Rugăciunea lui Iisus

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
BotezulMirungerea
Sf. ÎmpărtășanieSpovedania
CăsătoriaPreoția
Sf. Maslu
Starea omului
PăcatulPatimaVirtutea
RaiulIadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

CredințaNădejdeaIubirea

Virtuțile morale

ÎnțelepciuneaSmerenia
RăbdareaStăruința în bine
PrieteniaIertareaBlândețea
PaceaMilaDreptateaHărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia Pocăința
IsihiaDiscernământul
Mintea
Asceza
FecioriaAscultarea
StatorniciaPostul
SărăciaMonahismul
Rugăciunea
ÎnchinareaCinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. MoașteSemnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

Rugăciunea lui Iisus, numită şi Rugăciunea Inimii, Rugăciunea unui Singur Gând, sau pur şi simplu Rugăciunea, este o rugăciune scurtă, simplă care a fost folosită, predată şi comentată pe scară largă de-a lungul veacurilor de Creştinism răsăritean. Forma exactă a rugăciunii s-a modificat adeseori între forma cea mai scurtă, cum este "Doamne, miluieşte-mă" şi forma extinsă:

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul."

Forma cea mai folosită la Muntele Athos este " Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine". Este folosită îndeosebi în practica spirituală cunoscută sub numele de isihasm

Pentru ortodocşi este una dintre cele mai profunde şi mistice rugăciuni şi este adesea repetată la nesfârşit ca parte componentă a exerciţiului ascetic personal. Există unele texte Romano-Catolice despre acest subiect, dar folosirea ei nu a atins niciodată cinstea de care se bucură în Biserica Răsăritului. Există însă o variantă mult mai elaborată, cunoscută unor romano-catolici sub acelaşi nume: "O Iisuse al meu, iartă-ne nouă păcatele, mântuieşte-ne de focul iadului, şi du-ne sufletele în rai, în special ale celor care au mai multă nevoie de mila Ta".

Cel mai bune este explicată rugăciunea prin parabola Vameşului şi Fariseului; în care fariseul demonstrează cum nu trebuie făcută rugăciunea, exclamând: "Îţi mulţumesc Doamne că nu sunt ca vameşul acesta." În timp ce vameşul, în smerenia sa se roagă corect "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul" (Luca 18:10-14). Şi aşa cum este scris în Evanghelii, Petru a strigat în timp ce se scufunda în apa mării: "Doamne, salvează-mă".

În tradiţia ortodoxă rugăciunea este spusă repetat, adesea cu ajutorul unui şirag de mătănii. Poate fi însoţită de mătănii şi de semnul crucii. În această formă este utlizată ca mijloc de dobândire a căinţei şi ca mijloc de dobândire a smereniei personale; de aceea adeseori este adăugat cuvântul "păcătorul" deoarece nu este alt păcătos în afara celui care se roagă (cu toate că în greacă nu există articolul nehotărât, ceea ce a dus la controverse dacă traducerea în engleză să fie "păcătosul" sau "un păcătos").

Monahii au adesea secvenţe lungi de rugăciune, spunând-o de sute de ori noaptea ca parte componentă a programului lor, şi cu ajutorul unui îndrumător, ultimul scop al practicantului este să-şi "interiorizeze" rugăciunea, astfel încât această să fie neîncetată, împlinind astfel cuvântul Sfântului Pavel din scrisoarea către Tesalonicieni: "rugaţi-vă neîncetat" (Tesalonicieni I 5:17). Folosirea Rugăciunii lui Iisus în acest fel este subiectul unei cărţi ruseşti clasice Pelerinul Rus. Pentru mulţi practicanţi, după o vreme, rugăciunea lui Iisus coboară în inimă, astfel încât aceasta numai necesită un efort conştient, ci curge de la sine.

Vezi şi

Legături externe