităţile în cultura rusă. Situaţia politică s-a oglindit în viaţa bisericească prin aceea că administraţia centrală a bisericii din Moscova a început să-şi exercite controlul asupra fostelor biserici autonome care aveau tradiţii ne-ruseşti, cum ar fi Bisericile din [[Biserica Ortodoxă a Georgiei|Georgia]] şi [[Biserica Ortodoxă a Estoniei|Estonia]].
  
==Background==
+
În [[diaspora]] rusă, tendinţele de rusificare s-au manifestat asupra foştilor [[uniţi]] de origine carpato-rusă (ale căror obiceiuri proveneau de la [[Constantinopol]] de a cărei [[eparhie]] aparţineau înainte de unirea din secolul al XVI-lea) care au fost acceptaţi în ortodoxia rusă, în special în [[OCA|Mitropolia rusă]] din America de Nord. La cea vreme nefiind în măsură să stabilească ce obiceiuri fuseseră adoptate în timpul perioadei unirii cu [[Biserica Romano-Catolică]] şi care erau cele autentice de dinainte de uniaţie, adesea oamenii bisericii au presupus că diferenţele faţă de practica rusă erau consecinţa influenţei latine şi au renunţat la ele în favoarea obiceiurilor ruseşti.
Russification was an official policy of the Russian Empire aimed at the integration of minorities into Russian culture.  The political policy eventually became mirrored in church life as the central church administration in Moscow began to exercise control over formerly more autonomous churches whose traditions were not Russian, such as the Churches of [[Church of Georgia|Georgia]] and [[Church of Estonia|Estonia]].
 
  
In the Russian [[diaspora]], the Russification tendency also came into play as former [[Uniate]]s of Carpatho-Russian origin (whose customs had come from [[Constantinople]] whose [[diocese]] they were before the Unia in the 16th century) were accepted into Russian Orthodoxy, particularly in the [[OCA|Russian Metropolia]] in North America.  Unable at times to determine which customs had been acquired during their time in union with the [[Roman Catholic Church]] and which authentically pre-dated the Unia, churchmen often assumed that any differences with Russian practice were Latinizing influence and were abolished in favor of Russian customs.
+
Frica de rusificare a fost unul din motivele înfiinţării  [[Eparhia Ortodoxă Carpato-Rusă Americană|Eparhiei Ortodoxe Carpato-Rusă Americană]] sub omoforul Constantinopolului o dată cu al doilea val de uniţi întorşi la ortodoxie. Deoarece Constantinopolul le-a permis acestora să-şi păstreze obiceiurile distincte, noua eparhie a fost formată în afara Mitropoliei ruse existente. De asemenea, rusificarea avut un rol de jucat în înfiinţarea [[Biserica Ortodoxă Ucraineană din SUA|Bisericii Ortodoxe Ucraineane din SUA]].
  
The fear of Russification was one of the rationales behind the establishment of the [[American Carpatho-Russian Orthodox Diocese]] under Constantinople with the second wave of Uniate returns to Orthodoxy.  Because Constantinople permitted the second wave to retain their unique customs, the new diocese was formed without reference to the existing Russian Metropolia.  Russification also played a role in the establishment of the [[Ukrainian Orthodox Church in the USA]].
+
==Legături externe==
 +
*[[Wikipedia:Russification|Russification]] at Wikipedia
  
==External link==
+
[[Categorie:Viața Bisericii]]
*[[Wikipedia:Russification|Russification]] at Wikipedia
 
  
[[Category:Church Life]]
+
[[en:Russification]]

Versiunea de la data 30 august 2014 16:02

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Rusificarea se referă la încercările de a aduce viaţa bisericească ne-rusească în conformitate cu un standard distinct stabilit al tradiţiei rusă ortodoxă. Manifestările ei uzuale se manifestă în termeni de limbaj, în special în folosirea slavonei vechi ca limbaj liturgic, dar şi în alte obiceiuri liturgice cum ar fi muzica bisericească, veşmintele sau tipicul. În unele privinţe, rusificarea este copiază elenizarea minorităţilor ne-greceşti ale căror biserici au intrat sub un control mult mai direct al Patriarhiei Ecumenice în timpul perioadei otomane (secolele al XV-lea - al XX-lea) iar substratul ei filozofic este adesea asociat cu pretenţiile mesianice ale Moscovei de A Treia Romă.

Fundal

Rusificarea era o politică oficială a Imperiului Ţarist cu scopul de a asimila minorităţile în cultura rusă. Situaţia politică s-a oglindit în viaţa bisericească prin aceea că administraţia centrală a bisericii din Moscova a început să-şi exercite controlul asupra fostelor biserici autonome care aveau tradiţii ne-ruseşti, cum ar fi Bisericile din Georgia şi Estonia.

În diaspora rusă, tendinţele de rusificare s-au manifestat asupra foştilor uniţi de origine carpato-rusă (ale căror obiceiuri proveneau de la Constantinopol de a cărei eparhie aparţineau înainte de unirea din secolul al XVI-lea) care au fost acceptaţi în ortodoxia rusă, în special în Mitropolia rusă din America de Nord. La cea vreme nefiind în măsură să stabilească ce obiceiuri fuseseră adoptate în timpul perioadei unirii cu Biserica Romano-Catolică şi care erau cele autentice de dinainte de uniaţie, adesea oamenii bisericii au presupus că diferenţele faţă de practica rusă erau consecinţa influenţei latine şi au renunţat la ele în favoarea obiceiurilor ruseşti.

Frica de rusificare a fost unul din motivele înfiinţării Eparhiei Ortodoxe Carpato-Rusă Americană sub omoforul Constantinopolului o dată cu al doilea val de uniţi întorşi la ortodoxie. Deoarece Constantinopolul le-a permis acestora să-şi păstreze obiceiurile distincte, noua eparhie a fost formată în afara Mitropoliei ruse existente. De asemenea, rusificarea avut un rol de jucat în înfiinţarea Bisericii Ortodoxe Ucraineane din SUA.

Legături externe