Rugăciunea soldatului necunoscut: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
{{Diacritice}}
 
  
{{Citat|Mă auzi Tu, Dumnezeul meu? Nu Ți-am vorbit niciodată in viata mea , dar astazi vreau sa Te salut.Tu stii ca din cea mai frageda pruncie mi s-a spus ca n-ai exista , iar eu , atat de dobitoc eram ca am crezut aceasta.Nicicand n-am avut cunostinta frumusetii facerii Tale..Astazi deodat vazand adancurile nesfarsirii,cerul acesta instelat de deasupra mea ,ochii mei s-au deschis.Uimit am priceput lumina aceasta. Cum de am putut fi asa de cumplit inselat?Nu stiu Doamne daca-mi intinzi mana dar iti incredintez minunea aceasta ,iar Tu vei intelege in afundul acestui iad grozav ,lumina a tasnit in mine si Te-am vazut. Nu-ti voi spune nimic mai mult decat bucuria de a Te cunoaste.La miezul noptii trebuie sa trecem la atac ,dar frica nu mi-e pentru ca Tu ne privesti. Asculta! Asta e semnalul ! Ce sa fac? Atat de bine mi-era cu Tine. Vreau sa-ti mai spun si asta :stii ca inclestarea va fi blestemata .Poate ca la noapte voi bate la usa Ta .Chiar daca n-am fost nicicand prietenul Tau imi vei ingadui ,oare,sa intru cand voi sosi?Dar nu plang. Tu vezi ce mi se intampla cum ochii mi s-au deschis. Iarta-ma Dumnezeule .Plec si sigur nu ma voi mai intoarce ,dar ce minune!Nu mai imi e frica de moarte! |([[Rugăciune]] gasita in buzunarul unui soldat necunoscut cazut in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Traducere facuta din limba franceza dupa cartea lui Michel Evdochimov - ''La priere des chretiens de Russie'', Edition C.L.D. Chambray-les-Tours, 1988, pag.120)}}
+
 
 +
{{Citat|Mă auzi Tu, Dumnezeul meu? Nu Ți-am vorbit niciodată in viata mea, dar astăzi vreau Te salut. Tu ştii ca din cea mai fragedă pruncie mi s-a spus n-ai exista, iar eu, atât de dobitoc eram ca am crezut aceasta. Nicicând n-am avut cunoştinţa frumuseţii facerii Tale. Astăzi deodată văzând adâncurile nesfârşirii, cerul acesta înstelat de deasupra mea, ochii mei s-au deschis. Uimit am priceput lumina aceasta. Cum de am putut fi asa de cumplit înşelat? Nu ştiu, Doamne, dacă-mi întinzi mâna dar îţi încredinţez minunea aceasta, iar Tu vei înţelege în afundul acestui iad grozav, lumina a ţâşnit în mine şi Te-am văzut. Nu-ţi voi spune nimic mai mult decât bucuria de a Te cunoaşte. La miezul nopţii trebuie trecem la atac, dar frică nu mi-e pentru ca Tu ne priveşti. Ascultă! Asta e semnalul! Ce fac? Atât de bine mi-era cu Tine. Vreau -ţi mai spun şi asta: ştii că încleştarea va fi blestemată. Poate la noapte voi bate la uşa Ta. Chiar dacă n-am fost nicicând prietenul Tău îmi vei îngădui, oare, intru când voi sosi? Dar nu plâng. Tu vezi ce mi se întâmplă, cum ochii mi s-au deschis. Iartă-mă, Dumnezeule. Plec şi sigur nu voi mai întoarce, dar ce minune! Nu mai îmi e frica de moarte! |([[Rugăciune]] găsită in buzunarul unui soldat necunoscut căzut in timpul celui de-al doilea război mondial. Traducere făcută din limba franceză după cartea lui [[Michel Evdochimov]] - ''La prière des chrétiens de Russie'', Editions C.L.D., Chambray-les-Tours, 1988, pag.120)}}
  
 
[[Categorie:Rugăciuni]]
 
[[Categorie:Rugăciuni]]

Versiunea de la data 6 iulie 2010 07:28


„Mă auzi Tu, Dumnezeul meu? Nu Ți-am vorbit niciodată in viata mea, dar astăzi vreau să Te salut. Tu ştii ca din cea mai fragedă pruncie mi s-a spus că n-ai exista, iar eu, atât de dobitoc eram ca am crezut aceasta. Nicicând n-am avut cunoştinţa frumuseţii facerii Tale. Astăzi deodată văzând adâncurile nesfârşirii, cerul acesta înstelat de deasupra mea, ochii mei s-au deschis. Uimit am priceput lumina aceasta. Cum de am putut fi asa de cumplit înşelat? Nu ştiu, Doamne, dacă-mi întinzi mâna dar îţi încredinţez minunea aceasta, iar Tu vei înţelege în afundul acestui iad grozav, lumina a ţâşnit în mine şi Te-am văzut. Nu-ţi voi spune nimic mai mult decât bucuria de a Te cunoaşte. La miezul nopţii trebuie să trecem la atac, dar frică nu mi-e pentru ca Tu ne priveşti. Ascultă! Asta e semnalul! Ce să fac? Atât de bine mi-era cu Tine. Vreau să-ţi mai spun şi asta: ştii că încleştarea va fi blestemată. Poate că la noapte voi bate la uşa Ta. Chiar dacă n-am fost nicicând prietenul Tău îmi vei îngădui, oare, să intru când voi sosi? Dar nu plâng. Tu vezi ce mi se întâmplă, cum ochii mi s-au deschis. Iartă-mă, Dumnezeule. Plec şi sigur nu mă voi mai întoarce, dar ce minune! Nu mai îmi e frica de moarte! ”
((Rugăciune găsită in buzunarul unui soldat necunoscut căzut in timpul celui de-al doilea război mondial. Traducere făcută din limba franceză după cartea lui Michel Evdochimov - La prière des chrétiens de Russie, Editions C.L.D., Chambray-les-Tours, 1988, pag.120))