Rugăciunea soldatului necunoscut

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 1 septembrie 2011 12:44, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (Articol suspect de încălcarea dreptului de autor, fragmentul e copiat)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
„Mă auzi Tu, Dumnezeul meu? Nu Ți-am vorbit niciodată in viata mea, dar astăzi vreau să Te salut. Tu ştii ca din cea mai fragedă pruncie mi s-a spus că n-ai exista, iar eu, atât de dobitoc eram ca am crezut aceasta. Nicicând n-am avut cunoştinţa frumuseţii facerii Tale. Astăzi deodată văzând adâncurile nesfârşirii, cerul acesta înstelat de deasupra mea, ochii mei s-au deschis. Uimit am priceput lumina aceasta. Cum de am putut fi asa de cumplit înşelat? Nu ştiu, Doamne, dacă-mi întinzi mâna dar îţi încredinţez minunea aceasta, iar Tu vei înţelege în afundul acestui iad grozav, lumina a ţâşnit în mine şi Te-am văzut. Nu-ţi voi spune nimic mai mult decât bucuria de a Te cunoaşte. La miezul nopţii trebuie să trecem la atac, dar frică nu mi-e pentru ca Tu ne priveşti. Ascultă! Asta e semnalul! Ce să fac? Atât de bine mi-era cu Tine. Vreau să-ţi mai spun şi asta: ştii că încleştarea va fi blestemată. Poate că la noapte voi bate la uşa Ta. Chiar dacă n-am fost nicicând prietenul Tău îmi vei îngădui, oare, să intru când voi sosi? Dar nu plâng. Tu vezi ce mi se întâmplă, cum ochii mi s-au deschis. Iartă-mă, Dumnezeule. Plec şi sigur nu mă voi mai întoarce, dar ce minune! Nu mai îmi e frică de moarte! ”
((Rugăciune găsită in buzunarul unui soldat necunoscut căzut in timpul celui de-al doilea război mondial. Traducere făcută din limba franceză după cartea lui Michel Evdochimov - La prière des chrétiens de Russie, Editions C.L.D., Chambray-les-Tours, 1988, pag.120))